Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii,
la ce poate sa le aduca ziua de maine, sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijire? Copilul, incalecat pe bratul sau, gandeste ca se afla calare pe un cal de cei mai strasnici si se joaca linistit, crezand ca lumea este un loc fermecat, in care exista flori de veselie. Intr-o zi de vara, pe cand discul de aur incandescent zambea pe bolta de azur, o fetita cu parul intunecat ca o noapte fara stele si ochii de smarald se plimba prin curtea casei, singura, pentru ca parintii ei erau la munca. Dupa ceva timp, se asaza langa un batran copac, apoi aude un glas bland: - Buna, copile! Ce cauti pe aici? Surprinsa ca arborele ii vorbeste, ii spune: - Cum asa?! Tu ai viata?! - Bineinteles! Toata natura are! Hai sa ne jucam un joc! - Ce anume? - Ai vrea sa vorbesti cu o zana? In interiorul meu, traiesc o multime de zane. - Da, vreau! Atunci, din pom a cazut o frunza pe care, cand a ridicat-o, a observat ca ea era deosebita, avea o stralucire aparte. Atingand-o, din copac au iesit mai multe zane, una mai frumoasa decar alta. Fetita a vorbit cu ele. Acestea au intrebat-o daca le ajuta sa gaseasca o comoara, iar ea a acceptat bucuroasa. Aveau o harta si, dupa ce au parcurs-o, au ajuns la un loc, a carui apa cristalina stralucea ca diamantul. Zanele nu puteau sa inoate, pentru ca erau prea mici, dar pe fetita o invatase tatal sau, asa ca, a sarit in apa si s-a intors cu o cutiuta poleita cu argint. Au deschis-o si au descoperit o coroana, pe care i-au dat-o copilei, spunand ca va fi regina lor, apoi s-au intors in copac. Dupa un timp, au venit parintii fetei. Cand i-a vazut acea coroana magica, mama ei a intrebat-o: - Draga mea, de unde ai comoara? - Zanele mi-au dat-o! - Poftim?! Of... copii cu imaginatia lor... Dupa ce le-a povestit tot, parintii au crezut ca a descoperit bijuteria in lac, dar nu si ca zanele au autat-o, nestiind ca, intr-adevar, copilaria este un univers magic.