La tema: Trauma piciorului stâng.

Primul ajutor
Studenta din grupa C-2001
Primul ajutor este cea mai simplă măsură urgentă necesară pentru a salva
viața și sănătatea victimelor în caz de răni, accidente și boli bruște. Ea este
la fața locului până când medicul ajunge sau victima este dusă la spital.
Primul ajutor previne complicații precum șocul, sângerarea, dezvoltarea
infecției, deplasarea suplimentară a fragmentelor osoase și vătămarea
trunchiurilor nervoase mari și a vaselor de sânge.
Trebuie amintit că starea de sănătate a victimei și chiar viața sa depinde în
mare măsură de actualitatea și calitatea primului ajutor.
Primul ajutor este foarte important, dar nu va înlocui niciodată asistența
medicală calificată (specializată) dacă victima are nevoie de aceasta. Nu ar
trebui să încercați să tratați victima - aceasta este sarcina unui medic
specialist.
Tensiune
Intinderea este deteriorarea țesuturilor moi (ligamente, mușchi, tendoane,
nervi) sub influența unei forțe care nu le încalcă integritatea. Cel mai
adesea, aparatul ligamentos al articulațiilor este întins cu mișcări incorecte,
bruște și abrupte care depășesc intervalul normal de mișcare al acestei
articulații (când piciorul este răsucit, rotații laterale ale piciorului cu un
picior fix etc.). În cazuri mai severe, poate apărea o ruptură sau ruptură
completă a ligamentelor și a bursei.
Semne: apariția durerii bruște severe, umflarea, afectarea mișcării
articulațiilor, hemoragia în țesuturile moi. Când simțiți locul întinderii,
apare durere.
Primul ajutor: asigură odihna victimei, bandajarea strânsă a articulației
deteriorate, asigurarea mobilității acesteia și reducerea hemoragiei. Apoi,
trebuie să consultați un traumatolog.
Dislocare
Dislocarea este o deplasare a capetelor articulare ale oaselor, perturbând
parțial sau complet contactul lor reciproc.
Semne:
 apariția durerii intense în zona articulației afectate;
 disfuncție a membrului, manifestată prin incapacitatea de a produce
mișcări active;
 poziția forțată a membrului și deformarea formei articulației;
 deplasarea capului articular cu dezolarea capsulei articulare și fixarea
prin arc a membrului în poziția sa anormală.
Luxațiile articulare traumatice necesită primul ajutor imediat. Luxația
ajustată în timp util, cu un tratament adecvat ulterior, va duce la restabilirea
completă a funcției membrelor afectate.
Primul ajutor: ar trebui să conste, de regulă, în fixarea membrului rănit,
administrarea unui anestezic și trimiterea victimei la spital. Membrul este
fixat prin bandaj sau prin agățarea acestuia pe o eșarfă. În caz de dislocare
a articulațiilor extremității inferioare, victima trebuie dusă la spital în
decubit dorsal (pe o targă), cu perne sub membru, fixându-l și oferind
victimei un anestezic. Când se acordă primul ajutor în cazuri neclare, când
nu a fost posibil să se distingă o luxație de o fractură, victima trebuie
tratată ca și cum ar fi avut o fractură osoasă evidentă.
Fractură
O fractură este o încălcare a integrității unui os cauzată de violență sau
proces patologic. Fracturile deschise se caracterizează prin prezența unei
plăgi în zona fracturii, iar fracturile închise se caracterizează prin absența
unei încălcări a integrității tegumentului (piele sau membrană mucoasă).
Trebuie amintit faptul că o fractură poate fi însoțită de complicații:
deteriorarea capetelor ascuțite ale fragmentelor osoase ale vaselor mari de
sânge, ceea ce duce la sângerări externe (în prezența unei plăgi deschise)
sau hemoragii interstițiale (cu o fractură închisă); deteriorarea trunchiurilor
nervoase, provocând șoc sau paralizie; infecția plăgii și dezvoltarea
flegmonului, apariția osteomielitei sau infecției purulente generale;
afectarea organelor interne (creier, plămâni, ficat, rinichi, splină etc.).
Semne: durere severă, deformare și afectarea funcției motorii a membrului,
scurtarea membrului, un fel de criză osoasă.
Primul ajutor: este de a asigura imobilitatea fragmentelor osoase
(imobilizarea de transport) a membrului rănit cu atele sau bețe, scânduri
etc. disponibile la îndemână. Dacă nu există obiecte la îndemână pentru
imobilizare, atunci brațul rănit trebuie bandat pe corp, piciorul rănit pe cel
sănătos. În caz de fractură a coloanei vertebrale, victima este transportată
pe un scut. În cazul unei fracturi deschise, însoțită de sângerări profunde, se
aplică un bandaj aseptic sub presiune și, dacă este indicat, un garou
hemostatic. Trebuie avut în vedere faptul că aplicarea hamului este limitată
la perioada minimă posibilă. Persoanei afectate i se administrează
analgezice: baralgin, sedelgin, analgin, amidopirină, difenhidramină, dozaj
în funcție de vârsta victimei.
Rani
Unul dintre cele mai frecvente motive pentru primul ajutor este rănirea
(rănile). O rană este o deteriorare mecanică a tegumentului corpului, adesea
însoțită de o încălcare a integrității mușchilor, nervilor, vaselor mari,
oaselor, organelor interne, cavităților și articulațiilor. În funcție de natura
prejudiciului și de tipul obiectului rănit, există răni tăiate, înjunghiate,
tocate, învinețite, zdrobite, împușcate, împușcate, mușcate. Rănile pot fi
superficiale, profunde și penetrante în cavitatea corpului.
Diverse influențe fizice sau mecanice pot provoca leziuni. În funcție de
forța, natura, caracteristicile și locurile de aplicare, pot duce la o varietate
de defecte ale pielii și membranelor mucoase, leziuni ale vaselor de sânge,
leziuni ale organelor interne, oaselor, trunchiurilor nervoase și pot provoca
dureri acute.
Tăiați rănile. Rana tăiată, de obicei, se deschide, are margini drepte și
sângerează abundent. Cu o astfel de rană, țesutul înconjurător este ușor
deteriorat și este mai puțin predispus la infecție.
Rănile prin puncție sunt rezultatul pătrunderii obiectelor în corp. Rănile
prin puncție pătrund adesea în cavități (piept, abdominal și articular).
Forma orificiului de intrare și a canalului plăgii depinde de tipul armei
rănite și de adâncimea pătrunderii acesteia. Rănile prin puncție se
caracterizează printr-un canal profund și deseori daune semnificative ale
organelor interne. În același timp, sângerarea internă în cavitatea corpului
nu este neobișnuită. Datorită faptului că canalul plăgii este de obicei
chinuitor din cauza deplasării țesuturilor, se pot forma fluxuri de lichide
între țesuturi și dezvoltarea infecțiilor.
Rani tocate. Astfel de răni se caracterizează prin leziuni profunde ale
țesuturilor, deschideri largi, contuzie și contuzie a țesuturilor
înconjurătoare.
Rănile învinețite și lacerate se caracterizează printr-un număr mare de
țesuturi zdrobite, învinețite, îmbibate de sânge. Vasele de sânge
contaminate sunt trombozate.
Primul ajutor: Orice rană trebuie acoperită cu un bandaj, dacă este posibil
aseptic (steril). Mijloacele de aplicare a pansamentului aseptic în
majoritatea cazurilor este o pungă medicală și, în absența acestuia - un
bandaj steril, vată, lignină și, în cazuri extreme, un țesut curat. Dacă
leziunea este însoțită de sângerări semnificative, aceasta trebuie oprită prin
orice mijloace adecvate. Cu leziuni extinse ale țesuturilor moi, cu fracturi
ale oaselor și leziuni ale vaselor de sânge mari și ale trunchiurilor nervoase,
este necesar să se imobilizeze membrul cu mijloace regulate sau
improvizate. Victimei trebuie să i se administreze un medicament anestezic
și antibiotice. Victima trebuie dusă la spital cât mai curând posibil.