Combinatul 815, proiectul nuclear ultrasecret al

sovieticilor
incredibilia.ro

Cei aproape 70 de ani în care Rusia a fost cunoscută drept Uniunea Sovietică au fost
înspăimântători pentru lumea întreagă. Mulți americani se temeau că dezvoltarea
armelor nucleare va însemna distrugerea iminentă a țării lor.

Totuși, această fobie nu s-a limitat la granițele SUA, ci a reușit să contamineze întregul
Occident, ind ampli cată treptat de țările care au devenit puteri nucleare.

Din fericire, Războiul Rece a luat sfârșit fără incidente nucleare majore. Însă, când
meditezi asupra proiectelor secrete derulate în acei ani, devine evident că întreaga lume
avea de ce să se îngrijoreze.

Și sovieticii voiau să e o putere nucleară

Foto: Pinterest

Cursa înarmării dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii s-a desfășurat de-a
lungul Războiului Rece și este bine documentată. Timp de zeci de ani, cele două
superputeri ale lumii au concurat pentru superioritatea nucleară.

Dar puțini oameni știu că sovieticii au început să dezvolte arme nucleare în anul 1942,
adică încă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Și încă și mai puțini oameni știu
cât de departe a mers Uniunea Sovietică…

La doar două săptămâni de la bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki,

guvernul URSS a decis să-și sporească eforturile pentru a egala SUA în privința armelor
nucleare.

O echipă condusă de Beria

Temutul Lavrenti Beria era mâna dreaptă a lui Stalin. Foto: Pinterest

A fost în ințată o echipă de experți condusă de Comisarul Poporului pentru Afaceri

Interne, Lavrenti Beria. Având un buget masiv, echipa a fost însărcinată cu dezvoltarea
rapidă a unor arme atomice.

Astfel, pe 29 august 1949, sovieticii au organizat cu succes primul test nuclear. Însă
cercetarea nu s-a oprit aici: programul nuclear sovietic a determinat creșterea nevoii de
plutoniu.

De aceea, rușii au fost în ințat două exploatări speciale. Dar exista o problemă: ambele
exploatări erau supraterane. Ce avea să se întâmple dacă aveau să e atacate?

Un proiect ultrasecret
Mii de muncitori au lucrat pe șantierele exploatării. Foto: Wikimedia

În 1950, Beria i-a scris o scrisoare lui Iosif Stalin, descriind nevoia în ințării unei
exploatări în regiunea muntoasă Krasnoiarsk. Exploatarea avea să e situată sub
pământ, pentru a proteja plutoniul și alte materiale periculoase, dar extrem de prețioase.

Stalin a fost de acord și în curând a început construirea Combinatului 815. Pentru a

realiza proiectul, guvernul sovietic s-a bazat pe forță de muncă ieftină.

Mineri și alți muncitori, inclusiv deținuți politic, au fost transportați în taigaua nesfârșită
pentru a munci în munții din apropierea Fluviului Enisei.

Într-un singur an, aproape 30.000 de oameni au muncit la exploatare. Timp de 24 de ore
în ecare zi, șapte zile pe săptămână, muncitorii intrau din ce în ce mai adânc în munte.

Scopul lor? Să atingă o adâncime cuprinsă între 200 și 230 de metri.

Combinatul Minier și Chimic

În mijlocul muntelui a fost construită o încăpere masivă, de unde responsabilii

monitorizau progresul lucrărilor. Însă, chiar și cu această supraveghere continuă, a mai
fost nevoie de câțiva ani ca lucrările să e terminate. Tunelurile pentru transport au fost
create abia în 1956.
În cele din urmă, pe 28 august 1958 – la aproape opt ani de la demararea proiectului –
Combinatul 815 a devenit operațional. A fost rebotezat „Combinatul Minier și Chimic”.

Cei care lucrau la Combinatul Minier și Chimic erau supravegheați permanent. Foto:
Pinterest

Situat în interiorul unui munte din Siberia, singurul său scop era producerea de plutoniu.
Timp de mulți ani, în secret, plutoniul a fost transformat în focoase nucleare.

O adevărată fortăreață

Multe țări din jurul lumii și mai ales țara rivală, Statele Unite al Americii, ar fost extrem
de îngrijorate dacă ar știut acest lucru. Chiar și fără armele care erau construite acolo,
complexul în sine era o realizare inginerească remarcabilă.

Muntele era protejat de un strat de 200 de metri de granit, care ar putut rezista inclusiv
unei explozii atomice.
Materialele de construcție erau transportate în munte cu ajutorul trenurilor. Foto:
Pinterest

Combinatul Minier și Chimic era dotat și cu o cale ferată subterană, folosită pentru
transportul materialelor. Aceasta era situată lângă Jeleznogorsk, un „oraș închis” din
regiunea Krasnoiarsk.

Cetățenii sovietici obișnuiți nu aveau acces aici. Orașul era înconjurat cu sârmă
ghimpată, pentru a ține străinii la distanță.

Nici măcar nu apărea pe hartă

Această regiune, cunoscută drept „Krasnoiarsk-26” a fost ținută secretă față de cetățenii
sovietici de rând până la sfârșitul anilor ’80, când guvernul a devenit mai transparent.
Înainte de acel moment, așezarea nici măcar nu apărea pe hărțile o ciale.

Deși era un oraș închis, Jeleznogorsk nu era un loc lipsit de confort. Întregul proiect era
bine nanțat, iar zonele de locuit dispuneau de toate dotările.
Pe vremea sovieticilor, orașul Jeleznogorsk era înconjurat de sârmă ghimpată. Foto:
Pinterest

Mai mult, localnicii din Jeleznogorsk aveau parte de anumite avantaje față de ceilalți
cetățeni ai țării. Aveau mâncare su cientă și magazine din care puteau cumpăra toate
lucrurile de care aveau nevoie.

Desigur, pentru cei care nu locuiau aici era greu să treacă de granițele regiunii.

CIA bănuia ceva

Foto: Pinterest

Și totuși, Jeleznogorsk nu putea să rămână un secret pentru totdeauna. Încă din 1962,
CIA a publicat rapoarte referitoare la o exploatare secretă de plutoniu, a ată undeva în
Krasnoiarsk.

Informațiile americanilor referitoare la exploatare erau corecte, dar amplasarea exactă a

Combinatului Minier și Chimic a rămas un mister. În aprilie 2010, dat ind că Războiul
Rece se sfârșise, proiectul a fost închis de nitiv.