Cuprins

1. Scurtă introducere în analiza contabilității Japoniei…………………..…………………2

2. Indicatorii macro-economici ai Japoniei………………………….……………………..2
3. Repere în dezvoltarea și evoluția contabilității Japoniei……….………………………..3
4. Organisme de normalizare în Japonia…………………………………………………...4
5. Profesia contabilă în Japonia…………………………………………………………….6
6. Cadrul contabil general………………………………………………………………….8
7. Diferența între Sistemul contabil japonez și standardele IFRS………………………...10
8. Tendinţe în evoluţia contabilităţii japoneze……………………………………………11
Surse bibliografice

1
 Scurtă introducere în analiza contabilităţii

Japoniei

In cartea “ International accounting”, Mueller, Gernon şi Meek (1994) au clasificat

ţările lumii în patru grupe mari, în funcţie de particularităţile sistemelor lor contabile, iar
Japonia au plasat-o alături de majoritatea ţărilor Europei din grupul Continental. Se pare că,
într- adevăr, în ce priveşte cadrul legal al contabilităţii,

Japonia îşi merită locul în această grupare, însă dacă privim din perspectiva rigorilor
de prezentare şi publicare a informaţiei financiar contabile, Japonia se apropie mai mult de
modelul anglo-saxon, orientat către investitori şi decizie.

Era industrializării a debutat în Japonia în 1868, odată cu restaurarea dinastiei Meiji.

În perioada 1890-1899 a apărut primul cod comercial de inspiraţie franco-germană, orientat
către protejarea intereselor creditorilor şi statului, ca principal colector de impozite şi taxe.
Până la cel de-al doilea război mondial economia japoneză a fost controlată de consorţii
politico-industriale ce aveau în centru o bancă, numite Zaibatsu.

După al doilea război mondial Japonia a devenit una dintre marile puteri economice
ale lumii. Bursa de la Tokio se înscrie printre cele mai importante burse ale lumii, volumul
tranzacţiilor în anul 1994 depăşind de trei ori pe cel al bursei londoneze.

Timp de peste 30 de ani, Japonia a fost a doua economie a lumii, dar anul din anul
2010 a fost depasita de China, o tara cu o populatie de zece ori mai mare.

Indicatorii macro-economici ai Japoniei

PIB - In anul 2014, Japonia s-a clasat pe locul 3 in lume la valoarea produsului intern
brut, cu 4,3 trilioane $ .

2
 Repere în dezvoltarea și evoluţia contabilităţii

Japoniei

1890 – a fost adoptat Codul Comercial al Japoniei

1948 – a fost adoptată o lege privind bursa si valorile mobiliare - (“Securities and
Exchange Law”);

– a aparut Legea Contabililor Publici Autorizati (“Certified Public AccountantsLaw”)

1949 – au fost eliberate Standardele de Contabilitate Financiara pentru Întreprinderi

(“Financial Accounting Standards for Business Enterprises”)

– a fost stabilită ca asociaţie auto-disciplinară Institutul Japonez al Expertilor

Contabili – “The Japanese Institute of Certified Public Accountants” (JICPA)

1950 – s-au stabilit regulamente privitoare la terminologia, formele si metodele de

elaborare a situatiilor financiare, standarde de audit

3
 1960 – s-a inceput editarea primei publicatii profesioniste de contabilitate a JICPA
(Japanese Institute of Certified Public Accountants)

1963 – au devenit subiect de audit situatiile financiare ale companiilor ale caror
actiuni au fost tranzactionate over-the-counter (in alte conditii decat pe bursa)

1965 – au fost luate masuri pentru prevenirea situatiilor financiare frauduloase

1967 – s-a infiintat prima corporatie de audit, in conformitate cu Legea Contabililor

Publici Autorizati

1971 – au fost emise standarde de contabilitate pentru scoli private

2003 – a fost modificata Legea Contabililor Publici Autorizati

Japonia are un sistem triunghiular de reglementare a contabilităţii şi raportării

financiare. Cele trei legi de bază sunt Codul comercial, Legea bursei şi Legea fiscală, pe
lângă care se mai aplică o serie de reglementări auxiliare.

Raportul de influenţă între cele trei reglementări menţionate tinde să se

schimbe de la an la an în favoarea FSA şi în defavoarea Ministerului de justiţie, lucru care
reorientează abordarea contabilităţii de la o perspectivă legalistă la una economică.

Organisme de normalizare în Japonia

În Japonia funcţionează mai multe societăţi academice de contabilitate:

 JAA, 1937, Asociaţia Japoneză de Contabilitate;

 JCAA, 1975, Asociaţia Japoneză de Contabilitate a Costurilor;
 Japan Audity Association, 1978, Asociaţia Japoneză de Audit;
 Japan Accounting History Association, 1982, Asociaţia Japoneză de Istorie a
Contabilităţii;
 Japan Association of Business Analists, Asociaţia Japoneză a Analiştilor din
Afaceri;
 Japanese Association for International Accounting Studies. 1984, Asociaţia
Japoneză pentru Studii Internaţionale de Contabilitate;
 Japanese Bookkeeping Association, 1985, Asociaţia Contabilităţii Japoneze;
4
  The Japan Society for Social Science of Accounting, 1986, Societatea Japoneză
pentru Contabilitate Socială;
 Japan Corporate Social Accounting and Reporting Association, 1988, Asociaţia
Japoneză de Contabilitate Socială şi Raportare;
 Association of Accounting în Mathematics, 1988, Asociaţia Contabililor în
Matematici;
 Association of International Studies for Public Sector Accounting, Asociaţia pentru
Studii Internaţionale pentru Sectorul Contabil Public;
 Japan Tax Accounting Association, Asociaţia Japoneză de Contabilitate a
Impozitelor.

Corpul de consiliere a Agenţiei pentru servicii financiare - Business Accounting

Council – BAC - este organismul japonez de normalizare a contabilităţii. El este apropiat,
prin analogie, de Consiliul Naţional al Contabilităţii (CNC) din Franţa, deoarece cei mai
mulţi din membrii săi sunt personalităţi neguvernamentale.

Ca răspuns al diferitelor cereri ale Ministerului de Finanţe, BAC pregăteşte

standardele contabile, recunoscute sub numele de „Business Accounting Principles". Toate
companiile japoneze care cad sub incidenţa Legii bursiere trebuie să respecte aceste
standarde.

Pe 26 iulie 2001, prin efortul conjugat al zece instituţii leader în sectorul privat
al economiei, inclusiv JICPA, s-a înfiinţat Fundaţia pentru standarde de contabilitate (FASF
– Financial Accounting Standards Foundation).

ASBJ (Accounting Standard Board în Japan) a fost organizat sub auspiciile

FASF ca o entitate privată independentă menită să pună bazele unor standarde în domeniul
contabilităţii şi să elaboreze ghiduri pentru aplicare acestora.

5
 Profesia contabilă în Japonia

Profesia contabilă japoneză a exercitat o influenţă relativ scăzută asupra

modului de raportare financiară, prin comparaţie cu administraţia japoneză sau cu profesia
ţărilor anglo-saxone. „Institutului japonez al experţilor contabili" (the Japanese Institute of
Certified Public Accountants: JICPA) a fost constituit în 1949 ca asociaţie independentă, iar
în 1966 a fost aprobat prin lege (Certified Public Accountants Law) şi numără peste 21.400
membri (15.500 seniori, 5.750 juniori şi 156 firme de audit).

Organismul profesiei (JICPA) emite recomandări pe probleme contabile, care

tind, însă, să se limiteze la chestiuni mărunte. Aspectele semnificative sunt acoperite de
principiile contabile emise de BAC.

Având ca principal obiectiv supravegherea profesiei contabile în ansamblu şi

menţinerea unui înalt nivel de etică şi profesionalism, JICPA este implicată în diverse alte
activităţi, precum:

 Controlul calităţii misiunilor de audit luate de membri ai corpului de experţi,

inclusiv verificarea calităţii activităţilor desfăşurate de firme;
 Asigurarea educaţiei profesionale continue, inclusiv organizarea cursurilor
pentru experţii juniori;
 Participarea activă alături de Business Accounting Council la elaborarea de
standarde de contabilitate şi audit,
 Cooperarea cu alte organisme profesionale;
 Participarea activă la organizaţii internaţionale. JICPA este membru fondator
al IFAC (International Financial Accounting Committee), IASB (International
Accounting Standards Board) şi CAPA (Confederation of Asian and Pacific
Accountants), şi unul dintre cei mai importanţi membri ai IAASB
(International Auditing and Assurance Standards Board).

6
 Pe lângă acest organism al profesiei contabile în Japonia mai funcţionează şi o
Federaţie a consilierilor fiscali, care reuneşte reprezentanţii unei alte profesii. Serviciile
prestate ţin de consultanţă financiar-fiscală sau de afaceri, evidenţă contabilă, întocmirea de
situaţii financiare, sau consultanţă în domenii fiscale specifice (cum ar fi impozitarea
moştenirilor).

După 1996, profesia contabilă poate fi exercitată de societăţi de audit (Kansa Hajin)
cuprinzând minimum cinci asociaţi, toţi experţi contabili. Asociaţii sunt în mod nedefinit şi
solidari responsabili. Foarte puţini titulari ai diplomei lucrează în afara profesiei.

7
 Cadrul contabil general

Principiile contabile general admise în Japonia (Japanese GAAP) cuprind Principiile

contabile emise de BAC (Business Accounting Council), Standardele de contabilitate
publicate de ASBJ (Accounting Standard Board în Japan) şi Ghidurile practice întocmite
de JICPA, organismul profesional al acestei ţări.

Principiile contabile reprezintă un set de reguli ce cuprinde un număr de şapte

principii generale, care acoperă fiecare aspect al contabilităţii şi raportării în domeniu:

o valoarea justă;
o ţinerea registrelor;
o distincţia dintre capital şi profit;
o imaginea fidelă;
o permanenţa sau continuarea aplicării metodelor;
o consistenţa;
o conservatorismul.

Principiul materialităţii apare în Notele suplimentare la Principiile generale

pentru întreprinderi şi nu este inclus în setul de bază. Oricum, el este la fel de
important ca şi celelalte şapte principii generale.

Principiul valorii juste este cel mai important dintre principiile generale pentru
întreprinderi. Conform acestuia, o întreprindere trebuie să asigure imaginea fidelă a
condiţiilor sale financiare şi a rezultatelor operaţiunilor în care este implicată.

Principiul ţinerii registrelor specifică faptul că o întreprindere trebuie să-şi

ţină registrele de contabilitate într-o ordine foarte strictă. În plus, deşi nu se specifică
în mod direct, acest principiu presupune că toate tratamentele contabile realizate de
întreprindere trebuie să fie foarte stricte. În acest context, principiul ţinerii registrelor
implică aceeaşi filozofie ca şi principiul valorii juste.

Principiul distincţiei dintre capital şi profit se referă în principal la distincţia

dintre surplusul de capital şi cel de profit. În Japonia accentul cade pe repartizarea
profitului către acţionari şi autorităţi. Din punctul de vedere al determinării venitului

8
ce urmează a se distribui, distincţia care trebuie făcută se referă în special la capitalul
nerepartizabil şi profitul ce se distribuie.

Principiul imaginii fidele stipulează că o întreprindere trebuie să prezinte în

mod clar condiţiile sale financiare şi rezultatele operaţiunilor pe care le întreprinde,
astfel încât informaţiile să nu îi inducă în eroare pe utilizatori. Acest principiu se
aplică situaţiilor financiare ale întreprinderii în ansamblul lor, dar şi notelor
explicative. În legătură cu acest principiu, dezvăluirile cu privire la celelalte principii
contabile şi balanţa de verificare finală sunt absolut necesare, utilizatorii finali putând
înţelege mai bine condiţiile financiare şi rezultatele obţinute de întreprinderea în
cauză.

Principiul continuităţii impune ca o întreprindere să nu-şi schimbe politicile

sale contabile fără a avea motive justificate. Dacă ea îşi schimbă politicile, trebuie
comunicate motivele care au dus la o astfel de modificare.

Principiul conservatorismului, cunoscut şi sub denumirea de principiul

prudenţei, solicită ca întreprinderea să realizeze modificări contabile prudente şi să
estimeze momentele în care evenimente viitoare vor avea impact negativ asupra
situaţiei sale financiare. Pe de altă parte, principiul interzice estimările prea prudente.

În Japonia, o întreprindere adesea pregăteşte mai multe seturi de comunicate

financiare, dedicate anumitor scopuri, incluzând aici informarea acţionarilor,
extinderea şi rambursarea creditelor, plata taxelor. Principiul consistenţei solicită ca o
întreprindere să dispună de un set de comunicate pentru fiecare scop în parte şi să nu
deformeze în niciun fel datele obţinute din contabilitate în scopuri manageriale

Principiul pragului de semnificaţie a fost emis înainte de principiile anterioare,

în Notele suplimentare la Principiile generale pentru întreprinderile de afaceri. El
solicită ca o întreprindere să facă judecăţi cu privire la costurile sau veniturile
implicate de o schimbare de metodă contabilă. Standardele contabile nu trebuie să se
aplice elementelor necorporale.

Acest principiu nu este contradictoriu celui al ţinerii registrelor sau imaginii

fidele, deoarece el urmăreşte să atingă scopul unor situaţii financiare eficiente, acesta
fiind şi finalitatea celor două principii menţionate.

9
 Diferențe între Sistemul contabil japonez și

standardele IFRS

Prezentarea veniturilor si cheltuielilor extraordinare in situatiile financiare anuale:

 conform JGAAP, elementele legate de veniturile si cheltuielile extraordinare sunt

prezentate in functie de natura acestora

 conform IFRS, niciun element de profit sau pierdere nu trebuie prezentat in

situatiile financiare ca element (venit sau cheltuiala) extraordinar

Recunoasterea datoriilor contingente:

 JGAAP: datoriile contingente sunt recunoscute in contabilitate atunci cand ele

sunt cheltuieli sau pierderi in anumite conditii prevazute a se intampla dupa o achizitie si
probabilitatea aparitiei este reflectata in masura importantei acesteia

 IFRS: datoriile contingente, care sunt datorii provenite din evenimente trecute,
sunt recunoscute indiferent de probabilitatea iesirii unor resurse economice, care apar
atunci cand valoarea justa poate fi evaluata in mod credibil

Amortizarea fondului comercial:

 JGAAP: Fondul comercial este recunoscut ca activ și este amortizat pe o bază

sistematică pe o perioadă de 20 de ani sau mai puțin

 IFRS: Fondul comercial nu se amortizeaza

În august 2007, Consiliul pentru standarde de contabilitate din Japonia și IASB și-au
anunțat acordul de a accelera procesul de convergență prin eliminarea diferențelor majore
dintre GAAP ale Japoniei și IFRS până în 2008 și a celor rămase, până la sfârșitul lui 2011.
Autoritățile japoneze nu au impus obligația reconcilierii pentru emitenții comunitari
care își întocmesc situațiile financiare în conformitate cu IFRS. Prin urmare, s-a considerat
necesar ca, începând cu data de 1 ianuarie 2009, să se considere că GAAP ale Japoniei sunt
echivalente cu IFRS adoptate.

10
 Tendinţe în evoluţia contabilităţii japoneze

Ultimii ani au adus schimbări de anvergură la nivelul sistemului contabil japonez. În

2001 sau pus bazele unui organism privat care să creeze un cadru conceptual şi să emită
standarde de contabilitate. Începând cu anul fiscal 2002 multe dintre caracteristicile
tradiţionale ale contabilităţii au fost abandonate, în ideea orientării către modelul contabil
internaţional.

Sintetizând trăsăturile contabilităţii japoneze, Christopher Nobes ajunge la

următoarele concluzii:

Influenţa trăsăturilor germane se manifestă prin:

- controlul guvernamental;

- caracterul inaccesibil al conturilor;

- formate uniforme pentru situaţiile financiare;

-predominanţa regulilor fiscale;

- aplicarea cu stricteţe a costurilor istorice;

- forma juridică predomină realitatea;

- rezerva legală (25%) etc.

Influenţa trăsăturilor americane se manifestă prin:

- reguli speciale pentru companiile cotate;

- prezenţa unor formate americane;
- informaţii privind fluxurile de trezorerie;
- amortizarea fondului comercial;
- metoda aleasă în contabilitate pentru evaluarea stocurilor trebuie să fie aceeaşi cu
cea aleasă pentru impozitare (sunt acceptate toate metodele de evaluare, dar,
contrar practicii americane, cea mai utilizată este CMP);
- utilizarea terminologiei contabile americane;
- publicarea „câştigului pe acţiune".

11
Trăsăturile proprii se referă la:

- utilizarea cursurilor de schimb istorice pentru anumite elemente monetare;

- exprimarea situaţiilor financiare în procente;
- forma specială de „audit statutar" (Statutory audit).

12
 Surse bibliografice:

 “Contabilitate internaţională”, Neculai Tabara, Emil Horomnea, Mirela-Cristina

Mircea
 “Comparatie intre sistemul contabil japonez si standardele IFRS, English
version 3.0. “– Ernst & Young
 “ Asemanari si deosebiri – o comparatie intre IFRS si JGAAP”,
PricewaterhouseCoopers
 http://www.hp.jicpa.or.jp/english/
 http://eurlex.europa.eu/Notice.do?
mode=dbl&lang=en&ihmlang=en&lng1=en,ro&lng2=bg,cs,da,de,el,en,es,et,fi,f
r,hu,it,lt,lv,mt,nl,pl,pt,ro,sk,sl,sv,&val=485600:cs
 http://businessday.ro/03/2011/economia-japoniei-in-cifre-1970-2010/

13