Ministerul Ocrativii Sănătătii

Colegiul de Medicină, Bălți

Studiul individual nr. 3

Bacal Ecaterina
Gr. AM 101
Prof. V.Sobotovici

2021
 Oasele craniului
Craniul este alcătuit din opt oase reprezentate de:

 frontal, etmoid, sfenoid, occipital ce sunt oase impare localizate pe linia

mediană şi
 oasele parietal şi temporal, ce sunt oase pereche localizate de o parte şi de
alta a liniei mediene.
Aceste oase sunt ȋmbinate prin intermediul suturilor şi delimitează cavitatea
craniană ce adăposteşte encefalul, meningele şi spaţiile lichidiene.
1. Osul frontal
Osul frontal este un os impar, lat, pneumatizat, localizat la nivelul liniei mediene.
Se articulează:

 ȋn porţiunea postero-superioară cu oasele parietale;

 ȋn porţiunea postero-inferioară cu sfenoidul;
 ȋn porţiunea inferioară cu osul nazal, zigomatic, lacrimal şi maxilar.

Osul frontal prezintă două porţiuni: scoama (situată vertical) şi partea

orbitonazală (situată orizontal).
Scoama osului frontal alcătuieşte fruntea şi prezintă: două feţe (una externă şi una
internă) şi două margini (una parietosfenoidală şi una orbitonazală).

Faţa externă este acoperită de burta frontală a muşchiului occipitofrontal şi

prezintă:

 Pe linia mediană, sutura metopică (reprezintă locul unde au fuzionat cele

două porţiuni ale scoamei);
 Glabela;
 Tuberozitatea frontală;
 Linia temporală, situată lateral, continuă marginea posterioară a procesului
zigomatic, după care se bifurcă ȋntr-un ram superior (aici se inseră fascia
muşchiului temporal) şi un ram inferior (aici se inseră fasciculele anterioare ale
muşchiului temporal);
 Faţa temporală intră ȋn alcătuirea planşeului fosei temporale, iar la nivelul ei
se inseră fasciculele anterioare ale muşchiului temporal;
 Arcul superciliar.
Faţa internă este concavă şi prezintă:

 Foramen caecum;
 Crista frontalis la nivelul căreia se inseră falx cerebri;
 Şanţul sinusului sagital superior ce ȋncepe de la nivelul extremităţii craniale
a crestei frontale; La nivelul marginilor acestui şanţ se inseră falx cerebri, iar la
nivelul şanţului se găsesc foramine ce aparţin venelor comunicante diploice.
 Foveole granulare ce apar datorită corpusculilor lui Pacchioni, localizate de
o parte şi de alta a sinusului sagital superior;
 Depresiuni ale girusurilor polului frontal al emisferelor cerebrale;
 Şanţuri arteriale determinate de ramificaţiile arterei meningee mijlocii.

Marginea parietosfenoidală este alcătuită din două porţiuni: o porţiune parietală şi

una sfenoidală.

 Porţiunea parietală se ȋmbină cu oasele parietale alcătuind sutura coronală.

 Porţiunea sfenoidală se ȋmbină cu marginea superioară a aripii mari a osului
sfenoid, alcătuind sutura frontosfenoidală.

Marginea orbitonazală prezintă:

 O margine nazală, ce este localizată ȋn porţiunea mediană şi se articulează cu

osul nazal, osul lacrimal şi cu procesele frontale ale osului maxilar;
 O margine supraorbitală ce prezintă pe traiectul ei două incizuri: incizura
supraorbitală la nivelul căreia trece pachetul vasculonervos supraorbital şi
incizura frontală la nivelul căreia trece pechetul vasculonervos supratrohlear;
 Procesul zigomatic ce se articulează cu procesul frontal al osului zigomatic.

Porţiunea orbitonazală intră ȋn alcătuirea:

 plafonului orbital;
 pereţilor superior şi laterali ai cavităţilor nazale;
 planşeului foselor cerebrale anterioare.

Porţiunea orbitonazală prezintă o zonă nazoetmoidală şi o zonă orbitală.

Zona nazoetmoidală este situată ȋn porţiunea centrală şi prezintă dinspre anterior

spre posterior următoarele repere:

 spina nazală ce este compusă dintr-o lamă orizontală şi una sagitală; lama
orizontală se articulează superior cu oasele nazale şi cu procesele frontale ale
maxilei, iar inferior formează plafonul foselor nazale; lama verticală se
articulează superior cu oasele nazale, iar inferior cu lama perependiculară a
etmoidului;
 spina etmoidală ce se articulează cu marginea anterioară a cristei galli;
 suprafeţele etmoidale.

Zona orbitală este localizată de o parte şi de alta a liniei mediene şi este alcătuită

din două lame triunghiulare ce intră ȋn alcătuirea plafonului orbitei.
Fiecare lama triungiulară prezintă două feţe şi trei margini.

Faţa inferioară – la nivelul acesteia se găsesc fosa glandei lacrimale şi fovea

trohleară (la nivelul ei se inseră trohleea muşchiului oblic superior al globului
ocular).
Faţa superioară prezintă impresiuni ale girusurilor lobului frontal al emisferelor
cerebrale şi şanţuri fine determinate de ramurile arterei meningee mijlocii.

Marginea antero-laterală corespunde marginii inferolaterale a lobului frontal.

Marginea sfenoidală se articulează cu marginea anterioară a aripii mici a
sfenoidului.
Marginea medială delimitează lateral incizura etmoidală.

Sinusurile frontale sunt două cavităţi umplute cu aer localizate ȋn grosimea osului

frontal, la joncţiunea dintre scoamă şi partea orbitonazală. Au formă de piramidă
triunghiulară şi prezintă:

 un perete anterior;
 un perete posterior sau cerebral ce poate fi uneori absent sau dehiscent;
 un perete medial, ce desparte cele două sinusuri;
 o bază alcătuită dintr-un segment medial şi un segment lateral.

2. Osul etmoid
Osul etmoid prezintă o formă neregulată şi este localizat la nivelul porţiunii
anterioare a bazei craniului, intrȃnd ȋn alcătuirea foselor craniană anterioară şi
oflactivă, dar şi a cavităţii nazele şi orbitei.
Este alcătuit din labirinturile etmoidale unite prin intermediul lamei cribiforme ce
se sprijină pe lama perpendiculară a etmoidului.
El se articulează cu un număr mare de oase ce intră atȃt ȋn alcătuirea
neurocraniului, dar şi ȋn alcătuirea viscerocraniului şi anume: frontal, sfenoid,
palatin, nazal, maxilar, lacrimal şi vomer.

Lama cribiformă este poziţionată ȋn plan orizontal şi are forma unui patrulater,
fiind localizată ȋntre cele două labirinturi etmoidale. La nivelul ei se pot identifica
numeroase orificii, purtȃnd denumirea şi de lama ciuruită a etmoidului.

El se articulează cu un număr mare de oase ce intră atȃt ȋn alcătuirea

neurocraniului, dar şi ȋn alcătuirea viscerocraniului şi anume: este poziţionată ȋn
plan orizontal şi are forma unui patrulater, fiind localizată ȋntre cele două
labirinturi etmoidale. La nivelul ei se pot identifica numeroase orificii, purtȃnd
denumirea şi de lama ciuruită a etmoidului.
Faţa sa superioară este alcătuită din crista galli ce este poziţionată median şi
din zonele laterale, ce sunt dispuse de o parte şi de alta de crista galli.

Crista galli prezintă:

 feţe laterale ce alcătuiesc fosele olfactive;

 marginea anterioară ce se termină ȋn aripile cristei galli ce se articulează cu
creasta osului frontal ȋn partea anterioară, iar posterior intră ȋn alcătuirea foselor
olfactive;
 marginea posterioară ce se termină prin spina sfenoidală ce se articulează cu
spina etmoidală a osului sfenoid;
 un vȃrf.

Zonele laterale alcătuiesc planşeul fosei olfactive.

Fiecare zonă lateral este străbătută de:

 unităţile canaliculare olfactive;

 fisura etmoidală;
 foramenul etmoidal prin care trece pachetul vasculonervos etmoidal anterior.

Faţa inferioară alcătuieşte plafonul fosei nazale şi prezintă numeroase foramine

olfactive inferioare.
Marginile sunt reprezentate de marginea anterioară, laterală şi posterioară.

Oasele craniului - vedere anterioara

Lama perpendiculară a etmoidului ȋncepe pe faţa inferioară a lamei ciuruite a

etmoidului, situată pe linia mediană şi intră ȋn alcătuirea septului nazal.

Prezintă două feţe laterale şi cinci margini: superioară, anterosuperioară,

anteroinferioară, posteroinferioară şi posterosuperioară.

Feţele laterale intră ȋn alcătuirea pereţilor mediali ai foselor nazale.

Marginea superioară se continuă cu faţa inferioară a lamei ciuruite a etmoidului.

Marginea anterosuperioară se articulează cu oasele nazale şi cu spina nazală a
frontalului.
Marginea anteroinferioară se articulează cu cartilajul septului nazal.
Marginea posteroinferioară se articulează cu vomerul.
Marginea posterosuperioară se articulează cu sfenoidul.

Labirinturile etmoidale sunt situate de o parte şi de alta a lamei ciuruite a

etmoidului. Fiecare labirint se deschide la nivelul foselor nazale prin intermediul a
numeroase foramine localizate pe peretele medial al labirintului.
Faţa laterală este reprezentată de lama orbitală şi intră în alcătuirea peretelui
medial al orbitei.

Se articulează:

 superior cu osul frontal prin intermediul lamei orbitale;

 inferior cu maxila şi cu osul palatin;
 anterior cu lacrimalul;
 posterior cu faţa anterioară a corpului osului sfenoid.

Faţa superioară intră în alcătuirea canalului frontonazal, în porţiunea anterioară.

La nivelul canalului frontonazal se deschide infundibilul etmoidal al meatului
mijlociu al fosei nazale.
Faţa anterioară se articulează cu lacrimalul alcătuind sutura etmoidolacrimală.
Faţa posterioară se articulează cu faţa anterioară a sfenoidului, dar şi cu osul
palatin prin intermediul procesului orbital al acestuia, alcătuind două suturi: sutura
etmoidosfenoidală şi sutura etmoidopalatină.

Faţa medială intră în alcătuirea peretelui lateral al foselor nazale şi prezintă:

 o porţiune olfactivă situată sub lama ciuruită a etmoidului, delimitând

culoarul olfactiv al foselor nazale în 1/3 superioară a foselor nazale;
 o porţiune meatoturbinală de la nivelul căreia pornesc conca nazală
superioară şi conca nazală mijlocie; fiecare concă (turbină) prezintă un cap, o
coadă, o faţă medială, o faţă laterală, o margine superioară şi una inferioară ce
sunt descrise în articolul „Nasul”.

Faţa inferioară prezintă o zona anterioară (realizează sutura

etmoidomaxilolacrimală), o zonă mijlocie şi o zonă posterioară.

La nivelul zonei mijlocii se poate identifica procesul uncinat căruia i se pot descrie
o bază ce aderă la faţa inferioară a labirintului etmoidal, un vârf, o margine
anterioară ce participă la delimitarea fontanelei anterioare şi o margine posterioară
ce participă la delimitarea bulei etmoidale şi a şanţului uncibular.
Zona posterioară se articulează cu lama perpendiculară a osului palatin, alcătuind
sutura etmoidopalatină.
Celulele etmoidale sunt alcătuite dintr-un perete osos periferic ce delimitează o
cavitate aerică. Celulele sunt grupate prin intermediul unor lame osoase mai groase
ce poartă denumirea de lamile etmoidale în:

 celulele etmoidale anterioare ce corespund meatului mijlociu şi se dechid în

hiatusul semilunar;
 celulele etmoidale posterioare ce se dechid în meatul superior.

3. Osul sfenoid
Osul sfenoid este un os impar localizat la nivelul bazei craniului, fiind deseori
descris ca având aspect de „fluture”.
Forma sa este de fapt neregulată, participând la alcătuirea foselor cerebrale
anterioară, mijlocie şi posterioară prin porţiunea endocraniană şi la alcătuirea
orbitelor, cavităţii nazale şi foselor temporală, infratemporală şi pterigopalatine
pentru faţa exocraniană.

Este alcătuit din:

 corp, ce adăposteşte sinusurile sfenoidale;

 trei perechi de procese: aripile mici, aripile mari şi procesele pterigoide.

Corpul are un aspect cuboid şi prezintă o faţă superioară, una inferioară, două feţe
laterale, o faţă anterioară şi una posterioară.

Faţa superioară prezintă dinspre anterior spre posterior următoarele elemente:

 spina etmoidală ce se articulează cu cea sfenoidală;

 jugumul sfenoidal, la nivelul căruia se găsesc şanţurile olfactive, dar şi o
proeminenţă ce corespunde fisurii interemisferice;
 şanţul prechiasmatic ce are raport cu faţa anterioară a chiasmei optice;
 tuberculul selar ce reprezintă limita anterioară a fosei hipofizare;
 sella turcica sau şaua turcească ce conţine glanda hipofiză.

Feţele laterale sunt împărţite în trei zone: o zonă prealară, o zonă radiculară şi o

zonă postalară.

Zona prealară intră în alcătuirea peretelui medial al orbitei.

Zona postalară are forma unui şanţ determinat de artera carotidă internă.

Faţa posterioară prezintă un segment median şi două laterale. Segementul median

se articulează cu partea bazilară a osului occipital alcătuind sincondroza sfeno-
occipitală.
Segmentele laterale prezintă lingula sfenoidală şi porţiunea incipientă a şanţului
carotidian.

Faţa anterioară prezintă trei zone: mediană, intermediară şi laterală.

Zona mediană este creasta osului sfenoid. Aceasta se articulează cu lama

perpendiculară a osului etmoid şi intră în alcătuirea septului nazal.
La nivelul zonei mediene se poate identifica apertura sinusului sfenoidal.

Zona laterală se articulează cu faţa anterioară a labirintului etmoidal alcătuind

jocnţiunea sfenoetmoidală.

Faţa inferioară prezintă tot trei zone: mediană, intermediară şi laterală.

Zona mediană se articulează cu vomerul, realizând canalul sfenovomerian median

ce se continuă cu creasta sfenoidală alcătuind rostrumul osului sfenoid.
Zona intermediară prezintă dinspre anterior spre posterior următoarele repere:

 şanţul vomerovaginal situat medial;

 şanţul palatovaginal situat lateral.

Zona laterală este împărţită tot în trei segmente: posterior, intermediar şi anterior.

Aripile mici ale osului sfenoid sunt două procese de formă triunghiulară, subţiri,
ce ȋncep de la nivelul feţelor laterale ale corpului (din partea antero-superioară).
Prezintă două feţe, una superioară şi una inferioară, două margini, una anterioară şi
una posterioară, un vârf şi o bază.

Faţa superioară prezintă medial şanţul canalului optic şi intră în raport direct cu

lobul frontal al emisferelor cerebrale.
Faţa inferioară intră în alcătuirea plafonului orbitei şi delimitează alături de aripa
mare fisura orbitală superioară.

Marginea anterioară se articulează cu osul frontal.

Marginea posterioară are raport cu fisura laterală cerebrală.

Aripile mari sunt în număr de două şi reprezintă procese ale osului sfenoid

neregulate ce se desprind de la nivelul feţelor laterale ale corpului, în regiunea
postero-inferioară.
La nivelul aripii mari se pot identifica o faţă internă sau cerebrală, o faţă externă
sau exocraniană, o margine posterioară, una laterală, una medială şi una
anterosuperioară.

Faţa internă prezintă două segmente: unul posteromedial şi unul anterolateral.

La nivelul acestei feţe se pot identifica următoarele elemente:

 şanţul ramurii anterioare a arterei meningee mijlocii;

 foramenul rotund (trece nervul maxilar);
 foramenul oval (trec nervul mandibular, artera meningee accesorie şi uneori
nervul pietros mic);
 foramenul venos a lui Vesalius;
 foramenul pietros a lui Arnold prin care trece nervul pietros mic.

Faţa externă sau exocraniană prezintă patru creste:

 creasta zigomatică;
 creasta orbitală;
 creasta infratemporală;
 creasta maxilară.
Aceste creste ȋmpart această faţă în patru suprafeţe: orbitală, temporală,
infratemporală şi maxilară.

Marginea posterioară prezintă dinspre medial spre lateral următoarele elemente:

 lingula osului sfenoid;

 o zonă rugoasă ce intră în alcătuirea marginii laterale a foramenului lacerum;
 spina sfenoidală (la nivelul ei se inseră ligamentele: sfenomandibular,
pterigospinos, anterior al ciocanului şi muşchiul tensor al timpanului).

Marginea laterală este scoamoasă şi se articulează cu scoama osului temporal.

Marginea medială este radiculară şi se continuă cu faţa laterală a corpului
sfenoidului.

Procesele pterigoide au o dispoziţie verticală, în partea posterioară a

viscerocraniului.
Fiecare proces pterigoid prezintă o lamă laterală şi una medială, între cele două
delimitându-se fosa pterigoidă.

Fisura orbitală superioară este delimitată între aripile mari şi aripile mici şi

prezintă:

 o margine superioară ce este alcătuită din faţa inferioară a aripii mici;

 o margine inferioară ce este alcătuită din marginea superioară a aripii mari;
 baza;
 vârful se formează prin suprapunerea aripilor sfenoidale ce sunt depărtate de
suprafaţa sfenoidală a osului frontal.

Prin fisura orbitală superioară trec:

 nervul oculomotor;
 nervul trohlear;
 nervul abducens;
 ramurile nazală, frontală şi lacrimală a nervului oftalmic;
 venele oftalmice superioară şi inferioară;
 ramura meningeală anterioară a arterei lacrimale.

Sinusurile sfenoidale sunt localizate în interiorul corpului sfenoidului, separate

prin intermediul unui sept, în număr de două.
Fiecare sinus are formă cubică şi prezintă un perete superior, unul inferior, unul
anterior, unul posterior, unul lateral şi unul medial.

Peretele superior intră în raport cu chiasma optică şi cu loja glandei hipofize.

Peretele inferior intră în alcătuirea peretelui superior al foselor nazale.
Peretele anterior prezintă apertura sinusului sfenoidal.
Peretele posterior are raport cu şaua turcească şi glanda hipofiză.
Peretele lateral prezintă relieful canalului optic, al şanţului sinusului cavernos şi
celui carotidian.
Peretele medial este reprezentat de septul intersinusal.
4. Osul occipital
Osul occipital este un os impar, median, ce intră în alcătuirea bazei şi bolţii
craniene.
Poate fi împărţit într-o parte scoamoasă, două părţi laterale şi o parte bazilară.

Porţiunea scoamoasă a osului occipital poate fi identificată posterior prin

intermediul foramenului magnum.

La nivelul feţei externe care este convexă, cu o orientare postero-inferioară, se pot

identifica:

 protuberanţa occipitală externă;

 creasta occipitală externă;
 linia nucală supremă - aceasta începe la nivelul protuberanţei occipitale
externe şi se îndreaptă spre partea supero-laterală a osului occipital;
 linia nucală superioară începe tot la nivelul protuberanţei occipitale externe
şi se îndreaptă spre porţiunea infero-laterală a osului prezentȃnd două ramuri:
una superioară (aici îşi are originea burta occipitală a muşchiului
frontooccipital) şi o ramură inferioară (aici se inseră muşchii trapez şi
sternocleidomastoidian);
 linia nucală inferioară începe la nivelul crestei occipitale externe şi se
îndreaptă infero-lateral spre procesul jugular; la nivelul liniei nucale inferioare
se inseră muşchii mic şi mare a capului şi muşchii drepţi posteriori.

Faţa internă sau endocraniană prezintă următorele elemente:

 protuberanţa occipitală internă (la acest nivel se inseră tentorium cerebelli şi

falx cerebri);
 şanţul sinusului sagital superior ce începe de la nivelul protuberanţei
occipitale interne şi merge spre unghiul superior al scoamei; în acest şanţ se
adăposteşte sinusul venos sagital superior, iar pe marginile acestuia se inseră
falx cerebri;
 creasta occipital internă porneşte de la protuberanţa occipitală internă până
la marginea posterioară a foramenului magnum; această creastă delimitează
alături de foramen magnum fosa vermiană;
 şanţul sinusului transvers porneşte de la protuberanţa occipitală internă până
la nivelul unghiului lateral al scoamei şi adăposteşte sinusul venos transvers; pe
marginile acestui şanţ se inseră tentorium cerebelli.
Prin reunirea tuturor reliefurilor de la nivelul feţei interne se formează eminenţa
crucifomă prin intermediul căreia se delimitează în partea superioară fosele
cerebrale ce intră în raport cu polul occipital al emisferelor cerebrale, iar inferior se
delimitează fosele cerebeloase ce intră în raport cu feţele inferioare ale emisferelor
cerebrale.

Marginea lambdoidă are un aspect dinţat şi se articulează cu osul parietal alcătuind

sutura lambdoidă.
Marginea mastoidiană se articulează cu procesul mastoid al temporalului.

Unghiul superior se articulează cu osul parietal.

Unghiurile laterale se articulează cu porţiunea mastoidiană a stâncii temporalului.

Oasele craniului - vedere posterioara

Părţile laterale ale osului occipital sunt dispuse anterolateral faţă de foramen

magnum, iar fiecare prezintă: o faţă inferioară, o faţă internă, o margine medială, o
margine laterală.

Faţa inferioară prezintă:

 condilul occipital la nivelul căruia se poate identifica un tubercul rugos unde

se inseră ligamentele alare şi cele occipito-odontoidiene laterale;
 lateral faţă de condilul occipital se pot identifica: fosa condiliană anterioară
(conţine apertura superficială exocraniană, a canalului nervului hipoglos),
procesul jugular (prezintă un versant anterior şi unul posterior, cel anterior
delimitând posteromedial foramenul jugular, iar pe cel posterior se inseră
ligmentul muşchiului drept lateral al capului şi cel atlanto-occipital lateral), şi
fosa condiliană posterioară (la nivelul ei trece canalul condilian prin care trece o
ramură a arterei meningee posterioare şi o venă emisară).

Faţa internă prezintă dinspre medial spre lateral:

 o suprafaţă netedă corespunzătoare condilului occipital;

 apertura profundă a canalului nervului hipoglos;
 tuberculul jugular;
 un şanţ incomplet ce conţine porţiunea terminală a sinusului pietros inferior;
 şanţul sinusului sigmoid.

Marginea medială delimitează în porţiunea laterală foramen magnum.

Marginea laterală este împărţită într-o porţiune posterioară rugoasă ce se

articulează cu porţiunea scoamoasă a osului temporal, şi o porţiune anterioară,
incizura jugulară, ce alcătuieşte marginea medială a formenului jugular. Uneori se
poate identifica procesul intrajugular ce realizeazăă alături de o formaţiune
asemănătoare de la nivelul temporalului o structură cu rolul de a compartimenta
foramenul jugular într-o porţiune anteromedială (pe aici trec nervii glosofaringian,
vag şi accesor) şi o porţiune posterolaterală (aici se găseşte segmentul incipient al
venei jugulare interne).

Porţiunea bazilară a osului occipital are formă patrulateră şi prezintă: o faţă

superioară, o faţă inferioară, o margine anterioră, una posterioară şi una laterală.

Faţa superioară alcătuieşte alături de faţa posterioară a dosumului selar un şanţ ce

poartă denumirea de clivus ce intră în rapor direct cu faţa ventrală a trunchiului
cerebral. Lateral se găseşte un şanţ incomplet ce corespunde sinusului pietros
inferior.

Faţa inferioară prezintă tuberculul faringian la nivelul căruia se inseră fascia

faringobazilară şi rafeul muşchilor constrictori superiori ai faringelui.
Anterior de tuberculul faringian se poate identifica foseta faringiană ce are
raproturi cu amigdala faringiană şi cu cavumul rinofaringian.
De la nivelul tubercului faringian pleacă creasta musculară (la nivelul acesteia se
inseră muşchiul lung al gâtului şi cel drept anterior al capului) şi creasta
faringobazilară pe care se inseră fascia faringobazilară.

Marginea anterioară se articulează cu osul sfenoid alcătuind sincondroza sfeno-

occipitală.
Marginea posterioară prezintă pe linie mediană tuberculul apical ce se formează
datorită inserţiei ligamentului apicis dentis. La nivelul ei se inseră numeroase
structuri conjunctivale: ligamentul longitudinal anterior, membrana atlanto-
occipitală anterioară, ligamentul apicis dentis, mebrana tectoria şi ligamentul
longitudinal posterior.
Marginea laterală se articulează cu porţiunea pietroasă a osului temporal.

Foramen magnum este orificiul prin care cavitatea craniană se continua cu cea

vertebrală, iar prin el trec:

 meningele;
 bulbul rahidian;
 arterele vertebrale;
 rădăcinile spinale ale nervului accesor.

5. Osul parietal
Osul parietal are formă aproximativ patrulateră şi prezintă: o faţă externă şi o faţă
internă, o margine sagitală, una scoamoasă, una frontală, una occipitală şi unghiuri:
frontal, sfenoidal, mastoidian şi occipital.

Faţa externă este convexă, iar la nivelul ei se pot identifica trei zone:

 o zonă superomedială ce are raporturi cu părţile moi epicraniene; aproape de

marginea superioară se poate identifica foramenul parietal (pe aici trece ramura
meningeală a arterei occipitale şi vena emisară parietală a lui Santorini);
 o zonă intermediară ce prezintă linia temporală superioară (la nivelul ei se
inseră fascia muşchiului temporal) şi linia temporală inferioară (la nivelul ei îşi
are originea muşchiul temporal);
 o zonă inferolaterală ce intră în alcătuirea fosei temporale şi este ȋnvelită de
muşchiul temporal.
Faţa internă este faţa intracraiană şi prezintă mai multe elemente:

 impresiuni girale ce sunt despărţite de creste cerebrale;

 şanţuri arteriale ce sunt determinate de ramura frontală şi parietală a arterei
meningee mijlocii;
 şanţuri venoase reprezentate de şanţul sinusului sagital superior, şanţul
sinusului sfenoparietal şi şanţul sinusului transvers.

Oasele craniului - vedere laterala

Marginea sagitală este groasă, dinţată şi alcătuieşte împreună cu cea de parte

opusă sutura sagitală.
Marginea scoamoasă prezintă trei porţiuni: una anterioară ce se articulează cu
aripa mare a osului sfenoid alcătuind sutura sfenoparietală, una mijlocie ce se
articulează cu porţiunea scoamoasă a osului temporal alcătuind sutura
parietotemporală şi una posterioară ce se articulează cu porţiunea mastoidiană a
osului temporal alcătuind sutura parietomastoidiană.
Marginea frontală se articulează cu marginea superioară a osului frontal alcătuind
sutura coronală.
Marginea occipitală se articulează cu osul occipital şi alcătuieşte sutura
lambdoidă.
Unghiul sfenoidal se articulează anterior cu frotnalul şi inferior cu aripa mare a
sfenoidului.
Unghiul occipital se articulează cu osul occipital şi cu cel parietal, alcătuind
intersecţia suturii lambdoide.
Unghiul mastoidian se articulează posterior cu osul occipital şi inferior cu
porţiunea mastoidiană a osului temporal alcătuind sutura asterică.

6. Osul temporal
Osul temporal este un os pereche şi intră în alcătuirea foselor craniene mijlocii şi
posterioare ale bazei craniului.
Se poate împărţi într-o parte scoamoasă, una pietroasă, una stiloidiană şi una
timpanică.

Osul temoporal se articulează în porţiunea superioară cu osul parietal, în porţiunea

postero-medială cu osul occipital, în porţiunea antero-medială cu osul sfenoid, în
porţiunea antero-laterală cu osul zigomatic, iar inferior cu mandibula.

a. Partea scoamoasă
alcătuieşte porţiunea anterioară şi superioară a osului şi este o lamă osoasă
convexă, subţire.

Faţa exocraniană este netedă şi convexă şi participă la alcătuirea fosei temporale

în jumătatea postero-inferioară. De asemenea, prezintă pe toată suprafaţa ei un şanţ
vertical ce corespunde arterei temporale mijlocii.
O linie curbă, linia temorală sau crista supramastoidea are un traiect
posterosuperior, la nivelul ei inserându-se fascia temporală. Limita dintre porţiunea
scoamoasă şi cea mastoidiană se găseşte la aproximativ 1 cm de această linie.

În porţiunea inferioară a scoamei se găseşte procesul zigomatic ce prezintă o faţă

laterală, o bază cu două feţe, una superioară şi una inferioară, o margine medială,
una superioară, una inferioară şi o parte liberă.

Ȋn porţiunea inferioară, din anterior spre posterior, pot fi identificate următoarele

repere:

 planul subtemporal ce alcătuieşte alături de porţiunea orizontală a aripii mari

a sfenoidului plafonul fosei infratemporale la nivelul căreia se inseră muşchiul
pterigoidian medial;
 tuberculul articular este o proeminenţă osoasă rotunjită ce prezintă:
- o zonă centrală la nivelul căreia alunecă fibrocartilajul articular ȋn timpul
coborȃrii mandibulei;
- o extermeitate medială (tuberculul zigomatic medial);
- o extremitate laterală ce se termină cu tuberculul zigomatic anterior.

Tuberculul articular alături de cei doi tuberculi zigomatici alcătuiesc rădăcina

transversă a procesului zigomatic.

 Fosa madibulară ȋncepe de la nivelul tuberculului zigomatic posterior cu o

direcţie medială şi anterioară spre tuberculul zigomatic medial, delimitȃndu-se
astfel fosa mandibulară de cea auditivă externă.

Creasta timpanală se articulează cu:

 osul timpanal, alcătuind scizura lui Gasser;

 tegmen timpani, alcătuind sutura pietroscoamoasă inferioară;
 spina sfenoidală, alcătuind sutura sfenoscoamoasă;

Fosa auditivă externă este delimitată astfel:

 Anterior, de creasta timpanală şi tuberculul zigomatic posterior;

 Posterior, de faţa anterioară a procesului mastoid;
 Lateral, de creasta supramastoidiană şi spina suprameatică;
 Medial, de creasta aditală.
Ea alcătuieşte peretele superior al meatului acustic extern, la nivelul ei inserȃndu-
se pars flacida a timpanlui.

Faţa medială sau endocraniană intră ȋn alcătuirea fosei craniene mijlocii şi

prezintă următoarele repere anatomice:

 Şanţuri vasculare determinate de artera meningee mijlocie;

 Impresiuni girale şi creste cerebrale.

Marginea superioară se articulează cu marginea inferioară a osului parietal.

Marginea anterioară se articulează cu aripa mare a osului sfenoid.
Marginea medială se articulează superior cu porţiunea pietroasă alcătuind sutura
pietroscoamoasă superioară, iar inferior cu osul timpanal şi cu marginea laterală a
tegmen timpani alcătuind suturile timpanoscoamoasă şi pietroscoamoasă
inferioară.

b. Partea timpanică a osului temporal

Este denumită şi osul timpanal.
Acesta participă la alcătuirea meatului acustic extern, a cavităţii timpanice şi a
canalului auditiv.

Faţa anterosuperioară prezintă trei regiuni reprezentate de: regiunea

posterolaterală, cea intermediară şi cea anteromedială.

Porţiunea posterolaterală alcătuieşte pereţii anterior, inferior şi posterior ai

meatului auditiv extern.
Porţiunea intermediară prezintă şanţul timpanal la nivelul căruia se inseră
membrana timpanică şi ligamentul anular. La acest nivel se pot observa două
spine: timpanică mare şi timpanică mică la nivelul cărora se inseră ligamentele
timpanomaleolare anterior şi posterior.
Porţiunea anteromedială alcătuieşte peretele inferolateral al canalului auditiv şi a
protimpanului. La nivelul porţiunii mediale se găseşte creasta hipotimpanică ce se
articulează cu o creastă similară de pe partea pietroasă alcătuind solum tympani.

Faţa medială prezintă doar două zone: una superioară şi una inferioară.

Cea superioară se articulează cu procesul mastoid şi cu proţiunea pietroasă
alcătuind sutura timpanomastoidiană, respectiv timpanopietroasă.
Cea inferioară prezintă patru segmente: unul mastoidian, unul stilomastoidian, unul
jugular şi unul carotidian.

Faţa anteroinferioară intră ȋn raport cu loja glandei parotide.

Prezintă o margine anterosuperioară, una anteromedială şi una inferioară şi două
extremităţi: posterolaterală şi anteromedială.

Marginea anterosuperioară se articulează cu:

 Scoama osului temporal;

 Spina sfenoidală.

Marginea anteromedială prezintă un segment lateral, unul intemediar şi unul

medial.

 Cel lateral se articulează cu procesul mastoid alcătuind sutura

timpanomastodiană ce prezintă central orificiul canalului mastoidian, pe unde
trece ramura auriculară a nervului vag.
 Cel intemediar corespunde şanţului timpanal şi spinei timpanice mici.
 Cel medial se articulează cu faţa antero-inferioară a porţiunii pietroase a
osului temporal.

Marginea inferioară prezintă din lateral ȋn medial următoarele repere anatomice:

 Procesul mastoidian;
 Incizura stilomastoidiană;
 Procesul vaginal;
 Procesul jugular;
 Procesul carotidian.

Extremitatea posterolaterală este delimitată:

 Anterior de spina zigomatică;

 Posterior de procesul mastoid.
La nivelul acestei extremiăţi se inseră porţiunea fibrocartilagioasă a meatului
acustic extern.

Extremitatea anteromedială prezintă:

 Procesul sfenoidal ce se articulează cu spina sfenoidală;

 Procesul tubar ce prezintă o proemineţă denumită spina tubară la nivelul
căreia se inseră muşchiul ridicător al vălului palatin;
 Procesul carotidian.

c. Partea pietroasă
Faţa anterioară sau endocraniană
Intră ȋn alcătuirea fosei craniene mijlocii şi are raporturi cu lobul temporal al
emisferelor cerebrale.

La nivelul feţei endocraniene a osului temporal se găsesc următoarele repere:

 Tegmenul carotidian ce alcătuieşte o parte din plafonul canalului carotidian;
 Tegmenul tubar ce alcătuieşte plafonul tubei auditive osoase şi canalul
muşchiului tensor al timpanului;
 Fosa geniculată;
 Hiatusul canalului pietros mare- nervul pietros mare iese din canal şi ramul
pietros din artera meningee mijlocie intră;
 Şanţul nervului mare pietros;
 Hiatusul canalului mic pietros- este străbătut de nervul mic pietros;
 Eminenţa arcuată e localizată posterior de foseta geniculată şi corespunde
canalului semicircular anterior;
 Tegmen timpani ce alcătuieşte peretele superior al cavităţii timpanice;
 Tegmenul adito-antral alcătuieşte peretele superior al aditusului ad antrum şi
al antrumului mastoidian.
Totalitatea zonelor tegmentale alcătuiesc tegmenul timpanic.

Faţa posterioară sau cerebeloas

La nivelul acestei feţe se găsesc următoarele elemente:

 Semişanţul sinusului pietros inferior;

 Porul acustic intern;
 Meatul auditiv intern- acesta comunică cu fosa posterioară prin intermediul
porului acustic;
 Orificiul canalului vestibulului prin intermediul căreia se deschide la nivelul
fosei posterioare canalul vestibulului;
 Fosa subarcuată la nivelul căreia se găsesc numeroase foramine vasculare
pentru vasele subarcuate şi orificiul medial al canalului pietromastoidian;
 Şanţul sinusului sigmoid- la acest nivel se găseşte sinusul sigmoid.

Faţa exocraniană sau inferioară

La nivelul feţei exocraniene sau inferioare putem identifica:

 O suprafaţă patrulateră, rugoasă, la nivelul căreia se găseşte originea

muşchiului ridicător al vălului palatin;
 Orificiul extern al canalului carotidian, pe unde va ajunge intracranian artera
carotidă;
 Orificiul extern al canaliculelor caroticotimpanice;
 Creasta jugulară ce desparte fosa jugulară de orificiul inferioar al canalului
carotidian; ȋn partea mijlocie a sa se găseşte canaliculul timpanic ce este
străbătut de nervul lui Jacobson;
 Fosa jugulară- la nivelul peretelui lateral al acesteia se găseşte canaliculul
mastoidian ce este străbătut de un ram auricular al nervului vag;
 Foseta stiloidiană;
 Procesul stiloid la nivelul căruia se inseră următorii muşchi:
- Stilohioidian;
- Stilofaringian;
- Ligamentul stilomandibular;
- Muşchiul stiloglos;
- Ligamentul stilohioidian.

 Foramenul stilomastoidian este situat posterior de procesul stiloid; el

delimitează orificiul de deschidere al canalului nervului facial şi este străbătut
de artera stilomastoidiană şi de nervul facial;
 Zona mastoidiană ce conţine: şantul capătului posterior al muşchiului
digastric, şanţul arterei occipitale şi vȃrful procesului mastoid la nivelul căruia
se inseră muşchiul sternocleidomastoidian.

Faţa timpanică alcătuieşte peretele medial al cavităţii timpanice şi i se pot descrie:

 O porţiune mijlocie, timpanică ce formează faţa laterală a capsulei

labirintice;
 O porţiune periferică ce formează aditusul ad antrum şi tuba osoasă;
 Posterior, adital, se găseşte creasta aditală, relieful canalului semicircular
lateral şi relieful celei de-a doua porţiuni a canalului facialului;
 Posterior, retropromontorial se pot identifica: sinusul nervului facial,
eminenţa piramidală, sinusul posterior, sinusul timpanic, ponticulus
promontorii, apertura timpanică a canalului posterior al nervului coarda
timpanului;
 Intermediar se pot identifica: fosa ferestrei ovale ȋn centrul căreia se găseşte
fereastra ovală, promontoriul ce corespunde primei ture a cohleei osoase, fosa
ferestrei rotunde la nivelul căreia se identifică excentric fereastra rotundă,
apertura superioară a canalicului timpanic prin care pătrund nervul timpanic şi
artera timpanică inferioară;
 Anterior, protimpanic se pot identifica: canalul mşchiului tensor al
timpanului, şanţul tubei auditive ce alcătuieşte peretele medial al tubei auditive
osoase, creasta hipotimpanică şi suprafaţa tubară extratimpanică.

Marginea anterioară prezintă:

 O porţiune medială ce se articulează cu marginea posterioară a aripii mari a

sfenoidului, alcătuind sutura pietrosfenoidală;
 O porţiune laterală ce alcătuieşte alături de scoama temporalului sutura
pietroscoamoasă.

Marginea posterioară prezintă:

 O porţiune anterioară ce se articulează cu procesul bazilar al occipitalului,

alcătuind sutura pietro-occipitală;
 O porţiune intermediară sau incizura jugulară ce participă la delimitarea
foramenului jugular ȋn porţiunea anterioară;
 O porţiune posterioară, neregulată ce se articulează cu procesul jugular al
occipitalului alcătuind sutura pietro-occipitală.

Marginea superioară
La nivelul marginii superioare putem identifica următoarele elemente anatomice:

 Incizura nervului abducens;

 Şanţul sinusului pietros superior;
 Incizura trigeminală.

Marginea inferioară prezintă două porţiuni:

 Una posterioară ce se articulează cu osul timpanal, alcătuind sutura

pietrotimpanică inferioară;
 Una anterioară.

d. Porţiunea mastoidiană
Vȃrful este neregulat şi acoperă cea mai mare parte din orificiul superioar al
canalului carotidian.
Baza se articulează cu scoama şi alcătuiesc ȋmpreună procesul mastoid.
Faţa laterală
La nivelul feţei laterale putem identifica numeroase elemente anatomice precum:

 O suprafaţă rugoasă la nivelul căreia se inseră muşchii occipital şi auricular

posterior;
 O zonă ciuruită retromeatică- corespunde antrumului mastoidian;
 Spina suprameatică.

Faţa posterioară este neregulată şi la nivelul ei se inseră muşchii occipital,

splenius al capului, lung al capului, sternocleidomastoidian.
Faţa medială sau cerebrală intră ȋn alcătuirea fosei cerebeloase.

Marginea anterioară prezintă o porţiune superioară ce se articulează cu osul

timpanal, alcătuind ȋmpreună versantul posterior al porului acustic extern, iar ȋn
porţiunea inferioară se inseră sternocleidomastoidianul.
Marginea superioară se articulează cu parietalul şi este despărţită de scoamă prin
intermediul incizurei parietale.
Marginea posterioară se articulează cu osul occipital, realizând împreună sutura
occipitomastoidiană.

Mastoida este alcătuită din antrumul mastoidian şi aditusul ad antrum.

Antrumul mastoidian are forma unui cub şi prezintă şase pereţi:

 Un perete superior = tegmenul antral ce realizează delimitarea de fosa

craniană mijlocie;
 Un perete inferior = vârful mastoidei;
 Un perete anterior = orificiul de intrare în aditusul ad antrum;
 Un perete posterior;
 Un perete medial - la acest nivel se poate vedea şanţul sinusului sigmoid;
 Un perete lateral.

Celulele mastoidiene sunt celule pneumatizate localizate în interiorul osului

mastoid.
Grupele de celule mastoidiene se împart astfel:

 Celule antrale;
 Celule centrale;
 Celule perifaciale;
 Celule apicis mediales;
 Celule apicis lateralis;
 Celule perisinusale;
 Celule sinodurale;
 Celule tegmentale;
 Celule periantrale.

Canalele osului temporal sunt reprezentate de:

 Canaliculul vestibulului;
 Canaliculul cohleeei;
 Canalul muşchiului tensor al timpanului;
 Canalul nervului facial;
 Canalul eminenţei piramidale;
 Canalul posterior al nervului corzii timpanului (conţine nervul corzii
timpanului şi o ramură timpanică posterioară a arterei stilomastoidiene);
 Canalul anterior al nervului corzii timpanului (conţine nervul corzii
timpanului şi se deschide la nivelul ganglionului lui Gasser);
 Hiatusul canalului nervului mare pietros (conţine nervul mare pietros şi o
ramura a arterei meningee mijlocii);
 Meatul acustic intern (conţine nervii: facial, intermediar, vestibulocohlear
şi artera labirintică);
 Hiatusul tegmenului timpanic (conţine nervul mic pietros şi o arteriolă
timpanică superioară);
 Canaliculele caroticotimpanice (conţin nervul caroticotimpanic, ramuri
postganglionare simpatice ce realizează plexului timpanic şi artriolele timpanice
anterioare);
 Canaliculul timpanic (conţine nervul timpanic al lui Jacobson şi o arteriolă
timpanică inferioară);
 Canaliculul mastoidian ce conţine ramura auriculară a nervului vag;
 Canalul carotidian ce conţine segmental pietros al carotidei interne, plexul
simpatic pericarotidian şi sinusul pericarotidian);
 Canalul sigmoido-antral ce conţine vena antrosigmoidiană;
 Canalul pietromastoidian ce conţine vena pietromastoidiană şi arteriola
subarcută, ram din artera labirintică;
 Canalul mastoidian ce conţine vena mastoidiană.
 Dezvoltarea craniului in perioada prenatală
Scheletul capului este membranos; craniul se numeşte in această fază -
desmocraniul (din ţesut conjunctiv – osificare desmală/fibroasă). În săptărnâna a 8
incepe condrificarea scheletului capului (craniul se numeşte în această fază
condrocraniul (osificare prin substituire – osificare condrală); La scurt timp începe
osificarea lui (craniul se numeşte, in această fază osteocraniu) Osificarea completă
a scheletului capului se realizează după naştere În forma sa neurocraniul are o
origine cartilaginoasă, pentru oasele bazei craniului şi una membranoasă – pentru
cele plate ale calotei.

Particularităţile craniului a nou-născutului

1. Volumul craniului cerebral este de 8 ori mai mare decât facial si e de 1:8 (la
adult 4: 1)
2. fontanele in numar de 4
3. Suturile nu sunt complect formate formînd spaţii membranoase largi
4. Unele oase sunt legate prin cartilaj
5. Nasul exterior si cavitatea nazală sunt foarte mici
6. Nu există sinusuri paranazale
7. Osul frontal si mandibula prezintă 2 jumătăţi, apofizele alveolare aproape lipsesc
8. Osul Occipital si oasele frontale si parietale sunt foarte subiri
9. Orbite relativ mari
10. La naştere craniul are un volum mai mare în raport cu celelalte părţi ale
scheletului, baza lui este mai mică şi mai strâmtă, iar bolta craniană mai
dezvoltată;
Particularităţile craniului de la nastere pîna la 7 ani
 În primul an de viaă, craniul crete mai mult sau mai puin uniform,
 De la un an la trei ani, mai activ crete partea sa posterioară,
 În al doilea i al treilea an de viaă în legătură cu sfâritul erupiei dinilor
primari i îmbunătăirea funciei muchilor masticatori mai activ crete craniului
facial,
 În jurul vârstei de apte ani, în baza craniului are aproape aceeai lungime ca i
a unui adult
 contopirea ambelor jumătăţi ale mandibulei (1-2 ani);
 sudarea ambelor jumătăţi ale osului frontal în locul sutura frontalis (2 ani);
 concreşterea tuturor porţiunilor osului occipital;
 sinostozarea corpului osului sfenoidal cu partea bazilară a occipitalului în
locul sincondrozei sfenooccipitale;
 dispar fontanelele, se formează suturi cu conturi dinţate tipice (2-3 ani);
 apare şi se dezvoltă pneumatizarea oaselor;
 sinusul frontal se observă la finele anului întâi – de vârstă;
 celulele etmoidale se văd deja în primii ani de viaţă;
 dispariţia suturilor şi contopirea oaselor la adult.