LIBERALISMUL ECONOMIC

Liberalismul constituie una dintre cele mai complete si marcante

doctrine ale societati moderne si contemporane.

Pentru prima oara termenul de liberalism apare la lexicograful Claude

Boiste in 1823, fiind asociat cu lupta pentru libertate a burgheziei si avand o
dubla semnificatie atat politica cat si economica.

In general termenul de liberalism a sintetizat ansamblul aspiratiilor si

revendicarilor innoitoare din societatea europeana dintre mij. sec.al XVII-lea
si al XIX-lea. In primele sale manifestari liberalismul a vizat domeniul politic
fiind sinonim cu inlaturarea absolutismului, impunerea principiului separarii
puterii, a statului de drept, a reprezentativitatii si a drepturilor si libertatii
cetatenilor.

In plan economic in esenta sa liberalismul urmarea:

 inlaturarea relatiilor de productie feudale, a modului de organizare si

exploatare a muncii iobagiste;

 inlaturarea oricarui fel de constrangere economica;

 diminuarea si restrangerea rolului statului in viata economica;

 proclamare libertatii tranzactiilor economice.

PRINCIPII FUNTAMENTALE:

 Economia este guvernată de legi obiective;

 Economia este organizată pe baza proprietății private;

 Există libertate de acțiune a organizării economice;

 Există concurența liberă și perfectă.

Cele 4 principii stau la bază ai cărui model liberal dintotdeauna și

formează substanța esențială a liberalismului.

Legile economice orientează activitatea și asigură rezolvarea, realizarea

tuturor intereselor și armonizarea lor. Sarcina liberalismului este aplicarea
legilor obiective și crearea unor instituții pentru funcționarea a legilor,
proprietăți private – baza activității libere a individului – de aceea liberalii o
consideră fundamentală într-un climat liberal. Liberalismul promovează
acțiuni care să permită manifestarea liberei inițiative prin care individul
participă la viața economică pentru propriul lui interes. Teoretic, în general,
liberalismul economic = a face în economie orice corespunde interesului
individual; în realitate, liberalismul economic este relativ, fiind, pe de o parte,
limitat de cel individual și de libertatea celorlalți.

Fiziocratii au fost un grup de economisti francezi cu vederi liberale care

au criticat mercantelismul si au adus o serie de inovatii importante in teoria
economica. Scoala fiziocrata, a dominat gandirea economica in anii .
Etimologic 'fiziocratie' inseamna 'puterea naturii'. Fondator al scolii
fiziocratice este Francois Quesnay. Ca si la mercantilisti, scopul activitatii
economice ramane producerea si sporirea bogatiei.

Intrucat pamantul furnizeaza bunuri atat pentru alimentatie, cat si

materie prima pentru activitatea manufacturiera, agricultura, producand direct
produse alimentare, produce indirect toate celelalte bunuri. Prin aceasta ea
este considerata drept unica ramura productiva. Toate celelalte ramuri nu
creeaza, ci doar transforma sau transfera materia prima agricola, fiind sub
aspectul crearii bogatiei sterile.

Pentru ca pamantul sa creeze bogatie sunt necesare, considerau fiziocratii,

anumite avansuri (investitii):

Avansuri funciare, cheltuieli pe care le fac proprietarii pentru amenajarea si

introducerea in cultura a terenurilor (desecari, defrisari, indiguiri); fiind facute
o data pentru totdeauna, ele nu presupun amortizarea;

Avansuri initiale, cheltuieli suportate de fermieri pentru achizitionarea de

echipamente, instrumente, animale de munca care, cu timpul, se uzeaza si se
cer a fi recuperate;

Avansuri anuale, cheltuieli efectuate permanent de producatorii agricoli

pentru intretinerea personala si a animalelor de lucru, seminte, ingrasaminte,
lucrari agricole; acestea se recupereaza integral din productia anului respectiv.

Cu cat aceste avansuri vor fi mai mari, cu atat mai mult va creste
cantitatea si calitatea loturilor prelucrate, deci mai mare va fi produsul net si,
ca urmare, mai bogata va deveni tara.
 Circulatia produsului si distribuirea veniturilor se efectueaza intre 3
clase:

o clasa productiva (arendasii si muncitorii agricoli) care produc

produsul net;
o clasa proprietarilor (regele, proprietarii funciari, functionarii de
stat, clerul) care insuseste produsul net sub forma rentei si a
impozitelor;
o clasa sterila (mestesugarii, manufacturierii, negustorii) care
transforma si transfera produsul net.