AMÂNAREA

AMÂNAREA (faptelor bune şi folositoare –

gravitatea)
„Oare nu ne spune el (diavolul – n.n.) să facem azi păcatul şi nu ne convinge
să lăsăm pentru mâine fapta bună? De aceea, Domnul, nimicind sfaturile lui cele
viclene, spune: Astăzi dacă veţi auzi glasul Meu35. Acela spune: Astăzi pentru
mine, mâine pentru Domnul! Domnul strigă dimpotrivă: Astăzi ascultaţi glasul
Meu!. Uită-te bine la duşman! Nu îndrăzneşte să ne sfătuiască să ne depărtăm cu
totul de Dumnezeu — ştie că este greu creştinilor să audă acest sfat —, ci prin
meşteşugiri înşelătoare îşi urmăreşte cu plan scopul. (...) Acela ne fură prin
meşteşugirile sale ziua de astăzi şi ne lasă nădejdile pe ziua de mâine. Apoi, când
vine ziua de mâine, vine iarăşi vicleanul împărţitor al zilelor noastre şi pretinde din
nou pentru el ziua de astăzi, iar pentru Domnul pe aceea de mâine. Şi, tot aşa, prin
dorinţa noastră de plăceri, ne fură prezentul şi lasă viitorul în nădejdi, făcându-ne
să ne pierdem pe nesimţite viaţa”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omil. a
XIII-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 495-496)
„Sfânta Scriptură le-a numit nebune (pe cele zece fecioare – n.n.), pentru că
cheltuindu-şi timpul sorocit folosirii untdelemnului cu umbletul pentru găsirea
untdelemnului, n-au băgat de seamă că s-au îndepărtat pe ele însele de bucuria
Mirelui. Să nu dea Dumnezeu ca şi tu, amânând din an în an, din lună în lună şi din
zi în zi de a-ţi lua untdelemn, hrana luminii, să vină peste tine ziua, pe care n-o
aştepţi, când nu vei mai putea deloc să-ţi prelungeşti viaţa”. (Sf. Vasile cel Mare,
Omilii şi cuvântări, Omil. a XIII-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 498)

35 35
Ps., 94, 8