„ •SM| .

l hi Jnchcn
1^ l' Mi i.i 1
4U
l
^2(1. l)in
IW3
.
i .1 crc link- lui '.
lunclu-
.. Wimlc
K ti ci \\ Dilih W l-
i.n i v,. iii.iii*... .>i. > > .^,
. "'
•'ihik
M U-^f
((>-
. \'
.1
', . l-in.i / „ ...
». .
iind .,
'.piniu
 MAX WEBER

ETICA PROTESTANTĂ SI SPIRITUL

CAPITALISMULUI

rr.oiucciv dc IHOR
LEMMJ
PoMl»ilaiic 1()AN
MlHÂll.ESCLi

H 11 M A N 1 T A <;
INTRODUCERE
Coperta seriei
IOANA
DRAGOMIRESC
U MARDARE

Citatele în limbile latină

şi elinâ i fost traduse de
MARIANA BĂLUŢĂ-
SKULTfiTY
 Cel născut în universul cultural
european modern va trata în mod
MAX WEBER
inevitabil DIEproblemele
§i justificat
dePROTESTA\TISCHE
istorie universală punîndu-şi
ETHIK UND
întrebarea: DER de factori
ce înlăn^uire
GEISTpc
a dus tocmai DES
solul
KAPIT.ALISMUS
Occidenlului şi numai Veriag
pe acesta la
von J. C. B. Mohr (Paul
apariţia unor fenomene culturale
Siebeck)
care totuşiTiibingen
— cel pu^in1934
aşa nc
© Humanitas, 1993.
placc să ne închipuim — se
situează pe o direqie de
pentm prezenla versiune
dezvoltare de însemnătate şi
valabilitate
româneascăuniversalS]
ISBN 973-
Numai în Occident există
„ştiinţă"28-0350-9
ajunsâ la stadiul pe care
îl recunoaştem astăzi drept
„valabil". Au existat şi în alte
pâiţi, mai ales în India, China,
Babilon, Egipt, cunoş-tinţe
empirice, reflecţii cu privire la
problemele lumii şi ale vieţii şi —
cu toate că dezvoltarea deplină a
unei teo-logii sistematice aparţine
creştinismului purtînd influenţele
elenismului (rudimente există
numai în religia islamică şi' la
unele secte indiene) —
înţelepciune filozofică §i teo-
logică de cea mai mare
profunzime, cunoştinţe §i
observaţii de o sublimare
extraordinară. Dar astronomiei
babiloniene şi oricărei alteia le-a
lipsit — ceea ce face cunoştin^ele
astronomice ale Babilonului cu
atît mai uimitoare — fun-
damentarea matematicâ pe care
le-au dat-o abia elenii. Geometria
indianâ era lipsită de
„demonstraţia" raţională, tot un
produs al spiritului elen care a
creat §i mecanica, şi fizica.
Ştiintelor nalurii indicne, foarte
dezvoltate în ceea ce prive§ie
obscrva^ia, le-a lipsit
experimentul raţional, care, după
unele încercâri din Antichitate, a
fost de fapt un produs al
Renaştcrii. Lc-a lipsit şi
laboratorul modern. lată
dc cc mcdiciiiii in(li;ina. cxlrcni dc
hinc (Jc/volliila din puiKliil ()c \
L'dcn.' iil lchnn.'ii i'iiipiricc. 1111 a
avnl o ha/i'l hiologn;;"! si nitii .ili.'^
1111.1 hnirliimica. Din loaic /ondc
tulniralc. cu CMCplia On.ulL-
nHilui. lipscsic n chimic ra-lion;ila.
Fo;irlc hinc (tc/vcltala isiono.uniric
chinc/.a nu arc mcloda lni hicululc.
Machiavclli are prccursori în India.
Dar miuror (.loc'lriridor asialicc cu
pnvire )a slat lc lipscsc Lin sistcin
similar cclni iirisioiclic si in acncral
conccpldc niUoruilc. In porid;i
liilurnr irn.'crcc'iiilorde începul in
India iscOala Mimainsai. a nimr
\asic coi.litican in spccial în Asiâ
Mic3 si a tuturor cărţilor dc drcpl
tilc indicnilor şi alc alloni. stiin(a
juridicîi ra^innalîi nu a avnl în acclc
ţări schc-mclc sirict jnridicc si
t'drmclc dc "indirc alc drcptului
roman si ;i)c cclni ncc'idcnlal
trihular lni. Apoi. numai Occidcnnil
ciindastc o dis(.'ip)in?> cum cslc
drcplul canonic.
Asa siau lucrurilc si 'in arta. An/ul
mu/.ical a tosl. după cîl sc parc. mai
f'in dc/voltat la allc popoare decît
este astă/i la noi: în oricc ca/. nu cra
mai puţin fin. Tipuri fclu-rilc dc
politonie au tbst larg răspîndite pe
părnînt. Sînt numeroase locurile
undc sc practică inicraqiunca mai
multor in.strumente. după cum şi
armonia se întîlneşie pe difcriie
meleaguri. Toate intcrvalcle noastre
ra^ionale dintre tonuri crau
calculate şi cunoscule şi în alte
locuri. Numai în Occident au existat
însâ mu/.ica annonioasă ra^ională
— contrapunctul şi armonia —.
formarea mate-rialului tonurilor pe
baza celor trei acorduri triple cu
terţâ armonică. cromatica şi
enarmonia noasiră. interpretate nu
pe baza distan^clor. ci într-o fonnă
ralională şi din limpul Rcnaşterii în
mod armonic, orchestra noastră cu
cvartetul de coarde drept nuclcu şi
înso^it de ansamblul de suflători,
acompaniamentul basului, notaţia
muzicală (care face posibilă
compunerea şi executarea unor
opere muzicale inodcrne. adicâ
în.săşi pcrcnilatea muzicii); tot
numai în Occident au existat
sonatele, simt'oniile, operele noastre
— deşi cele mai diverse muzici au
avut ca mijloace de expresie piesele
programatice, muzica descriptivă,
plastica
sonorâ. allcraiiilc dc lon şi
cromatica — şi. ca mijloace pcniru
loale cclc dc mai sus. inslrumcniele
noastre dc bazâ:
orga. pianul. vioara.
Ca ornamcnl. arcul ogival a
cxistal şi in alle păni. în Amichitaie
şi in Asia: după unii. bolta cu ogivc
încrucişate nu era nccunosculâ nici
în Oricnl. Dar utilizarca ra^ională a
hollci gotice ca mijloc dc
rcparlizarc a pre.siunilor şi de
acoperire a unor încăpcri dc o
t'ormă oarccare şi mai alcs ca
principiu conslructiv al unor cdificii
monumcniale şi ha/.â a unui ^lil
indu/.ind sculplura şi piclura. aşa
cum le-a creal Evul Mediu. nu se
întîlncşte în altc locuri. Deşi ha/clc
lchnicc alc arhitecturii provin din
Orienl. aici lip-scsc si solulia
prohlcrnci cupolci. şi acel gcn de
raţionali-/arc ..clasică" a inircgii
arie — în piclurâ prin utili/.area
raUunalâ a pcrspectivci liniarc şi
aeriene —. pe care le-a crcal la noi
Rcnaşlcrca. In China au cxistat
produse ale artci liparului. Dar o
lilcralurâ lipărilă: o liicraturâ des-
tinatâ c.\c-/i;.sn' liparului. gcncralâ
dc el şi posibilă numai prin el —
„presa" şi mai alcs „periodiccle" —
a apărut numai în Occident. Au mai
existal şi în alte ţări (China, ţările
musulmane) şcoli superioare de
toate genurile, printre care şi unele
care aveau o asemănare exterioarâ
cu uni-versităţile sau cel puţin cu
şcolile superioare de speciali-tate de
la noi. Dar o practicare profesională
raţională şi sistcmatică a ştiin^ei —
specialişli pregâtiţi — exista numai
în Occident, într-un sens care să se
apropie de cel al însemnătăţii sale
actuale dominante în cultură. Este
vorba în primul rînd de
fiincţionnriif profesionist, stîlpul de
rezistcn^â al statului modern şi al
economiei modeme din Occident.
Se găsesc peniru el doar forme
rudimentare care, nicâieri şi în nici
un sens, nu s-au apropiat atît de tare
ca în Occident, de condiţia de
element constitutiv pentru ordinca
socială. Fireşte că în cele mai
diverse culturi „func^ionarul", chiar
şi func^ionarul specializat prin divi-
ziunea muncii, este un fenomen
străvechi. Dar nici o ţară şi nici o
epocâ nu au cunoscut în sensul în
care a cunoscut
Occidentul modem prinderea fără
putinţă de scăpare a întregii noastre
existenţe, a condiţiilor fundamentale
poli-tice, tchnicc şi economice ale
existen^ei noastre în chingile unor
orgaiiizaţii de funcţionari cu
pregătire profesională specială; nu
1-au cunoscut pe funcţionarul în
domeniul teh-nic sau în cel
comercial, dar mai cu seamă pe
funcţionarul de stat cu pregâtire
jmidică în calitate de punător al
celor mai importante funcţii
cotidiene ale vieţii sociale. Organi-
zarea pe atări a uniunilor politice şi
sociale a fost larg răspîndită. Dar
chiar şi statul organizat pe stări,
„rex et regnum", a fost cunoscut în
accepţia occidentală numai în
Occident. In fine. numai acesta a
produs în totalitate par-lamente cu
„reprezentanţi ai poporului" alcşi
periodic, a produs demagogi şi
dominaţia liderilor de partid în
calitate de „miniştri" râspunzători în
faţa parlamentului, deşi, fireşte. în
toată lumea au existat „partide" în
sensul unor organizaţii pentru
cucerirea şi influenţarea puterii
politice. „Statul" ca atare, în sensul
unei instituţii politice, cu o
„constituţie" raţional întocmită, cu
un sistem juridic raţio-nal întocmit
§i cu o administraţie călăuzită dupâ
reguli raţional statuate — „legi" —
aplicată de funcţionari profe-
sionişti, este cunoscut în această
combinaţie de caracteris-tici
esenţiale, decisive pentru el, numai
în Occident, chiar dacă încercări
rudimentare au existat şi în alte
zone.
Tot astfel stau lucrurile şi cu
puterea ce domină inevi-tabil viaţa
noastră modemâ: capitalismul.
 „Spiritul întreprinzătbr", „dorinţa
de cîştig", de cîştig bănesc, de cîştig
bănesc cît mai mare nu au în sine
nimic de-a face cu capitalismul.
Această dorinţâ a existat şi există la
chelrieri, medici, birjari, artişti,
cocote, funcţionari venali, soldaţi,
tahari, cruciaţi, jucători la ruletă,
cerşetori. Am putea spune că ea este
prezentă la „all sorts and condi-
tions of men"*, în toate epocile, în
toate ţările lumii, pretu-tindeni unde
pentru această dorinţă a existat şi
există,
* Oameni de diferite
tipuri şi condi(ii. 8
într-un fel sau altul, posibilitatea
obiectivă. în abordările elementare
ale istoriei culturii ar trebui să se
renunţe o dată pentru totdeauna la
această definire naivă a noţiunii de
capitalism. Lăcomia neînfrînată de
cîştig nu este nici în cea mai micâ
măsură egalâ cu capitalismul şi cu
atît mai puţin cu „spiritul" sâu.
Capitalismul ponte fi, ce-i drept,
identic cu mtnnarea sau cel puţin cu
o temperare raţională a acestei
porniri iraţionale. Capitalismul este
într-adevăr identic cu aspiraţia spre
cîştig, printr-o activitate capita-listă
continuă, raţionalâ, spre un cîştig
mereu reînnoir. spre ..rentabilitate".
Câci aşa trebuie să fie. în cadrul
unui sistem capitalist al întregii
economii, o întreprindere capi-
talistă individuală care nu s-ar ghida
după şansa de a ob^ine rentabilitate
ar fi sortită picirii. — Mai înainte de
toate, sâ dăm cîteva iietiniţii ceva
mai precise decît cele ce se înlîlncsc
îndeobşte. Pentru noi, un act
economic ,.capi-talist" trebuie să fie
mai întîi unul care se întemeiază pe
aşteptarea unui cîştig prin folosirea
şanselor de schimb:
deci pe şanse de cîştig (formal)
paşnice. Cîştigul (formal şi real)
dobîndit prin forţâ îşi urmeazâ
legile proprii §i înca-drarea lui în
aceeaşi categorie cu acţiunile
orientate (în ultimă instanţâ) dupâ
şansele de a obîine cîştig prin
schimb nu este adecvatâ scopului
(atît cît se poate interzice cuiva
acest lucru).1 Acolo unde se aspirâ
în mod raţional la cîştigul capitalist,
acţiunile respective sînt orientate
după calculul capitalului. Cu alte
cuvinte, ele sînt rînduite într-o
utilizare sistematică a unor efecte
utile, obiective sau per-sonale, ca
mijloace de cîştig, astfel încît
rezultatul final, calculat pe bazâ de
bilanţ, al actelor individuale de
între-prinzător exercitate asupra
unei avuţii cu valoare bănească (sau
valoarea calculatâ periodic pe bază
de bilanţ a avuţiei cu valoare
bănească a unei activităţi de
întreprinzător exercitate continuu)
să depăşească, la încheierea calcu-
lelor, „capitalul": adică să
depăşeascâ valoarca estimată — pe
bază de bilanţ — a mijloacelor
materiale utilizate prin schimb
pentru cîştig (la o întrcprindere
durabilâ să le
depaşcască dcci loi incrcti). Eslc
loluna dacă esie vorba cle un
complex cle marluri in n.imm date
in comision unui comis-voiator.
avînd drepl re/ultat final tot alte
marluri achi/.ilionate 111 nnnini.
sau de proprietaiea unci fabrici ce
conMâ din clădiri. maşini. rc/,crve
in bani. materii prime.
scrnirahricaic sau produse l'inite.
reprczcnnnd crean^e carora li se
opun obligativiia^i; în toatc accsle
cazuri imponant eslc sâ sc t.ir;'! în
hani L\ilctilni'c:i capilalului. lie
înir-o tonnâ coniabila modcrnâ. tie
inir-o lormâ oricît de pri-milivâ :?i
supcrliciala. Calculul sc elccluea/.â
alît la înce-pulul alaccni pnnir-un
bilaru inilial. cit ,'?i cu prilcjul
liecarui afl comcrcial: aniccalcul.
aiunci cind se coniro-lc;i/a si sc
ccrcclca/a daca alaccrra arc vrco
perspeclivă şi poslcalcul. pcntru a
se conslaia cuanlumul ..ci!}ligului".
ciiid sc lace bilanlul linal. Bilannil
inilial al unui comision. dc
cxcmplu. consia in slahilirca de
caire pani a valorii in ham a
hununlor datc in comision — dacă
acestea nu au incă ronnâ hancasca
—. lar hilaiHul linal esie estimarea
care va sla la urmâ la haza iinparţirii
cişligului şi pierde-rilor. in ca/ul
unor ataccri ra^onalc. calculul stă la
baza oricarci acpuni de comision. Şi
ay.i se mai întîmplă în orice l'ormă
de întreprindere capilalistă să se
renun^e cu de.săvîrşire la un calcul
şi o e.stima^ie precise şi să se pro-
cedeze pur şi simplu apreciindu-
se ,.din ochi" sau într-un mod pur
tradi^ional şi converHional, ori de
cîte ori împre-jurârile nu obligă la
un calcul precis. Dar acestea sînt
aspecte care nu privesc decît gradul
ritţionalităţu cîşligului capitalist.
Pentru conturarea conceptului este
important doar ca orieniarea reală în
funcţie de o compara^ie între
succesul evaluat în bani şi chclluiala
evaluată în bani într-o formâ oricît
de primitivă să determine în mod
decisiv acţiunea economică. De
cînd exislâ documente economice,
„capita-lismul" şi întreprinderile
„capitaliste", chiar şi cu o oare-care
ra^ionalizare a calculului
capitalului, au existat în acesl sens
la toate civilizaţiile din lume. în
China, India,
Babilon. Egipl. in Anlichitaiea
medileraneanâ. în Evul Mcdiu. la tcl
ca şi in cpoca modcrnă. Au cxistal
nu numai inircprmdcri individualc
i/.olatc. ci şi cconomii iniegral
ba/.aic pc inircprindcri individuale
capilali.ste mercu noi. ca 'yi
..inircprinderi" cu aclivilale
coniinuâ — deşi tocrnai comenul n-
a avut inulia vrcine caracicrul
inireprinderilor noaslrc dc duralâ. ci
in principal pe acela al unci serii de
intrcpritulcri i/olalc. Numai ircplul.
imerconcciarea (orien-latâ pc
..ranniri") a inlcrvcml tocmai in
comportamcntul niiiiilni
'conicrcianu. In oncc ca/.
irnrepnndcrca capilalislâ si
inircpnn/aiorul capilalisi. IHI numai
cel oca/ional. ci şi ccl pcrinaiicni.
sini siravcchi si au cunoscul o
râspindirc
ULL'ii.lt.'nlul insaa .i.'encnn o
ucimiK- dc timploare ha/.ală pc
acnun. loniic si oricinan ylc
capnaiisinului carc nu au losl
prc/cinc nicnn.lai;! in ;tlta parle. In
loaia lumca au cxisiai coincrciaiUi:
cu ndicaui '?i cu ainanuniul. locali
•}i ainhulann. au c.xisial opcrau' dc
imprumul sub loalc for-mclc. au
exisial banci cu tuiK'ui cxlrcm dc
variate. dar cel pu^in ascinânamarc
in csci^acu cclc din sccolul al XVl-
lea de la noi; iniprumuturile pcniru
cxpediui maritime, coman-ditelc,
alacerile şi asocia^iilc de genul
comandiielor au l'osl şi ele larg
râspînditc. Oriunde au exi.siat
finan^e ale insli-lu^iilor publice, a
aparut şi crcditorul: în Babilon,
Elada, India, China, Roma; pentru
finanţarea în primul rînd a
războaiclor şi a pirateriei, pcntru
livrâri şi diverse con-struc^ii în
cadrul politicii transoceanice, în
calitate de întreprin/ător colonial, dc
plantator ce folosea sclavi sau
muncâ direcl sau indirect forţată,
pentru arendarea unor donrienii,
funcţii şi în spccial pentru arendarea
de impozite, peniru finan^area
campaniilor electorale ale şefilor de
par-tide §i a condotierilor în
râzboaiele civile şi, în fine, ca
„spcculan^i" în tot soiul de ocazii
de cîşlig bănesc. Acest tip de
înircprinzâtori — aventurieru
capitalişti — a existat în întreaga
lume. Cu excep^ia comenului şi a
operaţiilor ban-care şi de credit,
centrul de greutate al şanselor lor fie
avea
un caracter pur iraţional speculaliv,
fie viza cîştigul obţinut prin foiţâ,
mai ales prada, care putea fi
momentanâ de război sau cronic
fiscală (jefuirea supuşilor).
Capitalismul marilor speculanţi,
cel colonial şi capita-lismul
financiar modern, chiar şi în timp
de pace, dar mai ales capitalismul
specific orientat spre război poartă
încâ adeseori în prezentul
occidental această amprentă şi
unele părţi ale marelui comerţ
internaţional — numai unele — îi
sînt apropiate, astăzi ca şi pe
vremuri. Dar în epoca mo-demă,
Occidentul cunoaşte pe lîngâ
acestea .0 formă de capitalism cu
totul deosebită şi care nu s-a
dezvoltat nicăieri în altă parte:
organizarea rational-capitalistâ a
nn/ncu (formal) libere. în alte zone
nu se găsesc decît forme
rudimentare ale acesteia. Chiar şi
organizarea muncii neli-here a atins
un anumit grad de raţionalitate
numai pe planiaţii şi, într-o mă.sură
extrem de limitată, în ergasteriile
din Antichitate. iar unul mult mai
redus, la începuturil epocii
moderne. la curţile şi în atelierele
seniorilor sau în industriile casnice
de pe marile proprietâţi funciare
care folosesc munca iobagilor şi
clăcaşilor. în afara Occiden-tului,
„industriile casnice" propriu-zise cu
muncă liberă nu sînt atestate cu
siguranţâ decît în mod izolat.
Utilizarea de zilieri, întîlnită în mod
firesc pretutindeni, nu a dus decît
foarte rar şi mai ales în mod foarte
diferit de organizaţiile economice
modeme (în special întreprinderi
bazate pe monopolul statului) la
manufacturi, nu a dus nici mâcar la
organizarea învăţării raţionale a
meşteşugului, purtînd caracteristica
Evului Mediu occidental.
Organizarea raţională a
întreprinderii în funcţie de şansele
oferite de piaţa de mărfun şi nu de
cele oferite de puterea politică sau
de spe-cule neraţionale nu este însă
singuml fenomen specific
capitalismului occidental.
Organizarea raţională modemă a
întreprinderii capitaliste nu ar fi fost
posibilă fâră alte două elemente
importante ale dezvoltării:
desprinderea îa-trepnndeni de
gospodărie, desprindere ce domina
întreaga viaţă economică din zilele
noastre şi, strîns legată de
aceasta, contabilitatea raţională.
Separarea locală a atelie-relor şi
prăvăliilor de domiciliu se întîlneşte
şi în alte pârţi (în bazarul oriental şi
în ergasteriile din alte zone civili-
zate). Şi înfiinţarea de asociaţii
capitaliste cu o contabili-tate
proprie se întîlneşte în Asia de est,
la fel ca şi în Orient şi în
Antichitate. Dar, în comparaţie cu
independenţa modemă a
întreprinderilor, acestea nu sînt
decît forme rudimentare. Motivul
principal constă în faptul că lipsesc
cu desăvîrşire sau sînt foarte slab
dezvoltate mijloacele inteme ale
acestei independenţe: atît
contabilitatea noastră raţionalâ, cît
şi separarea noastră jiindică a
patrimoniului întreprinderii de
patrimoniul personal.2
Pretutindeniîn alte zone evoluţia a
dus la constituirea de întreprinderi
ca părţi ale inani gospodării
(„oikos"*) princiare sau senioriale.
După cum a observat încă
Rodbertus, aceasta este o evoluţie
putemic deviantă, de-a dreptul
opusâ, în pofida înrudirii ei
aparente cu formele occidentale.
Dar toate aceste particularităţi ale
capitalismului occi-dental şi-au
dobîndit în cele din urmă
importanţa actualâ abia prin
corelaţia cu organizarea capitalistă
a muncii. De aceasta este legată §i
ceea ce se numeşte în mod obişnuit
„comercializare" — dezvoltarea
hîrtiilor de valoare şi raţiona-lizarea
speculaţiei: bursa. Căci, farâ o
organizare capitalistă raţională a
muncii, toate acestea, chiar şi
„comercializarca", dacă ar fi fost
posibilă, n-ar fi ajuns să aibă o
importanţă prea mare, în primul
rînd pentru structura socială şi
pentru toate problemele specifice
ale Occidentului modem legate de
aceasta. Un calcul exact, care este
fundamentul tuturor celorlalte
lucmri, nu este posîbil decît pe baza
muncii libere. Şi întrucît nu a
cunoscut o organizare raţională a
muncii, lumea din afara
Occidentului modem nu a cunos-cut
nici un socialism raţional. Sigur că,
aşa cum a cunoscut administrarea
oraşelor, politica de aprovizionarc a
acestora, mercantilismul şi politica
princiarâ de asistenţă publicâ,
• „Familie"
cconomia dirijaia. proicclionismul
^i tcoriilc ha/.atc pe ..laissc/.-lairc"
(in China». lot asllcl lunica a
cunoscut cco-nomii comunisic si
socialislc dinlre cclc mai divcrsc:
comu-nism cor>(li(ional lamilial.
relirios sau mililarisi. ot-Hani/atii
socialislc dc slul »in Eyipl).
cancluri inonopoli.sic. prccum si
tol lclul dc oryani/.a(ii (-lc consum.
Dar. a^a cum nicaicri in alara
Occideniului nu a cxistat conceptul
dc ..cctalcan" şi mcaicri in alara
Uccidcniului inodern cel de
hurghc/ic — desi prcluiindcni au
cxislat suh divcrsc lonnc privilcgii
ucordalc orasclor dc a or^ani/a
liraun. corporalii. hrcsle şi lol lclul
dc scparalii iiiridice dinire ora"? si
sal — tot asllel nu a cxisi.ti
..prolcianalul" ca clasă. Ace.sia
irchuia sâ lip-scasca. iinrucil a
lipsit nx-'inai o ors.'ani/.are
rauonală a iniim.'ii lil\-rc i.a .)<.//'
milc. Prciulindciii au avul loc de
mult 111 dilcrilc coiiiuiicluri ..luplc
dc clasâ" inirc creditori !}i dchnon.
inirr propnctarn luncian •?i cci lărâ
pâmim sau sL-ihi. sau arciidasi.
comcrcianii si consuinalon sau
proprie-lan luiician. '\ici macar
luplclc diinre inircprin/alori !?i
prcslalorii dc munca pc care lc-a
cunoscul Occidcnlul incdicval nu
sc gascsc in alte locuri dccit sub
lorme inci-piciilc. Opo/iua
inodernâ dnure marele
inireprinxălor indu.sirial §i
niuncilorul salariul libcr lipscşte cu
dcsăvîrşire. De accca nu au pulut
apărca nici problcme de genul
celor pc care le cunoaşle
socialismul modem.
Aşadar, din puncl de vcdcrc pur
economic, pentru noi problcma
centrală, înir-o islorie universală a
cullurii, m;
este, în ultimă instan^ă, varietatea
doar formală a unei activităli
capitaliste ca atare: cea a tipului
aventurier sau a cclui comercial,
sau a capitalismului legat de
razboi, po-litică, administraue §i
şanscle de cîştig pe care le implică,
ci mai curînd apari^ia
capitalismului indiistnal burghez,
cu organizarea sa ra^ională a
inuncu libere. Sau, în termeni de
istorie a culturii: apari^ia
burglieziei occidentale cu pani-
cularităţile sale care, desigur, este
strîns legaiă de apari^ia organizării
capitaliste a muncii, dar, fireşte, nu
este pur şi simplu identică cu
aceasta. Căci, în sensul de clasă
socialâ,
..hurghc/.i" au cxistal inca inainlc
dc dc/vollarea capilalis-mului
spccil'ic occidcnial. Dar hinciniclcs
câ 1111111:11 în Occident. Esic
insâ cvidcnt câ spccilicul
capitalisinului modern occidcnial a
losl delcrminal mai inlîi în marc
inâsura dc de/.voltarca
poMhilitaiilor ichmcc. Ra^ionali-
laiea sa cstc aslâ/.i cscnualmcnlc
condiuonalâ de cairc c:il-
ciih>hilil:ilL\i taclorilor dccisivi
din puncl de vedere lchnic:
a ha/'clor unci calculatii cxaclc:
adică dc câtre spccit'icul sliinici
occidcnialc !?i in spccial al '?
liiiuclor naturii. l'unda-încniaie
exacl '?i rtiiinnal pnn inatcmaticâ şi
cxpcrimcntc. Pc dc alla pai'lc in.sa.
de/voliarca aceslor sliinie '?! a teh-
nicii ha/aic pc clc a pninit si
pnincsic la rindul sâu iinpul-suri
dccisivc din parica 'îansclor
capilalisle dc carc sc leagâ. suh
lorma dc premii. valoritiL'arca
economica a acesici dc/vollari. b
drcpl că nu apariua MiiiHci
occidcn-lale a lost dcicnninalfl dc
aseincnca şansc. Dc calculat. au
calculal ^i indicnii. au praclicai
ali-'cbra. lOl ei sint invcn-lalorii
sistcmului ha/.al pc po/ilia citrclor.
carc in Occidcni a iniral in ^lnih:i
capilalisinului in a.scensiune, dar
în India nu a gcncral calculul
inodcrn şi hilanlul modcrn. Nici
apariţia maieinalicii ^i a inccanicii
nu a losl condiponală de inierese
capitalisic. In schimb. aplica^iile
tefinicc ale cunoştin^elor şliin^ifice
— acest lapl decisiv pentru viaţa
ma.selor noasire — au fosl
condi^ionate de premiile econo-
mice acordatc în Occidcnt locmai
pentru aceste aplica^ii. Dar aceste
prcmii au rezultat din specificul
ordinii sociiile din Occident. Va
trebui deci sâ ne punem întrebarea:
din cai'e părţi componente ale
acestui specific — căci fără
îndoialâ nu toate vor fi fost la fel
de importante. Din cele indubitabil
importante l'ace parte structura
raţională a dreptiilui §i a
administratiei. Câci capitalismul
industrial raţional modem necesită
atît mijloace tehnice de lucru cu
preţ calculabil, cît şi un drept §i o
administra^ie calculabile după
reguli formale, fâră de care sînt
posibile un capitalism aventurier şi
unul speculant al negustorilor şi
toate felurile de capitalism
condi^ionat politic, dar nu şi o
întreprindere
economicâ privată raţională cu
capital fix şi cu o calculaţie sigurâ.
Numai Occidentul a oferit
conducerii economice un asemenea
drept şi o asemenea administraţie
cu această perfecviune tehnică,
juridică şi formală. Va trebui deci
să ne întrebăm de unde a avut el
acest drept. Dupâ cum arată toate
cercetârile, nu încape îndoială câ,
printre altele, §i interesele
capitaliste au netezit, la rîndul lor,
drumurile dominaţiei păturii
juriştilor, formaţi profesional, pe
baza dreptului raţional, pentru
justiţie şi administraţie. Dar nu
numai şi nu în primul rînd aceste
interese. Şi nu ele au creat acel
drept din ele însele, ci la aceastâ
evoluţie au contribuit şi cu totul
alte forţe. De ce interesele
capitaliste nu au avut acelaşi efect
în China sau în India? De ce acolo
nici dezvoltarea ştiinţifică, nici cea
artistică, nici cea statală, nici cea
economicâ nu le-au împins pe
fâgaşul raţionali-zării care este
propriu Occidentului?
Căci în toate cazurile citate este
vorba, evident, de
un ,J"aţionalism" specific culturii
occidentale. Prin acest cuvînt se
pot înţelege lucruri foarte diferite,
fapt pe care îl vom explica în
repetate rînduri în expunerile
noastre ulterioare. De exemplu,
existâ „raţionalizăn" ale
contemplaţiei mis-tice, adică ale
unui comportament care, privit din
alte domenii ale vieţii, este specific
„neraţional", tot aşa cum există
raţionalizări ale economiei, ale
tehnicii, ale muncii ştiin^ifice, ale
educaţiei, ale războiului, ale
justiţiei şi ad-ministraţiei. Apoi,
oricare dintre aceste domenii poate
fi „raţionalizat" dupâ puncte de
vedere şi orientâri foarte diferite,
§i ceea ce dintr-un punct de vedere
este „raţional" poate să aparâ ca
„neraţional", dacă este privit dintr-
un alt unghi. De aceea, în toate
ariile culturale au existat în
domenii diferite ale vieţii
raţionalizări foane diferite. Ca-
racteristic pentru diferenţa lor din
perspectiva istoriei cul-turii este
abia: care sînt sferele §i în ce
direcţie au fost ele raţionalizate. Se
pune deci, în primul rînd, din nou
pro-blema de a recunoaşte
specificul raţionalismului occi-
dental, iar, în cadrul acestuia, pe
cel al raţionalismului
occidental modern şi de a le
explica apariţia. Avînd în vedere
importanţa fundamentală a
economiei, orice aseme-nea
încercare de explicare trebuie să
ţinâ seama în primul rînd de
condiţiile economice. Dar acest
lucru nu trebure sâ ne facă să
neglijăm nici determinarea cauzală
inversâ. Căci, aşa cum apariţia
raţionalismului economic depinde
de tehnica raţională şi de dreptul
raţional, tot astfel ea depinde §i de
aptitudinea şi dispoziţi-a oamenilor
pentru anumite tipuri de mod de
viaţa practic şi raţional. Acolo
unde acestea au fost obstrucţionate
de inhibiţii de natură psihică, şi
dezvoltarea unui mod de viaţă
raţional din punct de vedere
economic s-a lovit de putemice
rezistenţe lăuntrice. Printre cele
mai importante elemente
formatoare ale modului de viaţâ s-
au situat în trecut pretutindeni
forţele magice şi religioase şi ideile
etice privind obligaţi'ile im-plicate
de credinţa în ele. în studiile care
urmează, adunate şi completate, ne
vom ocupa de acestea.
La început am plasat două studii
mai vechi în care am înccrcat sâ
abordez într-un singur punct
important latura cel mai greu de
pâtruns a problemei: condiţionarea
apariţiei unei „mentalita^
cconomice": a „ethosului", a unei
forme economice, prin anumite
conţinuturi ale credinţelor reli-
gioase, şi anume, pe baza
exemplului legâturilor dintre
ethosul economic. modern şi etica
ra^ională a protestantis-mului
ascetic. Deci aici nu vom urmări
decît o latură a raportului cauzal.
Studiile ulterioare privind „etica
eco-nomică a religiilor universale"
încearcă, printr-o trecere în revistă
a relaţiilor dintre cele mai
importante culturi reli-gioase, pe
de o parte, şi economia şi
stratificarea socialâ a lumii
înconjurătoare, pe de altâ parte, să
cerceteze ambele raporturi cauzale
în măsura în care acest lucru este
necesar pentru a găsi puncte de
comparafie cu dezvoltarea Occi-
dentului care urmează să fie apoi
analizatâ. Câci numai astfel se
poate aborda atribuirea cauzală
aproape univocă a acelor elemente
ale eticii economice reUgioase
occidentale
care îi sînt proprii, în opoziţie cu
altele. Aceste studii nu doresc cleci
sâ fie considerate nişte analize
culturale cuprinzătoare, chiar dacă
sînt concise. Ele subliniază doar,
pentru fiecare zonă culturalâ. în
mod intenţionat, ceea ce a
densehif-o şi o deoseheşte de
evoluţia culturii occidentale. Ele
sînt deci integral orientate după
ceea ce apare impor-tant din acest
punct de vedere pentru a prezenta
dezvoltarea în Occident. Dat fiind
scopul urmărit. un alt procedeu n-
ar fi fost posihil. Dar. pentru a evita
neînţelegerile, trebuie să precizâm
foarte clar acest caracter limitat al
scopului nostru. Cititorul mai puţin
avizat trehuic prevenit în sensul de
a nu supraaprecia importan^a
acestei prezentâri şi sub un alt
aspcct. Fircşte că sinologii.
indologii. semitologii, egipto-logii
nu vor găsi în aceste studii lucruri
noi peniru ei. Mi-aş dori doar ca
cititorul sâ nu gă.sea.scă nimic
importniit pe care ei, specialiştii.
să-1 aprecieze ca t'als din punct de
ve-dcre faptic. Autorul nu poate să-
şi dea seama în ce masură a reuşit
să se apropie de acest ideal măcar
atît cît este posibil pentru un
nespccialist. Este foarte limpede că
cineva care depinde de utilizarea
unor traduceri şi în general este
obli-gat să se orienteze într-o
literatură de specialitate adesea
plinâ de controverse dupâ modul
de utilizare §i de valori-ficare a
izvoarelor monumentale,
documentare şi literare —
bibliografie a cărei valoare el nu o
poate judeca în mod de sine
stătător — are toate motivele să
aibă o părere cît se poate de
modestă în ceea ce priveşte
valoarea perfor-manţei sale. Şi
aceasta cu atît mai mult, cu cît
proponia traducerilor existente ale
unor „surse" autentice (adicâ ale
unor inscripţii şi uocumente)
reprezintă în parte (în special
pentru China) încă foarte pu^n,
comparativ cu ceea ce există şi este
de importanţă. Din toate acestea
rezultă caracterul cu totul
provizoriu al acestor studii, în
special în ceea ce priveşte pârţile
referitoare la Asia.3 Numai spe-
cialiştii se pot pronunţa în ultimă
instan(â. Ele au fost scrise numai
pentru că — lucru de la sine înţeles
— pînă
în prezent nu există prezentări de
specialitate cu acest scop special şi
din aceste puncte de vedere
speciale. Ele sînt menite să fie
curînd „depâşite" într-o măsură
mult mai mare şi într-un sens mai
important decît se întîmplâ în
definitiv oricărei lucrări ştiinţifice.
La asemenea lucrări, o astfel de
extindere comparativă asupra altor
domenii nu se poate evita, oricît de
îndoielnică ar fi ea. Dar atunci tre-
buie asumate consecinţele unei
mari resemnări în ceea ce priveşte
reuşita. Moda sau veleităţile
literare consideră că se poate
renunţa la specialist sau că acesta
poate fi redus la rolul de lucrător
subaltem al ..vizionarului".
Aproape toate ştiinţcle datorează
cîte ceva dilctaniilor, adeseori idei
de mare valoare. Dar diletantismul
ca principiu al ştiinţei ar în.semna
sfîrşitul ei. Cine doreşte „viziune"
să meargă la cinema. Acest gen de
speclacol se oferă astăzi pe scară
de masă. inclusiv sub formă literară
şi mai ales în aceste domenii.4
Nimic nu se situează mai departe
de expunerea strict lucidă a acestor
studii empirice prin însâşi intenţia
lor dccît acest mod de gîndire. Ce
a§ vrea să mai adaug este că cine
doreşte „predică" să se ducă la
întruniri reli-gioase. Nu ne
pronun^ăm în nici un fel în ceea ce
priveşte raportul dintre valorile
culturilor pe care le tratâm aici
comparativ. Că mersul destinelor
omenirii îl izbeşte şi-1 zguduie pe
cel care scruteazâ măcar o parte a
lor este adevărat. Dar el va face
bine să pâstreze pentru sine micile
comentarii personale, aşa cum
procedeazâ oricine priveşte
întinderea mării sau piscurile
munţilor — exceptînd cazul în care
se simte chemat şi înzestrăt pentru
o plăsmuire artistică sau o minune
profetică. în majoritatea celorlalte
cazuri, vorbăria despre „intuiţie"
nu face decît sâ ascundă o lipsâ de
distanţă faţă de obiect, care trebuie
apreciată la fel ca şi aceeaşi
atitudine faţă de om.
E nevoie să motivăm faptul câ,
pentru scopurile pe care le
urmărim, cercetarea etnografică nu
este nici pe departe atrasă şi
abordată în măsura în care, fireşte,
acest lucru ar
fi strict necesar, la stadiul ei actual,
pentru o înfăţişare realmente
aprofundatâ mai cu seamâ a
rcligiozităţii asiatice. S-a întîmplat
aşa nu numai pentru că puterea de
muncâ a omului îşi are limitele ei.
Acest lucru nn s-a părut a fi
îngâduit mai ales pentru câ aici sînt
importante tocmai conexiunile
eticii determinate religios a acelor
păluri care erau „purlătoarele de
cultură" ale zonei respective. Este
vorba de influenţele pe care le-a
exercitat modul /orde via^ă. Este
perfect adevărai câ §i acestea pot fi
surprinse în speci-licul lor într-un
mod realmente corect, dacă sînt
confrun-late cu faptele etnografice.
Deci recunoaştem şi sublinicin că
aici este o lacunâ pe care etnograful
este îndreptăîit s-o reclame. Sper să
pot face cîle ceva penlru umplerea
ei cu prilejul unci elaborări
sistematice a sociologiei religici.
Dar o asemenca intenţie ar fi
depăşit cadrul acestei expu-neri ale
cârei scopuri sînt limitate. Ea a
trebuit să se mul-ţumcasca cu
încercarea de scoatere în evidenţă a
punctelor de comparaţie cu religiile
culturii noastre occidentale.
în sfîrşit, să nu trecem cu vederea
nici latura aiiti'opo-logica a
problemelor. Regăsind mereu, în
Occident şi numai acolo — chiar şi
în domenii ale modului de viaţă
care evoluează (aparent)
independent unele de altele —
dezvoltarea anumitor genuri de
raţionalizări, este firească
presupunerea că aici baza decisivă
a oferit-o fondul ere-ditar. Autorul
îşi mărturiseşte înclinaţia personalâ
şi subiectivă de a da o înaltă
apreciere materialului biologic
ereditar. Dar, cu toate realizârile
importante ale muncii
antropologice, nu vâd deocamdată
nici o cale de a circum-scrie şi de a
stabili cît de cît exact contribuţia
acestui factor al evoluţiei examinate
aici, după măsura şi, mai ales, dupâ
felul şi punctele de atingere sau
mâcar de a le indica sub fonnă de
supoziţii. Va trebui ca activitatea
sociologică şi istorică sâ-şi pună ca
obiectiv dezvăluirea, pe cît posibil,
a tuturor acelor influenţe şi lanţuri
cauzale care se pot explica
satisfăcâtor prin reacţii la destine şi
la mediul înconjurâtor. Abia atunci
şi, în afară de aceasta,
după ce neurologia şi psihologia
rasiale comparate vor depăşi
actualele începuturi — foarte
promiţătoare în amănunt —, se va
putea spera eventual în rezultatele
satisfâcătoare şi pentru acea
problemâ.5 Deocamdată însâ mi se
pare că lipseşte premisa aceea şi câ
referirea la „materialul genetic" ar
constitui o renun^are pripitâ la
posibilită^ile actuale de cunoaştere
şi o deplasare a problemei spre
factori (în pre-zent încâ)
necunoscuţi.

WTE
1. Aici, ca şi într-o serie de alte
puncte, mă deosebesc de mult sti-
matul nostru maestru Lujo
Brentano (de cele afirmate într-o
lucrare care va fi citatâ ulterior).
Mai întîi, din punct de vedere
terminologic. în continuare însâ şi
din punct de vedere obiectiv.
Consider ca inadecvat scopului sâ
se situeze în aceeaşi categorie
lucruri atît de diferite cum sînt jaful
şi cîştigul dobîndit prin conducerea
unei fabrici; cu atît mai puţin mi se
pare normal sâ se numească „spirit
al capitalismului" — în opoziţie cu
alte forme de cîştig — orice
nâzuinţâ de a dobîndi bani,
deoarece, dupâ parerea mea, prin a
doua se pierde orice precizie
conceptualâ, iar prin prima, mai
ales posibilitatea de a scoate în
evidenţă specificul capi-talismului
occidental m compara^ie cu alte
forme ale sale. Şi îh cartea lui G.
Simmel, Philosophie des Geldes,
„economia fmanciară" este în prea
mare mâsură echivalata cu
„capitalismul", în dauna chiar şi a
prezentâri-lor faptice. în scrierile
lui W. Sombart, mai cu seamâ în
ultima ediţie a frumoasei sale
lucrâri de-câpâtîi cu privire la
capitalism, se pune —cel putin din
punctul de vedere al problemei
mele — foarte mult în umbra unor
factori de dezvoltare care au
acţionat pretutindeni în lume speci-
ficul Occidentului: organizarea
raţională a muncii.
2. Fireşte câ diferenţa nu trebuie
absolutizată. Capitalismul de ori-
entare politicâ (în special cel
constînd în arendarea impozitelor) a
generat încâ în Antichitatea
mediteraneanâ şi în cea orientalâ,
probabil şi în China şi India,
întreprinderi ra{ionale de duratâ a
căror contabili-tate — aşa cum
apare doar în puţinele fragmente
cunoscute nouâ — s-ar putea sâ fi
avut un caracter „raţional". Un
contact foarte strîns între
capitalismul „aventurier" cu
orientare politieă şi capitalismul cu
activi-tate raţională se constată în
istoria apariliei băncilor modeme,
inclusiv a Băncii Angliei, care s-a
format din afaceri politice, motivate
prin
războaie. De exemplu, deosebirea
dinlre personalitatea lui Paterson, un
„prornotor" tipic, ţi acei membri ai
comitetului director care i-au deter-
minat atitudinea pcmianentă ţi carc
în curîrnl au tost caracleriza^ drcpt
thc Pliritan tistirers ofGrnccr''; //;!//'
c.ste specirică în accst scns, la fel
cum este şi eroarea polilicii bancare
a „c'elei mai solide'' hanci deja din
momentul cînd s-a fondat South-
Sea. Cu alte cuvinte. diferenţa este
minimâ. Dar ea există. Marii
promotors şi financiers" au creat
organizari raţionale a/e inuncn lot
alît de puţin ca şi — repet: în
general ţi cu rare cxccp^ii —
purlatorii tipici ai capitalisniului
financiar ţi politic: evrcii. Acest
lucru 1-au fâcul (ca modcl) cu totul
al^i.
3. De asemenea si cunoştinţele
nicle de chraică sînt cu lotul insufi-
4. E de pnsos să inai spun că in
acea.sta calegorie nu intrâ înccrcân
(;a aceea a lui K. Jaspcrs (în cartca
su /-'SK.'/IO/I wic ilcr \\'cll.inf-
rh.itiiin!:cn, 1919) sau. în scns opus.
a lui Klage (în Cli.itakli'rnlni'ic) şi
alte sludii asemanatoare care se
dcoschesc de înci-'rcarea noaslrâ
prin telul punc-lului dc pomire. Aici
nu di.spunem de spatiul necesar
pcnlru o polemica.
5. Cu ani în urmâ, acelaşi punct de
vedere mi-a fost comunicat de către
un eminent psihiatru.

' Cămătarii puritani de la

Casa Breslei Bâcanilor. '
Promotori şi fmanciari.
 PROBLEMA

I. Conlcsiunc ţi slnilil'icare socială,

p. 23; 2. „Spiritul" capi-.mului, p.
33; 3. CoiK'ep^ia lui Luther privind
vocapa. Sarcin;i ccrcctarii, p. 59 1.

0 examinarc, ric şi fugară, a

stalisticii profesionalc a unei ţări
mixte din punct de vedere
cont'csional pune prea adesea3 în
evidcnţă un fenomcn viu dezbătut în
presa §i lileratura catolică3 §i la
reuniunile catolice din Germania:
caracterul prcdominant prolcsiwt al
posesiunii de capital şi al
patronatului, ca şi al muncitorimii
de înaltă calificare §i mai cu seamă
al personalului cu pregătire
superioarâ tehnică şi comercialâ din
întreprinderile moderne.4 Nu găsim
reflectarea acestui fenomen în
cifrele statisticii con-fesionale
numai în cazurile în care deosebirea
de confe-siune coincide cu o
deosebke de naţionalitate şi, ca
atare, cu o deosebire în privinţa
gradului de dezvoltare culturalâ,
cum este cazul în estul Germaniei
între germani §i polo-nezi, ci
aproape pretutindeni unde
dezvoltarea capitalistâ în general a
avut libertatea în timpul înfloririi
sale de a restratifica social populaţia
după nevoile sale, de a o struc-tura
pe profesii — şi cu cît acest lucru
era mai accentuat, cu atît era mai
clar. Pe de altâ parte însă este
adevărat câ participarea relativ mai
mare, adică mai mare în raport cu
totalul populaţiei, a proiestanţilor la
proprietatea asupra
capilalului5, la conduccre şi l;i
trcptele supcrioare alc muncii în
marilc întreprinderi industriale şi
comerciale modcrne6 sc datorează
în parte unor cauzc istorice7
situate într-un irccut îndepărtat şi
la carc apanencrua confcsională
aparc nu drcpt cmiză a
fcnomcnelur cconomice, ci, pînă
la un anumit grad, drept urmare a
acestom. Participarca la acele
func^ii economice presupune în
parte po.sesiune de capital, în
parte o instruire costisitoare. în
parte şi. de ccle mai multe ori. pc
amîndouă şi dcpindc astăzi de
posedarca unci avuţii inoştcnite
sau ccl pupn de o anumită
bunăstarc. Tocmai un mare numâr
de regiuni dinire cele mai bogate,
tavorizate de natură sau de pozi^ia
fa^ă de câile de comu-nicaţic şi
dinire cele mai dezvoltate din
punct de vedcrc cconomic. în
special în.să majoritaiea orusclor
bogatc, trc-cuseril în secolul al
XVI-lea la protestanlism, iar
efcclele derivale din acest fapt
acţioncază şi astâzi în beneficiul
protestan^ilor, în lupta lor
economică pentru existenţă.
Atunci se naşte însă următoarea
întrebare istorică: ce temei a avut
aceastâ predispoziţie deosebit de
pronunţată a regiunilor dezvoltate
economic pentru o revoluţie
biseri-cească? Răspunsul nu este
deloc atît de simplu pe cît s-ar
putea crede mai întîi. Desigur că
abandonarea tradiţiona-lismului
economic este un mornent care
trebuia să sprijine substanţial
înclinaţia spre îndoială în legăturâ
cu tradiţia religioasă şi spre
revoltâ împotriva valorilor
consacrate prin tradiţie în general.
Dar în acest context trebuie sâ
ţinem seama de un fapt adeseori
uitat astăzi, şi anume acela că
Reforma nu a însemnat numai
înlăturarea dominaţiei bisericii
asupra vieţii, ci în primul rînd
înlocuirea vechii forme de
dominaţie cu una nouă. Şi anume
înlocuirea unei dominaţii extrem
de comode, practic vorbind abia
simţite pe vremea aceea, aproape
numai formale, cu o reglemen-tare
ce a pătruns cît se poate de
puternic în toate sferele vie^ii
domestice şi publice, o
reglementare mult mai apăsătoare
şi mai severă pentru întregul mod
de viaţă. Dominaţia bisericii
catolice — „neînduplecată cu
ereticii,
24
dar blîndâ cu păcătoşii". aşa cum a
fost ea într-o măsură mai mare în
trecut decît astâzi — cste
suportată în prezent de popoare cu
o fizionomie economică perfect
modernă şi au suportat-o tot atît
de bine regiunile cele mai bogaie,
cele mai dezvoltate din punct de
vedere economic exis-tente pe
pămînt la sfîrşitul secolului al XV-
lea. Dominaţia calvinismului, aşa
cum apărea ea în secolul al XVI-
lea la Geneva şi în Scoţia. la
cumpăna dintre secolele al XVI-
lea şi al XVII-lea în mari părţi ale
Ţărilor de Jos. în secolul al XVII-
lca în Noua Anglie şi parţial în
Anglia. ar fi pentru noi cea mai
insuportabilă formă a controlului
bisericesc asupra individului. Tot
astfel a fost ea percepută de pături
largi ale vechiului patriciat al
vremii. la Geneva la fel ca în
Olanda şi Anglia. Rcformatorii
carc s-au ivit în ţarilc cele mai
dczvoltatc din punct de vedere
economic au socotit că trebuic să
blameze nu prea marea, ci prea
mica dominare a vieţii de către
biserică şi religie. Dar cum se face
atunci câ tocmai aceste ţări, cele
mai'dezvoltate din punct de ve-
dere economic şi, aşa cum vom
vedea, în cadrul lor tocmai clasele
de mijloc „burgheze", pe atunci în
ascensiune eco-nomică, nu numai
că s-au supus tiraniei puritane
necunos-cute pînă atunci, dar au
dat dovadă în apărarea ei şi de un
eroism pe care clasele burghcze
ca atare 1-au manifestat arareori
înainte şi niciodată ulterior: „the
last of our heroisms*", după cum
spune Carlyle, nu fără temei?
Mai departe: dacâ admitem că,
aşa cum am spus, parti-ciparea
mai pronunţată a protestanţilor la
proprietatea asupra capitalului §i
la poziţiile de conducere din eco-
nomia modemâ poate fi în^eleasâ
astâzi, în parte, pur şi simplu drept
consecinţă istoricâ a unei avuţii în
medie mai mari, atunci observâm
şi fenomene la care raportul
cauzâ-efect nu este, indubitabil, de
această naturâ. Ca exemple se pot
cita, printre altele, dacâ
menţionăm nunnai cîteva,
următoarele. în primul rînd,
diferenţa în general evidentâ
• Ultimul dintre

actele noastre de

eroism. 25
în Badcn, ca şi în Bavaria sau
Ungaria, în ceea ce priveşte genul
cle inslrucţiunc superioară pe care
părinţii catolici îl dadeau copiilor
lor sprc dcosehire dc cci
protcstanţi. Faptul că pondcrea
catolicilor prinlre elevii şi
ahsolven^ii institupilor
..superioare" de învăţamînt este
considerabil mai mica8 dccît
procentajul lor total în cadrul
populaţiei va putea fi atrihuit. ce-i
drept, în foartc mare parte
diferenţe-lor dc hogat.ic moşlcnita
pc carc lc-am mcnţionat. Dar
faptul c3 pi'inlrc ahsolvcnţii
catolici procentajul celor care
ahsnlvft şcolilc modcrnc dcstinatc
şi adaplatc spccial pre-gatirii
pcntni studii tchnicc şi prot'csii
industriale şi comcr-cialc. în
gcncral. pcnlru o via^S de
burghcz — gimnaziile rcalc.
şcolilc rcalc. şcolilc comunalc
supcrioare ctc. — cstc iara.si
i/hitor mai inic dccîl ccl al
protcstan^ilor9. pc cînd instruirca
pc carc o ofcra gimnaziile
umaniste estc prclcrată dc ci —
constituic un fcnomcn carc nu se
explică astfcl, ci carc, dimpotrivă.
;;oatc explica, la rîndul sâu, slaba
participare a catolicil r la cîştigul
capitalisl. Şi inai rcmarcabiia cste
însa o obscrva^ic carc pcrmitc
întelegcrca pondcrii mai scăzute a
catolicilor în numarul tolal al
iniin-ciloi'Uor califica^i din
marea industrie modernă. Bine
cunoscutul fenomcn prin carc
fabrica îşi procură o mare parte
din forţa calificată de niuncă în
rîndul tineretului meşteşugaresc
— dcci lasă pc seama
meşteşugarilor pre-gătirea
prcalabilă a forţei sale de muncă,
ca apoi, după desăvîrşirea
pregătirii, să le-o suslragă — se
manifestă într-o măsură mult mai
mare la calfele protestante decît la
cele catolice. Cu alte cuvinte,
dintre calfe catolicii sînt cei care
manifestă o înclina^ie mai
pronun^ată de a rămîne în
activitatea meşteşugărească, adică
relativ mai mulţi devin maiştn
meşteşugari, în timp ce
protestanţii se îndreaptă într-o
măsură relativ mai mare spre
fabrici pentru a ajunge în
eşaloanele superioare ale
muncitorimii calificate şi ale
funqionărimii industriale.10 Fără
îndoială că, în aceste cazuri,
raportul cauzal constă în faptul că
specificul spiri-
26
tiial mculcut prin cdiicatie. în
situaţia dată prin atmoslcra
religioasî a rcgiunilor nalale şi a
casei pârinteşti. a dcter-minai
alcgcrca profesici şi destinul
prolesional ultcrior.
Paniciparea mai rcdusa a
calolicilor la viaţa economică
modernă a Gcnnanici cslc însă cu
atît mai izbiloare cu cît ea
comrazicc cxpericnţa stravechc"
şi pe cea actuală, polrivit cărcia
minoritâ^ile na^ionale sau
religioase care, în calilaica lor dc
grupuri „dominatc". stau pc o
pozi^ic opusă unui all grup, ccl
..doininani". sînl de obicei
împinse prui cxcluderca lor
voluntară suu involuntarâ de la
puzuiilc innucnlc din puncl dc
vcdcrc polilic. intr-o măsură
dcoscbit dc marc. pc calca
aclivila^ii economicc: astl'cl. cci
mai talcnta^i din grupul cclor
dominaţi care nu sc pot valorifica
pc târîmul funct.iilor puhlicc
caulă să-şi satisl'acă ainhiţiile aici.
A^a s-au petrccut lucrurilc in mod
clar cu polunc/.ii. af\i\{\ într-un
induhitabil progrcs cconomic în
Ru.sia şi în Prusia Oricnlală —
spre deosebire dc Gali^ia,
dorninată dc ci — tol aşa cu
hughcno^ii din Fran^a sub
Ludovic al XIV-lea, cu
nonconformiştii şi quakcrii din
Anglia şi — last but not lcnst* —
dc două milenii cu cvreii. Dar la
catolicii din Gennania nu sesizâm
nimic carc să aibâ un asemcnea
efect sau ccl pu^in nimic bătălor
la ochi. Nici în trccut, sprc
deoscbire de prolestanlii din
Olanda şi Anglia în pcri-oadele în
care ei au fost persecutaii sau
numai tolera^i, ei, catolicii, nu se
disting printr-o ascensiune
cconomică ieşită din comun. în
schimb cstc clar că protestan^ii
(îndeosebi unele curente
protestantc despre care vom vorbi
mai tîrziu în mod special) au
demonstrat o înclinaţie specifică
spre raţionalismul economic atît
ca pătură dominantă, cît şi ca una
dominatâ, ntît ca majoritate, cît şi
ca minoritate, ceea ce la catolici
nu s-a putut şi nu se poate
constata, în acelaşi mod, nici într-
o situaţie, nici în alta.12 Cauza
comporta-mentului diferit trebuie
deci câutatâ în primul rînd în spe-
cificul lâuntric durabil al
confesiunilor şi nu numai în
situaţia istorico-politicâ exterioarâ
dintr-un moment sau altul.13
• Nu în ultimul rind.
27
 Ar fi deci interesant să cercetăm
mai întîi care sînt sau au fost
elementele din specificul
confesiunilor care au aqionat §i în
parte mai acţionează în sensul
descris mai sus. La o privire
superficială şi pornind de la
anumite impresii moderne, am
putea fi ispitiţi să formulăm
deose-birea astfel: că mai marea
„înstrăinare de lume" a catoli-
cismului, trăsâturile ascetice pe
care le manifestă cele mai înalte
idealuri ale lui ar fi trebuit să
educe pe adepţii lui în spiritul
unei mai mari indiferenţe faţă de
bunurile acestei lumi. Această
motivare corespunde într-adevăr
schemei populare, astăzi
obişnuită, de apreciere a celor
două religii. Protestanţii
utilizeazâ această concepţie
pentru a critica idealurile ascetice
(reale sau imaginare) ale modului
de viaţă catolic. iar catolicii le
răspund reproşîndu-le „mate-
rialismul", care este o consecinţă
a secularizârii tuturor aspectelor
vie^ii de către protestanţi. Şi un
autor modern a crezut că poate
formula deosebirea în
comportamentul celor doua
confesiuni în viaţa economicâ în
felul următor:
„Catolicul... este mai calm; avînd
mai puţin spirit indus-trial, el
preferă o viaţă cît mai sigură,
chiar dacâ venitul este mai mic,
unei vie^i pline de riscuri, agitate,
dar poate aducătoare de onoruri şi
bogăţie. în popor se spune în
glumă:
sau manînci bine, sau dormi
liniştit. în cazul de faţă, pro-
testantului îi place să mănînce
bine, în timp ce catolicul vrea sâ
doarmâ liniştit."14 De fapt s-ar
putea ca în prezent dorin^a „de a
mînca bine" sâ fie o caracteristicâ
deşi in-completâ, totuşi măcar
parţial corectâ pentru motivaţia
părţii mai indiferente bisericeşte a
protestanţilor în Germă-nia. Dar
în trecut lucrurile se prezentau cu
totul altfel. Pentru puritanii
englezi, olandezi şi americani era,
după cum se ştie, caracteristic
tocmai contrariul „bucunilor
lumeşti" şi anume, după cum vom
vedea, chiar una din trăsâturile lor
de caracter de cea mai mare
importanţă pentru noi. De
exemplu, protestantismul francez
a păstrat foarte multă vreme §i,
parţial, pînâ în zilele noastre,
caracterul impus pretutindeni
bisericilor calviniste în general şi
cu
28
atît mai mult celor ,.de sub cruce"
în timpul luptelor reli-gioase.
După cum se ştie, acest
protesiantism este totuşi (sau
poate mai încolo va trebui să ne
întrebâm dacă nu tocmai de
aceea) unul dintre principalii
purtâtori ai dez-voltării
industriale şi capitaliste a Franţei
şi, în mica măsură în care acest
lucru a fost posibil sub persecuţii,
a şi rămas astfel. Dacă dorim să
numim „înstrăinare de lume"
această seriozitate şi accentuată
predominare a intereselor reli-
gioase în modul de viaţă, atunci
calviniştii francezi au fost şi sînt
cel puţin la fel de înstrăinaţi de
lume ca şi. de exemplu, catolicii
din nordul Germaniei care ţin,
fâră în-doială. la catolicismul lor
ca nici un all popor din lume. Şi
ambii se deosebesc atunci în
acelaşi sens de partidul reli-gios
dominant. adică de păturile de ios
ale catolicilor fran-cezi plini de
bucurie de viaţâ, şi de cele de su.s
de-a dreptul ostile religiei, şi de
protestanţii gcrmani care astăzi
avan-sează în viaţa economică
laicâ şi ale căror pături supe-
rioare sînt preponderent
indifercnte din punct de vedere
religios.15 E greu de găsit ceva
care să demonstreze atît de clar ca
această paralelâ că idei atît de
vagi cum este (pre-tinsa!)
„înstrăinare de lunne" a
catolicismului, (pretinsa!)
„bucurie de viaţă" materialistă a
protestantismului şi multe altele
nu sînt aici de nici un folos, fie şi
pentru faptul că, în această formă
generală, în parte nu sînt valabile
nici astăzi, în parte nu au fost nici
în trecut. Dacâ am vrea însă să
operâm cu ele, ar trebui ca, la
remarcile de mai înainte, să
adăugâm alte observaţii care se
impun de la sine, chiar sâ
sugerâm întrebarea dacă nu
cumva toată aceastâ contra-dicţie
dintre înstrăinarea de lume,
ascezâ şi evlavia reli-gioasă, pe
de o parte, şi participarea la viaţa
economicâ capitalistă, pe de altă
parte, ar trebui transformată într-o
înrudire intemă.
în fond este deja surprinzător —
ca să începem cu cîteva aspecte
pur exterioare — cît de mare este
numârul repre-zentanţilor tocmai
ai celei mai profunde evlavii
creştine care provine din cercuri
comerciale. Pietismul în mod
special
29
datorează acestor cercuri un
numar deosebit de mare cle
fervenţi adep^i ai săi. Am putea
sâ ne gîndim aici la un fel de
el'ect prin contrast al
„mamonismului" asupra unor fu-i
interiorizate şi neadaptate
profesici de comerciant şi cu
siguran^ă că multor pietişti calea
„convertirii" li s-a înfă^i-şat, ca
lui Francisc din Assisi, în mod
subiectiv conver-tiţilor. adeseori
în felul acesta. Şi ascmănălor.
mergînd în timp pînă la Cecil
Rhodes. am putea să încercăm să
cxpli-câm fenomenul tot atît de
frecvent al provenienţei unor
înireprin/.ători capitalişti de mare
anvergurâ din familii de preoţi. ca
rcac^ie la o educaţie ascetică a
lincrelului. Dar accaslă explicaţie
nu este valabilâ în cazurile în care
un spirit virtuos dc întreprinzător
capitalist coincnlc cu fonnele celc
mai inlcnsivc alc unci evlavii
care impregnca/.â şi
rcglcmentea/.ă înireaga via^ă la
acclca'}i persoane şi grupuri de
oameni; asemenca cazuri nu sînt
izolatc, ci sînl o tră-sătură
caractcristică pentru grupuri
îniregi ale cclor mai importante
— din punct de vedcre istoric —
biserici şi secte protestante. Mai
ales calvini.srnul, oriunde s-a
mnni-fcstaî 16, prezintă această
combina^ie. Pe cît de puţin a t'ost
el (ca şi în general oricare din
confesiunile protestante) legat în
perioada de răspîndire a
Reformei în diferite ţări de o
anumită clasâ, pc atîl de
caracteristic şi într-un sens „tipic"
cste, de exemplu, faptul că, foarte
curînd, în bisericile hughe-note
franceze printre prozeliţi,
călugării şi industriaşii
(comercianţi, meseriaşi) au fost
deosebit de bine repre-zentaţi din
punct de vedere numeric §i au
rămas astfel şi în perioadele de
persecuţie.17 Spaniolii deja ştiau
că „erezia" (cu alte cuvinte,
calvinismul olandezilor)
„promovează spi-ritul comercial"
şi acest lucru corespunde perfect
părerilor pe care le-a exprimat Sir
W. Petty în analiza sa cu privire
la cauzele avîntului capitalist al
Olandei. Gothein18 numeşte, pe
bună dreptate, diaspora calvinistă
„pepiniera economiei
capitaliste".19 S-ar putea ca în
acest caz sâ fie considerate factor
hotârîtor superioritatea culturii
economice franceze şi olandeze
din care a izvorît preponderent
această diasporă
30
sau imensa influenţ.ă a cxilului şi
a smulgerii din condiţiile de
viaţâtradUionalc.21' Dar şi în
Franţa, în secolul al XVU-lea
lucrurile se prezcnla ' exact la fel,
aşa cum rezultă din lup-tele lui
Colberl. Pîni. şi în Auslria, ca să
nu mai vorbim de alte ^âri,
fabricanl.ii protestanţi au lost pur
şi simplu impor-taţi direct. cu
diferite ocazii. Se pare însă câ nu
toate vari-antcle prote.stanlc
acţionează în aceeaşi măsurâ în
această dircc^ie. După toate
aparenţele, calvinismul a făcut
acest lucru şi în Germania:
confesiunea ..reformată"21 parc să
fi promoval dczvollarea spirilului
capitalisl in Wuppcrtal, ca şi în
alte locuri. în măsura mai inare
decît alte contesiuni. A l'ăcut-o
mai cficicnl. dccît lutcranismul,
după cum arală com-paraţia în
mare. ca şi în (.lctaliu. în spccial
în Wuppertal.22 Pcniru Scotia.
acesl fapt a lost sublinial de
Bucklc. iar dinirc poe^ii cnglczi
de K.eat.s.21 Şi mai izbiloare esie
lcgă-tura — suficienl sâ ric acum
aminlilă — dintre reglemcn-tarea
religioasă a vie^ii şi dczvollarea
cît se poate de intensă a simţului
comercial la o seric de secte a
caror „înslrăinare de via^a" cste
la tel de proverbialâ ca şi bogăua
lor: în spe-cial în cazul
tfuiîkcnlor şi al mcnoiilţilor.
Rolul pe care 1-au jucat primii în
Anglia şi America de Nord le-a
revenit aces-tora din urmă în
Ţările de Jos şi Germania. Câ
însuşi regele Frederic Wilhelm 1
i-a îngâduit în Prusia Orientală pe
menoniti în ciuda refuzului lor
categoric de a presta serviciul
militar, considerîndu-i promotori
indispensabili ai industriei, este
doar un fapt, e drept, dar — avînd
în vedere personalitatea foane
originalâ a acestui rege — este
unul dintre faptele cele mai
putemice din noianul celor, de
altfel bine cunos-cute, care
ilustreazâ acest lucru. în sfîrşit,
este destul de bine cunoscut câ
pietiştii au practicat şi
combina^ia dintre evlavia intensă
şi un grad pronunţat de
dezvoltare a simţului §i a
succesului în afaceri.24 E suficient
să amintim de regiunea Rinului şi
de Calw. în aceste consideraţii
provi-zorii nu este nevoie de mai
multe exemple. Căci chiar şi cele
pe care le dăm arată un singur
lucru: „spiritul muncii", al
„progresului" sau cum s-o mai
numi el, a cărui trezire se
31
atribuie de regulă
protestantismului, nu poate fi
interpretat, aşa cum se face de
atîtea ori astăzi, ca „bucurie de
viaţâ" sau ca ceva într-un sens
„iluminist". Vechiul protestantism
al unor oameni ca Luther, Calvin.
Knox, Voet avea foarte puţin în
comun cu ceea ce astăzi se
numeşte „progres". El avea o
atiludine de-a dreptul ostilâ faţă
de laturi întregi ale vieţii
modeme, la care în zilele noastre
nu ar renunţa nici ccl mai religios
om. Dacă e să găsim o înrudire
interioară între anumite aspecte
ale vechiului spirit protestant şi
cul-lura capitalistă modemă,
vrînd-nevrînd trebuie să încercăm
s-o căutâm nii în (pretinsa)
„bucurie de viaţă" mai mult sau
mai puţin matcrialistă şi totuşi
anliascetică, ci mai degrabă în
caracteristicile sale pur
rclişioase. Montesquieu spune
(Espnt dcs lois. cartea XX. cap.
7) despre englezi că în trei
doincnii importante ei au dcpăşit
cu mult celelalte popoare ale
lumii: „în evlavie. în comerţ şi în
libcrtate". Să existe, oare. vreo
lcgătură înire superioritatea lor în
activitatea eco-nomică — şi, ceea
ce face parte dintr-un alt context,
aptitih dinea lor de a întemeia
institutii politice libere — şi acel
record de evlavie pe care li-1
atribuie Montesquieu?
în momentul în care punem
aslfel înirebarea, se ridică o
mulţime de raporturi posibile,
percepute vag. Va trebui sâ ne
propunem să tornuil:liii clar ceea
ce vedem doar vag cu ochii
minţii noastre, atît de clar, pe cît
ne permit condiţiile varietâţii
infinite care caracterizează orice
fenomen istoric. Dar, pentru a fi
în stare sâ realizăm acest lucru,
va trebui sâ pârâsim inevitabil
domeniul ideilor generale vagi în
care am operat pînă acum. Va
trebui să pătrundem în particu-
laritâţile şi distincţiile acelor
vaste universuri de idei reli-
gioase care ne sînt date istoric de
diferitele vanante ale religiei
creştine.
Mai înainte însâ sînt necesare
cîteva observaţii despre specificul
obiectului pe care urmărim sâ-1
explicăm din punct de vedere
istoric, precum şi despre sensul în
care o asemenea explicaţie este
posibilâ în cadml acestor
cercetâri.

32
 în titlul acestui studiu se
foloseşte conceptul cam
pretenţios de ..spirit al
capitalismului". Ce se înţelege
prin aceasta? De îndatâ ce
încercăm sâ-i dâm ceva de genul
unei „definiţii", apar anumite
dificultăţi ţinînd de esenţa
scopului cercetării.
Dacă în general se poate găsi un
obiect pentru care utili-/area unei
caracterizări are un sens oarecare,
acela nu poate ri decît un
.Andivid istoric". adică un
complex de conexiuni (fin
realitatca istorică prin care le
reunim conceptual într-un întreg
din punctul de vedcre al
imporîanfci lor cultiimle.
Intrucît conţinutul lui sc referâ
la un fenomen plin de scns în
^pccil'iciil său individual. un
asemenea concept istoric nu
poate fi definit (dclimitat) după
schema gcnii-i pi'oxjiniiin.
dilTcrcntia specit'ic:f. ci trebuie
compus treptat din pârţilc sale
componentc ce trehuie luate din
realitatea istorică. De accea
cuprinderea conceptuală
definitivă nu se poale situa la
începutul, ci numai la sfirşituJ
cercetării. Cu alte cuvinte. abia în
cursul analizei şi ca rezullat
esenţial al acesteia se va dc/vălui
cum va trebui fonnulat cel mai
hine — adică cel mai adecvat
punctelor de vedere care ne
intcreseazâ aiM — ceea ce
înţelegem aici prin ..spirit" al
capitalismului. La rîndul lor,
aceste puncte de vedere (de care
vom mai vorbi) nu sînt singurele
posibile pentru analiza
fenomenelor istorice de care ne
ocupăm. Alte puncte de vedere
din care s-ar face examinarea ar
dezvălui în acest caz, ca şi în
cazul oricărui fenomen istoric,
alte trăsături ca fiind cele
„esenţiale". De unde rezultă
fireşte că prin „spiritul"
capitalismului s-ar putea sau ar
trebui să se înţeleagă nu neapărat
numai ceea ce ni se pare nouă ca
fiind esenţial pentru concepţia
noastră. Aceasta ţine tocmai de
esen^a „creării de concepte isto-
rice" care încearcă, pentru
scopurile sale metodologice, nu
• Genul proxim, diferenta
specifică.
33
sa dcscompuna rculilaica in
ahsiracic concepte generice. ci sa
(» incadrczc in concxiuni
gcnehcc concrctc dc colo-ralură
întoldeauna ^i in mod incvitabil
specific unlivi-(lunli].
Dacă totuşi vrem să fixăm
ohieclul pe care urmeaxă să-1
anali/ăm şi să-1 explicăm din
punct de vcdere istoric. nu poalc
t'i vorha dc o dcf'inirc a
conccptului. ci. cel pu^in la
înccpul. numai dc o ilii^lnirc
provizoric a ceea ce se îrUelegc
aici prin ..spirit" al
capilalismului. intr-adevăr. acest
lucru c^rc indispcn^ihil pcntrn a
nc înlclc"c cu privire la ohicctul
i.'cn.'cit'irii. In iicc^l srop nc
nprim nsnpra iinin documenl al
•K'c'-iui ..spiril" carc conlinc iw;i
cc esic cscntial pcnlru noi inir-n
pnril;ilc npronpc cla^icn.
prc/cnlind în acclaşi
timp ;iv;inl;nul dc ;i l'i dct;is;il dc
^rn.'c rcl;i(ic dircclă cu ccea cc
ţinc dc rcligic. adic;1 dc a nu
porni dc )a nici un fcl dc idci
prcconccputc privind tcma
noaslrâ:
..Ia amintc c3 liinpnl însc;imnS
hnni. Ccl cc ar putca să cîştigc
prin mnnca sa /ccc ţilingi pc /.i şi
se plimba o jumatatc dc /i sau
lcncvcstc m odaia sa nu arc voic,
chiar dacâ chcltuicştc pcniru
placcrca sa numai şasc pence, să
pună la socolcala numai pc
accşlia. ci. în plus, el a mai
chclluit cinci ^ilingi sau. inai
prccis. i-a irosit.
la aminte că crcditiil înscamnă
bani. Dacâ cincva îmi
încrcdin^ca/.ă hanii sai dupa cc
au dcvenit plîtibili, el îmi
daruicşte dobîn/ilc, sau alîl cît pot
face eu între timp cu aceşli bani.
Aceasla se ridică la o sumă
considerabilă, dacă omul se
bucurâ de un credit bun şi marc
şi-1 foloseşte binc.
la aminte că banul are o nutură
produclivă şi rodnică. Banii pot
product: bani, iar accştia, la
rîndul lor, pot pro-duce şi mai
m\i\\i. Şi a§a mai departe. Cinci
şilingi puşi în circulape sînt şase,
repuşi în circulatie şapte şilingi şi
trei pence şi aşa mai departe, pînă
ce se ajunge la o sutâ de lire
slerline. Cu cît există bani mai
mul^i, cu atît ei produc în
circulape mai mult, aşa încît
utilitatea creşte tot mai repede.
Cine taie o scroafâ nimiceşle pe
toţi urmaşii ei pînâ
34
într-a mic gencratie. Cine
dislrugc o monedă de cinci şilingi
»'i,Sti.sf7)c;(/;) (!) lol ce s-ar t'i
pulut produce cu ei: coloane
înircgi dc lire stcrline.
la aminie că, vorba proverbului.
un hiin plarnic este slăpînul
luluror pungilor. Cine are faima
că plăteşte punc-lual, la data
promisă, poate oricînd să ia
împrumut to[i hanii dc care
prictenii săi nu au nevoie în
momentul res-pcctiv.
Accsl lucru cste uncori de mare
fulos. Pe lîngă hărnicie •^1
modcrauc. nu cxi.stă allccva care
să promoveze pe un iiiK'ir in
luinc ca punclualilalea şi
drcplaiea în loate afacc-nlc salc.
Dc aceca nu \inc hani \un\\ cu
împrumul nici o ora inai mull
dccîl ai promis. pcntru ca
supărarea pro-voialâ s^ nu-^i
inchidă pcniru loidcauna punga
prictcnului.
Cclc mai insemnalc ac^iuni
care int'luen^ează crcditul cuiva
ircbuie avutc în scamă. Loviturile
ciocanului tâu pe carc lc aude
crcditorul lău. la cinci dirninca^a
sau la opt scara, îl mul^umesc pc
liinp dc ^a.se luni. Dacâ te vedc
însă la inasa dc hiliard sau î^i
audc vocea în cîrciumă la ora
cînd ar trchui să lucrezi, cl lc
somează în dimincaţa următoare
câ trchuic să plăteşti şi-ţi cerc
banii înainte ca tu să-i ai.
Prezcn^a la lucru arată că lc
gîndeşti la daloriile tale, te facc
să pun un nm chih/iiit .fi cin^it,
mârindu-ţi crecliliil.
Fcrcşte-te să considcri ca lot
ccca ce este sub oblăduirea ta
c.slc şi proprictatca ta şi să
trăieşti ca atare. Mul^i care se
bucură de crcdit cad în greşeala
aceasta. Peniru a o preveni, ţine o
socoteală precisă a cheltuielilor şi
veniturilor tale. Dacâ-ti dai
osteneala de a băga în seamă
amănuntele, efec-tul bun va fi
următorul: descoperi cum
cheltuieli neînchi-puit de
neînsemnate cresc la sume mari
şi vei observa unde ai fi putut să
faci economii şi ce se va putea
econo-misi în viitor.
Peniru 6 lire sterline pe an poţi
să te foloseşti de 100 de lire cu
cond4ia să fii un om cunoscut
pentru marea sa înţelepciune şi
cinste. Cine cheltuieşte inutil un
sfanţ pe zi cheltuieşte într-un an 6
lire fără rost şi acesta este preţul
35
pentru folosirea a 100 de lire.
Cine risipeşte în fiecare zi o pane
din timpul echivalent cu un sfanţ
(chiar dacă ar fi vorba numai de
cîteva minute) pierde, adăugînd o
zi la altele, privilegiul de a folosi
100 de lire sterline pe an. Cel ce
iroseşte un timp cu valoarea a 5
şilingi pierde 5 şilingi şi ar pulea
tot atît de bine să arunce 5 şilingi
în mare. Cel ce pierde şilingi nu
pierde numai această sumă, ci tot
ceea ce ar fi putut cîştiga
folosind-o în meseria sa, ceea ce,
atunci cînd un tînăr ajunge la
maturitate, se ridică la o sumă
foarte importantă."
Bcnjamm Fraiililm25 este cel
care ne predicâ prin aceste Irazc,
pe care Ferdinand Kurnberger le
ironizează în scinteietoarea §i în
acelaşi timp înveninata sa
„imagine culturală amcricanâ"-'6
ca fiind crezul yankeilor. Nimeni
nu se va îndoi de faptul că este
„spirit al capitalismului" ccea ce
vorbeşte într-un mod caracteristic
în pasajul de mai sus, după cum
nu trebuie afirmat că tot ceea ce
poate să se înţeleagă prin acest
„spirit" este conţinut aici. Să mai
stăruim puţin asupra aceslui pasaj,
a cărui înţelepciune de viaţă o
rezumă Kurnberger în Der
Amerikamiide: „Din vite se face
seu, din oameni bani." Ceea ce
apare ca fiind specific acestei
„filozofii a zgîrceniei" este idealul
omului de onoare, vrednic de a
primi credit §i mai ales ideea de
dinorie a individului faţă de
interesul presupus, ca scop în
sine, în mărirea capitalului său.
într-adevăr, este esenţial faptul că
aici se predică nu o tehnică de
viaţâ pur şi simplu, ci o „etică"
sui-generis, a cârei încâlcare este
considerată nu numai o neghiobie
ci un soi de uitare a datoriei. Aici
nu este vorba pur şi simplu de
„înţelepciunea de afaceri", care
există cu prisosinţâ, ci de un
ethos şi sub acest aspect ne
interesează textul.
Cînd Jakob Fugger —
răspunzînd unui coleg de afaceri
care s-a retras din activitate şi
care îl sfâtuieşte sâ facă la fel,
căci a cîştigat destul §i ar trebui
să-i lase şi pe alţii să cîştige —
respinge ideea, calificînd-o drept
„lipsâ de curaj" şi-i spune că „el
(Fugger) gîndeşte cu totul altfel,
că vrea
36
sâ cîştige alîla timp cît poate"27,
atunci „spirilul" aceslci afirina^ii
se deosebeşte evident de Franklin;
ceea ce acolo esle expresie a
curajului comerciantului §i a unei
înclina^ii personale, indiferente
din punct de vedere moral28. aici
ia caracterul unei maxime
impregnale de etică a modului de
viaţâ. Conceptul de „spirit al
capitalismului" este folosit aici în
acest sens specific.29 Fireşte în cel
al capitalismului nwc.lcin. Dat
fiind modul dc punere a
problemei, se înţelege de la sine
că aici este vorba numai de
capitalismul vest-european şi
american. Şi în China, India,
Babilon, în Anti-chitate şi în Evul
Mediu a existat „capitali.sm".
Dar. după cuni voin vedea. i-a
lipsit tocmas accst etlws sui-
geneiis.
E drept că toate recomandârile
morale ale lui Franklin au o
orientare ulilitară: oneslitatea esle
iitila, fiindcă aducc credit, la fel
ca şi punctualitatea, harnicia,
modera^ia, fapt pentni care elc
sînt virtuţi. De unde ar rezulta,
printre altele, câ, dacă aparenta
onestitălii face acelaşi serviciu,
aceasta ar trebui să fie suficientă
şi că un surplus inutil din această
virtute ar trebui să pară în ochii
lui Franklin repro-babil, ca fiind o
risipă neproductivâ. Şi, într-
adevăr, cine citeşte în
autobiografia sa povestirea despre
„convertu-ea" sa la aceste vinuţi30
sau chiar consideraţiile cu privire
la utilitatea pe care o aduce
menţinerea riguroasă a apai'enţei
modestiei, a trecerii pe planul al
doilea, în mod intenţionat, a
meritelor proprii pentru a obţine
recunoaşterea generală31 ajunge în
mod inevitabil la concluzia că,
dupâ Franklin, virtuţile sînt virtuţi
numai în masura în care ele sînt
utile in concreto individului şi în
care surogatul aparenţei este
sufîcient pretutindeni unde el face
acelaşi serviciu. Aceasta este într-
adevăr consecinţa inevitabilă a
utilitarismului strict. Ceea ce
germanii s-au obişnuit să
considere „ipocri-zie" în virtuţile
americanismului pare aici sâ fie
prins in flagranti. în realitate însă
lucrurile nu sînt chiar atît de
simple. Nu numai caracterul
propriu al lui Benjamin Franklin,
aşa cum apare el cu o totuşi rară
sinceritate în autobiografia sa şi
împrejurarea că el reduce faptul
însuşi
37
dc a i sc fi dczvăluit „ulilitatca"
virtiuii la o revela^ic a lui
Dumnczeu care prin aceasta a vrut
sâ-1 prcde.slineze vinuţii arată că
aici avem lotuşi de-a face şi cu
altceva dccîl cu o infrumusqarc a
unor maxime pur egocentricc. în
primul rînd. >ummum honum' al
acestci „clici" — cî;?tigarea de
bani, dc lot mai mul\i bani.
concomilenl cu cvitarea slricla a
tulurur plăcerilor ncînfrînatc —
cste lipsit toral de punc-lc dc
vedere eudaimonislc sau chiar
hcdonislc şi este con-sidcral ca
scop în sine în ascrncnea mâsură.
încît el aparc in uricc ca/- ca ccva
cu lolul iransccndcnt „lcricirii"
sau ..loloMilui" individual şi pur
'}i siinplu ncraţional.'2 Oinul csle
pus în rcla^ic cu cîşligul (-'a scop
al vie^ii salc. nu ci:;tigul în rcla^ic
cu umul ca ini)luc in scopul
satisfaccrii irchiilni.elor inalcrialc
alc \ icţii salc. Accaslâ invcrsarc.
pur si simplu lipsită dc scn.s
pcniru percepcrca ohicctivâ a
slării ..naluralc" a lilLTurilor, cum
ain .spune noi, cslc cvi-dcnt înlr-
un inod tot alîl dc nccondi^ional
un lakmotiv al capilalismului,
dup^ cum c.ste ceva străin omului
ncalins dc suflul lui. Dar accaslă
invcrsare con^ine u serie dc sen-
limcnte care intra într-un conlact
strîns cu anumite idci rcligioasc.
La întrcharca: ,.</c c'c ircbuie să
se facă din om bani'?", Bcnjamin
Franklin ră.spundc în
autobiogral'ia sa, dcşi cra din
punct dc vcdcrc rcligios un deist
fără culoare, printr-un vcrsct din
BiNic, pc carc i 1-a imprimat în
tinercţe latăl sau. un calvinist
scvcr: ..Dacâ vezi un om iscusit în
îiicivl lui, accla poatc sta lîngă
împăra^i."33 In mâsura în care este
legal, cîştigul de bani în cadrul
ordinii economice modeme este
rezultatul şi expresia iscusinţei
profesionale, şi această isciisinţă
este, după cum se poate constata
fără nici o dificultate, realmente
alfa şi omega moralei lui Franklin,
aşa cum o întîlnim în locul citat,
ca şi în toate scrierile sale, fâră
nici o excepţie.34
într-adevar, acea idee originală
care ne este astâzi atît de la
îndemînă, dar în realitate este atît
de pu^in de la sine înţeleasă, cea a
datoriei profesionale, o datorie pe
care fie-
* Binele suprem.
38
care ar ircbui s-o simtă şi o simte
laţâ de conţinulul activităţii sale
..prolesionale". indilcrent din ce
conslă ea. în spccial indiferenl de
l'aplul dacă ca trcbuie sâ apară
pcrccpcrii obicctive ca o pură
valoril'icare a fonci salc de muncă
sau nuinai a posesiunilor sale
malcriale (in calitate de ..capilal")
— accaslă idee csie caractcristică
..clicii socialc" a cullurii
capitaliste. mai mull chiar. are
pcntru ea o înscmnâtale
conslilulivâ. Nu pciitru că acca-
slă idce ar t'i crcscut numai pc
solul capitalismului. Dimpotrivâ.
mai lir/.iu o vom urmă-ri
rcirospcciiv. Firc'slc că at"innam
cu alîl mai pu^in câ pcntru
capitalisnnil nnKlcrn insu'îirca
suhieclivâ a accstci maMmc clice
dc (.•airc punălorii sâi individuali.
cum ar n înircprin/alorii si
muncilorii din înlrcprinderilc
capitaliste modcrnc. ar f\ o
i.'ondilic a dainiiirii. Urdinea
cconomică acluală capilalistA cslc
nn cosinos imens 'in care
individul esle proiectat prin
nasicrc ^i care îi estc dat, cel
pu^in ca individ. ca o carapacc
ncmoditlcahilă în l'apl. în care cl
cslc silit să trăiască. El impune
ficcâruia, în mâsura în care este
prins în hâ^ul legăturilor dc pia^ă.
normcle ac^iunilor sale
economice. Fabricantul care
ac^ionea/â mult timp împolriva
acestor nornnc cstc eliminat
implacabil prin mijloace econo-
mice, dupâ cum şi muncilorul carc
nu li se poatc adapla sau nu vrea
să li se adaptezc eslc aruncat în
stradă ca şomcr.
Capitalismul modcrn, ajuns să
domine via^a econoinicâ, îşi
cducă şi îşi crcează prin .sc/ccpe
economică subiec^ii economici dc
carc are ncvoic: întreprinzălorii şi
muncitorii. Tocmai aici devin
palpabile limitele noţiunii de
„seleqie" ca mijloc de explicare a
unor fenomene istorice. Pentru ca
acel mod de viaţă §i noua
concep^ie despre profesie adap-
tate specificului capitalismului sâ
fie „selecţionate", adică să le
învingă pe celelalie, este evident
câ ele trebuie mai întîi sâ fi apârut
şi aceasta nu la indivizii izolaţi, ci
ca un mcxl de a privi lumea
împârtăşit de grupuri de oameni.
Tocmai această aparuie urmeazâ
să fie explicată. Abia mai tîrziu
vom ajunge să discutâm în
amănunt reprezentarea
materialismului istoric naiv,
potrivit căruia asemenea ,4dei"
39
iau naştere ca „reflectare" sau ca
„suprastructură" a unor situaţii
economice. Pentru scopul urmărit
de noi aici este suficient să
menţionăm că în patria lui
Benjamin Franklin
(Massachussets) ...spiritul
capitalist" (în sensul adoptat aici
de noi) era, nu încape nici o
îndoială, prezent înaintea
„dezvoltării capitaliste" (plîngeri
împotriva fenomenelor specifice
de încercare de a obţine profit
prin încarcarea socotelilor apar în
Noua Anglie, spre deosebire de
alte regiuni alc Amcricii, încă în
1632) şi că în coloniile înve-
cinatc, viiioarcle statc sudice ale
Uniunii, el era incompa-rabil mai
pu^in dezvoltat, în ciuda faptului
ca accstea din urmă fuseseră
întemeiate de mari capitalişti în
scopuri de iifiiccn, în limp ce
coloniile din Noua Anglie îşi
dalorcază apariţia unor predicatori
şi graduiiles' împreună cu mici
burghezi, meseriaşi şi yeomeiu**,
din motive religioase. în orice
caz, aici raportul cauzal este
invers decît s-ar postula din punct
dc vedere „materialist". Dar
tinereţea unor ase-menea idei este
în general mai spinoasă decît
presupun teoreticienii
„suprastructurii" şi dezvoltarea lor
nu este ca aceea a unei flori.
Spiritul capitalist, în sensul pe
care 1-am dat pînă aici acestui
concept, a trebuit să se impună
printr-o luptă grea contra unui
univers de forţe ostile. în
Antichitate ca şi în Evul Mediu, o
mentalîtate ca aceea din
considera-ţiile citate ale lui
Benjamin Franklin, care şi-a
cîştigat ade-ziunea întregului
popor, ar fi fost proscrisâ35 ca
expresie a celei mai murdare
zgîrcenii şi a unei lipse totale de
dem-nitate, cum mai fac şi astâzi
de regulă grupurile sociale care
sînt cel mai puţin integrate în
economia capitalistă modemă sau
care sînt cel mai putin adaptate
acesteia. Şi nu pentru câ
„instinctul de cîştig" ar mai fi fost
necunoscut sau nedezvoltat în
epocile precapitaliste, dupâ cum
s-a
' PersoanS cu titluri universitare.
" Ţăran liber (mic proprietar
funciar); ierarhic, urma imediat
duj gentleman.
40
spus dc alîlea ori sau pentru ca
iiun siicru fumcs' ar fi fost atunci
sau ar fi şi aslăzi mai mică în
afara capitalismului burghez decîl
în inlcriorul sferei specific
capitaliste, aşa cum îşi închipuie
romanticii moderni. Nu în aceasta
constă dcosebirea dintre „spiritul"
capitalist şi cel precapitalist.
Aviclitatea mandarinului chinez, a
aristocratului din Roma veche. a
moşierului modern rezistâ la orice
comparaţie. Şi tiun .St'fc'ra /an;es
a birjarului sau barcagiului
napolitan sau chiar a
reprczcntan^ilor asiatici ai unor
meserii asemănă-toare, la fel ca şi
a mcşteşugarului din ţările sud-
europcne sau asialice. se exprimă,
după cum poatc simţi fiecare pc
pielca lui, chiar într-un mod cu
mult mai percutant şi, mai alcs.
mai lipsit dc scrupule decît cea a
unui cnglcz aflal în acccaşi
situaţic.'6 Dominaţia universală a
lipsei absolule dc scrupule în
afinnarea interesului propriu cu
ocazia cîştigului dc bani a fosl
spccifică ţărilor a caror dezvoltarc
burghezo-capilalislă — măsurată
după etaloanele evoluţiei
occidentale — a rămas
„înapoiată". După cuin ştie
oricare fabricant, lipsa de
co^cienziosită a muncitorilor37 din
ţâri ca Italia, spre deosebire de
Germania, a fost una din piedi-
cile principale în dezvoltarea lor
capitalistă şi. într-o anumită
măsură, continuă să fie.
Capitalismul nu poate avea nevoie
de reprezentantul practic al
„liberului arbitru" nedisciplinal'ca
muncitor, la fel cum — după cum
am putut învăia încâ de la
Franklin — nu poate avea nevoie
de omul de afaceri a cărui
comportare îl trădează ca lipsit de
scrupule. Deci deosebirea nu este
generată de evoluţia inegală a
„dorintei" de bani. Auii sacra
fames este tot atît de veche ca şi
istoria omenirii pe care o
cuneaştern. Vom vedea însă că cei
care i s-au dedicat instinctiv §i
neînfrînat — ca acel căpitan
olandez care „voia, de dragul
cîştigului, să treacâ cu corabia
prin iad, chiar dacâ şi-ar fi pîrlit
pînzele" — nu sînt nicidecum
reprezentanţi ai acelei men-
* Blestemata foame de bani.
41
talităp din care s-a dcsprins
...spiritul" capitalist specific
modern ca lcnomen dc mas^. y
acesta esle lucrul cel mai
important. Cîşligul l'ăra scrupulc.
lipsit de orice legătură cu vrco
normă launtrica. a exisiat în toatc
cpocile istorice. oriunde şi oricum
era rcalmentc po.sihil. Ca şi
războiul şi pirateria. nu cra
împiedicat nici comcuul liber.
fără nici un fcl de normc în
rela^iile cu oameni străini de
neam şi de t;ară. ..Morala în
extcrior" permitca ccea ce în
relaţiile ..dinirc l'raţi" cra
condarnnahil. După cnm. în
extcrior, cîş-ligul capitalist ca
..avcntură" s-a praclicat în loale
rîn-duiclilc cconomice carc au
cunoscul ohiccte dc tczauri/.are
dc gcnul hanilor y carc ofcrcaii
;}anse dc a le valorifica — prin
hcncl'icii cclc/iaslicc. prin
arcndarca slringerii impo-/ilclor.
prin irnprumuluri cle slal. priii
linan^are de ră/.boaic. cur\\
princiarc. lunnionari —. lot aslt'el
a cxislal prclulindcni •}i acca
mcnialilaie launtrică de
aveniuricr, sl'idind oricc haricre
niuralc. Lipsa dc scrupule
absolulă şi con^ticnlă a selci dc
cîşiig ^ra adeseuri în cea mai
siriclă lcgălură cu iradi^ia. Şi. u
dalâ cu fărîini^area tradiţici şi cu
pălrunderea mai mull sau mai
pu\m prol'undâ a cîştigului libcr
^i în imeriurul nonnclor sociale,
nu avea loc de ubicci o afirmarc
clică ^i u consolidarc a noului, ci
acesta ubi;;iiuia să fic tratat ca
lolcral duar t'aplic, lic ca
indifcrenl din puncl dc vedcrc
clic. fic ca ncplăcul, dar din
păcate ineviiabil. Aceasla a losl
nu nurnai aliludinea normală a
oricărei doctrine eiice, ci — fapt
mult mai important — şi a
comportameniului practic al
omului mediu din epoca
precapilalistâ. „Precapilalistă" în
sensul că valorificarea ra^ională,
prin activitatc continuă a
capitalului şi organi-zarea
ra^ionalâ capitalistă a nwncii încă
nu deveniseră fonele dominante
de orientare a acţiunii economice.
Tocmai această comportare a fost
însă una din cele mai puternice
piedici lăuntrice de care s-a lovit
pretutindeni adaptarea omului la
premisele economiei burgheze
capita-liste ordonate.
42
 Advcrsarul cu carc trcbuia să
lupte în primul rînd ..spi-ritul"
capitalismului. în scnsul unui stil
de viată anumit. legat de norme.
apărind în haina unei „ctici". a
fo.st accl gen de sim^irc şi de
comporlare care ar putea fi numit
ti'iiilitioiiiilif>in. Şi aici trcbuie
suspendată orice încercare a unci
..dcfini^ii" dclimitante. Mai mult
dccît alît. clarificăin — t'ireşle şi
aici în mod provi/oriu — cu
ajulorul cîlorva cazuri spcciale
ccca cc se în^clcgc prin aceasta,
înccpînd de |us. dc la mundlori.
L'nul din rnijloacclc lchnicc pe
carc inircprin/.ălorul modcrn
ubi'îiiuic^ic sa lc lolosca-sca
pcntru a uh^inc de la
muncilorii ...săi" un randamcnt
lîiaxiin .'51 a inari intcnsilalca
muncii cslc Milnrnil iti i^ord. De
cxcmplu. în agricultură. un ca/.
carc iinpuiic impcraliv cca inai
prohahilă sporirc a inlcnsila^ii
inuncii ohişnuic^lc să fic ccl al
slringcrii şi adăpostirii rccollci.
dat l"und câ, în spccial cînd
vrcineac.ste schiinbatoarc. şansc
cxtraordinare dc cîşlig sau dc
pierdcre depind dc maxima
rapidilale a accstci opcra^ii. în
mod corcspun/.ator, în accst ca/.
sc ohiţnuicştc să sc rccurgă la un
sistcm dc rcinuncrarc în acord.
Dat l'iind că, o dată cu crc'^lcrca
rczultatclor si a intcnsită^ii
activită^ii, intcrcsul
întrcprinzalorilor în accclcrarca
recoltarii eslc în general de obicci
lot mai marc. cstc fircsc să sc 11
înccrcat mereu să se coiniercsc/c
muncitorii în sporirca capacităţii
lorde muncă prin i'i<.lic:ti'ca
tarirclor în acord, dîndu-li-se
astl'cl oca/.ia de a rcaliza un cîştig
cxtraordinar de ridicat pentru ei,
într-un intcrval de timp scurt. Aici
însă s-au ivit dificullăp sui-
generis. Adeseori mârirea
tarifelor în acord a avut ca et'ect
nu creşterea randamentului
muncii, ci diminuarea lui pe
unitate de timp, deoarece
muncitorii au reacţionat la ridi-
carea acordului nu prin sporirea,
ci prin micşorarea randa-mentului
zilnic. De exemplu, un om care
primea 1 marcă pentru cositul
cerealelor de pe un pogon cosea 2
1/2 po-goane pe zi, cîştigînd
astfel 2 1/2 mârci. După marirea
tari-fului cu 25 de pfenigi la
pogon, nu a cosit, aşa cum s-a
sperat, avînd în vedere marea
ocazie de cîştig, 3 pogoane
43
pentru a cîştiga astfel 3.75 marci,
ccea ce nu ar fi fost prea greu, ci
numai 2 pogoane pe zi, pentru că
în felul acesta el cîştiga tot 2 1/2
mărci ca şi pînă atunci, întrucît,
după cum se spune în Biblie, atîta
îi era ..de ajuns". Cîştigul
suplimentar îl atrăgea nnai puţin
decît munca mai pu^ină. El nu se
întreba cît ar putea cîştiga pe zi
dacâ ar presta cantitatea de muncă
maxim posibilă, ci cît ar trebui să
muncească pentru a cîştiga cele 2
1/2 mărci pe care le încasa pînâ
atunci şi cu care îşi satisfăcea
nevoile tradiiiomile. Este un
exemplu de comportarnent care
urmează să fie numit
„tradiţionalism". Omul acceptă,
prin natura sa, să cîştige nu bani
mai mulţi şi tot mai mul^i, ci sâ
trăiască pur şi simplu, să trâiască
aşa cum cste obişnuil şi să cîştigc
atît cît are nevoie pentru aceasla.
Pretutindeni unde capitalismul
modern şi-aîncepul opera de
creşterc a „productivită^ii"
muncii omeneşti prin creşterea
intensităţii, s-a izbit de rezistenţa
extraordinar de tenace a acestui
laitmotiv al muncii din economia
precapi-talistă. Chiar şi în zilele
noastre întîmpinâ pretutindeni
această rezistenţă, cu atît mai
nnare cu cît este „mai înapoia-tă"
din punct de vedere capitalist
muncitorimea pe care tre-buia s-o
folosească. Ca să revenim la
exemplul nostru — deoarece
tarifele mai ridicate nu au
stimulat „spiritul de cîştig", s-a
încercat mijlocul invers: acela de
a-1 obliga pe muncitor, prin
reducerea salariului, să dea
randament mai mare pentru a-şi
menţine cîştigul. Oricum, la o
examinare imparţialâ se părea şi
se pare că un salariu scăzut este
corelat cu un profit ridicat şi tot
ce s-a plâtit în plus la salariu
trebuie să însemne o scădere
corespunzâtoare a pro-fitului. De
la bun început capitalismul a
reluat mereu această încercare şi
timp de secole s-a considerat
drept o dogmă faptul ca salariile
joase sînt „productive", cu alte
cuvinte, că ele sporesc
randamentul muncii, câ, aşa cum
spusese încă Pieter de la Cour —
în această privinţă, după cum
vom vedea, gîndind perfect în
termenii vechiului cal-vinism —
poporul munceşte numai pentru
că şi atîta timp cît este sârac.
44
 Dar eficienţa acestui mijloc
aparenl atît de convingător are
limitele sale.38 Fără îndoială că,
pentru dezvoltarea sa,
capitalismul avea nevoie de
prezenţa unor excedente de
populaţie pe care să le poată
angaja temporar, la preţuri
reduse, pe piaţa muncii. Numai că
o „armată de rezervă" prea mare
favorizeazâ uneori o expansiune
cantitativă, dar frînează
dezvoltarea sa calitativă, şi anume
trecerea la forma de organizare
care utilizează munca în mod
inten-siv. Un salariu scăzut nu
este deloc identic cu o muncă
ieftină. Poate chiar şi din punct de
vedere cantitativ, ran-damentul
muncii scade în orice împrejurări
cînd salanul este insuficient din
punct de vedere fiziologic şi asta
con-duce pe termen lung la
..trierea celor incapabili". Silezia-
nul mediu din zilele noastre
coseşlc depunînd maximum de
efort puţin peste două treimi din
cît coseşte în acelaşi număr de ore
pomeranianul sau cel din
Mecklenburg, mai bine plătit şi
mai bine hrânit. în comparaţie cu
germanul, polonezul dă rezultate
mai mici în munca flzică, şi
anume, cu atît mai mici cu cît
regiunea din care provine este
mai estică. Dar chiar şi din
punctul de vedere strict al aface-
rilor salariul scâzut nu are efect
ca suport al dezvoltării capitaliste
în toate cazurile în care este vorba
de realizarea unor produse care
cer munci calificate (învăţate),
manipu-larea unor maşini scumpe
şi care se pot defecta uşor sau o
mare atenţie şi iniţiativâ. Aici
salariul scăzut nu este rentabil şi
efectul va fi pînă la urmă opus
celor intenţionate. Căci în
asemenea cazuri nu este nevoie
numai de un înalt simţ al
răspunderii, ci, în general, de o
mentalitate care, cel puţin în
timpul lucrului, se detaşează de
preocuparea perma-nentă de a
cîştiga salariul obişnuit cu un
maximum de comoditate şi un
minimum de randament, şi
transfonnă munca într-un fel de
scop în sine, într-o „vocaţie". Dar
o asemenea mentalitate nu este
dată de natură. Ea nu poate fi
generată în mod direct nici de
salarii mari, nici de salarii mici, ci
este numai rezultatul unui
îndelungat proces edu-caţional.
Astăzi capitalismul bine instalat şi
fixat reuşeşte
45
să-ţi rccrutc/ie relativ uşor
muncilorii în toate ţărilc indus-
triali/aie. iar în cadrul ditcritclor
[ăn în parte în loale rcgiunile
industrialc. In irccut accaslâ
recrutare era în fie-care ca/. în
pane o problemă cxtrem de
dil'icilă.39 Dar chiar si astă/i ca
nu-şi atinge ţelul t'arâ ajutorul
puternic de carc. aşa cum vom
vedca în cclc cc urmcaxâ. a
beneficiat în pcrioada dcvcnirii
sale. Putcm cxplica ceea ce avcin
în vcdcrc iarăşi cu ajutorul unui
cxcmplu. A.stăzi miincitou-rcfc.
in spccial cele nccă.sălorilc. oteră
imaginea unei munci inapoiatc.
iradnionalislc. Aproapc lo\i
palronii carc angaicază fctc şi în
special lclc gcrmane se plîng dc
faplul că clc nu au capacilalca '?!
doriiua dc a rcnui^a la felul dc a
inunci mo'-lcnil şi invalat odaiâ.
peniru unul mai praclic. (.lc a sc
adapla unor noi lormc dc muncă.
dc a inva^a şi de a-şi conccntra
gindirca sau macar dc a o ulili/.a.
Di.scu^iilc cu privire la
posibilitatea dc a lacc munca mai
uşoară şi inai alcs mai ct'icientă
se lovcsc la ele de o ncînţelegere
lotală. ridicarca larirclor în acord
se loveşte fără cl'cct de /idul
obişnuin^ci. Dc rcgulă. lucrurilc
stau alll'el — l'apt nu lip.sil dc
irnporlan^ă pcniru considcrapile
noastre — numai cu lctcle avînd
o educa^ic specit'ic religioasă,
felcle prove-nind din mediul
pietist. Sc spunc adesea — şi
unele cal-cule arilmeticc
confirmă accasta40 — că şansele
cele mai mari pcniru o educatie
cconomicâ se ivesc tocmai pentru
accaslă catcgoric. Capaciiaica dc
a-şi concenira gîndirea. ca şi
aiitudinea absolul dominaniâ de
„respect fa^ă dc muncă" se
îmbină aici frecvent cu o
riguroasă economici-tate care
ţitie seaina de cîştigul şi
cuanlumul lui în general §i de o
lucidă stăpînire de sine şi
moderaue care ridică enorm
productivitatea. Terenul pentru
această concepţie despre muncă
în calilate de scop în sine, de
„vocaţie", aşa cum o cere
capitalismul, este aici cel mai
favorabil, şansa de a învinge
inerţia tradi^ionalistă, ca urmare
a educapei religioase, este aici
cea mai mare. Chiar şi aceastâ
privire din prezentul
capitalismului41 ne arată din nou
că merită oricum să ne punem
întrebarea cum s-au putul forma,
la
46
începuturile salc. accste
conexiuni înlre capackaiea de
adaptare capitalistă .ţi orientarile
rcligioase. Că ele au exis-tat şi
alunci într-o l'ormă similară se
poatc conchide din multc
fenomenc izolate. Ura şi
pcrsecu^iile la care au lost
supuşi. de cxcmplu. muncilorii
meiodişti în secolul al XVIlI-lca
de câtre colegii lor dc muncă nu
se raportau — aşa cum sugercază
alîl de des în rapoarte distrugerea
repe-tală a uncllelor lor — în nici
un caz nurnai sau predomi-nant la
excentricilăţile lor religioasc.
care în Anglia erau multe şi chiar
spcctaculoasc. ci la spccificul lor
„avînt de a rriunci" cum s-ar
spunc în /.ilcle noaslrc.
Dar să rcvcnim la prc/.cnl ^i
anuinc dc dala aceasta la
inircprin/atori pcntru a cxplica 'îi
aici importanta ..tradiţio-
nalisinului".
In sludiilc sale privind gene/.a
capilalismului42. Somban a dislins
două mari ..laitmotive" între carc
s-a mişcat i.sloria cconomicâ:
..salislacerea nevoilor" şi
„cîşligul". în funciie dc mâsura în
care volumul nevoilor pcrsonale
sau aspiralia — independcnlâ de
limitclc acesiora — sprc cişlig şi
po.-ii-hHtt.ucu de a obţine
cîştigul devin hoiârîtoare peniru
genul şi oricntarea activităpi
economice. Ceea ce el numeşte
..economie bazatâ pe salistacerea
nevoilor" pare la prima vcdcre să
coincidă cu ccca ce am del'init
aici ca „tradi^io-nalisin
cconomic". Accsta cste intr-
adevâr ca/ul dacă punem scmnul
egalită^ii inirc ..ncvoi" şi „ncvoi
tradi^ionale". Dacă însă nu,
atunci multe economii, cni'c după
forma lor de organizare trebuie
considerate drept „capitaliste" —
aceasta şi în sensul defin4iei date
de Sombart „capitalului" într-un
alt loc din lucrarea sa43 —, ies din
categoria econo-miilor bazate pe
„cîştig" şi trec în cea a
„economiilor bazate pe
satisfacerea nevoilor". Câci chiar
şi unele eco-nomii care sînt
conduse de către întreprinzâtori
particulari sub forma unei
circulaţii de capital (bani sau
bunuri avînd valoare bânească)
spre scopuri de cîştig, prin
achiziţiona-rea de mijloace de
produqie şi vînzarea de produse,
deci, fâră îndoială, ca
„întreprinderi capitaliste", pot
avea, în
47
acelaşi timp, şi un caracter
„tradiuonalist". Acest lucru s-a
petrecut în cursul istoriei mai noi
a economiei nu numai în mod
excepţional. ci în mod regulat, cu
întreruperi repetate şi pătrunderi
mereu noi şi tot mai puternice ale
„spiritului capitalist". Forma
„capitalistă" a unei economii şi
spiritul în care ea este condusă se
află, ce-i drept, în general într-un
raport reciproc ..adecvat", dar nu
într-o interdependenţâ cu caracter
de „lege"! Şi dacă totuşi folosim
aici expresia provi/orie de ..spirit
al cnpitalisiimlui (modern)"44
pentru mentalitalca care aspiră în
mod protcsionaf. sistematic şi
raf.ional la un cîştig legitim aşa
cum a ilustrat exemplul lui
Benjamin Franklin. acest lucru se
întîmplă din motivul isloric câ
respectiva mentalitate şi-a gâ.sit
în întrcprinderea capitalistă
modernă ibrma cea mai adecvatâ.
iar, pe dc altâ parte.
întreprinderea capitalistă a găsit
în ea forţa motrice spirituală cea
mai adecvatâ. Dar, ca atare, cele
două se pot foarte binc scpara.
Benjamin Franklin era cuprins de
„spi-rilul capitalismului" într-un
timp în care întreprinderea sa
tipograficâ nu se deosebea toi-
mal cu nimic de oricare
întreprindere meşteşugărească.
Vom vedea că, în pragul epocii
modeme, purtătorii mentalită^ii
pe care noi am numit-o aici
„spirit al capitalismului" nu erau
numai — sau nu în mod
predominant — întreprinzâiorii
capitalişti din patri-ciatul
comercial, ci. în măsură mull mai
mare, pături în ascensiune ale
stării de mijloc meşteşugăreşti.45
Şi în secolul al XIX-lea, nu
distinşii gentlemeni din Liverpool
şi din Hamburg cu averile lor
comerciale moştenite, ci
parveniţii în ascensiune provenip
din mediile mult mai modeste din
Manchester sau din Renania şi
Westfalia au fost reprezentanţii
lui clasici. Situaţia era
asemănătoare încă în secolul al
XVI-lea. Industriile nou apârute
atunci au fost create cu precădere
de către parveniţi.46
Funcţionarea unor bânci, de
exemplu, sau a unei mari firme
de comerţ exterior, sau a unui
mare magazin de vîn-zare cu
amănuntul, sau a unei mari
întreprinderi care folo-seşte
munca la domiciliu pentru
producerea unor mărfuri
48
este cu siguranţă posibilă numai
sub forma unei întreprin-deri
capitaliste. Totuşi toate acestea
pot fi conduse într-un spirit strict
tradi^ionalist. Afacerile marilor
bânci de emi-siune nu pot fi
conduse într-un alt mod; comerţul
maritim al unor epoci întregi s-a
bazat pe monopoluri şi regula-
mentc avînd un caracter strict
tradiţionalist; în comerţul cu
amanuntul — şi nu este vorba
aici de pungaşii mărunti lipsiţi de
capital care strigă astăzi dupâ
ajutor de stat — revolu^ionarea
care pune capăt vechiului
tradiţionalism cste în plină
dcsfâşurare: aceeaşi răslumare
care a desfiinţat vcchile tbrmc ale
înireprinderii bazate pe munca la
domi-ciliu cu carc munca la
domiciliu modernă este înrudită
numai formal. Cum are loc
această revolu^ionare şi ce
inscamnă ca vum iluslra cu
ajutorul unui caz special, oricît dc
cunoscutc sînl aceste lucruri.
Pînă către mijlocul secolului
trecut, viaţa unui între-prinzător
care tblosea munca la domiciliu.
cel pu\m în unele ramuri ale
industrici textile continentale47.
era. după crite-riile de astazi.
destul de tihnită. Desfăşurarea ei
poate fi descrisa a.stfel: ^ăranii
veneau cu ^esăturile lor —
adesea (în cazul inului)
confecţionate pai-tial sau total
dintr-o materie primâ produsâ
chiar de ei — în oraşul în care
locuiau între-prin/atorii §i
primeau. după o inspectare
atentă, adeseori oticială. a
calitătii, preturile obişnuite.
Clienţii întreprinză-torilor erau
comerciantii intennediari
specializaţi în desfa-ccrea pe
toalc distan^ele mai mari, care
veneau şi ei din locurile lor de
reşedinţă, de cele mai multe ori
nu după mostre, ci după
sonimentele obişnuite cumpărate
din depozit sau comandate cu
mult timp înainte şi pe baza
acestora, evenlual, făceau apoi
ţăranilor alte comenzi. Călătoriile
personale la clien^i aveau loc cel
mult la intervale mari. De obicei
era suficientă corespondenta sau,
cu timpul, trimi-terea de mostre.
Un numâr moderat de ore de
birou — poate 5—6 pe zi, uneori
mult rnai puţine, dar în
perioadele de campanie, dacă
exista aşa ceva, mai multe —, un
cîştig destul de bun pentru o
via^ă decentă, iar în timpurile
bune
49
şi pcntru a pune cîle ccva
ileoparlc strîngînd o mică avcre
— în marc. concurenţii se
împâcau bine între ei. avînd în
vedcre caractcrul comun al
principiilor de afaceri. frecven-
tarea zilnică a cîrciumilor la care
se mai adauga un păharel de
seară, cîle o mică petrecere
intimă. în general un ritm dc
via(ă tihnit.
Din orice punct de vedcre,
aceasta era o fonnil ..capila-listâ"
de organizare. dacă acordăm
aten^ie caracterului pur
negustoresc-comercial al
întreprinzătorilor. dacă se (.ine
scama şi de nccesitatea
intervenliei capitalurilor rulatc în
atacere şi. in st'îrşit. dacă nu se
omite lalura obiectivă a
procesului economic şi genul dc
contahilitate. Era însă o
economie ..iradi^ionalistă". dacă
avcm in vcdcre ^pn'iliil carc il
anima pc 'inircprin/âlor: viaia
traduională. cuan-lurnul
iradiţional al prot'ilului.
canlilaiea tradUională de muncâ.
tipul tradnional dc conducere a
afacerilor şi de raporturi cu
muncilorii şi cercul
esen^almentc tradi(ional al
clicnlilor. al rnodului dc airagere
a clienielci şi al desl'a-cerii
dominau înireaga activitate.
stăleau. s-ar putea spune. la baza
„ethosului" acestui cerc de
înireprinzălori.
La un inoment dat, pe
neaşleptate, această tihnă a fost
zdruncinată. adeseori fară să se fi
produs vreo modiHcarc a tormei
de organizare. precum ar fi
trecerea la sistemul deschis de
fabrică. la războiul de ţesut
mecanic etc. Lucru-rile au decurs
de cele mai multe ori în felul
următor: un tînăr, dinir-o fainilie
dc organizalori ai muncii la
domiciliu de la oraş, s-a dus la
ţară, şi-a ales cu grijă ţesătorii de
care avea nevoie, a intensificat
treptat dependenţa acestora şi
controlul asupra lor,
transformîndu-i astfel din ţărani
în muncitori. Pe de altă parte,
tînărul întreprinzător a luat în
mînă desfacerea apropiindu-se
cît mai direct de ultimii
cumpârători, a început să se
ocupe el însuşi de prâvâliile cu
amănuntul, a început să atragă
personal clientii, să-i viziteze
regulat în fiecare an, dar mai ales
a ştiut să adap-teze calitatea
produselor exclusiv la nevoile şi
dorinţele acestor clienţi, sâ le
facă „după plac" şi în acelaşi
timp a
50
început să aplice principiul „preţ
mic. dever marc". După aceea s-a
repetat ceea ce întotdeauna şi
pretutindeni estc urmarea unui
asemcnea proces de
„raţionalizare": cine nu urcă
trebuie să coboare. 0 datâ cu
dezlanţuirea concuren-ţei acerbe
idila s-a destrămat, s-au acumulat
averi conside-rabile carc nu au
fost depuse la bancă, ci mereu
reinvestiie în afacere. Vechea
viaţă confortabilâ şi tihnită a
cedat în fa(a cclei mai drastice
cumpătări — la cei care se con-
formau şi ajungeau sus. pentru că
nu voiau să consume, ci să
cîştige. ta cei care rămîneau la
vechile obiceiuri, pcntru ca cr u
nc\ 'oiti sâ se restrîngă.4^ Lucrul
cel mai important cstc a. dc
regulă. accastă revoluţie nu a fost
determinatâ de un ariux dc hnni
noi — in unele din cazurile
cunoscute de m nc. cu un capital
de citeva mii împrumutat de la
rudc a !os pus în mişcarc întregul
proces de revoluţionare —, ci dc
spinHtl nou. ...spiritul
capitalismului modern", carc
inccpuse să plutească în aer. Cînd
se pune problema for^e-lor
inoiricc ale cxpansiunii
capilalismului modcrn. ceea ce
intcrcseazâ în primul rînd nu cstc
provenien^a rezervclor de bani
care au putut fi valorificate într-
un mod capitalisl, ci dczvoltarca
spiritului capitalist. Acolo unde
apare şi găseştc teren propice, el
îşi prociiră resursele băneşti ca
mijloace de funcţionare şi nu
invers.49 Dar de obicei apariţia
lui nu era agreată. Primul
inovator era întîmpinat cu un val
de neîncredere. uneori dc ură.
mai ales de revol-lă morală;
adeseori (cunosc mai multe
asemenea cazuri) începea urzirea
de legende despre umbre
misterioase în trecutul
respectivului. Este greu ca cineva
să fie atît de naiv ca să nu
observe că tocmai un asemenea
întreprinzător ,.de stil nou" poate
fi ferit de pierderea stăpînirii de
sine, a lim-pezimii gîndirii şi de
eşecul moral şi economic numai
printr-un caracter deosebit de
puternic, că pe lîngă clari-tatea
privirii şi puterea aqiunii mai sînt
şi anumite şi foarte pronunţate
calitâţi „etice" prin care, în cazul
unor aseme-nea inovaţii, îşi
cîştigă total indispensabila
încredere a clienţilor şi a
muncitorilor. Aceste calitâţi îi
men^in forţa
51
necesarâ pentru depăşirea
nenumăratelor obstacole şi mai
cu seamâ îl fac în stare de efortul
mult mai mare în muncă cerut de
acum înainte de la întreprinzâtor
şi care este in-compatibil cu
vechiul confort şi vechile plăceri
ale vieţii. Aceste calităţi etice sînt
însă de altă natura decît cele
adec-vate tradiţionalismului din
trecut.
Tot astfel, de regulâ, nu
speculan^ii nesăbuiţi şi lipsiţi de
scrupule, aventurierii economici,
care au existat în toate epocile
istoriei economice §i nici pur şi
simplu „marii t'inanciari" nu au
fost cei care au determinat
aceastâ coti-turâ aparent pu^in
spectaculoasă, dar hotârîtoare
pentru impregnarea vieţii
economice cu acest spirit nou, ci
oame-nii crcscuţi la şcoala durâ a
vie^ii. chibzuiţi şi îndrăzne^i în
acela.'si timp. dar mai ales
cuinpaiaţi şi perscverciiţi, per-
spicace şi dâruiţi total, avînd
concep^ii şi „principii" strict
burgheze.
Cineva ar putea fi înclinat să
creadă că aceste calhâ^i morale
personale nu ar avea nimic de-a
t'ace cu vreo maximă etică sau
chiar cu vreo idee religioasă, că
după o atare orientare esen^ial
este câ ceva negativ — şi anume
capacitatea de a se su^trage
tradiţiei, deci mai degrabâ
..iluminismul" liberal — este
baza adecvatâ pentru un stil de
viaţâ comercial. într-adevâr, în
zilele noastre aşa şi este în
general. Nu numai că de regulă
lipseşte un raport între modul de
viaţâ şi baza lui religioasă, ci,
acolo unde există, el estc de
obicei de natură negativă, cel
puţin în Germania. Cei plini de
„spirit capitalist" sînt astăzi de
obicei dacă nu de-a dreptul ostili
bisericii, cel pu^in indiferenţi
faţă de ea. Ideea cucemicei
plictiseli a paradisului nu este
tocmai ispititoare pentru firea lor
activă, iar religia le apare ca un
mijloc de a-1 distrage pe om de
la munca pe solul acestui pâmînt.
Dacâ i-am întreba pe ei care este
„sensul" goanei lor neîncetate,
care nu e niciodală multumită cu
ce are şi care de aceea tocmai în
condiţiile în care viaţa este
orientatâ spre lumea aceasta ar
trebui să pară atît de absurdă, ei
ar răspunde uneori, dacă ar şti sâ
dea vreun
52
răspuns, că o fac din „grijă
pentru copii şi nepoţi" dar mai
adesea — dat fiind că acest motiv
nu le este caracteristic, ci a avut
acelaşi efect şi asupra omului
„tradiţionalist" — spun pur şi
simplu câ ,.nu mai pot trăi" fără
afaceri, fărâ o activitate continuă.
Aceasta este fără îndoiafâ singura
motivaţie adevăratâ şi ea exprimâ
în acelaşi timp ele-mentul
neraţional al acestui mud de
viaţâ din punctul de vedere al
fericirii personale, §i anume că
omul există pentru afaceri, şi nu
invers. Se înţelege de la sine că
senzaţia puterii şi a prestigiului
pe care o dă avuţia îşi are rolul
ei:
într-un mediu în care fantezia
unui intreg popor se în-dreaptâ
spre ceea ce este mare din punct
de vedere pur cantitativ, cum este
cazul Statelor Unite, acest
romanlism al cifrelor acţionează
cu o magie irezistibilă asupra
„poetilor" din rîndurile oanienilor
de alaceri. Toluşi, în general, nu
intreprinzătorii marcanţi şi cei cu
succes permanent se lasă
captivaţi de acest farmec. în finc,
pâtrunderea în rîndul celor ce
posedă tidei comi'' y al
arislocraiiei banului cu t'ii a câror
purtare la universitulc sau în
corpul ot'iţeresc incearcâ să lc
maschi;/.e ohîrşia. a';a cum cste
biografia obişnuită a lamiliilor
gerinane de parvcniţi capitalişti,
reprezintă un produs de un
cpigonism decadent. „Tipul
ideal" al inireprinzătorului
capitalist""1, aşa cum a fost el
repre/entat şi la noi prin citcva
proeminenie exemple, nu are
nimic comun cu aseincnea
pan'eni^i. mai grosolani sau mai
stilau. El evită ostcniaiia şi
chelluiala inutUă, la fel ca §i
plăcerea conşlientă a puterii sale
şi preţuirea, mai de-grabă
incomodă pentru el, a seinnelor
exterioare ale presti-giului social
de care se buc'ură. Cu alle
cuvinte, modul său de viaţâ
poartă adeseori — şi vom t"i
nevoiti să insistâm tocmai asupra
setnniticaţiei istorice a acestui
fenomen important pentru nui —
o anumită aură ascetică, aşa cum
apare ea pregnant în „predica" lui
Franklin citată mai înainte. Acest
întreprinzător manifestă nu rar,
ci, dimpo-trivă, destul de
frecvent o anumită doză de
modestie rece, care este mult
nnai sinceră decît acea rezervă pe
care ştie
53
sâ o recomande cu atîla
înţelepciune Benian-iin Franklin.
Din bogăua sa el ,.nu are nimic"
pentru propria persoana. cu
exccpţia senzaţiei ncra^ionale a
unei bune ..praclicări a protesiei".
Tocmai asla e ceea ce apare
pentru omul precapitalist de
neconceput şi enigmatic, murdar
şi dcmn de dispreţ. Faplul că
cineva îşi propune ca scop al unei
vieţi de muncă cx-clusiv ideea dc
a coborî odată şi odatâ în
monnînt împo-vărat de bani şi de
averi pare explicabil numai ca
produs al unor instinctc pcrverse,
al lui aiin sacru taincs.
în prezent. în cadrul inslituţ.iilor
noastre polilice, dc drepl privat şi
economice. date fiind tbrmele de
înireprin-deri şi structura proprie
economiei noastre. acesl „spirit"
al capitalismului ar putca fi
înţ.eles. dupâ cum am spus. ca un
produs pur al adaptârii. Ordinca
economică capitalistă are nevoie
de acest devotamcnl t'aţă de
„profesia" cîşligului dc bani: ea
este un mod dc comportare t'aţă
de bunurilc exte-rioare alîl de
adecvat acelei strucluri, aiît de
lcgat de con-dUnlc victoriei în
lupta economica pentru
supravie(;uire, încît aslăzi nici
vorbă nu mai poate ti de o
legâlură nece-sarâ între acel mod
de via^ă „chrematisl" şi vreo
„concep-ţie dcspre lume" unitarâ.
Ea nu mai are nevoie să se lase
purtată de vreo aprobare a unor
autoritâţi religioase şi per-cepe
influenţarea vieţii economice de
câtre normele bise-riceşti — in
măsura în care acest lucru mai e
palpabil — ca obstacole. la fel ca
şi reglementarea ei de câtre stat.
De obicei „concepţia despre
lume" este determinalâ de con-
stelaţia de interese comerciale şi
sociale. Cine nu-şi adap-tează
modul de viaţă la condiţiile
succcsului capitalist merge în jos
sau nu ajunge sus. Dar acestea
sînt fenomenz n. unei vremi în
care capitalismul modern, odată
victorios, s-a desprins de vechiul
sâu sprijin. După cum odinioară
el a nimicit vechile forme ale
reglementării medievale a eco-
nomiei numai în alianţă cu
puterea de stat modemă în
devenire, tot astfel ar putea să fi
fost cazul — spunem noi
deocamdată — pentru relaţiile
sale cu forţele religioase.
54
Dacâ sau în ce sens lucrurile s-au
întîmplal aşa consiiiuic tocmai
obieclul studiului de faţă. Căci nu
e nevoie de nici o dovadă a
faplului că acea concep^ie cu
privire la cîştigul dc bani ca scop
în sine carc îl obligâ pe om. dcci
ca ..pro-lesie", a fost contrară
sensibilită^i morale a unor epoci
întregi. în propoziţia considerală
atunci ca autenlică: Deo placere
vi\ potc^f" carc a trccut în dreptul
canonic (la fel ca şi pasajul din
Evanghelic cu privire la
dobînda)51 şi care sc aplica
aclivităţii ncgustorilor calificală
de Toma drcpt nirpitiidn". carc sc
aplica pînă y aclivitaţilor
lucrative inevitahilc. deci pcrmisc
din punct dc vcdcre ctic. /.acca un
înalt grad dc lolcrnnul a doctrinci
catolice fa^ă de intcre-selc
oraşclor italicnc atît dc strîns
lcgate polilic dc hiscrică prin
t'orţclc pccuniarc. în ciuda unor
concepţii radical anii-chrcmatislc
ale unor ccrcuri dcstul de largi.5-'
Şi chiar şi ac'olo undc doctrina s-
a acomodat si mai mult. ca. dc
cxemplu. la Antonin din Florcnţa.
nu a disparut niciodată cu totul
simţămîntul c^ activitatea avînd
drepl scop în sinc cîşligul cstc dc
fapl un pudcndiim"" pc care
numai ncce-sitâ^ilc nealtcrabilc
ale vic^ii nc ohligă să-1 toleram.
Unii moralişti dc atunci, mai alcs
cci apar^inînd şcolii nomina-listc,
luau începuturilc de afaceri
capitalistc ce sc dcz-voltau ca
atare şi încercau să le prezinte
drept admisibile, comcnul în
spccial. drcpt ncccsar, iar
„industria" care se dc/volia în
cadrul accslor forme ca o sursâ
legitimă de proHl şi, ca atarc, u-
eproşabilâ din punct de vedere
elic; dar — nu fară contradicţii
— doctrina dominantâ respingea
„spiritul" cîştigului capitalist
considerîndu-1 turpitmlo sau cel
pu^in nu-i putea da o apreciere
eticâ pozitivâ. 0 concep-ţie
„morală" ca cea a lui Benjamin
Franklin ar fi fost pur §i simplu
imposibilă. în primul rînd chiar
pentru cercurile capitalisie munca
aceasta era, atunci cînd se situau
pe
' Cu greu poate să-i
placâ lui Dumnezeu. "
Faptă urîtS,
necuviinţă. "' Lucru de
ruşine.
55
terenul tradi^iei bisericeşti, în cel
mai bun caz ceva indifc-rent din
punct de vedere moral. ceva
tolerat şi totuşi îndoielnic din
punctul de vedere al mîntuiru, fie
şi din cauza permanentei
primejdii de a intra în conflict cu
interdicţia cametei de călre
biserică. Aşa cum dovedesc
izvoarele, la moartea unor oameni
bogaţi sume considera-bile
socotite drept „bani de conştiinţâ"
se scurgeau spre instituţiile
bisericeşti, iar în unele cazuri
către foşti debi-tori drept usura*
care li s-ar fi luat pe nedrept. 0
altă poziţie au adoptat (pe lîngă
curentele eretice sau altele
considerate îndoielnice) numai
cercurile patriciene care sufleteşte
se eliberaseră dcja de trad4ie. Dar
chiar scepticii şi anticlcri-calii
obişnuiau să-şi încheie pentru
orice eventualitate so-coielile cu
biserica prin sume pauşale, ca
mă-sură de precauye faţă de
incertitudinile stârii de după
moane şi dal fiind că (potrivit
unei conceptii mai libere foarte
răspîn-dite) supunerea exterioarâ
faţă de poruncile bisericii era
suficientă pentru „mînluire".53
Tocmai prin aceasta sc dezvăluie
cu claritate ceea ce după propiia
crcdintă a celor în cauză era
imoral sau a/Jtonoral în
activitatea lor. Cum s-a
transformat acest comportainent
în cel mai bun caz toleral din
punct de vedere moral în
„vocaţie" în sensul lui Ben-jamin
Frank.lin? Cum se poate explica
din punct de vedere istoric faptul
că în centrul dezvoltârii
capitaliste a lumii de atunci, în
Florenţa secolelor al XIV-lea §i al
XV-lea — piaţa banilor şi
capitalului tuturor marilor puteri
politice
— era considerat a fi îndoielnic
sau cel mult tolerabil din punct de
vedere moral ceea ce în relaţiile
dintre coloniştii mic-burghezi din
Pennsylvania secolului al XVIII-
lea — iinde din cauza lipsei de
bani economia ameninţa să revină
la schimbul în natură şi unde nu
era nici urmă de mari
întreprinderi lucrative, iar băncile
abia începeau să apară
— putea trece drcpt conţinut al
unui mod de viaţâ lăudabil, ba
chiar insistent recomandabil din
punct de vedere
• Dobîndă.
56
moral? A vorbi aici de o
„reflectare" a relaţiilor „mate-
riale" în „suprastructura idealâ" ar
fi o curată absurditate. In sfera
căror idei îşi avea deci obîrşia
încadrarea unei activităli — care,
privitâ din afarâ, era orientată
exclusiv spre realizarea de cîştig
— în categoria „vocaţiei" faţă de
care individul se simţea obligaf!
Căci aceste idei ofereau
infrastructura etică şi suportul
pentru modul de viaţă al
întreprinzătorului de „stil nou".
Unii — cum ar fi Sombart, în
expunerile sale inspirate şi
adeseori impresionante — au
desemnat „raţionalismul
economic" drept motiv de bazâ al
economiei moderne în general. Şi
pe bună dreptate. dacă prin acesta
se înţelegc acea amplificare a
productivităţii muncii care. prin
divi-/area procesului de producţie
după criterii ştiiniifice, a înlăturat
limitele „organice" date de natură
fiinţei umane. Fâra îndoialâ că
acest proces de raţionalizare din
domeniul tehnic şi economic
condiţioneazâ şi o parte
importantă a ..idealurilor de
via^ă" ale societăţii burgheze
modernc:
muncaîn serviciul unei organizări
raţionale a aprovizionârii
oamenilor cu bunuri materiale a
fost cu siguranţă întot-deauna
visul reprezentanţilor „spiritului
capitalist", scopul de cSpctenie al
activităţii lor. Pentru a avea o
imagine prcg-nantă a acestui
adevăr de la sine înţeles, este
suficient să citim pasajul în care
Franklin descrie strădaniile sale
pentru improvement}>' comunale
în Philadelphia. Bucuria şi
mîndria de a fi „dat de lucru"
unui mare număr de oameni, de a
fi conlribuit la „înflorirea"
economicâ a oraşului natal, în
acel sens al cuvîntului care se
referă la numârul populaţiei şi la
volumul comerţului, deci sensul
pe care îl implicâ capitalismul —
toate acestea fac parte,
bineînţeles, din bucuria de a trăi
specificâ şi neîndoielnic
consideratâ „idealistă" a
întreprinzâtorilor modemi. Fireşte
că una din însuşirile
fundamentale ale economiei
private capitaliste constă în
raţionalizarea activităţii pe baza
unui
imbunătîţiri.
57
calcul riguros. în orienlarca
sislemalicâ şi clară spre suc-
cc.sul cconomic propus. în
opo/Uic cu ^âranul care trăieşte
de azi pe mîine. cu dulcca rulină
a vechiului meşlcşugar breslaş şi
cu „capitalismul avenlurier".
oricntal spre şan.sa politică şi
specula neraponală.
Se pare deci că ccl mai simplu
este de a considera dcz-vollarea
„spiritului capilalist" ca tenomcn
parţial al dez-voltării gencralc a
ra^ionalismului şi că ar trebui ca
ca să puatâ fi dcdusă din pozi^ia
principială a accsluia t'a^ă dc
problcrnclc tundamcniale alc
victji. Din accst punci de vedere,
prolcsianlisinul ar n jucat un rol
islonc nurnai ca „primul prudus"
al unci concep^ii pur ra^ionalisle
despre via^ă. Dar, în momcniul
in carc laccin o anali/.ă scrioasă,
icsc la ivcală l'aplul câ u
ascincnca puncrc simplislă a pro-
blcmci nu cste posibilă t'ic şi
pcniru câ isloria ra^ionalis-mului
nu indică o cvolul.ic p:ii'nlclă în
difcritclc domcnii alc viqii. Dc
cxeinplu, raţjonali/arca drcplului
privat, dacă o conccpcin ca u
simplil'icai. '}i organizarc
concepluală a inaleriei dreplului.
aiingc lorma sa cea mai înallâ în
dreplul ronian al Amichilă^ii
tîrzii ^i ramîne cel mai mull în
urma în ^ărilc cu gradul ccl inai
înall dc ra^ionalizare a
economiei, în spccial în Anglia,
unde, la timpul său, rena^lerca
drcplului ruman a cşual, lovindu-
se de pulerea noarilor brcsle dc
jurişii, pc cînd doniina^ia sa a
continuat in ^arile calolice din
Europa dc sud. Filozofia raţională
pur pâininteascâ din sccolul al
XVIlI-lea şi-a gâ.sil locul nu
numai §i nici măcar prcferen^ial
în ^ârile cele mai dezvol-tate din
punct de vedcrc capitalist. Chiar
şi în zilele noastre voltairianismul
este un bun comun al păturilor
largi, supe-rioare şi — ceea ce
este mai important din punct de
vedere praclic — al păturilor
mijlocii, tocmai în ţârile romano-
catolice. în fine, dacă înţelegem
prin „ra^ionalism practic" acel
mod de viaţă care raportează
lumea în mod conştient la
interesele pămînteşti ale fiecîrui
eu în parte şi apreciază pornind
de aici, atunci acest stil de viaţă a
fost şi este şi astăzi cu atît mai
mult o caracteristică tipică a
popoarelor
58
cu „lihcr-arbitru". cum lc stâ
italiemtOr şi francezilor în singe.
Am avul cte^a prilejul de a nc
cofivinge câ nu acesta estc
tcrcnul pc care a înflorit acca
rela^ic dinire oin şi ..voca(,ia" sa
ca misiune. de care are ncvoic
capitalismul. Via^a poale l'i
..raljonalizata" din ccle mai
ditcrite punctc de vcdcre ţi în cele
rnai direritc scnsuri. Această
propozi^ie simptă. adcscori
uitata. ar trebui să l'ie pusă în
fruntea oricărui sludiu care se
ocupă dc ..ral.ionalism".
„Raţ.iona-lismul" csie un concept
istoric carc cont.ine un întreg uni-
vcrs de contradicl.ii ;?i noi va
trcbui să ccrcelâm carc a fost
spiritul al carui copil a t'ost acca
l'ormâ concrelă a gîndirii şi vie^ii
..raUonalc" (lin carc au crcscut
idcca de „vocai.ic" ( Bcnit) ţi acel
dcvoiament — după cum am
văzut. atît de ncrauonal din
punctul dc vcdcrc al intcrcsclor
proprii pur eudaimonistc taţă dc
niunc;i voca^ionalâ
(prot'esională) — carc a l'ost şi
estc una din componcnlcle
caracteristicc alc cullurii noasire
capilaliste. Pc noi ne interescază
aici locmai originca elemcntului
nei'n(ioiuil pc care îl con^ine
conccplul dc ..voca^ic".

Se poate rccunoaşte clar ca în

cuvuitiil gcrman Beriit. tot astfel,
poate şi mai clar. în cel englez
callins, eslc con-ţinută sau cel
pu^in conoiată o concep^ie
religioasă, aceea a unci mi^iuni
daie de Dumnezeu. Aceaslă
concepţie devinc cu atît mai
pregnantă, cu cît rostim cuvîntul
mai apasat în fiecare caz concret.
Dacâ urmârim istoria acestui
cuvînt în toate limbile de cultură,
constatăm mai întîi că popoarele
predominant catolice cunosc o
expresie cu o asemănătoare
nuanţă semantică pentru ceea ce
numim „Beruf' (în sensul de post,
de domeniu de muncă circum-
scris) tot atît de puţin ca şi
Antichitatea clasică54, în timp ce
un asemenea cuvînt există la
toate popoarele cu majori-tate
protestantă. Se mai poate observa
că aceasta nu se datoreazâ
specificului etnic al limbilor
respective (de
59
exemplu, că el ar fi expresia unui
„spirit popular gennan"), ci că
sensul actual al cuvîntului
provine din traducerile Bibliei,
adică din spiritul traducătorului şi
nu din cel al ori-ginalului.55 în
traducerea Bibliei făcută de
Luther cuvîntul pare sâ fie folosit
într-un pasaj din Isus. fiiil lui
Sirali (11, 20 şi 21) exact în
sensul nostru actual.56 Foarte
curînd el a dobîndit în limbajul
profan al tuturor popoarelor
protes-tante actualul său sens, în
timp ce anterior în literatura
profană la nici unul dintre aceste
popoare nu s-a obscrvat vreo
înclina^ie spre un asemenea sens.
Chiar şi în literatura predicilor,
din cîle îmi dau scama, el se
observă numai la unul din
misticii germani a cârui influen^ă
asupra lui Luther este bine
cunoscută.
In linii mari s-ar putea spunc câ
la fcl ca şi sensul cuvîntului, tot
aslfel §i ideeu este nouâ, l'iind un
produs al Reformei, lucru
cunoscut dc fapt. Nu că nu ar l'i
existat unele rudimenie ale
evaluarii muncii cotidiene laicc
carc ullerior se rcgăscşte în
termenul dc ficn;/ (profesic) încâ
în Evul Mediu sau chiar în
Antichilaiea (clcnistică tîrzie).
Despre aceasla vom vorbi mai
tîr/.iu. Indiscutabil nou era însă
un singur lucru: aprccicrea
îndeplinirii datoriei în pro-fcsiile
laice ca fiind conţinutul suprem
pe care 1-ar fi putut adopta
autodcterminarea etică. Tocmai
aceasta a avut drept consecin^ă
inevitabilă ideea că munca laicâ
de zi cu zi avea o scmnificaţie
religioasă şi a produs pentru
prima datâ acest sens al
conceptului de profesie. Aşadar,
în conceptul de „profesie" îşi
gâseşte expresie dogma cen-trală
a tuturor variantelor protestante
care respinge dis-tincţia catolicâ
dintre praecepta* şi consilia" şi
care cunoaşte ca singur mijloc de
a trâi cum îi este plăcut lui
Dumnezeu nu o supralicitare a
moralitâţii laice prin asceză
monahală, ci exclusiv
îndeplinirca datoriilor laice, aşa
cum rezultă ele din poziţia în
viaţâ a individului şi care tocmai
astfel devine „Beruf' (profesia
sa).
'
învăjâminte
. " Sfaturi.
60
 La Luther57, această idee se
dezvoltă în cursul primului
deceniu al activitâţii sale
reformatoare. La început, el
considera munca laică, perfect în
sensul iradi^iei medie-vale
dominante, cum este ea
reprezentatâ de Toma din
Aquino58, ca ceva aparţinînd
trupului; deşi voită de Dumnezeu,
este indispensabilâ baza naturală
a vie^ii reli-gioase, o bază în sine
indiferentâ din punct de vedere
etic, la fel ca mîncatul şi bâutul.59
Dar prin aplicarea mai clarâ şi
consecventă a ideii de sola fide",
importanţa protesiunii creşte prin
opoziţia dată astfel şi subliniată
cu o insistenţă tot mai pronunţată
faţă de „sfaturile evanghelice"
catolice „dictate de diavol" şi
date de câlugări. Bineînteles că
modul de viaţâ monahală nu
numai că este lipsit de orice
valoare pentru juslificarea m faţa
lui Dumnezeu, dar el este şi un
produs al lipsei de dragoste
egoistă. care se sustrage de la
îndatoririle laice. Spre deosebire
de aceasta, munca profe-sională
laicâ apare ca o expresie
exterioară a dragostei pentru
aproapele nostru şi se motiveazâ.
ce e drept, printr-un mod foarte
strâin de lume, într-o opoziţie
aproape grotescâ faţă dc bine
cunoscutele propoziţii ale lui
Adam Snnith, în special prin
ideea câ diviziunea muncii îl
sileşte pe fiecare să lucreze
pentru ceilalţi.60 Dupâ cum se
vede, această motivare
esenţialmente scolasticâ dispare
curînd, rămînînd subliniată cu tot
mai multă insistenţă ideea că
îndeplinirea îndatoririlor laice
este în orice împrejurări singurul
mod de a fi plăcut lui Dumnezeu
şi câ, de aceea, toate profesiile
îngăduite sînt egale în faţa lui
Dumnezeu.61
Că această calificare morală a
vieţii profesionale laice a fost una
din performanţele cele mai pline
de urmâri ale Reformei, şi în
special ale lui Luther, este un fapt
indubi-tabil, putînd a fi
considerat ca un loc comun.62
Această concepţie este total
strâină de ura adîncă cu care
starea de spirit contemplativâ a
lui Pascal a respins aprecierea
activitătii în lume şi care, dupâ
profunda sa convingere, nu
* Numai prin credinţâ.
61
ar t'i cxplicabilâ dccîl prin
vanilatc sau viclcnie*'3: cste
clrepl însă câ distan^a cste şi mai
mare faţă de gcncroasa iulctptaiv
utililară la lumc pe care a
săvîrşit-o probabilismul iezuit.
Dar modul în care imponanţa
praclicâ. a acelci pcr-fonnan^e a
prolestantisnnului trebuie să ric
prezcntală în amănuni este. în
general, mai degrabă pcrccpul
vag decît recunoscut în rnod clar.
Mai înlîi esle de prisos să
cunstalătn câ Luthcr nu poate fi
considerat ca l'iind înrudit prin
conynul cu ..spirilul capi-lalist".
în scnsul pc carc 1-am alribuit
pînă aici aceslui cuvint sau. dc
alllcl. in oricare alt sen.s. Chiar şi
cercurilc ccleziaslice carc
obi';nuiesc să proslăvcască cu ccl
mai inare /.cl acea ..laptă" a
Rclonnci nu s'int aslăzi dcloc
prictcni ai capitalisinului. oricc
scns am airibui accslui cuvinl. Cu
al.îl mai mull ar l'i respins bruial
Lulhcr insuşi orice înru-dire cu
mcnlalitalca pc care o manilcstă
Franklin. Fireşle că nu putcm
considcra drcpl simplome alc
acestei aliludini plîngerilc sale la
adresa marilor ncguslori, cum ar
n l'amilia Fuggcr/'4 Căci lupta
îinpoiriva unei pozi^ii privilc-
giittc din puncl dc vcdcrc juridic
sau faptic ale unor mari companii
comcrcialc în sccolul al XVI-lea
şi al XVII-lca poalc fi comparată
cel mai bine cu campania
modernă anliirusl §i. tot atît dc
pu^in ca §i aceasta din urmă, esie
prin sinc însăşi expresia unei
menialitâ^i tradi^ionalistc.
Puritanii ca şi hughenoiii au dus
o luplă crîncenă împolriva unor
ascmcnca companii. împolriva
celor care acordau împrumuturi, a
„trapczi^ilor", a monopoliştilor,
marilor speculanti şi bancherilor,
favorizali de anglicanism, de
regii şi parlamentele Angliei §i
Franţei.65 După bătălia de la
Dunbar (septembrie 1650),
Cromwell a scris către
Parlamentul cel lung: „Vă rog să
înlătura^i abuzurile tuluror
profesiilor §i, dacă cxistâ vreuna
care sârâceşte pe cei mulţi ca sâ
îmbogâ^ească pe cei puţini,
aceasta nu concordă cu esen^a
unei comunită^i" — în schimb, îl
vom întîlni dominat de o
mentalitate specific
„capitalistă".66 Altfel, din
numeroaselc luâri de pozilie ale
lui Luther
62
împotriva camctei §i a dohînzilor
în general rezultă clar concepţia
sa de-a dreptul ..retrogradâ" (din
punct de vedcre. capitalist) în
comparauc cu scolastica tîrzie cu
privire la escn^a cîştigului
capitalist.^Avem în vedere în
spccial argumcntul dcpăşit încă
de catre Antonin din Florenţa. de
exemplu. cu privire la
neproductivitatea hanilor. Dar
aici nu trebuie să intram în
amănunte. căci în primul rînd
ideea de ..BeruP' în sens reliaios
cra aptă. prin consecinţele ei, de a
crea dilerite formc de via(ă laică.
— Deocamdată per-orm;in(a
Relormei ca atarc nu a constat
decît în taptul ca. 'n opo/.uic cu
conccp^ia catolică. ca a
amplifical imens accentul moral
şi r.'if.plalii rcligioasă pentru
munca laică irdonată profcsional.
Modul în carc a lost dczvoltată
idcca lc ..protcsic" care a
expriinat accst lucru a dcpins de
con-turarca mai prccisă a
cvlaviei. aşa cum s-a desl'ăşurat
ca în diferitelc biserici reformate.
Autoritatea Bibliei. din care
Luthcr crcdca că a cxtras idcca dc
profesie. era mai t'avo-rahil^ unci
întoarccri spre tradi^ic. în inod
spccial Vcchinl Te.^tnnieul carc
nu cunoştca dcloc supralicitarea
moralitâţ.ii laicc în profesia
autenticâ. iar aliminteri numai în
rudi-mente izolate. a format în
mod riguros o idce religioasă
foarte asemănătoare. strict în
următorul sens: fiecare să râmînă
la „pîinca" sa şi să-i lase pe
necredincioşi să umble după
cîştig; accsta este sensul tuturor
pasajelor consacrate în mod
direct cxcrcitârii dc profcsii laice.
Ahia Taliniiclu] s-a situat pai-tial
— dar nicidccum principial — pe
un alt teren. Atitudinea pcrsonală
a lui /.S(LS este caracterizată într-
o puritate clasicâ prin rugăciunea
tipic antic-orientală „pîinea
noastrâ cea de toate zilele dâ-ne-o
nouă astHzt' şi amprenta de
respingere radicală a lumii, aşa
cum îşi găseşte ea expresia în
manwnas tes aclikias*, excludea
orice legâtură clirectă a ideii
modeme de profesie cu el per-
sonal.68 Vechea epocă apostolicâ
a creştinismului care şi-a găsit
expresia în Noul Tcstament, în
special Pavel, adoptă
' Mamonas al nedreptâpi
(bogâţia, cauză a nedreptâ(ii).
63
faţâ de viaţa profesională laică,
drept urmare a aşteptărilor
eschatologice de care erau
cuprinse acele prirns generaţii de
creştini, o atitudine fie
indiferentâ, fie tot esen^ialmcntc
tradiţionalistă: întrucît toată
omenirea aştepta venirea Dom-
nului, fiecare ar putea să ramînă
în starea şi în meseria laică în
care 1-a găsit ..chemarea''
Domnului şi ar putea să lucreze
ca şi pînă atunci. în felul acesta el
nu devcnea din pricina sărăciei o
povarâ pentru fraţii săi, iar dacă
devenea, era doar pentru scurt
timp. Luther citea Bihlia prin
prisma stării sale de spirit
generale de momcnt şi această
starc nu numai că a râmas
tradi^ionalistă în cursul cvolu^iei
sale dintre circa 1518 şi circa
1530, ci a devenil tot mai
tradiţionalistă.69
în primii ani ai activită^ii sale
reformatoare, ca urmarc a
aprecierii laice a profesici, la el
predomină o concep^ic înrudită
lăuntric cu indiferen^a
eschatologicâ paulină în ceea ce
priveşte felul activită^ii laice, aşa
cunn aceasta cstc exprimată70 în
Cor. 7: po\i fi lericit. indilcrent de
starca din care faci parte şi în
scurtul pelerinaj al vie^ii nu are
nici un rost sâ acor/i o
importan^ă prea mare tclului
prole-siei. De aceea, aspiraţia la
cîştigul material care depăşeşte
nevoile proprii, ca simptom al
unei stâri de graţic neîn-
destulătoare, cîşlig care nu este
posibil decît pe seama altora,
trebuie considerală reprobabilă.71
0 dală cu impli-carea tot mai
accentuată în activitatea laicâ,
creşte şi pre-ţuirea de care se
bucură activilalea profesională.
In felul acesta, profesia concrelă
a individului devine în măsură tot
mai mare o poruncă specială a lui
Dumnezeu, dată lui, de a face
faţă pozi^iei concrete în care 1-a
situat Dumnezeu. Şi atunci cînd,
dupâ luptele cu „fanaticii
religioşi" şi dupâ frămîntările
ţârăneşti, pentru Luther ordinea
istorică obiectivă în care a fost
pus fiecare de către Dumnezeu
devine tot mai mult o emanaţie a
voinţei divine72, subli-nierea tot
mai energicâ a elementului
provideruial, chiar şi în
întîmplările vietii de zi cu zi,
conduce tot mai mult la o nuanţă
traditionalistă corespunzătoare
ideii de „misiune",
64
în sensul că individul trebuie să
rămînă în principiu în pro-fesia
şi starea în care a fost pus de
Dumnezeu şi sâ-şi menţină
aspiraţiile pămînteşti în limitele
poziţieisale în viaţa ce i-a fost
datâ. Dacâ tradiţionalismul
economic a fost la început un
rezultat al indiferenţei pauline,
mai tîrziu el ajunge să fie o
emanaţie a credinţei în
providenţă care devine tot mai
intensă73 şi identificâ obedienţa
necondiţio-natâ faţă de
Dumnezeu74 cu supunerea
necondiţionată faţâ de situaţia
dată. Luther nici măcar nu a
ajuns la o legâtură nouâ sau
situată pe o bază principialâ între
munca profe-sională şi principiile
religioase.75 Puritatea doginei ca
singur criteriu infailibil al
bisericii, aşa cum ea s-a fixat tot
mai adînc în convingerile lui,
după luptele din anii '20, a frînat
prin sine însaşi dezvoltarea unor
puncte de vedere noi în domeniul
etic.
Aşa încît, la Luther, conceptul
de profesie a rămas tra-
diţionalist.76 Profesia este ceea ce
omul trebuie să accepte ca
poruncă a lui Dumnezcu, în care
el trebuie să „se aco-modeze".
Aceastâ nuan^a acoperă §i
cealaka idee, adica aceea că
munca profesionala ar fi o
misiune sau, mai precis, misiunea
dată de Dumnezeu.77 Dezvoltarea
luteranismului ortodox a îngroşat
şi mai mult această caracteristică.
Un fcnomen negativ: dispari^ia
preponderen^ei obligatiilor
ascetice asupra celor laice
combinatâ însâ cu cea a pro-
povăduirii obedienţei faţă de
stăpînire şi a împăcarii cu
situa^ia dc via^â datâ a fost dcci
aici mai întîi singura con-tribuUe
eticâ.78— Aşa cum vom arâta cu
prilcjul discutârii eticil religioase
medievale, misticii germani au
depus o muncă pregâtitoare
însemnatâ pentru conceptul de
pro-fesie în varianta sa luterană,
şi anume prin echivalarea
principială a profesiilor spirituale
cu cele laice la Tauler şi prin
preţuirea mai redusă a meritului
ascetic din muncă în formele ei
tradiţionale79, ca urmare a
singurei importanţe hotărîtoare a
receptării extatic-contemplative a
spiritului divin de câtre suflet.
într-un anumit sens, luteranismul
reprezintă chiar un pas înapoi
faţă de mistici în masura în

65
care la Lulhcr — şi cu atît mai
mult la biscrica lui — bazclc
psihologice ale eticii profesionale
ra^ionale au devcnit. în
comparaUe cu mislicii (ale caror
conccplii în această direc^ie
amintesc în mai multe privinţe în
pane de psiho-logia pietislă a
credin^ei, în parte de cea a
quakcrilor^) cum nesigure; şi
anume, aşa cum vom mai arăla,
locmai pcnliv a1 tendin^a spre
autodisciplinarea ascetică i se
părea suspectâ din cauza
mu4umirii de sine şi, ca alarc, în
biserica lui, a fosl împinsă tot
mai mull pe planul al doilca.
Ideea dc „BcruP' (proicsic) în
sens lulcran — dco-camdaia ne
mul^umiin să const.atăm nurnai
alîl81 — a fosl, atîl cîl ani pulut
vcdca pînă acum, doar o simplă
puncre a problcinci fa^ă dc ccca
ce câutăm noi. Nu vrein sâ
spunem prin accasla că ronna
lulcrană dc rcordonarc a vic^ii
reli-gioasc nu prc/.inlă nici u
importan^a praclicâ pcnlru
obicclul studiului noslru.
Dimpoirivă. Numai că csle
cvidcnl că ca nu poatc fi dcdusă
dircct din pozi^ia lui Liitlicr'şi a
biscricii sale fa^S dc profcsia
laică şi, în gcncral, nu cslc alît dc
prcg-nantă ca la allc fonnc ale
proteslanlismului. Ca atarc, sc
impunc să cxaminârn în primul
rînd acclc forme ale accstuia la
carc legaiura dintre praclica viqii
şi punctul de pomirc rcligios este
mai uşor de constatat decît în
cazul luleranis-mului. Ain mai
mcn^ionat rolul remarcabil al
calvmlsinului §i al .scrrc/or
protestantc în istoria dezvoltarii
capilalislc. După cum Luthcr a
găsit la Zwingli un ,.alt spirit"
decît al său. tot astlcl au ga.sit
urmaşii săi spiriluali, în mod
spccial în calvinism. lar
calolicismul, de la bun început şi
pînă în zilele noastre, a
considerat calvinismul drept
adversarul pro-priu-zis. Li primul
rînd din motive pur politice: dacă
fară evolutia religioasâ pur
pcrsonală a lui Luther Reforma
este inimaginabilă, iar spiritual a
fost determinatâ tot mereu de
personalitatea sa, fără calvinism
opera sa nu ar fi avut o
durabilitate exterioarâ. —.Dar
motivul acestei repulsii —
comune catolicilor şi luteranilor
— îşi are originea şi în spe-
cificul etic al calvinismului.
Chiar şi cea mai superficială
examinare ne învată că aici există
un cu totul alt raport între via^a
religioasâ şi ac^iunea
pămînteascâ, decît în catolicism
66
sau în lutcranism. Acest lucru se
poate constata chiar şi în
lilcralura bazată numai pc motive
spccific religioase. Să luam. sprc
exemplu. partea finală din Divina
Comcclie. undc poctul amu^cşte
în paradis la coniemplarea lipsită
de dorinţe a lainelor lui
Dumnezeu, şi să o comparăm cu
partea finală a poemului numit de
obicei Divuiu Comedie a
Purilwiisimilui. Millon încheie
ullimul cînt al Pnradisului
pierdiit, ^upîi cc a zugravit
alungarea din rai, în felul
următor:
Pri' ir.'i t'7 în iif/n.f
s; \ :i7iii~!i Ciini
ln:il:j p:nlc:i iliiif-
piv i'.i.St'irif A
i'>:ii~:hli^iilui.
odiiiioni'â L:~ic:i^il
lor ccl lcnfit — se-
arafa Dc /•>;ir.i
t'c'.) \îl\'iil(inrc-
iicm\'iiisn:
in nijini cii .irniclc
(/<>;;< iriliwiv. Fii
i.'.sr. i;«.s.ii.)
l.ici'inic ..ttiinci,
D.n iiilc lc sf
^tcrsci.'i: wtini
L n la' i\'nlni
o(/;7»);)-;i r.i. ;i\
fin.l Divpt f:}l.'iiiz,}
»).s;i.s; Pfoi
idcnf.i. Si n\înii-n
infii,) ci. cu p.i^i
inccţi. .\f.sin«7
pnfi. [iwuni prin
Ei.hn. Pc culcn lor
Mlinstnt ^piicmi.l.
Cu puţin înaintc Mihail îi
spusesc lui Adam:
. L.i ;i/f l.ilc ciin(i';l]iiţc. ln
Ail.uii.'n L'lii.ir l'npic pc
potn\'a-ti:
Ail.iiii:.'! civ(linl.:i s;
\ iftntfa, A(.taiit:n
nihil.u'cu.
i.'uinputai'ea Şi
(lmgo!>lea ce-n
viilor \'a fi Chcnitttă
inHoatenie, f'imd Ea
sullftul a tot ce e pe
lume:
Şi-atunci mult mal
puţin vei fi-ntiistat Că
pai'adisu-acesta-1
păraseşti, Avîml în
(uie însuţi un alt Rai
Cu mult mai fericit
decît acesta'
Bibli
oteca
John Milton, Paradisul pierdut
(trad. Aurel Covaci), „ •u toţi",
Editura Minerva, Bucureşti,
1972, pp. 451-453.
pentru toţi , bditura
67
 Oricine simte imediat că
aceastâ expresie puternică a
orientării riguros laice a
puritanismului, adică această
apreciere a vieţii în lume ca
misiune, ar fi fost imposibilă în
textul unui scriitor medieval. Dar
ea este tot atît de puţin apropiatâ
luteranismului, aşa cum apare el
în cora-lele lui Luther şi Paul
Gerhard. în locul acestei
percepţii incerte trebuie sâ
punem aici o fonnu/are mai
precisă a ideii şi să ne întrebăm
care sînt cauzele lăuntrice ale
acestor diferenţe. Invocarea
..caracterului popular" nu ar fi
numai o dovadîl de ignoranţă, ci,
în cazul nostru. ar n chiar ccva
lamentahil. A atribui englezilor
din secolul al XVII-lca un
caracter popular unitar ar fi pur şi
simplu greşit din punct de vedcrc
istoric. ..Cavalerii" şi „capetele
rotunde" nu se considerau numai
ca două partidc diferite. ci ca
doua genuri uinanc radical
dcoscbite şi cine priveşte
lucrurile atent trc-buie să le dea
dreptate.82 Pe dc allă parte, o
difcrenţă caracterologică între
merchaiit advenliircrs* englezi şi
vcchii hansca^i estc tol atîl de
greu de constatat, ca şi în gencral
o deosebire, mai profundă, între
specificul englez şi ccl german la
sfîrşitul Evului Mediu, care se
poate explica direct prin
destinele politice diferite.83 Abia
îor\a mişcârilor religioase — nu
nurnai ea, dar ea în primul rînd
— a dat naştere deosebirilor pe
care le percepem azi.84
Deci dacă, cercetînd relaiiile
dintre vechea eticâ protes-lantâ
§i aparipa spiritului capitalist,
pornim de la scrierilc lui Calvin,
ale calvinismului şi ale celorlalte
secte ,.puri-lanc", nu trebuie sâ
se în^eleagâ că ne aşteptăm sâ
găsim la vreunul dintre fbndatorii
sau reprezentanţii acestor comu-
nitâti religioase, ca scop şi sens
al operei vieţii lor, trezkea a ceea
ce numim aici „spirit capitalist".
Nimic nu ne în-dreptăţeşte să
credem că năzuinţa spre bunuri
laice consi-derată ca scop în sine
ar fi constituit pentru vreunul din
ei o valoare etică. Şi, în general,
trebuie să reţinem o dată pentru
totdeauna: la nici unul dintre
reformatori, printre
' Aventurieri comercianţi.
68
care numârăm în aceste
consideraţii ale noastre şi oameni
ca Menno, George Fox, Wesley,
programele etice nu au fost
vreodatâ punctul central. Ei nu
au fost fondatori de societăţi de
„cultură eticâ" sau reprezentanţi
ai unor aspi-raţii de reforme
sociale şi urnanitare sau ai unor
idealuri culturale. Salvarea
sufletului şi numai aceasta a fost
punctul central al vieţii şi
activităţii lor. Obiectivele lor
etice şi efectele practice ale
doctrinei lor se ancorau toate
aici, fiind consecinţe ale unor
mobiluri pur religioase. lată de
ce va trebui să fim pregătiţi să
constatăm că, în bună parte,
cfectelc culturale ale Reformei
— poate chiar pentru punc-tele
noastre de vedere speciale în
mod preponderent — au fost
urmări neprevăzute şi de-a
dreptul nedorite ale activi-tă^ii
rel'ormatorilor. adeseori foarte
îndepârtate sau chiar opuse
tuturor ideilor pe care le-au avut
ei.
In felul acesta, studiul care
urmează ar putea — desigur, ca o
partc modestă — să constituie şi
el o contribuţie la ilustrarca
modului în care „ideile" devin
eficace în general în istorie. Dar
pentru ca să nu aparâ din capul
locului înţelegeri greşite cu
privire la sensul în care se afirmă
ase-menea efecte ale unor
mobiluri pur ideale, fie-ne
îngăduit ca în încheierea acestor
consideraţii iniroductive să
abordăm tangenţial unele
aspecte.
Trcbuie spus în mod expres câ
în asemenea studii nu poate fi
vorba în vreun fel dc a se încerca
o evaluare, fie social-politică, fie
religioasă, cu privire la
conţinutul de idei al Reformei.
Urmârindu-ne scopul, vom avea
mereu de-a face cu laturi ale
Reformei care par periferice sau
chiar exterioare conştiinţei
religioase propriu-zise. Căci nu
ne propunem decît sâ clarificăm
întrucîtva influenţa pe care
mobilurile religioase au
impregnat-o în ţesătura dez-
voltării culturii noastre modeme
orientate specific spre „cele
pâmînteşti", ea rezultînd din
nenumărate mobiluri istorice
individuale. Nu facem decît să ne
întrebăm care parte din anumite
conţinuturi caracteristice ale
acestei cul-turi poate fi atnbuită
influenţei Reformei ca o cauzâ
istoricâ.
69
Aici ircbuie să ne eliberâm de
concep^ia potrivil câreia Relorma
ar puiea fi dedusâ din modificâri
economice ca o ncccsilale pcntru
..istoria cvoliUiei". Nenumărate
constela-\i\ i.slorice care nu
numai că nu se potrivesc cu nici o
..legc economică" ci în general cu
nici un fel de criteriu eco-nomic,
o serie de procese pur polilice au
trebuit să conlu-crc/e pcntru ca
biscricile nou creaie să poată pur
şi simplu supravic^ui. Dar, pe de
altă parte, nu vom sus^ine nici pe
departe texa" absurd-doctrinarâ
potrivit căreia ..spirilul capilalist"
(mcreu în sensul provizoriu al
cuvîntului folosil aici) u puful să
apară numai ca urmare a unor
anumilc inl'lucnţ.e ale Refonnci
sau chiar aceea câ si'>icniiil
cwnoimc al capilalismului ar ('1
un produs al Rerormei. Simplul
fapt că anuiniie tonnc iinportante
alc aciivilăl.ii economicc capila-
liste sinl considcrabil nnu vcchi
decîl Refonna ar inlcr/.icc un
ascmenea mod de a vcdea
lucrurile. Trcbuie deci sâ slabilim
dacâ şi în ce măsură innuen^cle
religioase au par-licipal la
elaborarea calilativă şi la
expansiunea canlitalivâ a acelui
„spirit" în lume şi care uspcctc
concrcle alc cul-turii bazate pe
capitalism i se dalorează. Avînd
în vedere inexlricabilul labirint al
influenţelor reciproce dinire
ba/ele materiale, formele de
orgamxare socială şi polilicâ şi
coniinutul spirilual al epocilor de
cultură retormată, nu se poate
proceda dccît cxaminînd. în
primul rînd, dacâ şi în ce puncte
sc pol depisla anumilc ..afinită^i
elective" înire lorme alc credin^ei
religioase şi forme ale elicii pro-
icsionale. 0 datâ cu acca-sta se
vor lămuri, în limita posi-bilului,
modul şi oncntârca generalâ în
care, dalorită unor asemenea
afinitâ^i elective, mişcarea
religioasâ a exercitat o influen^â
asupra dezvoltării culturii
materiale. Abia după accca, cînd
acest lucru va fi cert, se va putea
încerca sâ se cvalueze în ce
măsurâ apari^ia istorică a acestor
conţinu-luri cullurale modeme
trebuie atribuitâ acelor mobiluri
religioase şi în ce măsură altora.

70
NUTE

1. Puhlical în Aichiv t'iir

Sozial\\i.^cnwhatt uiul
Sw.ialpolilik i\\ lui Jaffc (J. C. B.
Mohr, Tuhingcn, vol. XX, XXI.
1904, respcctiv 1905). Din vasta
litcraturâ pe aceasta temă relev
nuinai crilicile cele mai
ainanunţite: F. Rachfahl,
Kalvinismus iincl Kapitalisnius,
liilcnialionalt' Wocln'n'>chiilt
tiir \\ iwcnfvchatt, Xun.st IIIHI
Tcclmik,
1909. nr. 39-43. Drcpt raspuns
arlicolul meu .•\iiliki-iu^i:lit:s
ziim ..Gcif,!" i/f.s K;i/»;
(;ih.sfiii;A, .AJC'/)I\ , vul. XXX,
1910. 0 nuuă rcplica a lni
Rachlalil, <>/). i.'il.
(.VOC'/WD.I/.S K.il\ uu.'./nn.s iini.l
K;^pitali\•lllll^),
1910. nr. 22-25. la carc al iiicn
Antikiili^lio Schlut.S\\oil. Aivhiv,
ol. XXXI (prohahil ca Brcnlano
nu a cunoscut aceste clin unna
extc, dcoarcce nn lc citcaza). Din
polcmica inevitahil cam slcrila u
Rachtahl — un savant pc carc
alttcl îl stimez — carc aici a pa'^it
ic un tcrcn pe care nu-1 stapîncţtc
cu adcvarat, nu ain prcluat iiiniic
n a>;easta cdiţie, cu exccp^ia
unur cilatc de complclare (t'oartc
pu^ne) din anlicrilica mea §i am
încercat prin propozi^ii
inlcrcalate sau prin nole sa cxclud
pcnti'u \ iitor oricc posihilc
ncln^elcgcri. — Apoi: W.
Sombarl cn carlca sa Dci
Boun:ri>i<. (Miinclicn şi
Leipxig, 1913). la carc voi rcvcni
în unclc note. în sl'îrşit, Lujo
Brentano în EvÂiir.s //, ca ancxa
la discursul său testiv de la
Munchen (la Academia dc Ştiinţc,
1913) privind începuturile
capitalismului modern (Munchen,
1916), aparul separat şi extins
prin completari. Şi la accastă
critica voi revcni cu note speciale
la locul potrivit. — Prccize/
pentru oricine ar nianilcsla
(împotriva aşteptărilor) vrcun
intcrcs că poatc, prin conlruntare,
să se convingă ca nu am ştcrs,
rcintcrpretat, atcnuat nk-i o
^inyuni propozi(ic care susţine
afirmapi de fond din studiul mcu
şi nici nu am adaugal afirmaţii dc
fond (litcnle. Pentru accasta nu a
cxistat nici un motiv şi
continuarea expunerii îi va sili pe
cei care mai au îndoieli să se
convingă în cele din urma. —
între cei doi învataţi existâ un
conflict mai puternic decît cel
dinlre mine şi ei. Consider critica
lui Brentano la adresa lucrarii lui
W. Sombart Die Juden und das
Wirtschaftsleben ca fiind în multe
privin^c motivata, dar în multe
nedreaptă, fără a mai vorbi de
faptul că Brentano nu recunoaşlc
lucrul cel mai important în pro-
blema evreilor care este aici mai
întîi total exclusă (despre aceasta
— mai tîrziu).
Din partea teologilor am retinut o
mulţime de sugestii preţioase
pentru această lucrare. Ea a fost
primită cu bunăvointă şi, chiar în
71
cazurile unor opinii diferite, cu
obiectivitate, ceea ce pentru mine
prc/inta o valoare cu atît mai
mare, cu cît nu m-ar fi mirat o
anumită antipatic faţa dc modul
inevitabil în care am tratat accstc
lucruri. Ceea cc este valoros
pentru teologul devotat religiei
sale nu poate să se bucure de toata
atenţia aici. Privit din punct de
vedere religios, noi avem de-a
face cu laturi exterioare şi brute
ale vieţii religiilor, care însă au
fost şi ele prezente şi adeseori au
avut efectul extcrior cel mai
puternic tocmai graţie faptului că
erau brute şi exte-rioare.
Mentionam aici pe scurt, pentru a
evita citarea prea frec-venta, o
lucrarc care, pe lîngă conţinutul ei
general foarte bogat, cslc §i
pcntru problema noastră o
complctare şi o confirmare extrem
de bine venite, şi anume, lucrarea
lui E. Trocltsch, D;e Soziallclu'eii
der chtistlischen Kirclicn uncl
Gnippcn (Tubingcn, 1912), care
tra-teaza din puncte dc vcdere
proprii şi e.xtrem de largi istoria
uni-versnla a cticii crcşlinata{ii
occidcntale. Pentru autor este mai
importanta doctnna, pcntru minc
ctfcfiil practic al relieici.
2. Cazurile atipice se explica —
nu întotdeauna, dar des — prin
faptul ca apartenenţa religioasă a
muncilorimii dintr-o industrie
depinde în pnmiil rînd de religia
din locul de amplasare respectiv
de cea a regiunii din care sînt
recrulaţi muncitorii. Adesea, acest
fapt dcplascază la prinia vcdere
imaginea pe care o oferă unele
slatistici religioase, de pildă în
provincia Rinului. La aceasta se
adauga bine-întelcs şi faptul câ
cifrele sînt concludenle numai
dacă profcsiile sînt prczentate sub
aspcctul unei specializâri
profunde şi sînt enu-merate
exhausliv. Altminlci i se întîmplâ
<;a marii întreprinzători să se
ainestece în categoria „c
onducători de întreprinderi" cu
„maiştrii" carc lucrează singuri. în
primul rînd însă capitalismul
contemporan avansat în general
— mai ales în ceea ce priveşte
vastul strat inle-rior necalificat al
muncitorimii sale — a devenit
independent de induenjele pe care
confesiunea ar fi putut să le fi
avut în trecut. La aceasta vom
reveni.
3. Vezi de exemplu Schell, Der
Katholizismus als Prinzip des
Fortschrittes, Wiirzburg, 1897, p.
31 §i Hertling, Das Prinzip des
Katholizismus unddie
Wissenschaft, Freiburg, 1899, p.
58.
4. De exemplu, unul dintre
discipolii mei a studiat temeinic
ma-terialul statistic cel mai
amănun(it pe care-1 posedăm în
aceastâ privin(ă, statistica
confesională de la Baden. Cf.
Martin Offenbacher, Konfession
und soziale Schichtung. Eine
Studie uber die wirtschaft-liche
Lage der Katholiken und
Pmtestanten m Baden, Tiibingen
und Leipzig, 1901 (Bd. IV, Heft 5
der volkswirtschaftlichen
72
Abhandlungcn der badischen
Hochschulen). Faptele şi cilrele
pe care le vom prezenta în
continuare spre ilustrare provin
toale din această lucrare.
5. De cxemplu, în 1895, ui
Baden, la l 000 de evanghelici
revenea un c»pital impozitat pe
venit de 954 060 mărci, la l 000
de catolici 589 000 marci. Sigur
câ evreii cu cele peste 4 milioane
la l 000 se situau în frunte (cifrele
după Offenbacher, op. cit.. p. 21).
6. în această privinţă trebuie
consultat ansamblul
consideraţiilor din lucrarca lui
Otfenbacher.
7. Şi pentru aceasta se gasesc
date mai amănunţite pcnlru Baden
in primele doua capitole ale
lucrarii lui Oft'enbacher.
8. Din popukUia Badenului în
1895, 37,0% crau prolcstanli,
61,3% calolici, 1,5% evrci. Dar în
1885/1891, din punct de vedcrc
confesional, ponderca elevilor
carc dupa şcoala elcmenlara se
indrcplaii catrc ;;coli a caror
trecveiitare nu cra obligatoric a
tust unnatoarea (dupa
OfTenbachcr. op. cit. . p. 16):
Piv[cstan{i Cato Ev
Gimnazii 43% 46% 9,5
Gimnazii 69% 31% 9%
Şcoli rcale 52% 41% 7
Şcoli
Şcoli realc 49% 40% 11
51% 37% 12
superioare
înmedic: 48% 42%
10%
Exact aceleaşi fenomene în
Prusia, Bavaria, Wiirttemberg, în
provinciile Alsacia §i Lorena. în
Ungaria (vezi citrele lui OtTen-
bacher, op. cit., p. 18).
9. Vezi cifrele din nota
anterioară, după care prezenţa
catolicâ lotală cu o trcime mai
redusă din institutule de
învătămînt mediu este depaşită cu
cîteva procente numai în
gimnazii (în mare parte din cauza
pregâtirii pentru studiul
teologiei). Mai relevăm ca fiind
caracteristic, avînd în vedere
unele consideraţii ulterioare, că în
Ungaria frccvenţa tipicâ a
protestanţilor în învătămîntul
mediu este şi mai pronuntată
(Offenbacher, op. cit., p. 19, nota
finală).
10. Vezi Offenbacher, op. cit.,
p. 54 §i tabelele de la sfîrşitul
lucrării.
11. Deosebit de bine în locurile
citate deja în repetate rînduri în
lucrărileluiSirW.Petty.
73
 12. Oci cxcinphlicarca
oca/ionala a lui Pclly pnn cazul
lil.iinlci ;irc iii) rnoliv loaric
.snnplu. accla ca acolo palura
prolestanlă cra coii-.liliiiia numai
dm propiiclai'i lnnciari
ahscntcişli. Daca ca ar n
dovcdc^lc po/.iţia ...sco^icnilor
irhindeyi". Raporlul lipic dinlre
pro-lc<'l;«lll.sln ^i capilali.sm a
tosl in Irlanda accla^i ca y în alte
parţi. tlii ceca >;c privc^le .
„scolicnii irlandc/.i" <jin Irlanda,
VCT.I C. A. HaniKi, Tlic Si.-nlcli-
In.^li, 2 vulume, Ncw York,
PuUiani).
cMicin dc iiii|H)il;inlc ,';i nu i-
oiiliazicc l;ipml >-•;>. a^a cum
vuin dis-

::i alaic omogc

\n.'lk-. Jc l.-ipl

iici (.'('fik'fi i.i/r ;i niior ţfiri loarlc

tlc/voll.ilc. s-;iu mulat în allclc a

\f)/;i7)i.'r i<i's f»i>i/i';;n-;i /\.

(/»ff.i/)^;i)(;s. pc L'arc il v<.ini
cila înca în
cln'ii Jc pnivcniciUa slraina ca
purtaton prin cxcelenţa ai cxpe-
ricn^ci ^i rclapilor comcrcialc. Ei
nu sinl spccilici capitalisniului
inoJcm •}i ;>u lost (vc/i inai jos)
tratap cu suspidunc etică de catre
piDlcslciiUi. Alla a tost silua^ia
lainiliilor prote.stanle din
Locarno, k;;iic an cmigral la
Zliricli. de excmplu, lainiliilc
Muralt, Pestalozzi
[iinln-.tii.ilc) i.';rţ)il;ilistc
spccil'ic ftio./rnie.
14. Dr. OHcnhachcr. o/i cit., p.
AS.
15. Ohserva^ii cxtraorclinar dc
suhlilc cu privire la specificul
contcsiunilor în Gcrrnania ţi
FraîU;> ţi încrucişarea acestor
contraste cu celclalte clcmcntc
ale culturii în lupla dintre
naţionalitâple din Alsacia sc
gasesc în excelenta scricre a lui
W. Wittich, Deutsche uni.l
t'i.w/mi-.cbe Kiiltui im E/.s.-ifi
(Illustrierte ElsaB.) Rundschau
19(X), aparula şi sub forma dc
exlras separat).
16. Aliinci aceasta înseamna,
bineînlcles, dacă în regiunea res-
pccliva t-'hiar a existal
posihililatca unei dezvoltări
capitaliste.
17. Vc/.i în aceasta privinta
Dupin de St. Andre: L'ancieime
cgli'-c ictonnce dc Tours. Lcs
menibres de l'fglise (Bull. de la
Soc. Je l'Hisl. ilu Prolest. 4. s. t.
10). Şi în acest caz s-ar putea
considera
74
lc va li dcoschil dc ;ipropial;i —

dorin(;i dc cni.iiicip.iiv hUa dc

con-i sc opnnc opima .'>i a

ai.lvcrs.u-iloi >-onlcmpor;ini

(incliisiv Rabcl;iis).

nu^ilor (dc cxcmplu Sinodul 1.

C. parlK'.. qu. 10 dc la Avnion,
SyiHKf. Nut. p. 10> daca 1111
h:iiicln-i poalc ti in;>i inarclc
unci hiscrici. prccum şi. in ciuda
po/.i^ci clarc cxpninalc dc Qilvin,
dc/balcrca mcrcu rclii;ila in
sino;idcle n;ili»'n;»lc cn privirc la
admisihililalca

1S. W. G. dcs Sch^;ir/\\;ilJ?,

l.d7.
19. in L-oiUiiiu.irc.i accsloni.
scinlclc fhserv.itii alc lui
Somh.irl. Ocr inoi.lcinc /\"i'ipff;
(/i'.f)iii.s. cd. 1.. p. 3SO. Din
pacalc. snh iiinucn^i scncrii lui F.
Kcllcr i ( iiii.-iiicliiiiinif nihl Mi.-
ln\\cit. Sclinth-ii dcr

liK-'rari inodernc apoloeelice

ualolicc. Soniharl a snsţinut mai
lir/in.
mai mai-i (Dr; Bon/yrofs.
Munchcn, 1413) — o „lc/a"
comiilet greşita (la carc voin
rcvcni la ItKiil polrivil) in ccea
ce pnvc'ţlc tcmatica la carc nc
rcrcriii) aici.
20. Caci simplul la))! ca nninca
schimha doiniciliul perinaiicnt,
— ceca ce rcprc/inla unul din
miiloacclc cclc mai puleniicc alc
inlcnsil'icarii ci — cslc 1111
luciu iiK-onlcslahil (ve/i •51 p.
74. nola 13).
— Accca'ji lata poldiic/a pc carc
la ItKiil de ha'ţtină şansa de
cişlig, oricîl dc marc. n-o putca
sinnlec din inerţia ci
tradiţionalista parc ca şi-a
schimbal înlreaga tirc ţi estc apla
pcnlru niulte alte acliv'ita^ cînd
ajungc în Saxonia ca munciloarc
agricolă sc/onieră. La niun-citorii
italieni sezonicri lcnonicnul esie
acelaşi. Că aici holarîtoarc nu
este numai inl"luenla educaliva a
inlegrarii într-un „mediu i;ul-
lurar' superior — oricîl dc niarc
ar ti. biiieîiUeles, contribuţia
accs-tuia — se vede în laplul ca
acclaşi fcnomeii arc loc >;hiar ;>i
acoln unde — este caxul
agricullurii — gcnul dc activitale
cste cx.icl acelaşi ca în palrie şi
condiţiilc din cazarmilc pcnlru
muncilurii
• Păcatul de a lua camata.
75
sezonicri determina chiar o
scădere temporara a nivelului de
viaţă care la ei acasă nu ar ti fost
suportat. Simplul tapt de a munci
într-un mediu total difcril de ccl
obi';nuit înlrînge aici
tradiponalismul şi constituic
..faclorul cducativ". E de prisos
să mai aratam în ce masura
dczvoltarca economica amcricană
se bazează pe asemenca cfcctc. în
Antichitatc importanţa ahsolut
siinilarâ a rohiei babilo-niene
pcntru evrei se vcde — putem
spune — din inscripţii şi la fel
este şi caxul pcrşilor. Dar pcntru
protestanţi — aşa cum arată
diferenţ;) irn-ontcstabila in ceea
cc priveşte spccificul economiei
dintrc coloniilc din Noua Anelie
puritana şi Marvlandul catolic,
sudul cpiscopal şi Rhodc-Islandul
intcrconfesional — influcnţa spe-
cilicului religios joaca în mod
cvidcnt un rol (/e fine sUitutor, la
fcl ca. dc cxcmplu, jainismul în
India.
21. Dupa cum sc ştic. ca cstc în
majoritatca lormelor salc un
c.ilvinism sau /winglianisin mai
inull sau mai puţin lcinpcntt.
22. în Hamburgul uproapc pur
lutenin, >.itii:iii'u avcrc a carci
isloric poale ti urmarilă pina în
sccolul al XVlI-lea aparlinc unci
cunoscutc lamilii rclonnute
(informa(ie obpnuta prin
amabililalea prof. A. VVahl).
23. „Nou" nu este taptul că aici
esle afinnată aceasla legatură
nolala dcja de Lavaleyc. Matthcw
Arnold etc., ci, invcrs, punerca ei
la îndoiala într-un mod cu totul
neîntemciat. Important este ca ea
să tie explicatâ.
24. Fireşte că aceasta nu
exclude faptul că pietismul
oficial s-a opus, deopotrivă cu
alte curentc religioase. unor
„progresc'' ale orinduirii
economice capitalistc — de
exemplu trecerii de la indus-tria
casnica la sistemul de fabrică —
din cauza ataşamentului faţă de
starea patriarhala. Dupa cum vom
vedea, trebuie făcută o dis-tincţie
ncta între idealul la care a'ipiru
un curent religios şi etectele reale
pe carc lc-a cxercilat a.supra
modului de viaiă al adepţilor săi.
(în legalura cu aptitudinile
spccificc pentru muncă ale unor
forte de munca pietiste cxemplcle
găsite de inine într-o fabrică din
Westfalia se afla în studiul Zur
Psychophysik der gewerblichen
Aibeit, Archiv f. Soz„ vol.
XXVIII, p. 263, §. a.)

25. Pasajul final este din

Necessary- Hints to Those that
would be Rich (scris în 1736), iar
restul din Advice to a Young
Tradesman (1748), Works, ed.
Sparks, vol. II, p. 87.
76
 26. DerAmcnk.itnudc
(Frankturt, 1X55). o binc
cunoscuta para-fraza poelica a
impresiilor americane alc lui
Len;iu. Ca operă de artă ar ti
astazi cain ereoaic. dar este un
document al deosebirilor (astâzi
de mull ştersc) dinlre
scnsihilitatea germană şi cea
ame-ricană. s-ar putea spune al
acclei vieţi lăuntrice, aşa cum a
rămas ea, în ciuda tuturor
factorilor adverşi, de pe timpul
mislicismului gemnan din Evul
Mcdiu, comuna atît catolicilor, cît
şi protestanţilor germani,
neîntrecuta dc tbrţe de acţiune
puritane şi capitalisle. Traducerea
cam libera a Iratatelor lui
Franklin de către Kurnberger este
aici corectată dupa original.
27. Sombart a pus accst citat ca
moto la capitolul „Gencsis des
Kapilalismus" (De; /nc./cnie
Knpil:ili''mus, ed. 1, vol. l, p.
193, ct. op. cil.. p. 390).
28. Ccea cc, tlcsiaur, nu
înscamna iiici ca Jakob Fugger ar
li fost un om indifercnt din punct
dc vcdere moral sau un om
nercligios, nici ca ctica lui
Bcnjainin Franklin s-ar cpuiza în
acestc pro|X)xiţii. Nu ar l'i fost
ncvoie de citatclc lui Brenlano
(Dic .Aiii'niii:^ i/c'.s nio-dcnicii
l\:tpitiilisnius, Miinchcn. 1916, p.
150 ş. urm.) penlru a-1 apara pc
acest bine cunoscut tilantrop dc o
prexenlare falsa, aşa cuin pare sa
ma creadă capabil Brcnlaiio.
Prohlema se pune invcrs: cum a
putul un ascmcnca filantrop sa
cnun^e locinui ace.'-.le jiidccuti
(al caror stil dcoscbil de
caractcristic Brentano a oinis sa-1
redea) în slilul unui /nora/i.sf.
29. în accasta constă
deo.sebirea fală de Sombarl în
ceca ce priveştc punerea
problemci. Importanţa practică
foarte mare a acestei dcosehiri se
va rcleva mai tîrziu. Relinem însă
de aici că Sombart nu a lăsat
neobservată accastă latura etica a
întreprinzătorului capi-talist.
Numai ca în ralionamentele sale
ea apare ca fiind determinată dc
capitalism, în limp ce în scopurile
noastre trebuie să avem în vedere
ipoteza inversâ. 0 poziţie
definitivă va putea fi adoptată
numai la sfîrşitul cercetării. Cît
priveşte concepţia lui Sombart
(cf. op. cit., I, pp. 357, 380 etc.),
ra(ionamentele sale se leagă aici
de stralucitele imagini din
lucrarea lui Simmel, Die
Philosophie des Celdes (ultimul
capitol). Voi reveni mai tîrziu la
polemica pe care Sombart o
întreprinde împotriva mea în
lucrarea sa Bourgeois. Aici orice
dispută amănuntită trebuie
suspendată.
30. ,Jn sfîrşit, m-am convins câ
adevărul, cinstea şi sinceritatea
în relaţiile dintre oameni sînt de
maximă importanţă pentru
fericirea viefii noastre şi din acea
clipă m-am decis şi mi-am notat
în jumal hotănrea să le practic
toată viaţa. Revelaţia ca atare nu
a avut însă în realitate nici o
greutate pentru mine, ci am fost
de părere că, deşi
77
.iimmilc .n.le nu Miil rclc

1111111.11 i\'iilm <.';i invalalura

revclaloare lc 111 \cdcrc

imprciiirfirilc. ;n.clc aclc nc sinl

intcr/isc pfnlru f.i. pro-

31. ..En m-am (inul cil 111:11

imill in nmhra •}i am prexenlat-
o" — adii;a intiintarea iinci
hihliolcci — ..ca pc o acţiunc a
unui grup dc priclcni care m-au
riiral s;i propun accasta
oaincnilor pe care ci îi

.iscincnc.i (K.'i/ii •'i pol sa-1

rccoinand sinccr. avind in vcdcrc
Irct;-

ci dintr-un anumil pnnct </r

\cdcrc ..ra^ional". Pentru omul
ncrcli-gios. oricc mod de \ ia^a
religios. pcnlru hedonist, orice
inod de via^t ascclic sinl
..ncrationalc" chktr daca.
masurate dupa valoarea lor
ulliina. cle sînl o ..raponali/arc".
Dacă accst studiu are vreun rost,
atuiiL'i cl cste accki dc ;i rclcva
mullilatcralitatea conceptului —
iiparul univoc —de .J'a^ion.il"".
33. PilUcle liii .S'o/o/no;). i-'.
22, v. 29. Lulher traduce: „in
scinem Geschall". tr.iducerile
cnglc/c';li niai vechi ale Bihlit'i:
„business", vc/i în acca.sla
privuUa p. W. nola 54.
34. Avînd în vcdcre ainpla ^
imprecisa apologie facuta de
Brcnlano (<>p. cit., p. 150 •;.
umi.) lui Franklin, ale cărui
calita^i etice se pretindc ca cu nu
le-a^ fi recunoscul, menţionez
doar această obscrv'a^ic care,
după minc, ar ti losl sulicicntă
pentru a face inutilă acca
apologic.
35. Mă t'oloscsc dc această
ocazie pentru a inlroduce cu anti-
cipaţic o serie de observ;uii
„anlicritice". Afirmatia tacuta de
Somhart (Dcr Boiirwois,
Miinchcn şi Lcipzig, 1913) este
inconsis-lenlă. alunci cînd
asigură uneori câ această „etică"
a lui Franklin ar
7H
li o rcpclarc ;it/ littci.tin ;i uii»r
conMder.iţn alc m.irclui i'cniu
nni-vcrsal al Rcnaţlcni. Lcon
Batlista Alhcrli: accsla. in alara
de scricri teorclicc cu privire la
nialcmalica. sciilplur.'i. picliira ţi
(inai prcsus de toalc) arhitcctum
y dragoslc (pcr.sonal a tost un
inisogin). a scris şi dcspre
l'amilic ( DC//.I Liiiiii'li:!) u
lncnirc in 4 carp (din care. din
pacatc, am avut la dispo/ilic nu
cdi^a liH Mancini. ci pe cea m;u
vcche a lui Bonucci). Pasajul din
Franklin cstc rcprodus aidoma
mai sus: undc se gascsc locurilc
rcspeclive din lucrarile lui
Albcrti. în special ma\imclc dc la
înccputiil tcxluliii ..limpul
înscamna h:im" ţi îiidcmnin-ilc
carc rc/ulta de aici'.' Singiirnl
I>K- in carc se ammlc^lc dc accsl
lncni num;ii tangcîiţial cslc. dnpa
cilc sliu. l;i slli'ţiliil primci carp a
liicrani Dcll:i t'.iinifli.i (cdi|i;i
Bonncci. vol. II. p. 353)

nistraţi dcoschii dc hinc — cxacl

c;i l;i Calo în Dc iv riiMir.t. Eslc
t'undamcntal grcşil a-1 lr;n;i pc
Alhcrli. c;ire suhlini;i/;i cu l;1ric
c;i provinc dintr-un;i din (-•clc
mai alc.sc l;iniilii dc cavalcri din
F]orcn|;t (nohili^imi cw:ilicn. o/z
<.•)(., pp. 213. 23S. 247 111
cdilia lui

nohilc e ofK.'.sf.'i l^iininliu" ţi de

1111 lil'icro c in'hilc niiiiim"'
{iliii.l.. p. 209) şi nccesita mai
pupna muiica (ct'. Dcl yovenw
dcll.i /;i;n;i.'/f;i, IV, p. 55, la t'cl
ca şi în lucrarca atrihuila lui
Pandoll'ini, p. 1 16: (.lc ttcecn ccl
mai binc ar ti ca prclin;rarca lînii
^i matasii sa tie (-onccn-trata la
domiciliu). de asemcnca o
gospodarire ordonala ^i rigu-
roa.sa, adica o cchilibrarc a
chcltuielilor în tunc^ie de
venituri. Acesla csle deci în
priinul rînd un principiu al
r(y>p<)t/;inei şi nu al cî^tiyiilui
(ccca ce Sombart ar fi pulul să
observe foarlc bine) — tol aslfcl
după cum în discu^ia cu privire
la cscnta banilor (o/i. <-•;(. ) esle
vorba în primul rînd de invcslirea
unor avcii (bani sau /x>.s.sc\s-
sioni), nu dc o valorificare de
cvpilul — cste saiita
/IIJA.M";")/^"" atribuită lui
Gianozzo. Ca o autuaparare
contra incertitudinii „for-tunci"
se recomanda dcprinderca
limpuric cu o activitate
con.stantă
• Mobilul
afacerilor. "
Faillilie
nobila 5;
cinslila. ""
L'n suflet
liher ^i nohil.
"" Sfintele
economii.
79
care. de altlel, (De//a liumglia,
pp. 73-74) esle singura care
men(inc în permanen{ă sănătatea,
o activitate in co.s'e magnifiche e
ample' (p. 192), cvitarea
trîndăviei periculoase pcnlru
menţinerea poziţiei proprii, de
aceea şi învăţarea preventivă,
pentru cazuri neprevăzute, a unei
meserii potrivit stării (dar: orice
opera mercenaria" esle
necontbrmă cu statutul: Della
famislia, I, p. 209, ibid.). Idealul
său de trancjuillită dell 'animo'"
şi puternica sa înclinaţie spre
epicu-reicul lathe biosas""
(vivere a se ste.s.w'"", ibid., p.
262), în spe-cial repulsia fa(ă de
orice slujha funcţionăreascâ
(ihicl., p. 258), ca sursa de
nelinişte, oslilitate, implicare în
afaceri murdare, idealnl vieţii
înlr-o ca.să la ţară, alimentarea
amorului propriu cu gînduri
dcspre strâmoşi şi tratarea
onoarei familiei (care din acest
motiv tre-buic sa-şi ţina averca
laolalta. dupa obiceiul florentin,
nu s-o împarla) ca datorie şi scop
principal — toate acestea ar fi
fost în ochii unui piiritan o
pacatoasa „idolatrizare a
tapturii", dar în <x:hii lui
Bcnjainin Franklin un patetism
aristocratic care îi era necu-
noscut. Alnigem atcnţia şi asupra
înaltei aprecieri date litcrajilor
<caci ..induslria" cste îndreptată
în primul rînd spre activitatea
litcrar-ştiinţifica, ea cstc ceea ce
este cu adevărat demn de om §i
numai nclilcratului Gianozzo i se
atribuie at'irmaţia ca ma<>scnzia
—in scnsul unei ..gospodării
raţionale" ca mijloc de a trai
indepen-dcnt de al(ii şi de a nu
ajunge în mizerie — ar fi
echivalenla, atri-buindu-se unui
preot batrîn, paternitatea acestui
tennen provenind din etica
monahală, p. 249). Pentru a
aprecia profunzimea acestei
diferenţe, cititorul este îndemnat
să compare toate acestea cu etica
şi modul de viaţă alc lui
Benjamin Franklin şi, în ultimă
analiză, ale strămoşilor săi
puritani, iar scrierile autorului
renascentist destinate patriciatului
umanist cu scrierile lui Franklin
adresate maselor şi pâturii
burgheze medii, mai explicit
functionarilor, §i cu tratatele şi
predicile puritanilor.
Ra{ionalismul economic al lui
Alberti, spriji-nindu-se
pretutindeni pe citate din
scriitorii antici, seamănă prin
esenla sa cel mai mult cu modul
în care este tratată materia eco-
nomică în lucrările lui Xenofon
(pe care nu le cunoştea), Cato,
Varro şi Columella (pe care îi
citează) — numai câ, în special la
Cato şi Varro, cîştigul ca atare se
situează în prim plan într-un cu
' în lucruri
mâre(e şi
ample. "
Lucru contra
pială. ""
Linişte
sufletească. "•
Trăieşte (tu)
ascuns! " A se
trăi pe sine.
totul alt mod decît la Alberti. De
altfel, observaţiile, ce-i drept
numai ocazionale, ale lui Alberti
cu privire la utilizarea /atlori-lor,
diviziunea muncii dintre ei şi
disciplina lor, la faptul că nu po(i
avea nici o încredere în ţărani etc.
dau impresia unui transfer de
în(elep-ciune a vieţii — de tipul
celei a lui Cato — din domeniul
curţii senioriale sclavagiste în cel
al muncii libere din industria
casnică. Faptul că Sombart (a
cărui referire la etica primilor
stoici este cate-goric greşită)
găseşte încă la Cato raţionalismul
economic „dez-voltat pînă la
ultima consecinţă" nu este atît de
greşit dacă este bine înţeles. într-
adevăr, diligens pater familias' al
romanilor poate fi pus în aceeaşi
categorie cu massajo'* al lui
Alberti. Pentru Cato este
caracteristic în primul rînd faptul
că pamîntul este apreciat §i
judecat ca o „investitie" de avere.
E drept însa ca noliunea de
„industria" arc o altă nuantă din
cauza influenţci creştine. Şi
locmai aici se vedc deosebirea. în
noţiunea de „industria" care
provine din asceza monahala şi
care a fost dezvoltatâ de scriitori
calugari zace gennenele unui
„elhos"' care şi-a cunoscut
dezvoltarea pînă la capat în
„a.sceza" (vezi mai tîrziu!)
protestantă exclusiv laica (de
aici, lucru cc va trcbui subliniat
adeseori, înrudirea celor doua cu
doc-trina bisericcasca oficiala a
tomismului, înriidire care de
altlel esle mai rnica decîl accca
cu moraliştii-ce;yctm din
Florcnta şi Siena). La Calo §i în
expunerile lui Alberti accst cthos
cste absent. La ambii cste vorba
de o învaţatura privind îii(L-
Iepciunea vic\ii şi nu de o etică.
Şi la Franklin este vorba de
utililarism. Dar paletismul ctic
din predica adresata tinerilor
comercian(i este evident §i —
ceea ce conteaza cel mai mult —
caracteristic. Lipsa de grija în
mînuirca banilor înseamna pcntru
el „a omorî", ca să zicem aşa,
embrioane de capital, ceea ce
este, de asemenca, un defect etic.
0 înrudire lăuntrica între eticile
celor doi (Alberti şi Franklin)
existâ într-adevar în masura în
care AIberti — pe care Sombart îl
numeşte „evlavios", dar care, deşi
într-adevăr avea, ca atîţia alti
umanişti, hirotonisirea şi un venit
ecleziastic, nu valorifică deloc
motive religioase (dacă facem
abstracţie de două locuri absolut
insi-pide) ca repere pentru modul
de viaţă pe care-1 recomandă —
nu foloseşte încă, iar Franklin nu
mai foloseşte concepţii religioase
pentru recomandarea „spiritului
gospodăresc". Atît la întîiul, cît şi
la al doilea pe primul plan al
acestui domeniu se situează
utilita-rismul: Alberti recomandă
prelucrarea lînii şi a mătasii în
afara
• Grijuliul
cap de
familie. "
Administrato
r.
81
intrcprindcrii. la domiciliu.
precum §i social-utilitarismul
mercanti-lisl (sa munceasca mulţi
oameni, op. cit.. p. 292).
Consideraţiile lui Alberti sînl o
paradigma foartc potrivilă penlru
acel gen de „raţio-tialism''
cconomic iminent. care într-
adcvăr ..rcneclă" stari econo-
mice, aşa cum s-au gasit la autorii
interesaţi de „problemă ca atare",
prctutindeni şi în loate timpurile.
în clasicismul chinez şi în Anli-
chitale nu mai puţin decît în
timpnl Rcnaşlcrii §i în Epoca
Lumi-nilor. Ccrt cste ca. prccum
în Anlichitale la Cato. Varro.
Columella, tol astfel cstc acum
amplu dczvoltata rofio*
economică la Alhcrti işi la cci de
o scama cu cl, în doctrin.i privind
..industria". Dar oare cum am
putea sa crcdcm că o i.loctnna
elahorata de litcraţi ar putca sa
gcncrcze o lorţa de revoluţionnrc
a vicţii dc genul celci pc carc o
poatc înlapUii o crcdinla
rcligioasa care leaga
n'c'oHi/x'n.s;) niînmiiii dc nn
annmil mod dc viaţa (în ca/ul dc
lala mclodic-ra^ional)? Cum

dc la puritaiiii dc toate
dcnominaţiile cunoscute, în
scnsuri toarlc ditcritc la jaini'jli. )
a cvrei. la uncle secte asccticc
medievalc, la Wvclif, la fraţii
cchi (o reverbcra^c a mi;;carii
hu.site), la scapcţii şi la stundi'jtii
din Ru.sia ţi la nmncroasc ordinc
calugareşti. Aspcclul principal a)
dilercnţei cstc (sprc a anticipa)
t.'a o clica avînd radacini
rcligioase punc pc
comportaiTicntul delcnninat de
ea — alîla tinip cît crcdinţa
rcligioasa rămîne vie —
ivcoinpcnw psihologicc extrein
de eficicnte (cu caractcr
/ifcconoiTiic), de care o simplă
doctrina pri-vind arta de a trai,
cum e cea a lui Albcrti, pur şi
simplu nu dispune. Numai în
măsura în carc accstc rccompense
au un efect şi, în spe-cial, într-o
direcţie adeseori (şi acest lucru e-
ste foarte important) mult diferită
dc i.locti'inu tcologilor (care şi ea
e tot o simplâ „doc-Irină"), ea
dobîndeştc o inriuenţă proprie
asupra modului de viaţă şi, ca
atare, asupra cconomiei. La drept
vorbind, aceasta este poanla
întregului nostru studiu. Nu m-aş
ti aşteptat ca ea sa tie treculă cu
totul cu vederea. Va veni
momcntul să vorbesc şi de
moraliştii teo-logi din Evul
Mcdiu tîrziu, cu „o atitudine''
relativ „pozitivă laţă de
capitalism" (în special, la
Antoniit din Florenla şi
Bernardin din Siena), bineînteles
şi ei greşil interpretaţi de
Sombart. în orice caz, L. B.
Alberli nu a tacul parte din acest
cerc. Numai conceptul de
„industria" a fosl luat din
raţionamenle călugăreşti,
indiferent prin care intermediari.
Alberti, Pandoltini şi cei de o
seamă cu ei sînt
• Ştiinlă.
82
rcprczenlanţi ai unei mcntalita(i
în mare masură orienlate spre
AîUichitalea „păgîna". o
menlalitate care, în ciuda
obedienţei ol'i-cialc. launtric cra
dcja cinancipată de biserica
tradiţionala dcşi rămînca ataşată
cticii crcştine în vigoare, o
mentalitale a carci importanlă
pcntru dezvoltarea doctrinei
economice moderne Brentano
crede ca ain ignorat-o. Esle foarte
adevarat ca aici nu Iratez
.it'e.i.sfa înşiruire cauzala. Ea pur
şi simplu nu se inserează iiitr-o
ccrcetare cu privire la „eticu
prote-itanta şi spirilul capitalis-
iTUilui". Sînl insa y am tosl
foarte departe dc a-i nega
importanţa — ccca cc vui
dcmonstra în alla parlc — din
motive întemeialc, dar <inl dc
parerc că slcra şi dircc^ia ci dc
acţiune sînt cu lotul ;illcc\':i ilc^il
clica protcstaiita (ai carei
prccursori dcloc lipsi^i de
importan^ă ciu tosl scvlclc ţi
ctica wyclil'iana şi cca husita).
Au /ixx/u/ (/<.• vf;i/;î
pi incipilor i-a iiinueiiţ;il. lnlrc

accstc doua înşiruiri cauzalc,

parţial. disliiiclic ncta. în ccca ce-

1 nrivcslc ix' Bcniamin Franklin.

tnitalcle

s;ilc dcsprc ci.'oin'mia privatâ —

carc la timpul lor au Ibsl Iblosilc
ca
•Mhcrli, ;i caror >-'iiiio;i';tcrc
nu ;i Irccut de cercurile savanţilor
— .ipcirţin catcaorici lucrarilor
carc innucntca/a /ii;ir(;c';i \ 'iclii.
D;w pc Fr.tiiklin îl i.ilc/ ;>ici ca
pc un oin c;irc s-a situat şi el
dincoli) dc rcglcmcntarca
purilana a viclii ce a palil înlre
timp la fel ca ^i ..ilu-minismul"
cnglc/ în ecncral, ale carui relaţii
cu puritanismul au fost prczcnlatc
în repctatc rînduri.
36. Din pacatc şi Brcntano (op.
cit.) a pus într-o prima taza oricc
dorinţa de cîşlig (indit'crent daca
e.ste războinică sau paşnică) în
accca';i oala şi apoi a prczcntat ca
speciflc al selei de cîştig „capi-
taliste" (în opoziţic, dc cxeinplu,
cu cea teudala) numai orienlarea
spre hani (în l(x: de spre pamînt)
şi nu numai că a respins orice alla
distincţie care ar fi putut să
conduca la concepte clare, ci (p.
13 1) a §i tacut atirmaţia,
ininlcligihila pcntm mine, că
no(iunea dc „spirit" al
capitalismului (modern!) luată
aici în scopul acestei investigaţii
ar conţine ca premise tocmai ceea
ce ar trebui demonstrat.
37. Cf. remarcile lui Sombart,
exacle din toate punctele de
vederc, cu privire la economia
naţională germană din secolul al
XlX-lea, la p. 123, sus. E de
prisos să subliniez în mod special
— deşi studiile care unnează îşi
au originea în toate punctele de
vedere decisive din lucrări mull
mai vechj — cît de mult
datorează ele, sub aspcctul
formulării, simplci existenţe a
marilor lucrări ale lui Sombart cu
stilul lor de o mare precizie, chiar
— şi tocmai — cînd sus(in
83
teze diferite. Pînă şi cel ce este
tentat să contrazică vehement
conceptiilc lui Sombart sau chiar
îi respinge unele teze este dator să
fie conştient de acest lucru.
3S. Nu ne oprim, fueşte, la
întrebarea unde se situează aceste
limite, la fel cum nu discutăm aici
nici cum a fost primită bine
cunoscuta teorie asupra conexiunii
dintre salariul ridicat şi
randamentul mare în muncă,
enunţată pentru prima oară de
Brassey, formulată teoretic de
Brentano şi sus(inutâ istoric şi
constructiv de Schulze-Găvemitz.
Prin studiul pertinent al lui
Hasbach (Schmollers Jahrbuch,
1903, pp. 385-391 şi 417 §. urm.),
discu(ia a fost redeschisă şi nu s-a
încheiat încă. Pentru noi este
suficient faptul nepus la îndoială
de nimeni §i care nici nu poate fi
pus la îndoială că salariul scăzut şi
profitul ridicat, salariul scâzut şi
şansele favorabile dezvoltării
industriale nu coincid pur şi
simplu şi că, în general, operaţiile
mo-netare mecanice nu duc la
„educarea" în spiritul culturii
capitaliste şi, ca atare, nu
determina posibilitatea unei
economii capitaliste. Toate
exemplele alese sînt pur
ilustrative.
39. De aceea, încetatenirea unor
meserii capitaliste a fost posibilă
numai prin amplele mişcări de
emigrare din regiuni cu o cultura
mai veche. Oricît de corecte ar fi
observaţiile lui Sombart cu privire
la diferen(a dintre „îndemînarea"
şi secretele profesionale ale
meseria-şului, specifice persoanei,
şi tehnica modernă ştiinţific
obiectivă, pentru epoca de aparitie
a capitalismului o asemenea
deosebire abia dacă se poate
decela. Calităţile, ca să le zicem
aşa, etice ale muncito-rului
capitalist (într-o anumită măsură
şi ale întreprinzătorului) aveau o
„valoare de raritate", adeseori mai
ridicată decît îndemînarea
meşteşugarului închistată în
tradi(ionalismul secular. Nici chiar
indus-tria contemporană nu este
cu totul independentă în alegerca
amplasa-mentelor sale de calitătile
populaţiei dobîndite printr-o
îndelungată tradiţie şi educa(ie
pentru munca intensivă. în
actualul sistem de idei ştiin(ifice,
acolo unde se observă această
dependen(â, ea este atribuită de
regulă calitătilor rasiale ereditare,
şi nu traditiei şi educaţiei, ceea ce,
după părcrca mea, are o
îndreptătire îndoielnicâ.
40. Vezi lucrarea citată mai sus,
p. 76, nota 24.
41. Remarcile de mai sus ar
putea fi întelese greşit. înclinatia
unui bine cunoscut tip de oameni
de afaceri de a fructifica în felul
lor afirmatia „rcligia trebuie lăsată
poporului" şi înclina{ia odinioarâ
frecventă a unor cercuri largi, în
special de pastori luterani, să li se
pună la dispoziţie lor ca „poliţie
neagrâ" — dintr-o simpatie
genera-lă pentru autoritarism —
ori de cîte ori era vorba de a se
condamna greva ca păcat,
sindicatele ca promotori
ai ,Jăcomiei" etc. — iată
84
nişte lucruri cu care fenomenele
de care este vorba aici nu au nimic
comun; în momentele analizate în
text nu este vorba de faple izo-
late. ci foarte frecvente şi, aşa cum
vom vedea, care revin într-un mod
tipic.
42. Dermoderne Kapitalismus,
vol. I, ed. I, p. 62.
43. Op. cit., p. 195.
44. Fireşte, al întreprinderii
raţionale moderne specifice Occi-
dentului şi nu al capitalismului
râspîndit de trei milenii în lume,
din China, India, Babilon, Elada,
Roma, Florenţa, existent şi acum,
al camătarilor, furnizorilor
armatelor, arendaşilor de impozite
şi de functii, întreprinzatorilor
comerciali şi magnaţilor
financiari; vezi Inlrodiiccrea.
45. Vrem sa subliniem aici doar
un singur lucru: presupunerea ca,
pe de o parte, tehnica
întreprinderii capitaliste şi, pe de
alta parte, spiritul „muncii
profesionale", care conferâ
capitalismului energia sa
expansiva, trebuie sa-şi gasească
solul hranitor onginarîn aceleaşi
paturi sociale nu sc impune ca o
preocupare a priori. Tot astfel slau
lucrurilc cu relaţiile sociale ale
continuturilor conştiinţei
religioase. Din punct dc vedere
istoric, calvinismul a fost unul
dintre purlatorii cducaliei oricntatc
spre „spiritul capitalist". Dar
tocmai marii pose-sori de bani au
fost, de excmplu, Ţarile de Jos —
din molive carc vor fi discutatc
mai tîrziu —, în majoritatea lor nu
adep(i ai calvi-nismului rigorist, ci
armiiiieni. Burghezia /mcâ şi
mijlocie carc urca spre poziţia de
întreprinzător a fost aici, ca şi în
altă parte, purtator „tipic" al eticii
capilaliste şi al calvinismului. Dar
tocmai asta se potriveşte cu ceea
ce am prezentat aici: mari posesori
de bani §i comercianţi au existat
în toale timpurile. Dar numai
tranzi{ia de la Evul Mediu la
epoca modernă a cunoscut o
organizare capitalistă ralionala a
activită(ii burgheze
meşteşugareşti.
46. Vezi în această privinlă buna
disertaţie a lui J. Maliniak (1913)
susţinutâ laZiirich.
47. Prezentarea care unnează
este compilată în sensul „tipurilor
ideale" din situaţiile existente în
diferite ramuri din diferite locuri.
Fireşte că, dat fiind scopul
ilustrativ unnârit, este indiferent
că pro-cesul nu s-a desfaşurat, în
nici unul din exemplele la care ne-
am gîndit, exact în felul evocat.
48. lată de ce nu este o
întîmplare câ aceastâ primă
perioadâ a raţionalismului initial,
a primelor bătăi de aripă ale
industriei ger-mane, merge mînă
în mtnă cu degradarea totală a
stilului obiectelor de uz cotidian.
85
 49. Prin aceasla nu vrem să dam
dc înţeles că mi'şcarea pcnlni
pastrarca de metale nobile estc
indiferentă din punct de vedcrc
cco-nomic.
50. Accasta 'mseamna numai ca
accl tip dc întreprin/.alor pe carc
il tacem ohicct al studiului nostru
nu esle o medic empirică (mai
amanuntit dc.sprc notiunca dc
,.tip kleal" vczi în arlicolul mcu
din Archiy I. Sozi.)l\\is->ensch.,
vol. XIX, caiet 1).
51. Poale că estc locul potrivit
sa nc ocupam aici loartc pe scurt
de obscrva^iile din scrierea deja
cilata a lui F. Kellcr (fascii;iiki 2
Jiit Sclinlicn t/t'r Gon'e.s Gf.s.) şi
dc notelc lni Sonibarl Ulin
Boinwui\} lcgatc dc primele, în
masura în carc loale acc.stea \\n
dc prc/cnlul contcxt. Estc dc lapl
o cxagcrare laplnl ca un aulor
critica siiK.lii în carc inlcrdicţia
caiionica a dohîn/ii (cu cxccp^ia
uni.'i nole iiiCK.Icnlalc

mtcrdicpc a dobîn/ii — carc îşi

gase^tc paralclc în loalc clicilc
rcli-gioase alc parnînluliii! —
cstc considcrala drcpt cnlcriiJl clc
(.listiiK'^ic între etica proteslanla
şi cca calolica. Se pol critica doar
lucrari înlr-a-dcvar cilite sau
cxpuncri ale accstora, ilar carc nu
au t'ost uilalc dupa citirc. Lupta
împolriva iisnran^ /v;mf;i.s
slrabale ca un fir roţu înlrcaga
isloric a bisericii himhenote, ca şi
a celei olandc/e din sccolul al
XVI-lca. ..Cci carc acorda
împrumutiiri". adica banchcrii. au
l'osl adescori cxcluţi dc la
împartăşanic (ve/i p. 75. nola 18).
Concep^ia mai libera a lui Calvin
(conccp^ie care dc altfel nu a
împicdicat ca în primul proiect al
Ordonanţelor sâ mai fie
prevâzutc siipulaţii cn pri-vire la
camata) a ajuns la victoric abia
datorita lui Salmasius. Deci
difercnţa nu consta în asta.
Dimpotriva. Dar şi mai
neconvingatoare sînt argumentele
proprii ale autorului {inînd de
aceasia leina care se deosebcsc
printr-o superficialitate penihila
de scrierile (dupa părerca mea pe
ncdrept citatc) ale lui Funck şi ale
altor savan^i catolici şi de cele
ale lui Endemann, astazi
învechite în detalii, dar încă
tundatnen-tale. Ce-i drcpt, K. s-a
abţinut de la cxagerări, ca acelea
din observaţiile lui Sombart (op.
cit., p. 321), că e uşor de
constatat chiar loirnal că
„oamenii cucernici" (în principal
este vorba de Bemardin din Siena
şi de Antonin din Florenţa)
„doreau sa incite prin toate
mijloacele spi-ritul
întreprinzător'', prin aceea că, la
fel cu ceea ce s-a întîmplat in
toata lumea în ceea ce priveşte
interdic(ule cametei,
interpreteazâ interzicerea acesteia
în sensul de a râmîne neatins
capitalul „pro-ductiv" (în
terminologia noastră). (Că la
Sombart, pe de o parte, romanii
se numărâ printre „popoarele de
eroi", pe de altă parte — la el de
altfel o contradiclie
ireconciliabilă —, rationalismul
economic
86
^
ar ti lost dczvoltat pinâ la
ullimcle sale consecinţe
încă de Cato — p. 267 —
trcbuie sa tie doarreţinut, în
treacăt, ca un simptom al
fap-lului ca avcm in taţa o
„carle de tcze" în scnsul rau
al cuvîntului.) Dar şi cl a
prczentat într-un mod cu
tolul delormat imp<irtan^a
interzicerii dobînzii (care nu
va ti prezentată aici în mod
detaliat; mult supra-
apreciata odiiiioară, apoi
mult subapreciată, iar acum,
intr-o era cînd cxistă şi
multimilionari catolici, pur
şi simplu inversată — în
scopuri apologetice) care.
dupâ cum se ştie, în pofida
tundamentarii hjhljce, a fost
anulata ahia în ullimul secol
prinlr-o instruc^iune a
Congregalio S. Olticii şi
aceasta numai teivporum
ratjone hahila' şi indircct,
prin intcrdicţia dc a mai
tulhura pcrsoanele care se
spovedesc, prin întrebari
privind n.wmn.i pi~n\ ';f;i.s'
pcnlru a sc asigura de
supunerea lor şi în caznl
rcpuncrii salc în vigoare.
Caci cineva care a studiat
ceva mai amanunţit cxtrem
dc încîlcita istorie a
doctrinei bisericii cu pri-
vire la cainala nu are voic
— avînd în vcdere
nesi'irşitcle controvcrse cu
privirc, dc cxemplu, la
faplul daca cumpararca de
rcnle esle pcrmisă sau nu.
dacă estc pcrmisa scontarca
cambiilor şi a marii
varicirui dc altc hîrtii de
valoarc (avînd în vedere în
primul rind faptul ca
dispo/Uia iTicn^onata mai
sus a Congregatio S. Otficii
a fost data cu prilcjul unui
împrumut conlractat dc un
on'is) (p. 24) — sâ afinne ca
intcr/iccrc;> dohîn'/ii la
împruiTiuluri s-a rctcrit
numai la credite de urgcn[a,
că ea ar fi urinaril
„inentincrea capilalului",
mai mult chiar, ca ar ti fost
„tavorabilu îiitrcprinderii
capitaliste" (p. 25).
Adevărul cste ca biserica şi-
a reaminlit dcstul de tîrziu
de interzicerea dobînzii, ca,
atunci cînd s-a înlîmplat
acest lucru, tormele
obişnuite de investire
lucralivă a capitalurilor nu
erau împrumuturi cu
dobîndă tixa, ci twnus
nuiilicuiii", convwndu"*,
socii.'tas mari*>**" preeum
şi dai'e ad pi'olicimm de
maiî"" (împrumuturi tarilate
după clasa de risc) în ccea
ce priveşte cuantumul parţii
de cîştig sau de pierdere (şi
trebuiau să fie, avînd în
vederc dobînda la
împrumutul acordat
întreprinzalorilor), care nu
au lost toate afectate (sau
poale totuşi doar dupa unii
canonişti riguroşi). Mai este
însă adevărat şi că, după
aceea, au putut deveni şi au
devenit obişnuile
investi(iile de capital cu
dobîndâ tixă, cît şi cu
scontări, că acestea au fost
atectate de dit'i-cultăli (şi
mai tîrziu) datorită
interzicerii dobînzii,
dificultâti care au
" Ţinînd seama
de timp (din
raţiuiu
temporale). "
Prorit naval. ""
Beneficiu. ""
Societate
maritimă. '" A
da pentni
protilul
navigaţiei.
87
dus la (ot felul de măsuri severe
ale ghildelor de negustori (liste
negrc!), dar că tratarea interzicerii
dobînzii la canonişti era în mod
normal pur formal-juridica, în
orice caz fară acea tendinţă de
„prote-jare a capitalului" pe care
i-a atribuit-o K.; în fine câ, chiar
dacă se pot constata luări de
poziţie faţâ de capitalism ca atare,
o influenţă decisivă au avut-o pe
de o parte repulsia tradiţionalistă,
de cele mai multe ori percepută
vag, faţă de extinderea puterii
capitalului, imper-sonală, deci
greu accesibilă etizării (aşa cum
se reflectă ea în enunţul lui
Lutlier cu privire •la Fugger şi
afacerile bâneşti), iar pe dc altă
parte, necesitatea acomodării. Dar
toate acestea nu (in de acest
context căci, dupa cum am spus,
interzicerea dobînzii şi destinul ei
au pentru noi o importanţă cel
mult simptomatică şi aceasta
numai în mod limitat.
Etica economicâ a teologilor
sco(ieiii şi, în special, a unor teo-
logi cerşetori din quattroccnto,
mai ales a lui Bernardin din Siena
şi a lui Antonin din Florenţa,
adică a unor autori călugări de
orientare raţional ascetică
specifică, meritâ, fară îndoială, o
tratare specială şi nu poate fi
expusă aici. Căci aş fi nevoit să
anticipez printr-o anti-critică ceea
ce am de spus despre etica
economică catolicâ în relaţia ci
pozitivâ cu capitalismul. Aceşti
autori se străduiesc săjustifice —
şi în această privinţă sînt
precursori ai unor iezui(i —
cîştigul de întrcprinzator al
negustorului ca recompensâ
pentru „industria'' lui, ca fiind
admisibil din punct de vedere etic
(fireşte că nici K. nu poate să
susţină altceva).
Bineînţeles că tennenul
industria şi evaluarea sa provin în
ultimă analiză din asceza
monahală, ca şi noţiunea de
massenzia, atribuită lui Gianozzo,
trecută din limbajul preoţesc în
cel uzual al lui Alberti. Despre
etica monahală ca precursoare a
unor variante ascetice laice ale
protestantismului vom vorbi pe
larg mai tîrziu (în Antichitate se
găsesc concepţii similare la
cinici, pe inscripţii funerare ale
elenis-mului tîrziu şi, provenind
din cu totul alte condiţii, în
Egipt). Ceea ce Ijpseşte cu
desăvirşire (ca şi la Alberti) este
tocmai ceea ce pentm noi esle
decisiv: concepţia confirmani
propriei nuntuiri, caracteristică
protestantismului ascetic,
certitudo saluti^, în profesie, cu
alte cuvinte răsplata sufletească
pe care această religiozitate o
lega de ,4ndustria" şi care în mod
inevitabil lipsise la catolicism, dat
fiind că la acesta mijloacele de
mîntuire erau altele. La aceşti
autori este vorba, din punctul de
vedere al efectului, de o doctrm&
etică, nu de
" Certiludinea mîntuirii.
mobiluri practice individuale,
condiţionate de intercse de
mîntuti»şi în plus de o
acomodare (ceea ce se observă cu
uşurin{â), deci nu, ca în cazul
ascezei laice, de argumente
provenind din poziţii rcligioase
cen-trale. (De altfel, Antonin §i
Bernardin au fost de mulţi
analizaţi mai bine decît a făcut-o
F. Keller.) Dar şi aceste
acomodări au ramas
controversate pînâ în prezent. Şi
totuşi importanţa acestor
concepţii etice monahale nu
trebuie deloc considerată nulă din
punct de vedere simptomatic.
„Bazele" reale ale eticii religioase
care culminează cu conceptul
modem de profesie se găsesc la
secte şi la eterodoxie, mai ales la
Wyclif, chiar dacă importanţa lui
este mult supraapreciată de
Brodnitz {Engl.
Wirtschaftsgescluchtc) care
siisţine câ influenţa aces-tuia ar fi
fost atît de putemică încît
puritanismul nu ar mai fi avut nici
un rost. Nu pulem şi nici nu
trebuie să ne opriin asupra tuturor
acestor lucruri. Caci aici nu
putem discuta în treacat dacă şi în
ce măsura etica medievala
creştină a contribuit mti-adevai' la
crcarea condiliilor preliminare
pentru spiritul capitalist.
52. Cuvintele meden
apelpizontes (Luca 6, 35) şi
traduccrea Vulgatei, mhil inde
speraiites' sînt (după A. Merx) o
reformulare a expresiei medena
apclpizontes (= nenunem
desperaiUes") porun-ceau dcci sa
sc acorde împrumut oricai-ui
frate, chiar şi celui sarac, fară a fi
vorba dc dobîndă. în prezent,
cxprcsiei Deo placere vix potest i
se atribuie o origine ariană (ceea
ce din punctul nostru de vederc
este indiferent).
53. Cum se rezolva problema în
condiţiile interzicerii cametei
aratâ, de exemplu, cartea I, c. 65
a statutului Arte di Calimala
(dispun în prezent doar de
varianta italiana de la Emiliani-
Giudici, Stor. dei Com. Ital., vol.
III, p. 246): Procurino i consoli
con quellt frati, che parra loro,
che perdono si faccia e come fare
si possa il meglio per l'amore di
ciascuno, del dono, merito o
guiderdono, ovvero inter-'
esseperl'annopresente e secondo
che altra volta fatto fue"'. Adică
un fel de indulgenţe din partea
breslei pentru membrii săi din
oficiu sau prin licitaţie. Pentru
caracterul imoral al cîşligului
capitalist sînt caracteristice §i
indica(iile ce urmează, precum şi,
de exemplu, porunca imediat
premergâtoare (c. 63) de a se
înregistra dobînzile şi profiturile
ca „daruri". în locul actualelor
liste negre pe care sînt
• FSril sS
nSdSjduiţi nimic în
schimb. "
Neaducînd
disperare nimSnui.
'" Sâ slabilească magislraţii, cu
acei calugări pe care u vor socoti
ei mai vred-nid, ca să se facâ
iertarea — şi cum sS se facă mai
bine din dragoste pentru fie-care
— a darului, meritului sau
răsplăţii, adică dobînda pentru
anul în curs, aşa cum a fost facut
şi altâ datâ.
89
trecuţi la bursa cci c;ire conlesta
ditercnţcle. alunci era analema
Sl'intului Trihunal îinpotriva
cclor care ajungeau în taţa lui
pcntru c\cepli(i u.Muan.n-' pni\ ;
(:itf.s.

54. Dintre limhile anlicc, numai

cliruica are expresii de o nuanţă
semanlica similara. lii primul
rîiul cuvîntul niclnha. El
desemnează lunctii prcotc^ti (E.\.
35. 21: Necm. 1 1. 22: 1 Cron. y,
13: 23, 4; 26, 30), acliviiap in
scrviciul rcgclui (in spccial 1
Sam. 8, 16, 1 Cron. 4, 23. 29. 6).
scrviciul unu'i t"unc^ion;tr ivaul
(Est. 3. 9; 9, 3), al unui Mipiv'i
Ci']icioi •ai inuncii (2 Reg. 12,
12). al uiuii ''clav (Gen. 39, 11),
muiK'a cimpiilin (1 Cron. 27,
26), Mifslc'.sn^iui (Ex. 31, 5; 35.
21;
Rcg. 7. 14), ncgustori (Ps. IU7,
23) ^i oricc „nninca
prol'csionala" în pasajiil din Sir. 1
1, 20 care unnca/.a .să tic disculal
mai jos. Cuvînlul cslc derivat din
rfidaciiKi /JO/I = a triinilc ^i. ca
alare, a înscinnal ini^ial
..inisiunc". Provcnicnla sa din
univcrsul conccptual rcligius-
Soloinon. iitlDcmit dupa
mcx.lelul ei'iplcan, pare cvideiita
din eilatele i-lc mai sus. Du|)a
cum m-a inloiinal la liin)'iul sau
A. Mcrx, accst coin-cpt
lundaincnlal se picrdn^ inca din
Anlichitale, cuvîntul llind utili/al
pciUru oricc lcl dc ,.iiiiiin-a" ^i
dcvcniiHl rcalmeiilc la fel de
incolor, ca y „BcruP" cu carc a
iinparlaşil dcslinul de a ti fost
ulilizat inilial în luitc^ii
spirilualc. Exprcsia hok = ceea cc
cste „anumit", „dcstinal",
pcnsum', care se îiitîlncşle de
ascmcnea în Sirah 11, 20, undc
eslc tradusa dc Scptiiayinui priii
..i.iiiilhckc"\y ai'e de asemenea
originca in birocra^ia
adininislrârii muncii robilor, la fel
ca §i clevar-;o/ii (Ex. 5, 13, vczi
şi Ex. 5, 14, unde, de ascmenea,
în Septuaginta ilinllit.'kc arc
scnsul dc „sarcina prccisa". Sirah
43, 10 este în Septua-giiitn tradus
prin kniii.i"}. Probabil că în Sirah
11, 20, ea are sensul dc
îndeplmire a poruncilor lui
Dumnczeii, deci încă o înrudire
cu „BcruP'. Cîl priveşte pasajul
din Sirah, menlionam bine
cunoscuta carte a lui Sinend
dcspre /.•>ui, t'iul lui SLi'uli, y
relerirea la aceste ver-sete ţi
Iiulex zur Weisheil Jes Jcsus
Sirnch, Berlin, 1907, în ceea ce
priveşte cuvintelc diatheke,
cryon, ponos. (După curn se ştie,
textul ebraic al cărţii lui Sirah
t'usese pierdut, dar a fost
redescoperit de Schechter §i
partial complctat cu citate
talmudice. Luther nu a avut la
dispoziţie aceastâ carle, astt'el
încît aceste două concepte ebraice
nu
' (Lucru)
repartizat
(cuiva). '
Judecatâ.
90
^
au avul IIK'I <> iiiniicii(;'i
asu)ira limbajului saii.
Vczi mai jos privilor
la Pihk-k- hn ^oliwnn 22.
29.) — lii liniha greaca
lipscşlc cu
CIIL;'I.lii lix-'ul uni.lc Lullicr
Iradncc >;»[ili)mi u/.ului
aclual (ve/.i mai lo'.i.
m /M;s. /in/ liii Sinil) 1 1.
2(1 •îi 21 ..hlcihc 111
dcinem Berul'" în
Dumne/cii'): /xinii^". Alllcl

111 Anlichilatc î;i pm'-

cknntfi'" eslc Â.»)i;i(rs "

' ;irc uiicori » iui<iii(;i

.scmaiiln-a a''cinanatoare.

indirerent .ili.'iili.i Alh,

Dicliii.l)). lo.ilc i.'clcl;ille

L'xpi-L-.Mi (i-a f;i.\;.s""'

ctc.) nu

mldcac ,i<lcv;'uat:i ^i
piok'sic"). mimai ca. lircşlc,
sensul cslc pur l;iic. i)c;i\iml
ni^i o nii.inţa ;c/ii;»r.is;i.
Acest lucru este cu alît
inai \;il;il''i] pcnlm ;fi-> c;irc
in cpoca impcriala are sensul
de „mcşleşug". — \'nlf:il.i
Ir.KliK'e pas;iJclc ilc inai sus
din /.su.s. /n;/ lui Siiuh o dala
pnn (i/'iis. lar alla ikila (v. 21
) prin locu>. ccca cc în acest
din unna ca/ ar inscmna cc\,.i
t.lc gcnul ..po/i^iei în
societale". De la 1111 ^cct
"" Mf^li-jUgul vurbini Iri
91
ca Hicronim provinc adaosul
mandatomin tuorunf, ceea ce
subli-niaza foarte corect
Brcntano fara însa sa rcmarce
nici aici, ca de allfel nici în alta
parte. c5 tocmai accst lucru este
caracteristic pcntru originea
ascctic^ a conceptului, monahală
înainte de Reformă. (inînd dc
universul laic dupa aceasta. De
altfel, nu cste sigur dupa care text
a tradus Hieronim. Nu pare
exclusa o influenţa a vcchiului
sens reli-gios de mclnha. — Din
limbile romanice numai vocacjon
din spa-niola. în sensul unei
profesii intenoare, transmise de
la profesia duhovniccasca, are o
nuanţa parţial corespunzaloarc
scnsului gcrman al cuvîntului,
dar nu este utilizat niciodata
pcntru „profesie", în scnsul
cxtcrior. în traducerile romanicc
ale Bihliei, spaniolescul
vocacion, italicnesciil roc.izfone
şi chinmainento sînt utilizate,
acolo unde în Viiîentâ cste
cuvîntul vocalio, într-un scns
parţial cores-punzator uzului
lingvisfic lutcron şi calvinist de
care ne vom ocupa îndata. nuinai
pentru traducerca cuvîntului
klcsis din Noul Tcsln-incnt, care
înscamna chcmarca prin
Evniialiclir la mîntuirca veşnica.
(Este straniu că Brentano susţine,
/oc. c/(., că acest fapt mentionat
de mine în sprijinul punctului
meu dc vedcre ar pleda pentm
existenţa conccptului de
„profcsie" în scnsul sau de dupa
Rcforma dcja în perioada
anterioara acestcia. Nici vorbă de
aşa ceva: klesis a trcbuit sa fic
tradus prin vocatio, dar undc §i
cînd ar fi putut fi folosit acest
cuvînt în Evul Mediu în scnsul
actual? Faptul că există această
tradu-ccre şi absenţa sensului
monahal în ciuda ei constituie
chiar dovada.) în felul accsta,
cuvîntul chiamamcnto este
utilizat în traduccrea ita-liana a
Bibliei dm secolul al XV-lea,
reprodusă în Collezione cli opere
inedite e rare, Bologna, 1887,
alături de vocazione, folosit în
traduccrile ilaliene modernc alc
Bibliei. în limbile romanice,
cuvin-tele folosite pentru
„profesie" în scnsul eA'teriorşi
laic pentru desem-narca unei
activitâti lucrative regulate nu
sînt impregnate de vreun sens
rcligios, aşa cum rezultâ din
materialul lexical şi din
expunerea amănuntită a
stimatului mcu prieten,
profesorul Baist (Freiburg), chiar
dacă iniţial ele ar fi avut, cum e
cazul celor derivate din mims-
tenuni sau officium, o coloratura
clică, sau, ca cele derivate din
ars, professio şi implicare
{impiego), să nu-1 fi avut dintru
început nici măcar pe acesta.
Pasajele din Isus, fiul lui Siiah,
menţionate la început, în care
Luther foloseşte Beru/sînt
traduse: în francezâ v. 20 office,
v. 21 labeur (traducere
calvinistă), în spaniolă v. 20
ofera, v. 21 lugar (după
Vulgata)', în traducerile noi
posto (varianta protestantă).
• Lucrul tău (ce ti s-a
încredin(at).
92
Dat fiind faptul că au fost in
minoritate, protcstanjii din ţârile
roma-nice nu au rcuşit sau nici
măcar nu au încercat sâ exercite
o intluen^ă creutoare asupra
limbii ca Luther asupra limbii
germane oficiale mai putin
rationalizate din punct de vedere
academic.
55. Sprc deosebire de aceasta,
în Contesiunea cle la Augsburg
acest sens este doar parţial şi
implicil. Dacă articolul XVI (vezi
ediiia Koldc, p. 43) spune: „Caci
Evanghelia... nu obligă la
supunere fajă de cînTiuirea
pămîntească, la respectarea
poliţiei şi a câsatoriei, ci vrea ca
toate acestea sa rie socotite
rînduială dumnezeiasca şi la
asemenea stari nccare să
dovcdească iubirea creştinească
şi lucrâri bune §i drcple, fiecare
după vocaţia sa" (în limba latină:
el m talibus ordmationibus
c\crcere caiilutcm', ibid, p. 42),
atunci concluzia care se impune
este câ trcbuic să ne supunem
stăpînirii, ca aici cel pulin în
piinwl tiiidse are în vedere
vocalia {Beivf} ca ordine
obiectivă m sensul din pasajul 1
Cor. 7,20. Şi articolul XXVU
vorbcşte (la Kolde, p. 83 jos) de
„Beruf (în lalină: m vocatione
sua" numai în legalura cu starile
consfintite de Dumnezcu: preo(i,
stăpînire, aristocratie etc., iar
aceasta în germană numai în
varianla Cărţii Concordiilor. în
ediţia princeps gennană pro-
pozitia respectivă lipseşte.
Nuinai în art. XXVI (Kolde, p.
81) cuvintul este folosit în ex-
presia „ca asceza nu trebuie sa
servească pentru dobîndirea
grapei, ci pentru a (ine trupul
vioi, ca el să nu împicdice ceea
ce i s-a poruncit cuiva să faca în
conformitate cu vocaţia sa (lat.:
iuxta vocationcm sua/n***) —
deci în actualul sens larg.
56. Aşa cum arată dicţionarele
şi cum ne confinnă cu amabili-
tate domnii colegi Braune §i
Hoops, în nici una din limbile în
care existâ cuvîntul Beruf, în
olandeză beroep, în engleză
calling, în daneza kald, în
suedeza kullelse, el nu se
întîlneşte, în actualul sens laic,
înainte de traducerile luterane ale
Bibliei. Cuvintele omofone cu
Berufdin gennana medie de sus,
din gennana medie de jos şi din
olandeza medie înseamnă toate
„chemare" (Ruf) în actualul sens
german, inclusiv şi în timpul
Evului Mediu tîrziu, „chemare''
(VoA-atJon) a unui candidat la o
funcţie religioasă de către cel în-
dreptâlit să faca numirea, un caz
special relevat adesea şi în dicţio-
narele limbilor scandinave. Şi
Luther foloseşte ocazional acest
cuvînt în acest din urmă sens.
Chiar dacă acest uz special al
cuvîntului a contribuit mai tîrziu
la reinterpretarea lui, totuşi
crearea concep-
•§l în asemenea situatii să
manifeste iubire
creşlineascâ. "* în voca(ia
sa. " Conlbnn vocayei sale.
93
lului mo<lcrn de Benit (profc.sic)
i^i ;irc sorginlca in iraduccrilc
pro-lcst;uilc alc Bihliei. Nnmai l;i
T:nilci (dcccdal în 13AI) sc
a.'iscsc rudimenlc dc sens nn)dci-
n care vor li mcnţionalc m;ii
lîr/iu. Accsl cuvînt a t'osl lormat
în lonlc liinhile prorund
innucnţale dc tmducc-rilc
prolcstantc ale Bihlici y în nici
una care n-a lost intliicntala (cum
sînl limbilc romanicc) nu a t'osl
forinat cel pulin în scnsnl lni
aclual.
Liillier Iraducc cn ..Bcrur' dona
(-•onceple complct dil'crite. 0
i/;i?;) paiilinul ,.A/^."'f\.". în
scnsn] chcinarii (Bcriiluna) de
calre Dumnc/cu la mîntuirca
vcsnica. L<x'nrilc respcctive sinl:
I C'or. 1. 26;
Ef, 1.IS:4.1.4: Tcs. I. II: Evr. 3. I:
2. Petr. 1.10. in toalc accstc

Bci-ul'" şi hlcihc 111 ilciih-ni

Bcnii'"" 111 loc dc hlcihc in
ilcinci Arhcit •"•*. Traduccrilc
catolicc ultcrioai-c (aulori/atc) alc
BibliL'i (de excmplu, ce;> a lui
Frcischiil/. Fulda. l7Sl) l-au
iimial aici (ca '}i în ccca cc
priv(";le pasajclc din \(inl
Tc.^tniiiciit }. Traduccrea liii
Luthcr a at-'cslui pasaj din Sirali
c.slc. dupa cîl îmi dau scama.
pnnnil c;i/. în carc cuvîntul
gcrnian Bcnit estc utili/.al în
sensul lui aclnal pur laic.
îndcmnul înainlc inergator. v. 20:
sthfli cn (/f;K/)eÂ"e .•>()»""*", cl
îl traducc prin blcihe in Gotles
Wort"""", dc';i Sir:th 14, 1 y 43.
10 arata ca, corcspun/ător
exprcsici ebraice hok "'**"*, pe
carc a utili/.al-o (rccurgînd la
citale din Talmud) aici. i.li:ilhckc
trcbuia sa înscmnc ccva
ascmanator cu ,.protesie" în
sen.sul actual, adica „dcslin" sau
o „inuncă repartizată",
încredin^ata sau
' Ramîi la
vechea ta
muncă. ••
Rămîi la
tni(ja ta. '"
Staruie în
profesia ta.
'"" Ramîi in

munca la. """

Lege. ceea ce

este slahilil.

94
poruncita. Aşa cum am
incn^ional mi\\ sus, cuv'mlul
Bciul nu a cxi-slal anteriorin
limba ecnnana în scnsul actual
sau cel de mai tîrziu. nici. dupa
cîl imi dau scama, in limhaiul
unor traducalori mai vechi ai
Biblici sau în ccl al prcdicatorilor.
Bihliile germanc dinainte de
Lulhcr Iraduceau locul rcspcctiv
din Sirah prin \Vcrk. Berthold din
Rcgensburg foloscşle acolo undc
noi am spune Bfi'uf cuvînlul
Arlwit. Aşadar uzul lingvistic cslc
acclaşi ca şi cel din Antichitiilc.
Priinul loc pe care îl cuflosc undc
sc ulili/ează, c drept, nu Bcrul, ci
Rul (chcmarc) (ca Iraduccrc a
cuvînlulni klcsis}, pcntru a
de.scinna o munca pur laică sc
găsc^tc 111 Iruinoasa predica a
lui Taulcr, pornind de la El'. 4
(cd\[n\ din Bascl, p. 1 17 •}.
uiin.), dcspre ni^te ţarani care sc
diic la cîinp ,.sa îinpia^lic" gunoi
dc grajd. Căru^a lor mcrge ade-
scori mai binc. ..liindca ei îţi
unnca/a clicmarca (Rnt) cu grija,
nu i-a uncle (c[c hi.scricc^ti carc
nu-^i baga in seama chcmarca".
Accsl
la îiKcpul (vcxi U'i.-;Ai' cdipa
Erlangcn 5 1, p. 5 1) Luther
o.scilca/a intrc Rnt y Bciut, o
iiinucii^a direcla a lui Taulcr nu e
deluc sigura, deşi, dc excmplu, în
Frcilicit cincs Clu-
i^tciiincn-.cbcii, sc siinl unclc
ccouri alc accslci prcdici a lui
Taulcr. Caci în scnsul pur l.iii: ca
la Taulcr loc. cit.. Lulhcr niai înlîi
nu a folo.sil cuvîntul (aceasla în
pofida lui Dcniric, Lullicr, p.
163).
Este cvidcnl ca ^lalul din Sirah,
tacînd ahslraclic de îndcmnul
gcncral la îiicrcderc în
Dumne/cu. iiu conpne în lc.xlul
Scptiin^'iiili.'i nici o rcferire la o
ei ^liiaiv spccit'ic rcligioasă a
muncii „prolcsio-nalc" laicc
(cuvînlul /><>nos, osteneala, din
al doilea pasaj, din pacate,
dctcrioral, ar înscinna tocinai
contrariul unci asemenea munci).
Ccea ce sc spune în I'-us, fiul lui
Siiah corespunde tocmai îndem-
nului psalmului (Ps. 37, 3):
locuicştc pămîntul şi hrăncşte-tc
cii bogaţia lui, la fel cum aparc
limpcdc şi combinatia cu
îndemnul (v. 21) dc a nu se la.sa
orbit dc lucrarile celor tară de
Dumnczeu, caci lui Dumnczeu îi
vine uşor sa îmhogaţească un
sărac. Numai în-dcmnul inilial,
accla de a ramînc în hok (v. 10),
are o oarecare înru-dire cu klesix
evanghclic, dar tocinai aici a
evilat Luther cuvîntul
Bcrutpentru grecescul diaihekc.
Puntea dintre ccle două utilizari
aparent total diferile ale
cuvîntului Benif de către Luther
este marcată de pasajul din
Epistola întîi către Corinteni şi
traducerea ci.
La Luther (în ediţiile moderne
obişnuite), acest pasaj suna în
felul următor: 1 Cor. 7, 17: "...
ein jeglicher, in'e ihn cler Herr
berufen hat, also wandle er... (18)
Ist jemand beschnitten bervfen,
der zeuge keine Vorhaut. [sl
jemand berufen in der Vorliaut,
der lasse sich nicht heschneiden.
(19) Die Beschneidung ist nichts
und
95
die Vorhaut ist ruchts: sondem
Gottes Gebot halten. (20)
Eiiijegli-cher bleibe m dem
Beruf, in dem er benifen ist' (en
te klesei he eklethe", ebraism
indubitabil, după cum îmi spune
consilierul aulic A. Merx.
Vulgata: in qua vocatione
vocatus est). (21) Bist du ein
Knecht berufen, sorge des nicht:
doch kannst du frei werden, so
hraiiche des viel lieber. (22)
Derm wenn ein Knecht herufen
ist, der ist ein Gefreiter des
Henn: desgleichen \ver ein
Freier beruten ist, der ist ein
Knecht Cliristi. (23) Ihr seid
teuer erkauft: werdet nicht der
Menschen Kiwchte. (24)
Einjeglicher, liehen Briider.
wonnnen er henifen ist, darimien
bleibe er bei Go«."*" în v. 29
urmează indicaţia ca timpul este
„scurt", după care bine
cunoscutele indica^ii motivate
prin cxpectaţii eschatologice (v.
31), de a avea femeile ca şi cum
nu lc-ai avea, de a cumpara, ca şi
cum nu ai poseda lucrurile
cumparate etc. în v. 20, Luther,
urmînd traducerile germane mai
vechi, tradusese înca în 1523 în
exegeza la acest capitol klesis
prin Riif (chemare) (ediţia
Erlangen, vol. 51,p.51)şi atunci
1-a inter-pretat ca Stand (stare).
Este într-adevar evidcnt câ în
acest pasaj şi numai aici cuvîntul
klesis corcspunde aproximativ
cuvîntului latin status şi
gerinanului Stand (Eliesiand.
Staml dcs Kiwchtes etc.). (în inod
cert însa nu aşa cum considcra
Brenlano, op. cit., p. 137, în
sen.sul aclual al lui „Berur'. E
greu de crczut ca Brentano a citit
atent pasajul respectiv, ca de
altfel y ceea ce spun eu despre
el.) Acest cuvînt, într-un sens
care cel putin aminteşte de aşa
ceva, se gâseşte — înrudit prin
rădâcina cu ekklesia, „adunare
convocatâ" — în literatura
greacâ, o singură data, în
malerialul lexical accesibil, într-
un pasaj din Dionysios din
Halicarnas, unde corespunde
latinescului classis — un
împrumut din greacă = grupul de
cetăteni „convocat". Teofilact
(sec. al Xl-lca - al XII-lea)
interpretează 1 Cor. 7, 20 în felul
urmâtor: en hoio bio kai en hoio
tagmati kai politeumati hon epi-
' Fiecare aşa cum era. cînd 1-a
chemat Dumnezeu, aşa sâ-şi
meargâ drumul.
(18) A fost cineva chemal fiiinl
laial împrejur, acela sâ nu
zămisleasca nelăierea împrejur. A
fost cineva chemat în netăiere
împrejiir, acela sâ nu se taie
împrejur.
(19) Tăierea împrejur nu este
nimic şi netâierea împrejur nu
este nimic; ci paza poruncilor lui
Dumnezeu. (20) Fiecare, în
chemarea în care a fost chemat,
în aceasta să rămînă.
" în profesia pentru care a avut
chemare.
"" Ai fost chemat flind rob? Fii
fară grijS; iar de po^ să fli liber,
atunci foloseşte-te mai mult! (22)
Câci robul, care a fost chemat de
Domnul, este Uberat al
Domnului: tot aşa cel chemat
liber este rob al lui Cristos. (23)
Cu preţ mare aţi fost cumpăro(i:
nu vS faceţi robi oamenilor. (24)
Fiecare, fraţilor, în starea în care
a fost chemat, in aceea să rămînâ
înaintea lui Dumnezeu.
96
M,
.sleu.sen'. (Colcgul
DeiBmann mi-a atras atcnţia
asupra acestui pasaj.) — în
orice caz nici în acest loc
klcsis nu corespunde
cuvîntului german actual
Bcivf. Dar Lullicr, care, în
îndemnul motivat cschalo-
logic ca fiecare sa rainînă în
starca sa actuală, tradusese,
klesis prin Bcmt, a tradus şi
mai tîrziu, în Apocrife — în
sfatul motivat tradi^ionalist
şi anlichrematistic din Isiis,
fiul lui Sii'ah, ca tiecarc să
ramîiiă la meşte^ugul lui —
şi ponos tot prin Bervf chiar
§i din cauza hiinilituditiii de
fond a statului. (Acesta este
lucrul decisiv şi
caractcrislic. în pasajul din 1
Cor. 7,17, Ă'/t'Aisnu trcbuie
nicidccuin Iradus prin
„protesie", în scii.sul dc
domeniu de activitate bine
dcli-mit..il.} intrc tiinp (sau
poate simult;m), în 1530, în
Contesiuncu dc I.i Ai.i-
^^hint:, <.li)gina prolcsianta
cu pnvirc la inulilitatca
supra-li.Jitani Ccili.'licc a
inonilitajii laicc a t'ost
slabililă, uiilizîndu-sc cu
accsl pri.'Ci .-\prcsia
.,liccaruia dupa vuca^ia sa"
(Bcruî) (vc/.i nol;i

.->/,. . ,,,, 1 ! 'J.nii în care

e.sle situ..it liecare om,
aprccicrc carc cra un
ic/.uiicil .il .-rctlnUci s>ilc
tot mai clarcîn intervcnţia
toartc S[x'ci;ilci .1

preot şi, sub prcsiunea

ace.stei dogine, lii;> pentru
Luilicr .s^ii.snl dc munca
„vocational" laică. Acum cl
Iraducc în J.SUA', liul liii
Sir.ib ponos şi ergoti prin
Bciuf, pcntru care nu
exislase inai îiiainte dct'ît
analogia (latina) din
traduccrea niofi;i/);i/.i; cu
cî^iva ani înaintc însa, el
tradusese, încă în Ptldele liii
Solonwn, 22, 29, cuvîntul
ebraic melnjia care stătuse la
haza traduccrii lui ciyoii din
textul grecesc ,il lui Isus,
fiul fui Sirah §i care — exact
ca germanul Bei'ufsau nor-
dicul kald, kallelse —
porneşte în special de la
„voca^ia" spirituala, ca şi în
alte locuri (Gen. 33, 11) prin
„(rc;iki" (Gf,chătt) (Septua-
ginta: eriron Vulgata: opiis,
în bihliile englezeşti:
husiness, ca §i în traducerile
nordice sau în allcle pe care
le-am avut la dispozi(ie).
Crearea cuvîntului Beruf
(profesie) de către el în
sensul nostru actual a râmas
deocamdată pur luterană.
Calviniştii considerau
Apocrifele drept necanonice.
Ei au acceptat şi au
accentuat puternic conceptuî
luteran de Beru/(profesie)
abia ca urmare a evoluţiei
care a pus pe primul plan
interesul „confirmării". Dar
în primele tradu-
' înlr-o astfel de viaţâ şi înlr-
o asemenea organizare şi
administrare publică
97
ceri (romanicct ci nu avusescra la
dispoziţic un cu\'înt cores-
punzalor şi nici puterea tle a-1
(acc uzual înlr-o limha
stereotipica.
în sccolu) al XVl-lea cuvînlul
Bcnil s-a încet5(cnit dejaîn litera-
tura laica în sensul actual.
Traducatorii Bihlici tinlerioii lui
Lmher întrehuin|ascra pcntru
cuvîntul Â/(-">;,S Benitung (de
exemplu, în incu-nabulcle de la
Hcidclhcrg din 1462/66, 1485):
traducerea lui Eck din Ineolsladt
din 1537 suna: in i.k'ni Rui. \\onn
er henitl ist'. De ccle mai multc
ori traducerilc catolice dc mai
tîrziu îl urmea/ă întocmai pe
Luthcr. in Anglia prima traducerc
a Bililici, cca a lui Wvclil (1382),
a folosil aici clcpiiit: (cuvînl
englczesc vcchi, carc mai tîrziu a
fost înlo-cuit cu unul împrumutat
— callins), adica ceca ce este cu
siguranţa caractcristic accstui gcn
dc etica lollarda: un cuvînl
corcspunzalor scnsului lingvistic
rclonnat dc mai tîrziu. Dar
tmducerca lui Tindal din 1534
loloseştc idcca de ..stare": in tlie
s:i;)ie .sf.'ife vlifn'in /?e ";i.s
i.';i//c</". la lcl .si cca de la
Gcncva din 1557. Traduccrca
oliciala a lui Cnininci 'din 1539 a
înlocnit .sf.ifc prin c.illinf. Bihlin
dc la Rcims (catolica) din 1582,
ca y hihliilc ai)g)icaiie din cpoca
clisabctana rcvin — ceea cc lc
este caractcristic — 1a i 'oc.ition
din Vulenla. Deja Mnrrav a
rccnnoscut prin c.illini' laplul ca
traduccrca Bihln'i ctcctiiata dc
Cranincr estc pcntru Anglia
i/.vorul conccptului puritan de
„call-ing" în scns dc Bcruf=
ir.nlc. Chiar la mijlocul sccolului
a1 XVl-lca sc întîlnciste c.illniym
accst scns, în 15S8 s-a vorhit dc
unlwtul call-u)^?."*, în 1603 de
givatcr cullinys în sensul unor
profesii „mai înalte" ctc. <vczi
Murray, op. cit.}. (Foartc
curioasă estc ideea lui Brentano,
op. cit., p. 139, ca în Evul Mcdiu
vocationu se traduce prin Benify
ca acesl termcii cra nccunoscut.
deoarcce numai oainenii Itben
putcau uirna o „protcsie" (BcruO
şi ca atunci oamcnii liberi
lipseau din pro-fcsiilc burghczc.
Dal fiind ca întreaga stratificare
sociala a prol'csiilor lucrativc
medievalc, sprc dcoseblre de
epoca antică, se baza pe munca
libera şi întrucît negustorii erau
aproape toţi libcri, nu prea
înteleg această afurnatie.)
57. Cf. pcntru cclc cc urmeaza
instructiva prezentare a lui K.
Eger Di'e Ansch.witng Liitlws
vwn Beruf(Gicssen, 1900). Poate
singura lacuna a acestui autor, la
fel ca §i aproape a tuturor
celorlalp aulori teoloei, ar fi
analiza insuficient de clară a
nopunii de /eA" /ladu'ae"*' (vezi
în această privintă recenzia lui E.
Troeltsch la Dogmengeschichte
' In chemarea
pentru care are
vocaţie. ' în aceeaşi
stare în care a fost
chemat. • Profesu
ilegale. " Legea
naturii.
98
a lui Sceberg. Gottingen,
General An/.eiger, 1902, §i mai
alcs părţilc releritoare la
Doctiinele fHK'iale ale bisericilor
creşline).
58. Caci atunci cînd Toma din
Aquino prezinta împar^irca pe
slări y profesii a oamenilor ca
operă a pi'ovitleiifei divine, el are
în vcderc cosmo'su! obiectiv al
societăţii. Faptul că incliviclul se
consacra unei anumite profesii
concrele (am spune noi; Toma
spune ininislcnum sau otTiciuni)
sc datorează unor caiisae
naturales*. Qnncsl. quoUlibetal.
Vll art. 17 c.: Haec autem
diversiticalio homi-rnini 111
t/n'e;A;.s oiticiis contingit priino
c.\ clivina provii.lentia, quae iln
IKIIIIIIIUIII slatus distribuit, ...
secunilo ciiatii eA' causis natura-
lihus, c'.x i]uibii^ contingit, quod
in Uiversis Iwininibus suiit
(iivciyac »)c'/;;i;i(i(>f)L'.s ;!</
t/iven>;i olTicia...'**. Exact aşa
porneşte aprecierea lui Pa.sc.il
privind „prolcsia" dc ]a tcza ca
alegerca prutcsiei s-ar daKira
inlimpluiii (cl'. dcspre Pa.scal: A.
Kostcr, Die Etliik Pascals,
19071. Dintre clicilc rcligioase
„organice" numai cea mai
închcgatâ dinlre elc, cc;t indiana,
arc o alla pozilie. Opozipa dintre
conceplu! dc prolc.sie lomist y
ccl protcstant (şi cel luteran de
mai tîrziu, strîns înruditc prin
sublinicrea providen^ialului) este
atît de liinpede. încîl putcin sa nc
limităm la cilatul de mai sus, mai
ales că mai lîr/in va Ircbui sa
revcnim la aprecierea modului
catolic de a privi lucriirilc. în
i;cea cc îl priveştc pc Toma, vezi
Maureiibrccher, T/î. '. Ai.iiiino-.
Stclluny ziini U'ir/.sr/Li/'f.s/c/x'f)
seincr Zcit, 1898. De alll'cl, în
locurile în carc Lulhcr p.irc sa
concorde cu Toma în detalii,
aceasla se daloreaza iiinuenţci
doctrinei generale a scolaslicii,
mai degraha, dccît în mod special
lui Toma. Potrivit dovezilor lui
Dciiifle, Lulher pare sa-1 fi
cunoscul pe Toma doar
superficial (vczi Denifle, Lutlici
unJ Luthcrtum, 1903, p. 501 şi
Kohler, Ein Wort zu DcnineĂ
Lulhcr, 1904, p. 25 ş. urm.).
59. în lucrarca V'o/i Jer Fiviheit
eines CIuistenmenschen se
folose^te, 1. „dubla natură" a
omului în ceea ce priveşte
constituirea îndatoririlor laice în
sensul lui lex naturae (aici =
ordinea naturală a lumii), care
rezulta din împrejurarea că (edipa
Erlangen, 27, p. 188) cle f:ipi
omul esle legat de trupul sau §i
de comunitatea socială. 2. în
această siluaţie (p. 196) (aceasta
este o motivare legată de prima),
dacă omul este un creştin
credincios, el va hotarî sâ
rasplateasca prin iubirea fa\a de
aproapele său hotărîrea de graţie
luată de
" Cauze naturale.
" însă aceastâ diversificare a
oamenilor în diferite profesii vine
în primul rînd de la providenţa
divinâ. care aşa a împărţit felul
de a fi al oamenilor, ... în al
doilea rînd, (se dalorează) înseşi
cauzelor naturale de la care
provine faptul că la diferiţi
oameni se înlflnesc diferite
înclina(ii către diterite protesii.
99
Dumnezeu. Cu această conexiune
foarte fragilă între „credinţâ" şi
.,iubire" se încrucişeazâ 3. (p.
190) vechea motivare ascetică a
muncii, ca mijloc de a-i conferi
„lăuntric" stâpînirea asupra tru-
pului. 4. De aceea munca — se
spune în continuare şi aici revine
ideea de lex naturae (aici =
moralitatea naturală) ca valabilă
într-un alt sens — ar fi fost un
instinct propriu deja lui Adam
(înainte de căderea în păcat),
implantat de Dumnezeu, de care a
ascultat „pentru a fi plăcut lui
Dumnezeu". în sfîrşit, în 5. (p.
161 şi 199) apare, cu referire la
Mat. 7, 18 ş. urm., ideea că
munca bine fâcută în profesie ar
fi şi ar trebui să fie o urmare a
vieţii noi generate de credinţă,
fără ca din aceasta să se fi
dezvoltat ideea calvinistă
decisivă a „confirmârii".
Atmosfera grandioasă a acestei
scrieri se explica prin verificarea
unor elemente conceptuale
eterogene.
60. „Nu de la bunăvoinţa
măcelarului sau brutarului, sau
(ăranului aşteptam noi să ne fie
servilă masa, ci de la grija cu care
accştia îşi privesc propriul
avantaj. Ne adresăm nu dragostei
lor penlru aproapele lor, ci
egoismului lor, şi niciodată nu le
vorbim de ncvoilc noaslre, ci
numai de avantajele lor proprii''
(W. ofN. I, 2).
61. Oninia enim per te
operabitur (Deiis), mulgebit per
te i'ticc.'iHi et sen'ilissima
quaeque opera faciet, ac maxima
paiiter et ininima ipsi grata erunt
(Exegese der Genesis, Op. lat.
exeg. ed. Elspcrger VII, 213).
înainte de Lulher ideea se gaseşte
la Tauler care pune principiul de
„chemare (Ruf) spiritualâ" pe
acelaşi plan cu cel de „chemare
laică". Opoziţia faţă de tomism
este comună mis-ticii germane şi
lui Luther. în formulări îşi gâseşte
expresia în faptul că Toma —
pentru a putea reţine valoarea
etică a contemplării, dar situîndu-
se şi pe poziţia călugărului
cerşetor — s-a văzut nevoit să
interpreteze propoziţia Sf. Pavel
„cine nu munceşte nu mănîncă"
în sensul că munca este impusă
nu individului, ci omului ca
specie, căci este o lex naturae,
deci indispensabilă. Gradarea în
evaluarea muncii, de la opera
sen'ilia" ale (ăranilor în sus este
un lucru care are legătură cu
caracterul specific al călugărilor
cerşetori legaţi din motive
materiale de oraş ca domiciliu şi
care este la fel de străin misticilor
germani, ca şi fiului de (ăran
Luther care, deşi apreciau în mod
egal toate profesiile, subliniau câ
împărtirea pe stări este urmarea
vointei lui Dumnezeu. — Vezi
pasajele cele mai importante din
opera lui Toma la Maurenbrecher,
Th. von Aquinos Stellung zum
Wirtschaftsleben seiner Zeit
(Leipzig, 1898, p. 65 ş. urm.).
" CSci (Dumnezeu) le va face
prin tine pe toate. prin line va
mulge vaca şi 'a îndeplini toate
muncile cele mai de jos şi îi vor
fi plăcute cele mai impoitante
activitâţi] în egalâ mâsurâ cu ce\e
mai puţin impoitante.
[activităţi] în
egalâ măsură
c " Muncile
de sclav.
100
A..
62. Cu atît mai uimitor este
faptul că unii cercetători
cred câ o asemenea creaţie
noua ar putea trece fara unnă
pe lîngâ acţiunea oamenilor.
Mărturisesc că nu în(eleg
acest lucru.
63. „Vanitatea are rădacini
atît de adînci în inima
omului, încît chiar şi un
grăjdar, un rîndaş, un hamal
se laudă şi-ş> doreşte admi-
ratori..." (Faiigeres, ed. I.
208, vczi Koster, op. cit., p.
17, 136 ş. urm.). în ceca ce
priveşte poziţia dc principiu
a celor din Port Roval şi a
jansenismului fa(ă de
„prufesie", la care vom mai
revcni suc-cint, cf. excelenta
lucrare a dr. Paul
Honigsheim, Dic Staals-
tincl Soziallehi'en der
tranzosischcn Jansenisten
im 17. Jaliiiiundei't
(Heidelberger hislorische
Di.ssertation 1914, extras
din ampla lucrare
Vorgeschichle dei
tiatizosi^chi-n Aut'kliii-uns:,
cf. în special p. 138 ş. iirm.,
ale extrasului).
64. în ceea ce îi privcţte pe
cei ca Fugger, el spune:
„Faptul că în tirnpul unei
vieli ile om se aduna o
gramadă de avere atît de
mare, rcgească nu poate fi
drept y dumnezeiesc.
Accasta este în esenţă
suspiciune a ţăranului la^ă
de capital. Tot asllel are
rezerve etice faţă de
achizitionarea de rente (Gr.
Sermen v. Wucher, edilia
Erlan-gen 20, p. 109),
deoarece „accsta este un
lucru nou, nascocil cu
dibăcie", adică pentru că îi
este opac din punct de
vedere economic, la fel cum
pentru un preot modern este
de neînţeles comcr^ul la
termen.
65. Opoziţia este foarlc
bine descrisă de H. Levy în
lucrarea sa Dic Grundl.igen
(/e.s okonomischen
Liberalismus m der
Ge.sc'/uf/Xe (/er cns'lif.chcn
Volkwirtschalt, (Jena, 1912).
Cf. şi. de exemplu, pctiţia
din 1653 a lcvellerilor din
armata lui Cromwcll
împolriva monopolurilor şi
companiilor la Gardiner,
Comnwiwenlth 11, p. 179. in
schimb, regimul lui Laud
tindca către o organizare
cconomică „creştin-socialâ"
condusa de rege şi de
biserică — organizare de la
care regele se aştepta la
avantaje politice şi fiscal-
monopoliste. Tocmai
împotriva acesteia se
îndrepta lupta puritanilor.
66. Ce se înţelege prin
aceasta aici poate fi lămurit
prin exem-plul Manifestului
catre irlandezi prin care
Cromwell a început râzboiul
de exterminare a acestora în
ianuarie 1650 şi care repre-
zcnta replica la manifestele
clerului irlandcz (calolic) de
la Clonmacnoise din 4 şi 13
decembrie 1649. Propoziţiile
escn(iale sînt: Enylishinfn
had good inlicnlanw^ (in
Irlanda) u7»f/» niun\ ot
them purchased with their
monev... (/»ev had
go(Kl /ea.se.s trotii Inshmen
tor long tmie to com^. great
stocks thcreupon, /lou.'.e.s
and plantations crectfd al
thcir cost and charge... You
hroke t/ie iinion ... at a timt'
whcn Ireland \\ a.s m ptTtccl
pcace and u/ie/i Ihrough Ihe
101
exemple ot English industrv,
through commerce and tralTic,
f/?at \\hich \\aa m the nationfs
hands was hettcr lo Ihem than it
all Ireland had hccn in iheir
possession... Is God, will God be
wilh vou? / aiv contidcnt hc \vill
not* Acest Manifesl care
aminteşte de articole de fond
cngleze din timpul razboiului
conlra barilor este caracteristic nu
penlru ca „intercsul" capitalist al
enelezilor este pre/.cnlat aici ca
motiv juridic al ră/'boiului.
Fireşte că acelaşi lucru ar ti pulut
fi uli-lizat foarte bine ca
argument, de exemplu, în
tratalivele dintre Vencţia şi
Gcnova cu privirc ]a sfercle lor
de interese în Orient (ccea ce —
deşi am subliniat acest lucru —
mi-1 reproşează în mod
inexplicahil Brcntano. op. cit., p.
142). Specil'icul acestui
documcnt consla tocmai în faptul
ca Cromwell — a^a cum ştie
oricinc îi cunoa'şlc caraclcrul —
olera irlaiidc/.ilor cu cca mai
prolundă convingere subiectiva,
dupa justiticarea nmr.'ilnu
subjugarii lor prin invocarca lui
Duinnczcu. idcca potrivil carcia
capitalul cnelc/ i-ar ti cducat pe
irlandc/i pentru inunca. (în al'ară
dc la Carlvle, Mani-festul c.stc
rcprodus şi analizat pe ba/a de
cxlrase în H/.sf. o/ t/ie
Commonw'., I, p. 163 ş. urm. de
Gardincr, iar în traduccre
gcimanâ se gasc^tc în cartca lui
Honig despre Cromwell.)
67. Nu este locul aici pentru o
disculare mai amănunţita a
acestor lucruri. Vezi autorii cita(i
în nota 69, pu\w mai jos.
6S. Vezi remarcile din Irumoasa
cartc a lui Jiilich Glcicluiist'e-dcn
Jesii, vol. II, pp. 636, 108 ş. urm.
69. Pentru cele ce urmează cf.,
în primul rînd, prezentarea lui
Eger, op. cit. Ne grăbim sa
menţionam fruinoasa operă a lui
Schneckenburger, încă nedepăşila
(Vergien.'hfndc Diiffilclliint' des
liilherischcn und retonnierten
Lefu'hce'nttes, editată de Guder,
Stuttgart, 1855). (Ethik Luthers,
de Luthardt, p. 84 din prima
ediţie, singura pe carc am avut-o
la dispoziţie, nu face o prezentare
realistâ a evoluţiei}. Cf. şi
Seeberg, Dogmengeschichte, vol.
II, p. 262, jos. — Articolul Beivf
din Realenz\'klopadie t. prot.
Theol. u. Kirche este lipsit de
valoare. în locul unci analize
ştiinţifice a conceptului şi a
genezei sale, el conţine tot felul
de remarci plate despre tot felul
de lucruri, problema dreptunlor
femeii şi altele asemenea. — Din
Englezii aveau moşteniri bune
şi mulţi dintre ei le-au
achiziţionat cu banii lor... aveau
lerenuri bune arendate de
irlandezi pe perioade mari, în
viitor: pe aceste terenuri se atlau
multe bunuri, case §i plantaţii.
ridicate acolo pe chel-tuiala şi
prin grija lor... A[i distrus unitatea
într-un moment în care Irlanda
traia într-o pace perfectă §i cînd.
după exemplul industriei engleze,
prin comerţ §i schimbul de
inarfuri, pe leritoriile ce se aflau
în mîinile na^iunilor, situapa era
mai bună pentru englezi decît
dacă întreaga Irlandă ar fi fost în
posesia lor. Este oare Duinnezeu,
va fi el oare cu voi? Eu sper că
nu.
102
literalura cconomiei naţionale cu
privirc la Lulhcr ne rezumam la a
menţiona lucrarilc lui Schmollcr
(Geschicliln c/er
nationalokonomi-.sc/ie;7
Ansichtcn m Deutscbland
\\ahrend dcr Relonnalionszeit,
Zeilschrilt tur
Staatswi.ssenschal'ten, XVI,
1860), lucrarea premială a lui
Wiskemann (1861), precum şi
lucrarea lui Frank G. Ward
(Darstclluns und Wiii'diauiii; \'on
Liitlieiy Ansichten vom Staat und
^cinen \\ii1scliattIichen
Aufşahen, Conrads
Abhandlungen, XXI, Jena, 1S98).
Lileralura cu privire la Luther,
scrisă cu prilejul jubi-lcului
Relbnnei. este pai-lial exccleiita,
dar nu a adus, după cîte îmi dau
scama, nimic radical nou cu
privire la aceasta temă speciala.
în ceea ce priveţte etica sociala a
lui Lulher (§i a adepţilor lui) vezi,
tirc'^lc, pasajclc corespunzatoare
din lucrarea Soziallelven a lui
Trocllsch.
70. Expunerea din 1523 a
capitolului al 7-lca din Epistola
întîi catrc Corinlcni, cd. Erlangen,
51, p. 1 ';. uriTi. Aici Luthcr
interpre-tcaza înca ideea „oricărci
chcmari" înainlca lui Dumnezeu
în sensul noslru de aici. asllcl
încîl: I. .sf.'ifnd;/ omutui ar fi
trebuit sa tic rcspins (lcgamîntul
monahal. intery-icerea
casatoriilor mixte etc.); 2.
îndeplinirea ohliga^iilor preluatc,
laicc ta^a de semcni (în sine iiidi-
tcivnla m fu[i\ lui Dumnczeu) ca
porunca a dmyostei fa[a de
nproa-pclt' no.sfru sa fie
acccntuata. Fircşte ca în realilale
este vorba în cxpuncrilc
caractcrislicc, de exemplu, la pp.
55, 56, de dualismul lui /f.\
nnfuraeîn comparaţic cu
dreptateaîn faţa lui Dumnezeu.
71. Cf. pasajul din Voii
Kiiutlwndliiiit: und Wucher
(1524) pe care Sombart îl
foloscşle pc buna drepUile ca
moto la expunerea sa cu privire la
„spiritul meşteşugâresc" (=
tradilionalism): „De aceea trebuic
sa-(i propui să nu cau^i altceva în
acest nego{ decît îli trebuie ca sa
te hraneşti şi sa-li socoteşti să
aduni dupa această masură hrana,
osteneala, munca şi primejdia §i
ca atare să preţuieşti marfa, s-o
scuinpeşti sau s-o ieftine^ti, asttel
încît să tii răsplătit drept pentru
această muncă §i ostcneală."
Principiul este fonnulat într-un
sens pur tomisl.
72. încă în scrisoarea către H. v.
Sternberg în care el îi dedică în
1530 exegeza psalmului 117,
„starea" (micii) nobilimi, în
pofida decăderii sale morale, era
considerată drept întemeiatâ de
Dumnezeu (ed. Erlangen, p. 282,
jos). Importanţa capitală pe care
au avut-o tulburarile conduse de
Miinzer pentru dezvoltarea
acestei conceplii rezultă foarte
clar din scrisoare (p. 282, sus).
Cf. şi Eger, op- cA, p. 150.
73. De asemenea, în
interpretarea psalmului 111, v. 5
şi 6 (ed. Erlangen, 40, pp. 215 §i
216), se pomeşte în 1530 de la
polemica
103
mpolriva supralicilării ordinii
laicc prin minăsliri elc. Dar acum
/e,\' laiui.h: ^pic dcoschirc <lc
drcptul pozitiv (aşa cuin îl fahrică
monar-hii ţi juri^lin. ilc\inc
i,.l::ntii.\~i cu ..drcptatca lui
Dumnczeu": este o 'titoric ;i liii
Dumnc/cu <i i-iiprindc îndeoschi
îinparţirea poporului ir \l,ni 'p.
2i5. ;iline;itnl 2 ;i. E.),
suhliniindu-sc în mod cateeoric
74. A'}:! ^um uceasla
obcuici'iţ.'i cstc propovadintu dc
el în spc-ci;il în scn.'ril,- V •,>,•>
Konyil.cn nnl Kirchcn (1539) şi
Kiirw Bcki'nntn^ r,)fi) ln-iliy^n
Sakr.itncnl ( 1 545).
75. P:is;»jul din lucrorca Von
Kon/'ilicn iind Kirchfn (1539, cd.
ErhniJcn, 25. p. 376. jos) arata cît
de putina iinportatiţr'i acorda

caşti. momli, (-•umpataţi..."

Accslc scmnc nu sînt dupa Luthcr
;»tîl de sigure ca acolc;> ,.dc rn;u
sus" (puritatca înv;i^;îtnrii,
riig:"iciuiica ctc.), ..pcnlru ca y
unii pagîni s-au înv;'U;il cu
ascmcnca purtari y iincori p;ir a ti
m;ii slinp dccît crcştinii". —
Qilvin pcrsonal ;ivc;i o po/.ipe
do.ir pupn dil'criiri. ;iyi cum vom
arBta în contiiiuare. d;ir
puritanis-niiil sc drii.schc^lc nnilt
dc Lulhcr. In orice ca/. hi Luther
crcştinul servc^tc pc Dumne/eu
numai in voc.itioiw' şi 1111 per
vocationcni"' (Egcr. p. 1 17 ş.
urm.). Dar tocmai pentru idcca dc
confirmare (ce-i drcpt. inai inult
în varianta sa pictisla decît în cea
calvinislă) se gasesc ccl pupn
unelc puiK'te dc plccare la
misticii germani (vezi şi, dc
exemplu, pasajul citat dc
Sccbcrg, în Doymt'nc'eschichtc,
p. 195, sus, din Suso, precum şi
lcxtele lui Taulcr citate mai
înainte), chiar dacă acestea sînt
intcrpretate pur p.sihologic.
76. Punctul sau dc vedere
definitiv este expus în unele
raţiona-mente ale e.xegezci
Genc/ei (în Op. lal. cxet:ct.. cd.
Elspcrger):
Vol. IV, p. 109: Ncque /i.ief t'uit
levis tentatio, intcntum esse siiac
\ocutwni ct c!c .iliis non t'.s.se
cur/o.soni... PauciKsimi sunt, qin
.fiia sorte vivant contenti ...(p.
111, eod.) Nostivm autem est, ut
voc.inti Deo pareamus... (p. 112)
Regula igitiirhacc sen'anda est,
ut iinusquisque maneat in sua
vocatione et suo dono contentus
vivat,
• în cadnil
chemârii
[sale]. ' Prin
chemarea
[sa].
104
de aliix autcm non fiil ciinosiis*
Aceasla corespunde în fond
formularii tradiţionaliste a lui
Toma din Aquino (th. V, 2 gen.
118, art. 1 c): Undc nccesse est.
qiiod hnniim hominis circa ca
consistat in t/i/.'iria/n mcnsiira.
clum 'scilicet hoino... quaerit
habere exteriores (li\'iti.T{, proiit
•nint noccssariae ad vitam ejus
secundum suam condilioncm. Et
idco in cxcesKu linjiis menfiiirae
consistit peccatum, thim f'cilicct
.t/Â/u/.s' '•iipra dcbitnm moduni
viilt eas vel acquirere vel rctinciv
qnod pcrtinrt ad avaritiam."
Toma explica prin lex naturae
pacatul dcpFi^irii dimcnsiunii
ncvoii proprii date de apartenenţa
la o slarc în go;«i;t dupa cîşlig.
aşa cum acea.sla se manifestă
prin scopiil Initio) huiiurilor
cxtcrioarc, pe cînd Luther îl
explica prin rînduiala lui
Duninc7cu. în ccc;> cc priveşlc
rclaţia dinlre crcdintă şi profesie,
la Luthcr, vc/i ^,i vol. VII. p. 225:
... quando es fidclis, tum placent
DC(> clniin pli\ '•10:1.
t.\'if7);i/);i, anitnalia, oHicia,
sive edas si\'e bibas, M\f >^')/rs.
sni> (/(n;m;(,s, quae inciv
coipoialia et aniinalia siint.
Tant.i ic.s csl lidcs... Vcnirn e.st
qiiidciii, placnv Deo etiam ui
impiis sediilit;ilcni ct industriam
in oflicio'" (accastâ activitate din
viaţa protc.sionala cstc o virtute
prin lcx natiirac). Sed ohslat
incrediilitas et r;»);i yloii.i. iic
/•)<i.s.s)»f opt'ra •>ua ivtcnv ad
t:loiiain Dci (ainnitcţte cxprcsiilc
calvinistc)... Mcrcnlur igitui'
etiam impioium bona opcra in
liac qiiidcni \ Ha pracniia .•>i;;i
(spre deosebire de „vitia specic
virtulum palliata" la Augustin)
scd non nuiwranliir, non col-
lisiintur 'n allcia.""

sa §i câ nu se îngrije^le iJe alte

[lucruri]... Sînt foarte pu^ni cei
care pot sâ traiască împâcaţi cu
soarta lor... Dar este datoria
noastra sa ne supunem lui
Dumnezeu. carc ne cheaină...
Deci trebuie pâstrata această
regulă. ca oncine să ramîna la
chemarea sa şi sâ Irâiasca
mulţuinH de durul său şi sâ nu fie
preocupat de altele.
" De unde reiese câ penlru om
binele constâ în oarecare măsurâ,
în aceste (lucruri), adica alîta
timp cît omul... caula sâ aibâ
bunuri exlerioare în masura în
care îi sînt necesare vieţii
conform condiţiei sale. Şi. de
aceea. păcatul constă în depaşirea
acestei niasuri. adicâ atuiK-i cînd
cineva vrea mai mult decît
trebuie, sau sâ dohîndească sau să
rcţinâ asemcnea [bogâliij. lucru
care (ine de lâconiie.
"" Cînd eşli credincios, atunci
lui Duinnezeu îi plac chiar şi
faptele care ţin de nalurâ, de cele
trupeşli, de cele vitale. fie câ
mânînci, fie că bei, fie că slai
treaz, fie câ domii, care toate sînt
curat trupeşti şi vitale. Atil de
importantă este credinţa [...]. Căci
adevârat esle că lui Dumnezeu îi
plac, chiar la cei lipsiţi de pietate,
harnicia §i strâduinţaîn activitalea
profesională.
"" Dar se opun lipsa de credinţă
şi gloria deşartă, încît nu pot să-i
atribuie gloriei lui Dumnezeu
activitatea lor... Acţiuiule bune,
chiar ale celor lipsi[i de pietale,
îşi dobîndesc aşadar râsplata
chiar în aceaslă via(S... (spre
deosebire de viciile înveşmîntate
în virtuţi), dar ele nu sînt
numărate, nu sînt judecale în cea-
laltă (viată).
105
 77. în K.irdicniK^tillc{cd.
Erlangcn. 10. pp. 233, 235/6) se
spune:
..JcUcr ist in irgend cinem Berut
hcruleii" (Ficcare are o chcmare
pcntru o prulcsic). Omul trcbuic
sa aşlcpte .icc.t.sf.f cheinare (la
p. 236, se spune dc-a clrcptul
.,BclehI" (porunca) şi să-l
slujeasca pe Dum-ncy.cu în
aceasta prolcsie. Durnnezcu nu
se bucura de pertormanţa, ci de
obcdicntn pc carc o reprczinta
practicarea profesici.
78. Acesleia îi curcspunde
atiirnaţia — opusâ tn(ă c/e ceca
ce s-a spus mai sus dcspre ctcctul
pictismului asupra cticaciti'ipi
muncitoa-relor— carc se tacc
uncori de calre înlrcprinzatorii
modcrni ca. de cxemplu. unii
inuncitori din induslria casnica
dc crcdinla slricl lulcrana gindcsc
asta/i adcscori. dc pilda în
Wcstlalia, înlr-o mare masura in
inod tradiţionalist, rcfu/a sa-ţi
schiinhe modul de lucru
uinii cî^lig mai hun ^i justilica
tacînd rcfcrire la liiinca dc
dincolo. undc lt)tu) se va
compcnsa. Sc vcde dcci ca
siinplul lapt al ivlifiiizil.'itn şi ;il
crediiUci nu cslc de o importan^a
cscnliala pcntru modul gcneral de
vinta. lii pcrioada dc dcvciiire a
capilalismului au jucat un rol •}i,
într-o masura mai modcsla îl mai
ioaca, con^inuturi de via^a
rcligioasa mult inai concretc.
79. Ct'. Taulcr. cd. de la Basel.
p. 161 ş. urm.
80. CT. prcdica dc o stranie
atinoslcra a lui Taulcr, op. cil. şi
til. 17. IS.v. 20.
Sl. Dal tiind că în acest loc
accst lucru este singurul scop al
reinar-cilor cu privirc la Luthcr,
sc mul^umesc cu o asemenea
schi^a suc-cinla §i provizorie
care, fireşte, din punctul de
vedere al unei aprecieri a lui
Luther nu poatc fi nicidccum
satisfacatoare.
82. Sigur ea cine ar împărtăşi
concepţia istorica a levellerilor ar
fi în t'cricita situaţie să o reduca
§i pc aceasta la deosebirile
rasiale:
ei crcdeau că luptă ca
reprczentan[i ai anglo-saxonilor
pentru apararca hirthright-u\ui
lor împotriva lui William
Cuceritorul şi a normany-ilor.
Estc totuşi de mirare ca nu s-a
găsit înca nimeni care sa-i
considcre pe plebcii roundheuds
drcpt „capete rolunde'' în sens
antropometric.
83. în special, mîndria naţională
engleză, o urmare a Magnei
Charta şi a marilor războaie.
Expresia atît de tipică azi: She
looks like an English girr,
pronun(ată la vederea unei fete
frumoase din străinătate, se
întîlneşte încă în secolul al XV-
lea.
' Aratâ ca o englezoaică.
106
 84. Aceste dcosehiri au ramas,
tirc'jte, şi in Anglia. Squirearchv
reprezi ta meny o/(/ EnylarKr
pînă în zilele noastre şi lot tirnpul
carc a recut dc la Retorma poale
l'i conccput ca o luptă înlre cele
două t puri dc anglicitatc. în
accastă privin^ sînt de acord cu
observ ţiilc lui M. J. Bonn (în
Fraiikt. Zeituiiff) pe marginea
Iru-moase scrieri a lui Schulze-
Gavcrnitz cu privire la
imperialismul
tani Cf. H. Lcvy, în Aivltiv tur
SozliU-^\'i\'f'cnf,ch;l^'lcn, 46, 3.
85. Tocmai aceasta mi s-a
rcproşat mcrcu, cu toate
remarcile 'stca y celc care niai
unncaza, carc au rainas
neschimbalc y sînt stul dc clarc
dupa părcrea mca.

• Balrîna Anglie veselâ.

 ETICA PROFESIONALĂ
A
PROTESTANTISMULUI
ASCETIC

îazele religioase ale ascezei

laice, p. 108; 2. Asceza şi
spiritul capilalist, p. 158.

Purtatorii istorici ai
protestantismului ascetic (în
sensul utilizat aici al cuvîntului)
sînt în principal urmâtorii patru:
1. calvinismul m f'oniKi pc Jare a
luai-o în principalcle rcgiuni vcst-
europcne aic domina^ici sale mai
ales în sccolul al XVII-lca; 2.
pictismul; 3. metociismul; 4.
scctele care îşi au originea în
mişcarca anabaptislâ.' Nici una
dinlre ace.ste mişcări nu era
absolut izolată fa^ă de celelalie y
nici separarea l'a^ă de bisericilc
relormate neascetice nu era
riguroasă. Metodismul a aparut
abia în secolul al XVIII-lea în
interiorul bisericii cngleze
recunoscute de stat, dar, potrivit
intenţiei fondalorilor sâi, nu
trebuia sâ fie atît o biserică nouă,
cît o retrezire a spiritului ascetic
în cea veche. Abia în cursul
dezvoltării sale şi, mai ales, o
dată cu trecerea în America, el s-a
despărţit de biserica angli-cană.
Pietismul a crescut mai întîi pe
solul calvinismului în Anglia şi în
special în Olanda, a rămas legat
de orto-doxie prin treceri gradate,
pentru ca apoi, la sfîrşilul seco-
lului al XVII-lea, să-şi
săvîrşească prin activitatea lui
Spener intrarea în luteranism, în
parte printr-o refunda-mentare
dogmatică. El a rămas o mişcare
în interionil bisericii şi numai
curentul ataşat de Zinzendorf,
reverberînd
108
&
prin ecourile unor influenţe
husite şi calvine în
comunitatea fraţilor moravi
(Hermhut), a fost împins, la
fel ca şi meto-dismul,
împotriva voinţei sale, spre
formarea unor secte
specifice. La începuturile
dezvoltării lor, calvinismul şi
anabaptismul erau strict
separate şi radical opuse, dar
s-au apropiat mult în
baptismul de la sfîrşitul
secolului al XVH-lea, iar în
sectele independentiste din
Anglia §i Olanda trecerea se
făcuse treptat încâ la
începutul aceluiaşi secol.
După cum arată pietismul, şi
trecerea la luteranism s-a
făcut treptat, şi tot astfel stau
lucrurile între calvinism şi
biserica anglicanâ înniditâ
prin caracterul său exterior şi
prin spi-ritul adepţilor săi
consecvenţi cu catolicismul.
Acea miş-care ascetică, ce a
fost numită „puritanism"2 în
sensul cel mai larg al acestui
cuvînt, bogat în semnificaţii,
a atacat, ce e drept, prin
majoritatca adepţilor săi §i,
mai ales, prin adepţii ei cei
mai consecvenţi, bazele
anglicanismului, dar şi aici
opoziţiile s-au accentuat abia
treptat, în cursul luptei. Dar
nu are importanţă dacă
deocamdată lăsăm cu totul la
o parte problemele legate de
constituu-e şi de orga-nizare,
care nu ne intereseazâ încă.
Diferenţele dogmatice, chiar
şi cele mai importante, cum
ar fi cele privind predes-
tinarea şi justificarea, s-au
întrepătruns în combinaţii
dintre cele mai diverse §i au
împiedicat încă de la
începutul seco-lului al XVII-
lea menţinerea comunităţii
bisericeşti, cu regularitate,
dar nu fâră excep^ii. Şi mai
presus de orice, fenotnenele
cele mai importante ale
modului de viaţă moral se
regâsesc în egală măsură la
adepţii celor mai diferite
vanante, pomind de la una
dintre cele patru surse
menţionate mai sus sau dintr-
o combinare a mai multora
provenite din acestea. Vom
vedea câ maxune etice simi-
lare puteau fi puse în legăturâ
cu baze dogmatice diferite.
Dar şi mijloacele literare
foarte influente destinate
acti-vitâţii spirituale, mai
ales compendiile de
cazuistică ale diferitelor
confesiuni, s-au influenţat
reciproc în cursul timpului şi
găsim în ele mari asemânâri,
în pofida dife-renţelor
considerabile, notorii, în ceea
ce priveşte modul
109
de viaţă. S-ar părea că uproape ar
fi mai bine dacă am ignora cu
totul bazele (Jogmaticc, ca şi
teoria ctică. şi clacă am urmări
nunai practica etică, în măsura în
care aceasta poate fi obscrvata.
— Dar lucrurile nu slau aşa.
Desigur, radăcinile dogmaticc
diferite ale elicii a-scctice au
disparut cu timpul, după luptc
îngrozitoare. Dar ancorarea ori-
ginară în accle dogme nu a lăsat
doar urme adînci în ctica
„nedogmatică" de mai tîrziu, ci
numai cunoaşlcrea con-ţinutului
dc idei originar ne învaţă să
înţelegcm modul în care etica
accasta cra legatâ dc ideea de
via^ă dc i.lincolo care 1-a
dominat în chip ab.solul pe omul
acelor limpuri. Fârâ t'orţa
copleşitoare a accstci idei nu s-ar
fi realizat mci iii] t'cl de înnoire
clică de natură sâ innuen^/.c în
mod serios practica vie^ii. Căci
pc noi nu ne inlcrcsează3. se
înţelcgc, învaţătura oficiala şi
teorclică din compcndiile etice
din acele vremuri, deşi,
indiscutahil. acestca au avul o
importanţâ practică prin influenţa
disciplinei hiscriceşti, a asisten^ei
duhovniceşti şi a predicilor. ci cu
lotul allceva:
identiricarea
nnpu/.sun/o/'psihologice gcnerate
dc crcdin^a religioasă şi de
practica vieţii religioasc, carc
orientau modul de viaţă şi care îl
ataşau pe individ de aceastâ ori-
entare. Dar aceste impulsuri îşi
aveau în mare măsură ori-ginea
în specificul reprezentârilor
religioase. Omul din acele
vremuri se gîndea la dogme
aparent abstracte, într-o mâsura
care la rîndul sau devine
inteligibilă numai dacâ reuşim să
desluşim legătura lor cu
intcresele practicii reli-gioase.
Este inevitabilâ apelarea la
consideraţii dogmatice4 care
pentru cititorul neteolog e.ste tot
atît de obositoare, pe cît trebuie
să pară de pripitâ şi de
superficialâ celui cu o cultură
teologicâ. Fireşte că nu am putut
să procedăm decît prezentînd
ideile religioase într-o suită
alcăluită după „tipuri ideale" aşa
cum numai arareori se întîlnesc în
rea-litatea istoricâ. Căci tocmai
din pricina imposibilită^ii de a
trasa frontiere nete în realitatea
istoricâ, putem spera să dăm
peste efectele lor specifice numai
examinînd formele cele mai
consecvente.
110
 Crcdin^a'' pciilru carc în ^ărilc
dc cultură cu un înall grad dc
dczvullarc capilalislâ, ca Olanda,
Anglia, Franţa, s-au purlal în
sccolclc al XVl-lca §i al XVII-lca
marile lupte politicc şi cullurale
şi către care deci ne îndrcptăm
privirile în primul rînd cslc
calvinismul.6 Dogma sa cea mai
caraclcri.slica a rost considerată
aiunci şi estc, în gcneral, şi a.slăzl
doclrina cu privire la alcgerea
prin gra^ie. S-a discutal. cc-i
drcpl, dacă ca este dogma
„escnl^iala" a biscricii rcformatc
sau o „ancxă". Dar judecă^le
privind csen^ialilatca unui
renomen isloric sînt t'ic judecăj.i
dc valoarc, fic judccăli dc
crcdin^ă. mai alcs în cazurile în
care se arc în vedcrc ccea cc cstc
singurul aspcct „iniercsanl" al
fcnomcnului sau ccca ce are
..valoarc perenâ". Sau se ia în
cunsiderarc aspcctul important
din punct de vcdcre cnuznl, în
privin^a influen^ci pe carc a
avut-o asupra allor procesc
i.storice. Atunci esle vorba de
judecă^i islorice dc atribuire.
Dacă pornim de la acesl din urmă
punct de vedcre. aşa cum sc va
întîmpla în ccle ce unnează. şi
dacâ ne întrebam ce imporlan^ă
trebuic atribuitâ acelei
dogmejudecînd după et'ectele
sale asupra istoriei culturii,
acestora trebuie sâ li se acorde
indiscutabil o mare alcn^ie.7
Lupta culturală pe care a dus-o
Oldenbarneveldt a eşuat la
aceastâ dogmă, scindarea bisericii
engleze sub lacob 1 a devenit
irever-sibilă, din momentul în
care dogma coroanei şi cea a
puri-tanismului s-au dcoscbit
tocmai în priviiUa acestei
doctrine. în general. c;( a fo.sl
concepută ca tnnd aspectul
calvinis-mului care prczintă un
pericol pentru stat şi ca atare a
fost combătută de autorită^i.8
Marile sinoade din secolul al
XVII-lca, mai alcs cele de la
Dordrecht şi Westminster, la care
se adauga multe altele, mai mici,
au pus în centrul lucrărilor lor
validarea ei din punct de vedere
canonic. Această doctrină a servit
multor eroi ai ecclesia militaiis*
ca suport trainic, iar în secolul al
XVIII-lea, ca şi în al XIX-lea, ea
a provocat schisme ale bisericilor
şi a lansat
' Biserica luptătoare.
111
strigătul de luptă pentru noile
provocări. Nu putem trece pe
lîngă această doctrină şi-i
învăţăm mai întîi conţinutul (căci
astăzi el nu mai poate fi
consiclerat ca fiind cunoscut de
orice om instruit) din tezele
autentice din Wcsti'ninstcr
Confession din 1647, care în
această privinţă au fost pur şi
simplu repetate atît de
confesiunea indepcndcntistă, cît
şi de cea baptistă.9
Capitolul 9 (Despre liberul
arbitru), nr. 3: Prin căderea sa în
păcat. omul a pierdut în
întregime orice capacitate de
voinţa pentru ceva bun din punct
dc vcdcre spiritual şi pentru ceva
carc aduce cu sine mîntuirea în
asa rnasura. încît un orn natural.
care a întors spatele binelui şi
carc a murit m pacc'.t. nu cste în
stare să sc convertcască şi nici
macar sa se prcgntcasca pcntru
aceasta.
Capitolul 3 (Desprc liotarîrea
eternă a lui Dumiic7-eu), nr. 3:
Penlru a-şi revela gloria.
Dumnezeu prin deci/ia Lui i-a...
destinat {pKcic^tinatecf) pe unii
oamcni vieţii etemc. iar pc alţii i-
a liarazit (foivorclainccl) morţii
cteme. Nr. 5: Pe aceia din ncannil
omenesc care sînt destinaţi vieţii.
Dumnezeu — după propria Sa
inlenţic etemă şi nealterabilă şi
prin hotărîrea Sa secrelă şi
arbitrarul voinţei Sale — i-a ales
întru Cristos înainte dc a punc
temeliile lumii spre etemă glorie
şi aceasta din rnila şi dragostea
Sa pură şi liberă şi nu pentru că
prevederea credin(ei sau faptele
bune sau persistenţa într-una din
acestea douâ sau altccva în
creaţiilc Sale L-ar fi convins dc
aceasta sub formă de condiţie sau
cauză. ci totul spre lauda
glorioasei Salc graţii. Nr. 7: I-a
plăcut lui Dumnezeu sâ treacă
pestc ceilalji membri ai neamului
omenesc după sfatul de nepătruns
al voinţei Sale. după care El
împărtăşeş-te sau refuză graţia,
după cum îi place, spre
preamărirea nemărgi-nitei Sale
puteri asupra fapturilor Sale şi să
le rînduiască spre necinste şi
mînie pentm pâcatul lor. de
dragul glorioasei Sale dreptăji.
Capitolul 10 (Despre chemarea
elicienta), nr. 1: îi place lui
Dumnezeu să-i cheme eficient pe
cei pe care i-a destinat vieţii §i
numai pe aceia, la timpul
statomicit de El şi potrivit, prin
cuvîntul §i spiritul Său... luîndu-
le inima de piatră şi dîndu-le una
de came, reînnoindu-le voinţa şi
determinîndu-i prin
atotputernicia Sa pentru ceea ce
este bun.
112
 Capitolul 5 (Despre
providenţa), nr. 6: în ceea ce îi
priveşte pe oamenii răi şi fără de
Dumnezeu pe care Dumnezeu, ca
un jude-cător drept, i-a orbit şi
înrăit din cauza unor păcate
anterioare, El le retrage nu numai
graţia Sa prin care li s-ar fi putut
lumina mintea şi li s-ar fi putut
îmbuna inimile, ci uneori le ia şi
darurile pe care le avuseseră şi îi
aduce în atingere cu obiecte din
care stricăciunea lor le face un
prilej de păcătuire şi-i lasă pradă
pro-priilor lor pofte, ispitelor
lumeşti şi puterii Satanei, ceea ce
face ca ei sâ se înrăiască chiar şi
prin aceleaşi mijloace pe care
Dumnezeu le foloseşte pentru
îmbunarea altora.10
„Mai bine cobor în iad, dar un
asemenea Dumnezeu nu mă va
putea sili niciodată sâ-1
preţuiesc" — a fost, după cum se
ştie, aprecierea lui Milton privind
doctrina.11 Dar pe noi • nu ne
interesează o apreciere, ci
scmnificaţia istorică a dogmei.
Doar succint putem starui asupra
urmâtoarei probleme: cum a
apărut această învă^ătură şi în ce
context ideatic al teologiei
calvine s-a încadrat ea. Două
drumuri puteau duce spre ea.
Fenomenul senlimenlului de
salvare religioasâ se leagă tocmai
la cei mai activi şi inai fervenţi
dintre marii practicanţi ai
rugăciunii, pe care îi regăsim din
cînd în cînd în istoria
creştinismului începînd cu
Augustin, de certitudinea că totul
s-ar datora efectului exclusiv al
unei puteri obiective şi nimic
valorii proprii. Putcrnica stare de
ccrtitudine optimisUl în care se
descarcă gigantica încordare a
sentimentului păcatului îi
striveşte şi anihilează orice
posibilitate a ideii că râsplata ar
putea fi datoratâ unei contribu^ii
proprii sau ar putea fi legată de
performanţele şi calităţile
credin^ei §i voinţei proprii. în
acele vremuri ale supremei sale
genialităţi religioase, în care
Luther a putut să scrie lucrarea
Freiheit eines Chri-
stcnmenschen, el era ferm
convins de „hotărîrea tainică" a
lui Dumnezeu ca izvor sigur §i
inepuizabil al stârii sale de graţie
religioasâ.12 Luther n-a renunţat
nici mai tîrziu la aceastâ idee, dar
nu numai că ea nu a ajuns într-o
poziţie centrală, ci a fost trecută
tot mai mult pe planul al doilea
113
pc măsură ce, în calitalca sa clc
politician re.sponsabil al bisericii,
devine. constrîns cle siluaţie. un
..politician rca-list". Mclanchthon
a evitat intcn^ionat sâ includă
doctrina „primejdioasă şi
obscură" în Confesiunea de la
Augshurg. Pentru parinţii
spirituali ai hisericii lulerane nu
încăpca nici o îndoialS în ccca ce
privcştc dogma că gra^ia poatc fi
pierdutâ (ami-,sihili.^). dar poatc
n recîştigata prin ca'in^ smcritS §i
prin încrcdcrca ncclintilă în
cuvînlul lui Dum-ncxcu şi în
sacrarncntc. La Calvin'3 proccsul
a fosl tocinai invcr.s. în scn.su!
unci crcştcri sensihilc a
imporlan^ci doc-trinci în cursul
polcmicii C'LI advcrsarii sai întrn
ii!c dogmci. Ea ajungc la dcplina
sa ainploarc ahia în cJilia 11 ircia
a lucrarii salc lii.^lilulio •;i-si
d(ihînde';lc po/iti>i c\-i!-
irală abia po.stum. în inarilc lupu
sâ lc punS capăl sinodurilc dc
Wcstminslcr. Calvin nii inliolc
bilc". ci îl it'i'iimmcn/it ^i dc accc
cullnralc cărora rnai marc o dată
iiu vrut la cu l'iccarc
Dordrccht •ţi acccntuarc a
consccvcri^ci gîndirii călrc
inlcrc.sul rcligios dirccponal
nuinai sprc Durnnc/.cu §i nu sprc
oamcni.14 Nu Dumnc/.eu cxistă
pentru oaincni, ci oamenii cxi.slâ
pcntru Dumnc/.cu §i toale cclc cc
se înlîmpia — adică şi faptul.
indubitabil pcniru Calvin, c'S
nurnai o mică parlc a oamcnilor
cstc chcniată să fic inîntuită — îşi
pot avca scnsul doar ca mijloc
pcniru scopul preamaririi dc sinc
a inărc^ici lui Duinnc/eu. A aplica
ctaloanelc ,.dreptăl,ii" pămîntcşti
asupra dispozi^iilor lui suvcrane
este lipsit dc scn.s !;i o le/arc a
mârcţiei Salc'5. fiindcă El şi doar
El singur este lihcr. adică nesupus
nici unei legi, iar deciziilc Sale nu
nc pot deveni intcligibile şi nici
măcar cunoscute decît în măsura
în care El considcră că e bine să
ni le comunice. Noi nu ne putem
ţine decît de aceste fragmente ale
adevărului etern, tot restul —
scnsu! destinului nostru
individual — este învăluit în taine
irnpe-
* îngrozitorul decret
114
ncirabilc şi orice încercare de a le
pătrunde ar fi imposibilă şi
prcxumţioasă. Dacă cei damnaţi
şi-ar plînge destinul ca fiind
ncmeritat, aceasta ar fi ca şi cum
animalele s-ar arăta ncmulţumitc
câ nu s-au născut oameni. Căci
orice fiinţâ cste despărţită de
Dumnezeu de o prăpastie de
netrecut şi nu mcrită în faţa Lui,
dacă El nu a hotărît altfel, spre
prcaslăvirea măreţiei Sale, decît
moartea veşnică. Noi nu slim
dccît că o parte din oameni va fi
mîntuită, iar cealaltă "a rărnînc
damnată. A considcra că un merit
sau o vină ornencască ar contribui
la accst destin ar însemna că
hotaririle absolut libcre alc lui
Dumnezeu. care stau ncdintitc în
ctcrnitatc. ar putca fi privile ca
transformabile nrin tictiunca
umană. ccca ce constiluic o idce
imposibilă. Inieligihil pentru om.
..Talal din ceruri" al Nonlni
Tc.s/t!;»cm carc sc hucură dc
rcvcnirca pacătosului ca o lcnicie
carc a gasit banii picrdnl.i s-a
iransfonnat aici înir-o fiin^ă
iransccndcnl^ inacccsibilă
înţ.clcgcrii uinanc, carc de o
vcşnicic a alribuit riccăruia
dcstinul său. după hotarîri de
ncpătruns, şi care a dispus în
cternitalc asupra cclor mai inici
amanuntc alc cosmosului.^Dat
fiind că hotarîrilc sînt ncclinlile,
graţia divină nu poate fi pierdută
de cei cărora lc-o adrcsează şi
nici nu poatc fi alinsă de cei
carora lc-a rcfuxat-o.
în ncomcnia sa patclicâ. accaslă
înva^ătura trchuic să aibă pentru
slarea dc spirit a unci generaiii
care sc dcUica grandioasei salc
con.sccvcn^e mai ales un efect:
sentimen-lul unci nemaipomenilc
sin^unllăţi iiîtcrioni'c a unlivi-
iliilui.1'' în problema hotaritoarc a
vieui omului din vremea
Reformei, aceea a mînluirii
veşnicc, acesta trcbuia să-şi
urmczc drumul singur, în
întîmpinarea unui destin fixal din
elernitate. Nu-1 putea ajuta
nimeni. Nici un predicator:
deoarece numai cei aleşi pot
în^elege cuvîntul lui Dumnezeu
într-un mod spiritual. Nici un
sacrament: deoarece este adevărat
câ sacramentele au fost poruncite
de Dumne-
115
zeu spre mârirea gloriei Sale şi ca
atare trebuie respectate întocmai,
dar nu sînt un mijloc de dobîndire
a graţiei divine, ci, din punct de
vedere subiectiv, sînt doar extema
subsidia* ale credinţei. Nici o
bisericâ: deoarece propoziţia
extra ecclesiam nulla salus** este
valabilă în sensul câ cel care se
ţine departe de biserica cea
adevăratâ nu poate fi printre aleşii
lui Dumnezeu.^Dar din biserica
(exterioară) fac parte §i cei
damnaţi, ei chiar trebuie să-i
aparţină şi să fie supuşi
mijloacelor sale de educare, nu
pentru a ajunge astfel la mîntuire
— acest lucru e cu neputinţă —,
ci pentru că ei trebuie siliţi, spre
slava lui Dumnezeu, să se supună
poruncilor Sale. în fine, nici un
Dumnezeu: deoa-rece şi Cristos a
murit numai pentru cei aleşi19,
cărora Dumnezeu a hotărît din
eternitate să le atribuie jertfa lui
prin moarte. Această înlăturare
absolută (în luteranism nedusă
încă pînă la capăt în toate
consecinţele sale) a mîntuirii
bisericeşti sacramentale era
lucrul absolut decisiv în
confruntarea cu catolicismul.
Marele proces din istoria religiei,
de scoatere a lumii de sub
puterea vrăjii10, care a început o
dată cu profe^iile vechilor evrei şi
care, împreună cu gîndirea
ştiinţifică elenâ, a eliminat toate
mijloacele magice de câutare a
mîntuirii, considerîndu-le
superstiţii şi sacrilegii, şi-a găsit
aici încheierea. Puritanul autentic
a renunţat chiar la orice formă de
ceremonie religioasă la
înmormîntare şi §i-a îngropat pe
cei apropiaţi farâ cîntece şi
predici, numai şi numai pentru a
nu lăsa să aparâ vreo
„superstiţie", adică vreo credinţă
în efecte mîntuitoare de naturâ
magic-sacramentală.21 Nu numai
câ nu există nici un mijloc magic,
dar absolut nici unul de a îndrepta
graţia lui Dumnezeu spre cei
carora acesta a decis să le-o
refuze. Legată de doctrina dură
potrivit căreia orice fâptură este
departe de Dumnezeu şi lipsitâ de
orice valoare, aceastâ
* Mijloace de
sus{inere
exterioare. " Nu
existâ mîhtuire în
afara bisericii.
116
izolare lâuntricâ a omului
con^ine, pe de o parte, motivul
atitudinii absolut negative a
puritanismului faţă de elemen-tele
senzual-emopona7e ale culturii §i
ale religiozitaţii subiective —
deoarece ele sînt inutile pentru
mîntuire şi un promotor al
iluziilor sentimentale şi al
superstiţici ido-latre — şi, ca
atare, faţă de îndepărtarea
principială dc orice cultură a
sim^urilor în general.22 Dar, pe de
altă parle, ea constituie una din
râdâcinile acelui individualism23,
fara iluzii şi de nuanţă pesimistă,
aşa cum apare el şi astăzi în
„caracterul popular" şi în
institu^iile popoarelor cu trecut
purilan, contrastînd atît de izbitor
cu lumina în care i-a vazut mai
tîrziu pe oameni „iluminismul".24
Urmc clare ale acestei influenţe a
doctrinei cu privirc la alegerea
prin graţie în perioada care ne
interesează găsim în fenomcnele
elementare ale modului de viaţă şi
ale concepţici dcspre viaţâ, chiar
şi acolo unde valabilitatea ei ca
dogmă era în declin: ea nu era
decît fonna extremă a
excliisivitafii încre-derii în
Dumnezeu, de analiza careia ne
ocupam aici. De exemplu, în
special în literatura puritana
englezâ, se repctâ suspect de
frecvent îndemnul la neîncredere
în ajutorul şi prietenia
oamenilor.25 Pînă şi blîndul
Baxter îi sfătuieşte pe oameni să
nu aibă încredere nici chiar în
prietenii cci mai apropiaţi, iar
Bailey le recomandă fârâ înconjur
să nu aibă încredere în nimeni şi
sâ nu spunâ nimanui26 ceva ce îi
poate compromite: numai
Dumnezeu prezintâ încredere. în
contrast izbitor faţă de luteranism
şi în legătură cu aceas-tâ regulâ
de viaţă, în regiunilc în care
calvinismul a ajuns la deplinâ
dezvoltare, spovedania
individuală, faţă de care Calvin
personal avea unele rezerve
numai din cauza unei posibile
interpretări sacramentale greşite,
a dispărut treptat, ceea ce a
constituit un proces cu ample
consecinţe. în primul rînd, ca
simptom pentru felul de a acţiona
al acestei religiozităţi. Apoi, şi ca
impuls psihologic al dezvoltârii
pentru atitudinea ei elicâ.
Mijlocul de „deseârcare" peri-
odică a conştiinţei pâtimaşe ce se
simte vinovată27 a fost
117
înlăturat. Vom avca prilcjul să
rcvcnim la urmărilc asupra
practicii etice colidienc. Dar
urmarilc asupra situa^ici rcli-
gioasc gcnerale a omului sînt
cvklcnlc. Comunicarea cal-
vinistului cu Dumnezeul său avca
loc într-o adîncâ i/.olarc lăuntricâ,
în poficla ncvoii dc a aparţinc
adcvâralei bisc-rici^pcntru a
dobîndi mîntuirca. Cine dorcştc
să-şi facă o imprcsic dcspre
cfccielc spccif'ice29 alc accslei
atinosfcrc stranii ircbuic să
citcască lucrarca dc dcpanc cea
mai cilita din inireaga liieralurâ
puritană, Pilgriin ".s PnmiL'.^>''
dc Bunyan. în carc estc cvocata
comportarca ..crcşlinului" după
cc a dcvcnil conşlicin dc faptul câ
sâlăşluicsic în ..oraşul osîndei" ';i
după cc 1-a ajuns din uirnă
chcinarca de a porni ncîntîrziat în
pelcrinaj sprc ora^ul ccrcsc.
Ncvasla y copiii sc agat.ă dc cl.
dar cl porncşte dc-a drcplul. pcslc
cîmp. aslupîndu-şi urcchilc şi
strigînd: „Lifc. eternal lile'"". Sc
rcpedc înaintc şi nici un
rat'inament nu ar putea sâ rcdca
mai binc siarca suflctcasca a
crcdinciosului purilan, în fond
prcocupal dc sinc însuşi şi numai
de propria sa mîntuirc, decîl
scntimcnlul naiv al rcparatorului
de cazane carc spunc poc/.ii în
închisoarea sa. atragîndu-şi
aprobarca unci lumi credincioase,
aşa cum accasta siarc sutlcica.scă
îşi găseştc cxprcsia în
conversa^iilc mieroa.sc pe care
pele-rinul le are pe drum cu cci
avînd acclcaşi aspira^ii.
convcrsa^ii aminlind vag de cele
din Gerechtc K:nniii:icl)cr de
Gottl'ried Kcllcr. Abia după ce s-
a pus la adăpost. îi vinc ideca că
ar 11 l'rurnos dacă şi l'amilia ar fi
cu cl. Estc aceeaşi lcamă
chinuitoare fa^ă de moarte şi de
lumca de apoi a lui Alfons dc
Liguori, aşa cum ne-a înfâţişat-o
Dollin-ger, §i pe carc o sinuim
prelutindcni atîl dc pălrun/.ător
— imcns de îndcpărlată dc
trufaşa exi.stcn^â painîntcanâ,
cărcia Machiavelli îi dă expresie
prin gloria celă^enilor florcnlini
pcntru carc, in lupla împotriva
papei şi a inter-dictului,
„dragostea fa^ă dc oraşul natal"
era mai impor-tantă dccît
„mîntuirea sufletului" şi,
bineînţeles, şi mai îndepărtată de
sentimentele pe care Richard
Wagner i le
Via(a, etema viaţă!
118
ft,
atribuic lui Siegmund
înainie de luptâ: „Salută-l
din partea mea pc Wotan.
salută Walhalla... Dar, te
implor. nu-mi vorbi de
asprelc plăceri ale
Walhallei." Fireşte însă câ
elcctcfe accstei frici la
Bunyan diferă într-un mod
atît de caracteri.slic dc cele
ale iui Liguori: aceeaşi
teamă, care îl împingc pc
primul la toatc înjosinlc
imaginabile. îl îmboldcşle
pe cclălalt spre acca
ncobosită şi sislemalică
lupl.i cu via^a. Dc undc
accasladifcren^ă?
La priina privirc parc u
enigină l'aplul că tendin^a
spre de.sprindcrca launtrică
a individului de legăturile
strînsc cu aiutorul carora cl
'iinbraUşcaza lumca s-a
putut cornbina cu
supcrioritatca induhilabilă a
calvini.smului în ceea ce pri-
vc^tc organi/.arca socială.11
Dar tocmai ea rezultă, oricît
ar parca dc ciudat. din
nuanţa spccifica pe care
crcştineasca ..iuhirc a
aproapclui" trchuic s-o ia
suh prcsiunea izolării
lăuntricc a individului
datorita religici calviniste.
Ea dccurgc dc aici mai înlîi
dogmatic.'2 Univcrsul cste
pre-dcslinat sa scrvcască
nuinai prcamaririi dc sine a
lui Dum-nc/.cu ^ nurnai
accstcia. iar Cristos cel ales
există numai pcnliu a
prcainari gloria lui
Duinnc/.cu prin împliiiirca
po-runcilur Salc în ccca cc îl
privcşie şi nurnai peniru
accasia. Dar Dumne/.cu
dorcşte munca socială a
creştinului, câci El vrca ca
îniocmirca socială a vic^ii sa
fie polrivită porun-cilor
Salc. asllcl încît sâ
corespundâ acestui scop.
Munca sociala" a
calvinismulul în lumca
accasta este numai muiiL'a
..in majorcin Dci gloriam".
Dc aceea, acest caracter îl
poarta şi inunca
protc^ionulă în slujba vicţii
pămînteşti a colcclivitalii.
încă la Luthcr am gasit
diviziunea muncii pe
prolcsii practicatâ din
„iubirca aproapelui". Dar
ceeace la el nu cra decît un
dcmcrs nc.sigur, de pură
construc^ie idcalica, a
devenit la calvinişli o parle
caracteristicâ a sis-temului
lor etic. ,.Iubirea aproapclui"
se manifestă — dat fiind ca
ea nu poate n dccît în slujba
glorificârii lui Du/iuiezeu34
şi nu a faplurii umane35 — în
primul rînd prin îndeplinirea
obiectivelor profesionale
date de lcx naturae. Aici ea
dobîndeşie un straniu
caractcr maierial-
inipersonal:
119
acela al slujirii unei alcătuiri
raţionale a cosmosului social care
ne înconjoară. Căci alcătuirea şi
organizarea extraor-dinar de
practice ale acestui cosmos care,
potrivit reve-laţiei biblice şi, tot
astfel, potrivit înţelegerii naturale,
este evident croit astfel, încît să
fie „util" speciei umane, fac ca
munca în slujba acestei utilităţi
sociale impersonale să aparâ ca
fiind promotoare a gloriei lui
Dumnezeu şi deci voitâ de acesta.
Eliminarea completă a problemei
teodiceei şi a tuturor întrebărilor
privind „sensul" lumii şi al vieţii,
care au frâmîntat atîta pe alţii, era
pentru puritani ceva de la sine
înţeles, la fel ca şi — din motive
cu totul diferite — pentru evrei.
Şi într-un anumit sens, pentru
orice religie creştină nemistică. în
cazul calvinismului s-a mai
adăugat la această economie de
forţe încă o caracteristică
acţionînd în aceeaşi direcţie.
Conflictul dintre „individ" şi
„etică" (în sensul lui Soren
Kierkegaard) nu a existat la
calvinism, cu toate că 1-a lăsat pe
individ să se descurce singur în
ches-tiunile religioase. Nu este
locul aici pentru a analiza moti-
vele acestei atitudini şi
importanţa acestor puncte de
vedere pentru raţionalismul
politic şi economic al
calvinismului. Aici îşi are izvorul
caracterul iitilitarist al eticii
calviniste şi tot de aici provin
unele particularităţi importante
ale concepţiei calviniste asupra
profesiei.36 — Dar, deo-camdată,
revenim la o examinare specială a
doctrinei pre-destinării.
 Problema decisivă pentru noi
este: cum a fost supoitată această
doctrină37 într-o vreme în care
lumea de dincolo nu era numai
mai importantă, dar în multe
privinţe şi mai sigurâ decît toate
interesele vieţii pămînteşti.38
Pentru fie-care credincios în parte
se ridicau în orice moment
întrebările care împingeau pe
planul al doilea toate celelalte
interese: Sînt eu oare ales? Şi
cum aş putea fi eu sigur că sînt?39
— Pentru Calvin însuşi aceasta
nu constituia o pro-blemă. El se
sim^ea „instrument" şi era sigur
de starea sa de graţie. Ca atare, el
avea de fapt pentru întrebarea pe
carc şi-o punea fiecare cu privire
la certitudinea de a fi fost
120
ales doar răspunsul că trebuie să
ne mulţumim cu cunoaşterea
deciziei lui Dumnezeu şi cu
încrederea fermâ în Cristos
determinată de adevărata
credinţâ. El respinge în principiu
presupunerea că am putea
observa la al^ii, dupâ purtarea lor,
dacă sînt aleşi sau damnaţi, ca pe
o încercare cutezătoare de a
pătrunde în tainele lui Dumne-
zeu. în viaţa pămîntească cei aleşi
nu se deosebesc în exte-rior cu
nimic de cei damnaţi40 şi chiar şi
toate experienţele subiective ale
celor aleşi sînt posibile — ca
ludibria spi-ritus sanctf — şi la
cei damnaţi, cu singura excepţie a
încrederii întemeiate pe credinţă
şi care persistă fuia/iter**.
Aşadar, cei aleşi sînt şi rămîn
biserica nevâzută a lui
Dumnezeu. Fireşte că epigonii
văd lucrurile altfel — începînd
chiar cu Beza — şi mai ales
mulţimea oamenilor de rînd.
Pcntru aceştia ccrtifiiclo salutis m
sensul posi-bilităţii de a se
recunoaşte starea de graţie trebuie
să se ridice la o importanţă
absolută.41 Aşa s-a întîmplat că, în
toate cazurilc în care s-a menţinut
doctrina predestinarii, a fost
prezentâ întrebarea dacă există
semne sigure după care s-ar putea
recunoaşte apartencnţa la
categoria clecti***. Această
întrebare a avut o importanţă
centrală permanentă nu numai în
evoluţia pietismului care a apârut
inai întîi pe terenul bisericii
reformate. într-un anumit sens
temporal, ca a făcut parte
constitutivâ din pietism. Atunci
cînd vom analiza ampla
importan^ă politică şi socială a
doctrinei §i practicii reformate
privind împărtăşania, va trebui sâ
re-venim însă şi la rolul pe care 1-
a jucat în tot cursul seco-lului al
XVII-lea chiar şi în afara
pietismului posibilitatea de a se
recunoaşte starea de gra^ie a
individului, de exem-plu, pentru
întrebarea dacă cl poate fi admis
la împăr-tâşanie, adică la actul de
cult central, decisiv pentru poziţia
socială a participan^ilor.
* Jocuri ale
Sfîntului Spirit
" Pînă la capât.
•" Aleşi.
121
 In măsura in carc se punca
prublcnna siării proprii dc graţie
era imposihil să sc rămînă la
indicatia lui Calvin cu privirc la
marturisirca proprie a crediruci
slalornice pc care gra^ia o
producc în om. indicape la care
cloclrina ortodoxă nu a rcnun^il42
niciodată formal. ccl pu^in în
principiu.43 In primul rînd. nu
putca să rcali/.c/.c accsl lucru
praclica asislcruci spiritualc care
avea dc-a face. la ticcarc pas. cu
chinurilc crc.itc dc doctrină. Ea ;i
rc/.olval accslc dilicullă^i pc
dilcrilc cai.-" lii inăsura in care
cu accsi pnlc) alcgcrea pcniru
grat.ie nu cra reinterprctată.
alcnuată şi în l'ond
abandonală41. ,sc prolilca/.â doua
lipuri caraclcrislicc dc slaturi
pcnlru îngrijirca spiriluală. lipuri
inruditc înlrc elc. Pc dc o parlc sc
stalorniccşlc ca fiind pur •;i
simplu obliga-toriu ca
crcdinciosul să sc (-.'o/i.s/(/(-'/<,'
alcs si să rcspini.;3 orice încloială
asupra accslui fapl ca l'iii'id o
inccrcarc a diavoluluilr'. dcoarecc
un dcficii dc nicrcdcie in sinc
c.slc o consccinla a unci crcdintc
nciiu^'iilaioare. ..idică un clcct
insut'icicnt al gra^ici. Dcci î,.i!
ri')nul apo.stolului de a-^i ..înlări"
propria chcinarc c' i inicrprciat
aici ca o datoric dc a dobîndi în
lupla /.il';;LJ ccniludinca
subicclivă privind t'aplul dc a ri
alcs şi absolvil. în lucul siiicriulor
păcătoşi. carora Lulhcr lc
îngaduie gra^ia dacă ei sc lasă în
paxa lui Dumnc/.cu îiilr-o
crcdir^ă smcrila. se l'iii'iiica/ă47
acci ..sfinţ.i" pliiii dc înci'edcre în
sinc. pc care îi regă.siin în
comcrciaiuii puritani lari ca
o^clul din cra croic;! a capila-
lisinului şi în cazuri
cxccp^ionale. pînă din /iua de
azi. Pe dc altâ partc însâ s-a pus
un marc acccnl pc inunca
protc-.si(>/;a/<î ncolwfil:î ca
mijloc' cxcclcin dc dtfhiiK.iire a
încre-dcrii în sinc.41" Ea y iniinai
ca alungă îndoiala religioasă şi
contcră siguran^a slării dc gra^ic.
Că munca profc.sională laică
cra considcrată mijlocul potrivit
pcntru a rcacţiona encient la
scntimcntcle de teamă religioasă
îşi are cauza înir-un spccific
profund al sensi-bilită^ii
rcligioa.sc cultivate de biserica
rcfurmată, a cărei opoziţie fa^ă
de luteranism se manifestă cel
mai clar în doctrina despre natura
credin^ei justificatoarc. Aceste
122
deoscbiri sînl iHiali/alc41' ohicctiv
de Schncckcnhurgcr în frumosul
ciclu dc prclcgcri. cu atîta l'incţc
şi cu o asc-mcnca rcţinerc a
unuror judcca(,ilor dc valoarc.
încîl suc-cintclc considcra^ii carc
urmca/^ă sc pot ba/a pur şi
simplu pc cscn^ialul din
prc/.cniarca sa.
Cca mai profiinda trăirc
rcligioasa sprc carc aspiră cvlavia
lntcrana. asa cum i\ cvdluat ca în
cursul sccolului ;i1 XVn-k\i. cstc
111110 I11\ ^la\i' L'U
diiiTinc/.circa.'"' Asa cum spunc
si dcnumirca care 'in accastâ
ccnccplie a doctrinci rcloiiiialc
cstc nci'unoscuta. cstc vorha dc o
simtirc suh-slaiitiala a Im
DmniK'/cu; pcrccpcrca UIK'I
intrari rcalc a divinului 111
snllciul ci'cdincios. ccca cc cste
calnaliv dc ac'i'casi nalui'.i cu i-
lcclclc conlcinplarii inisticilor
gciTnani si care sc (lisiiimc prin
caraclcrul san p;isiv. indrc'ptal
sprc dorul dc lnn\lc inlru
Duninc/.cu si prin inicrioriiaic ca
pura starc dc spiril. Dar o
rcliL'io/ilatc oiicntala inistic cstc
in ,sinc nn nuniai — asa ciiin
.stiin din isnu'ia (ilo/olici —
loai'tc ii';or compalihilă cu un
siiiu clar al rcalită^ii în dorncniul
cmpiricului dat. ci. datorila
rct'u/ului doclrinclor dialcclicc.
ca cslc adcsca suporlul sau dircct.
Tol astt'cl inislica poaic sâ iic dc
lolos y 111 inod indin.'cl unui
mod dc via^a ra(;ioiial. Firc.ste
că rclal.ici diDirc ini.slica şi luine
ii lipsc'?lc aprccicrca po/.itivă a
aclivila^i cxicrioare. in lulc-
ranisrn la accasla .^c adaugă
laplul cA iiino niyslicu s-a
comhinal cu un scntimcni
profund al ncvrcdniciei gcncralc
dc păcatul originar. carc să
pa.strc/.c cu grijă pocnitcntiu
(.liiotiduin.i" a crcdinciosului
lutcran. îndrcplala spre sme-rcnia
şi candoarca nccesarH pcniru
icrtarca păcalclor. In schiinh
rcligio/-ilalca spccific rctoniiată
cra opu.să atîl tugii cvictislc din
lumc a lui Pascal. cîl şi evlavici
emoţionale lulerane îndreptatc
cxclusiv sprc interior. pe care o
respin-gea dc la bun înccput.
Intrarca reala a divinului în
suflclul omenesc era cxclusă
dalurilă transcendenţei absolute a
lui

Unirea mistică
(de tainâ).
Ispâşirea zilnică
(a pâcatelor).
123
Dumnezeu faţă de tot ce este
omenesc, căci finitum non est
capax infinitf. Comunitatea lui
Dumnezeu cu cei ce au beneficiat
de graţia Sa a putut să aibâ loc şi
să le pătrundă în conştiinţă numai
prin aceea câ Dumnezeu a
acţionat [operatur) în ei şi că ei
au devenit conştienţi de acest
lucru, idică acţiunea lor a pornit
de la credinţa creată prin graţia
lui Dumnezeu, iar aceastâ
credinţă, la rîndul său, era
legi-.imată de calitatea acelei
acţiuni prin aceea că era opcra lui
Dumnezeu. Aici îşi găsesc
expresia diferen^e profunde de
;lasificare a oricărei religiozită^i
practice după critcrii de
;ucernicie decisive.51 Viituosul
religios se poalc asigura ie starea
sa de graţie t'ie sim^indu-se
rccipient, fie instru-Tient al
puterii lui Dumnezeu. In primul
caz, viaţa sa reli-^ioasă înclină
spre o cullivare mistică a
sentimentelor, în il doilea, ea
înclină. spre o acţiune asceticâ.
Luthcr era mai ipropiat de primul
tip, calvinismul aparţinca celui
de-al 'loilea. Şi reformatul dorea
să fie mîntuit sola t'ide. Dar
'ntrucît, chiar şi dupîi parerea lui
Calvin, toate sentimen-'ele şi
stârile de spirit simple, oricît de
adcvârate ar părea, Sînt
înşclăloare52, credin^a trcbuie
confirmată prin electcle Salc
obiective, pentru ca ea să poată
servi ca bază sigură Dcntru
certitudo salulis. Credinţa trcbuie
să fie fides iffiaix**51, chemarca
pentru mîntuire să l'ic effectual
call-in^*** (expresie din Savoy
Dcclai'ation). Dacă acum punem
intrebarea: după care roade poate
reformalul să recunoască
•idevârata credinţă, râspunsul
estc: după modul de viaţâ al
treştinului care serveşte la
sporirea gloriei lui Dumnezeu. Ce
serveşte la această sporire se
poate deduce din voinţa Sa
relevată direct prin Biblie sau
indirect rezultînd din Hnduielile
raţionale create de El ale lumii
(lex naturae).54 Starea de graţie
proprie poate fi controlată
comparînd Starea sufletului
propnu cu cea care, după Biblie,
era proprie (:elor aleşi, de
exemplu patriarhilor.55 Numai un
ales are
* Ceea ce are sfîrşit nu poate
cuprinde ceea ce este fară de
sfîrşit. " Credinţâ care
ac(ioneaza eficace. ***
Chemarea reală (eficace).
124
într-adevar fides efficax^, numai
el este capabil, prin renaştere
(regeneratio) §i prin sfinţirea
(sanctificatio) rezultînd de aici a
întregii sale vieţi, să sporească
gloria lui Dumnezeu prin fapte
realmente, nu aparent, bune.
Fiind conştient de faptul că
schimbarea sa — cel puţin
confbrm caracterului său
fundamental şi intenţiei sale
statornice (propositum
oboedientiae*) — se bazează pe o
forţă57 care trăieşte în el pentru
sporirea gloriei lui Dumnezeu,
deci nu este numai voită de
Dumnczeu, ci şi efectuată de
Dumne-zeu58, el dobîndeşte acel
bun suprem după care a tînjit
aceastâ religiozitate: certitudinea
graţiei.59 Că aceasta poate fi
obţinută se confirmă prin Cor.
2,13, 5.60 Oricît ar fi deci de
improprii faptcle bune pcntru a
servi ca mijloace de dobîndire a
mîntuirii — căci şi alesul rămîne
o făptură omenească şi tot ceea ce
facc rămîne la o distanţă infinită
faţă de cerinţele lui Dumnezeu —
totuşi ele sînt dispensa-bile ca
semne ale faptului de a fi ales.61
Ele sînt mijloace tehnice nu
pentru a cumpăra mîntuirea, ci
pentru a scâpa de teama de a nu fi
mîntuit. în acest sens, uneori ele
sînt direct desemnate62 ca fiind
„indispensabile pentru mîntuire"
sau possessio salutis** este
condiţionată de ele.63 Practic
vorbind, aceasta înseamnă în
fond că Dumnezeu îl ajută pe
acela care se ajută singur64, că
deci calvinistul, aşa cum se spune
cîteodată, îşi „creează" el însuşi
mîntuirea65, mai precis
certitiidlnea mîntuini, dar câ
această creaţie nu poate consta,
ca în catolicism, dintr-o
acumulare treptatâ de fapte
meritorii separate, ci dintr-un
autocontro7 sistematic confruntat
permanent cu altemativa: ales sau
respins? Cu aceasta am ajuns la
un punct foarte important al
consi-deraţiilor noastre.
Se ştie că luteranii au reproşat
mereu modului de gîndire care se
contura cu o claritate66 crescîndă
în bisericile şi sec-tele reformate
„sanctificarea".67 Şi oricît de
îndreptâţitâ ar fi negarea de către
cei atacaţi a identifîcării poziţiei
lor dog-
' Voinţa de
supunere. '
Obtinerea
mîtituirii.
125
/i)a(/c'i1 cu doclrina caiolica.
rcprosul cslc motivat dacâ sînt
avulc în vcdcrc consccin^clc
pniciicc pcnlru viata cie toatc
/ilclc a crcşlinului rcrormat dc
nivcl mcdiu/"' C'ăci poatc nu a
cxistal niciodală o formă mai
inicnsivă dc aprccicrc reli-gioasâ
a t'uplci moralc dccît accca pc
carc calvini.stii au incu1cal-o
adcp(_ilor lor. Dar hoiariloarc
pcntpJ importarita praclică a
accslui gcn dc ..sanctificare prin
faplc hnne" c.stc rccunoastcrca
cxaclîi a i\ilil;'itilni'cwc
caractcri/au modul dc viaţa cc-i
corcspundc si îl dcoschcau dc
viaia de loalc /ilclc ,1 crcsliniilui
mcdicval mijlodu. Accst tapt ar
putca 11 l'or-innlai iiproximaliv
în fclul urniator: Laicu! caiolic
mijlociu (.lin F.vnl ^1cdnl/'"!I"aia
din punct dc vcdcrc ciic înlr-o
oarc-carc inri^nra ..dc a/i pc
iuîinc". ca sH /icci'n a.s.i. Mai
întîi cl î^i l'acca consiiincios
datoria tniditinnala. ..Faptclc
bunc" carc ireccau dc acraslă
limilă nu alcalni;i;i ncapărat o
scric dc actc nii.ii\ idn.ilc
inlerdcpcndcntc. ccl pntin nu o
scrie dc ascnicnca actc inirgratc
ralional într-un >i^k'ni de viaia.
pc carc cl lc cxcciila dnpa ra/. dc
cxcinptu. pcnirn spalarea unor
pac'alc ct.ini.'ri.'lc san suh
inlliK'nia asistcntci spiril'-itilc
sau. cali'c ^l'îrsilu] \ici,ii. ca iin
lel de primă dc asigurarc. Fircstc
ca elica catclică cra o clicîi ..dc
inlcn[ii". Dar iiilciitto concrcta a
t'icc.'li'iii acl dctcnnina valoarca
lui. Şi ficcarc acl iiii.li\'ii.hnil—
bun ^au rau — cra alrihnil cclui
carc 1-a fiîcul. inHueni.a dcslinul
sâu lcinporar sau cicrn. Biscrica
sc baxa inir-o inanicra loarlc
rcalislă pc faplul că omnl 1111
cstc o uiiiiatc dcicrminală absolul
univoc şi carc trebuic cvaluală ca
alarc. ci ca (în mod nonnal) în
viaţ.a lui morală el se coin-ponâ
adcsca roanc contradicioriu.
innucnţ.at de mobiluri advcrsc.
Sigur ca şi ca ii ccrca ca ideal o
schiinbare piiiK'i-pial.} a viqii.
Dar tocinai acca.slâ ccrin^ă o
atcnua (pentru omul mcdiu) prin
unul din principalcle mijloace de
puierc şi educa^ic: taina i.spaşirii
a carei t'unc^ie era protund legată
de specincul cel mai intim al
religici catolice.
„Scoaterea lumii dc sub puicrea
vrăjii": în evlavia catolică
eliminarea inugici ca mijloc dc
mîntuire70 nu era dusă pînă la
capăt ca în cea puritană (şi înainte
de ea numal în cea
126
iudaică). Caiolicii 1 nvcau la
di.spo/i^ic malnt
.•>J>.r;»»c/)f;f/;5 a bisericii lor
ca ir-jioc de compcnsarc a
proprici impcr-fcc^iuni: prcoi'ii
k":; un mag carc săvîrşca
miracolul trans-formârii şi care
d.-iiiica putcrca spirituală
supremă. 1 tc pulcai adrcsa cu
căirua ;i pcnitcn^ă, cl dădca
îinpăcarca. spcran^a dc grai.ic,
ccniliidinea icrtarii şi acorda în
fcliil accsta aslcptata atcnuare a
acclei ncinaipomenile tcnsiuni în
carc traia (•al\ inistul în virtulca
destinului incluctabil pc carc
niinic rni-l putea îmblîn/i. Pcntru
accsta nu cxistau acclc L()nso!ari
plinc de bunavoin^a şi umanism.
El nici macar nu puiL-a .spcra sa
coinpcnsc/c ccasurilc de slăbiciu-
nc si dc iicsocoiinia [)rintr-o
voin^a dc hinc sporita în altc
ccasuri. cuin pulcau cati)licii şi
liilcranii. Duinnc/.eul cal-
vini'îtilor ccrea alor sai nu cîtc o
..fapia bună". ci o ...sancti-ricarc
prin t'aplc" ridicată la rangul de
.s/.^c'/?;.7^ Nici vorbă dc o
oscilapc calolica autcntic
omcncască înlre păcat. rcgrct.
căin^a. icnarc. un mu pacat sau
de un sold al ispăşirii prin
pcdcpsc lcinporarc. dc (-
•ompensarc a accsluia prin
mijlocul dc gra[ie al hiscricii. pc
înircaga vială. A.stfel. practica
ctica a oinului ohisnuii a l'ost
dc/.haraiă de lipsa ci dc plan ^i dc
sistcm. dcvcnind o ineto^lă
consccvcntă a mircgului inod dc
via^a. Nu întîmplătur dcnumirea
de ..mclodi^ti" a râmas ata';ală
punătorilor ultimci mari
rcaniinari a idcilor purilanc din
sccolul al XVIII-lca, după cinn
dcnumirca scmantic pcrfcct
cchivalenlă dc „prccisio-nisl" a
l'ost dala prccursorilor lor
spirituali din secolul al XVII-
lea.73 Căci numai printr-o
schimbarc fundamentală a
sensului întrcgii vic[i în ficcarc
ceas şi în fiecarc fapta74 se pulea
cont'irina cfcctul gra[ici ca o
înăltare a omului din stiilii.^
iKttui'iic' în stuiii^ yrutiac"'.
Via^a unui ,.sfînt" era oricntată
sprc un singur [c} transccndent
— mîntuirea — dar tocinni dc
uccca era pertcct i'iHionali'/utS'i
în lumea aceasla §i doininală
exclusiv dc idcea de a spori
gloria lui Dumnczeu pe pamînt.
Niciodatâ principiul omnia m
' Slarea
confonTiă cu
na " Starea de
gra(ie.
127
maiorem Dei gloriain nu a fost
respectat cu atîta rigoare.75 Dar
numai o viaţâ călăuzitâ de o
reflecţie constantă putea să
conteze drept depăşire a status
naturalis*. Cogito, ergo sunf* al
lui Descartes a fost preluat de
către puritanii contemporani în
această reinterpretare etică.76
Aceastâ raţionalizare a conferit
evlaviei reformate trăsâtura spe-
cific ascetica şi, de asemenea, a
motivat înrudirea ei lăuntricâ77,
precum şi opoziţia ei specifică
faţă de catoli-cism. Câci fireşte că
ceva asemânător nu era strâin
catoli-cismului.
Fârâ îndoială că asceza creştină
conţinea lucruri foarte diferite,
atît ca manifestare exterioară, cît
şi ca sens. In Occident, formele ei
supreme aveau un caracter
raţional deja din Evul Mediu, iar
unele manifestâri încă din Anti-
chitate. Importan^a epocalâ a
modului de viaţă monahal în
Occident, în opoziţie cu
monahismul oriental — nu în
tota-litatea sa, ci prin tipul său
general — se întemeiază pe
aceasta. în principiu, deja la
Sfîntul Bcncdict, mai mult la
câlugârii de la Cluny, şi mai mult
încă la cistercieni, în sfîrşit, cel
mai categoric la iezuiţi ea s-a
emancipat de fuga haotică din
lume §i de autoflagelarea
virtuoasă. Viaţa mo-nahalâ era
elaboratâ sistematic, era o viaţă
raţională, avînd ca scop depăşirea
lui status naturae, scoaterea
omului de sub puterea instinctelor
irationale şi din dependen^a faţă
de lume şi de natură, supunerea
lui supremapei voin^ei delibe-
rate78, subordonarea acţiunilor lui
unui neîncetat autoco/itro/ şi
aprecieni consecinţelor lor etice
şi astfel — obiectiv — educarea
câlugărului ca truditor în slujba
împarâţiei lui Dumnezeu şi —
subiectiv — asigurarea mîntuirii
sufle-tului. Această stăpînire de
sine activăeîa, la fel ca şi scopul
exerciţiilor Sfîntului Ignaţiu şi al
formelor celor mai înalte ale
virtuţilor monahale raţionale în
genere79, şi principalul ideal
practic de viaţâ al
puritanismului.80 Dispreţul
profund
* Starea
naturalâ. "
Gîndesc,
deci exist.
128
^
cu care nianifestarile
necontrolate şi zgomotoase
ale prelaţilor aristocraţi şi ale
funcţionarilor se opun81 în
rapoartele privind
interogatoriile la carc au fost
supuşi mar-tirii
puritanismului calmului rece,
reţinut al puritanilor este
subliniat şi de aprecierea de
care se bucurâ autocontrolul
rezervat al celor mai nobile
tipuri de gentleman englez
sau anglo-american.82 în
limba ce ne este la
îndemînâ83, asceza puritană,
la fel ca orice altâ asceză
„raţională", îl fâcea pe om
capabil de a-şi menţine §i de
a afinna „motivele con-
stante", în special pe cele pe
care ea însăşi le-a inculcat,
faţă de „afecte", îl forma ca
„personalitate" în acest sens
„formal-psihologic" al
cuvîntului. în opoziţie cu
unele reprezentări populare,
scopul era o viaţâ lucidă,
conştientă, luminoasă, iar
obiectivul cel mai urgent
anihilarea naivităţii pe care o
dâ bucuria vieţii instinctuale.
Introducerea ordinii în viaţa
tuturor adepţilor era
principalul mijloc al ascezei.
Toate aceste criterii decisive
se găsesc în regulile
monahis-mului catolic la fel
de pregnant reliefate84, ca şi
în princi-piile modului de
viaţâ al calviniştilor.85 Pe
această abordare metodicâ a
omului în întregul său se
bazeazâ la ambele enorma
putere de a cuceri lumea, în
special, în cazul calvi-
nismului în comparaţie cu
luteranismul, capacitatea de a
asigura, în calitate de
ecclesia militans, trâinicia
protestan-tismului.
Pe de altâ parte, este
evident în ce constâ
substanţa opoziţiei dintre
asceza calvinistă şi cea
medievală: în renunţarea la
consilia evangelica* şi,
implicit, în transfor-marea
ascezei într-o ascezâ pur
laică. Şi aceasta nu pentru câ
în cadrul catolicismului viaţa
„metodică" s-ar fi limitat la
chiliile mînăstireşti. Nu
acesta a fost cazul nici în
teorie, nici în practică. S-a
mai relevat faptul câ, în
ciuda unei mai accentuate
sobrietăţi etice a
catolicismului, o viaţă lipsită
de un sistem etic nu atinge
— nici în viaţa laică —
idealurile cele mai înalte pe
care el le-a realizat.86 De
' Adunâri evanghelice.
129
excmplu, ordinul tcniarilor al
Sfînlului Francisc a fosl o amplă
încercare în direqia impregnării
cu ascelism a vieţii de toate zilelc
§i, după cum se ştie, nu a fost
singura. Desigur că lucrâri ca
Imitatio Christi dcmonstrează
tocmai prin putemica lor
influenţă cum a fost perceput
modul dc viaţă propăvăduit în cle
ca ceva supcrior faţă de minimul
moralităţii cotidienc şi că aceasta
din urmă nu putea fi măsurală cu
etaloanele de care dispunca
puritanismului. Şi pi'iicticu unor
institu^ii bisericcşti, ca, în primul
rind, accca a indulgcn^ci. carc şi
din accst moliv nu a fost
considerată în cpoca Rcformci ca
un abu/. pcrircric, ci ca un
prcjudiciu fundamcntal, irebuia să
sc încrucişc/c mcreu cu
principiile asce/ei sistematice
laicc. Hotărîtor era însă faplul că
ornul care irăia prin cxcclen^ă
mctudic, în sens religios. răinînca
totn^i miinm c:H(igi}iiil, că dcci
asccxa, cu cîl punca inai mult
stâpînirc pc individ, cu atîl îl
îndcpărta mai mull dc via^a dc
toaic /ilcle. dcoarcce v'u\['d
specific pioasă consta tocinai în
dcpăsirc:i moralită^i laice.87
Luther a înlalurat accst lucru nu
ca simplu exccutanl al vreunei
„tcndirue cvolutive", ci pornind
dc la nişte experien^e pur
personale, de altfel ezilînd la
înccpul în ceea ce priveşte
consccin^ele praclicc §i fiind apoi
înipins mai depane dc silua^ia
politică, iar calvinismul l-a
preluat pur şi simplu de la cl.^
Pentru gcnul dc religio/ilatc al
accstuia, considcrarca de călrc
Seba-stian Franck a importan^ci
Rcfonnei în faptul că t'ic-carc
crcştin ar trebui să fîe călugăr tot
limpul vie^ii ^inea într-adcvâr de
miezul problemei. în fa^a fluxului
de ascezâ din via^a cotidiană
laică s-a înălţat un dig, iar firile
cu puternice înclina^ii spre
austeritate, care pînă acum furni-
zaserâ monahismului pe cei mai
buni reprezentanţi ai sâi, erau
acum silite să urmârească
idealurile ascetice îii viaţa
profesională laică. Dar in cursul
dezvoltârii sale, calvi-nismul a
adăugat ceva pozitiv: ideea
necesitătii de a confirma credinţa
în via^a profesională laică.89 în
felul acesta, el a dat unor pături
mai largi de firi cu înclinaţii
religioase un imbold pozitiv spre
asceză. Prin ancorarea
130
ât.
eticii sale în doctrina
predestinarii, în locul
aristocraţiei spiritualc a
călugărilor din afara şi de
deasupra lumii90, calvinismul
a introdus în lume o
aristocratie spirituală a
sfiniilor predestina{i de
Dumnezeu din etemitate, o
aris-tocra^ie care. prin al ei
character iiuielebilis*, este
despăr-ţită dc restul omenirii
damnate pentru eternitate
printr-o prăpastie în principiu
de netrecut. Această
aristocraţie este, prin faptul
că nu poate fi văzută, mai
înspăimîntătoare91 decît
câlugărul medieval care era
văzut trăind separat de lumc.
Noua prăpastic avca un
impact asupra tiiluror senti-
mcnlclor sociale. Caci
acestci stari de graUe divină
a celor alc.si, clcci sfinţ.i, i sc
potrivca, avînd în vederc
păcatul aproapclui. nu o
îngăduitoare înclinaţie dc a-i
da ajutor luînd în considcrare
exi.stcn^a propriei slâbiciuni.
ci ura şi disprcţul la^ă dc cl
ca duşman al lui Dumnezeu
carc poartă .scmnul chmnarii
vc.snicc.92 Accst mod de a
simţi cra apt dc o uscmcnca
amplificare, încît în unele
cazuri pulca ducc la formarca
dc scclc. Aceasta se înlîmpla
atunci cînd — a§a cuin a
f'ost caxul la curcntclc
..indcpendcntiste" din sccolul
al XVII-lca— adcvarata
credin[ă calvinistă, potrivit
căreia gloria lui Dumnezcu
cerc ca cci dainna^i să fie
închina^i lcgii prin biscrică,
era depăşită de convingerea
că ar fi o ofcnsă adusă lui
Dumnezcu, dacă în turma
Lui s-ar afla un ncrenăscut ;i
acesta ar participa la
sacramente sau chiar, fiind
angajal ca predicalor, le-ar
oficia.93 înir-un cuvînt, atunci
cînd conceptul donatist de
biserică a apărut ca urmarc a
ideii de confirmarc, aşa cum
a fost cazul bapliştilor
calvinişli. Chiar şi acolo
unde ideea că formarea de
secte ar fi condi^ia unei
biscrici „pure", comunitate a
celor confirmali ca renăscup,
nu a fost dusă pînâ la capăt,
au rczultat variate formulări
ale statutului bisericii din
încercarea de a separa
creştinii renăscuîi de cei
nerenâs-cuţi, nematuri pentru
sacramente. Primilor ar
trebui să li se
' Trăsâturi de nesters
131
rezerve regimul de membri ai
bisericii sau sâ li se asigure o altă
poziţie privilegiatâ şi să se
admitâ numai predicatori
renăscuţi.94
Fireşte câ norma fermă a
acestui regim de viaţă ascetic,
după care putea să se orienteze
permanent şi de care evi-dent
avea nevoie, a devenit Biblia.
Din „bibliocraţia" ade-seori
menţionatâ a calvinismului,
pentru noi este important faptul
câ Vechiul Testament, fiind la fel
de inspirat ca şi cel Nou în ceea
ce priveşte normele sale morale,
în măsura în care ele nu erau
destinate în mod evident numai
con-diţiilor istorice ale
iudaismului sau nu au fost
abrogate expres de Cristos, este
la fel de valabil ca şi Noul Testa-
ment. Tocmai pentru credincioşi
legea era dată ca normă95 ideală,
valabilă, deşi nu se putea ajunge
cu adevărat la ea niciodatâ, în
timp ce, dimpotrivâ, Luther
lâudase — iniţial — libertatea
faţă de robia legii ca un
privilegiu divin al cre-
dincioşilor.96 Efectul înţelepciunii
de viaţâ ebraice divin-intime şi
totuşi perfect lucide, fixate în
cârţile cele mai citite de puritani:
Pildele liii Solomon şi unii
psalmi, se simte în toată
atitudinea lor faţâ de viaţă. Mai
ales carac-terul raţional:
înăbuşirea laturii mistice, în
general a celei sentimentale a
reliogiozitâţii, a fost explicatâ
încâ de Sanford97 şi, pe bună
dreptate, prin influenţa Vechiului
Testament. Acest raţionalism al
Vechiului Testament, în mare
mâsură mic-burghez
tradiţionalist, era însoţit nu
numai de vigurosul patos al
profeţilor şi al multor psalmi, ci
şi de componente care încâ în
Evul Mediu au oferit puncte de
sprijin pentru dezvoltarea unei
anumite reli-giozităţi a
sentimentelor.98 Aşadar,
caracterul fundamental propriu al
calvinismului, şi anume cel
ascetic, a selectat şi asimilat
componentele cu care se înrudea
§i din evlavia Vechiului
Testament.
Acea sistematizare a modului
de viaţă etic, pe care asceza
protestantismului calvinist o avea
în comun cu fbr-mele raţionale
ale vieţii ordinelor catolice, se
manifestă pur exterior prin modul
în care „autenticul" crcştin
puritan
132
îşi controla continuu starea de
graţie.99 E drept câ jumalul
religios în care se înregistrau
continuu sau sub formă de tabel
păcatele, ispitele şi progresele
spre graţie era comun evlaviei
modem-catolice create în primul
rînd de iezuiţi (în special în
Franţa), ca şi cercurilor
ultrazeloase ale bise-ricii
reformate.100 Dar, în timp ce în
catolicism jurnalul servea la
completitudinea spovedaniei sau
pentru a oferi unui directeur de 1
'âme baza pentru călâuzirea
autoritarâ a creştinului respectiv
(de cele mai multe ori) a
creştinei, creştinul reformat îl
folosea „pentru a-^i lua singur
pulsul". Documentul este
menţionat de cei mai importanţi
teologi moralişti, un exemplu
clasic fiind contabilitatea tabelar-
statistică a lui Benjamin Franklin
în care acesta îşi înregistra
progresele în ceea ce priveşte
diferitele virtuţi.101 Pe de altă
parte, vechea imagine medievală
(chiar şi antică) cu privire la
contabilitatea divinâ este coborîtă
la Bunyan pînă la lipsa de bun-
simţ în care relaţia dintre păcâtos
şi Dumnezeu este comparată cu
cea dintre client şi băcan:
cine a ajuns o dată să fie datomic
nu va plăti cu cîştigurile sale
decît cel mult dobînzile, dar
niciodatâ capitalul.102 Puritanul de
mai tîrziu urmărea
comportamentul lui Dum-nezeu
la fel ca pe al său, văzînd mîna
acestuia în toate evenimentele
vieţii. Şi, spre deosebire de
doctrina auten-tică a lui Calvin,
el ştia de ce Dumnezeu a luat
cutare sau cutare măsură.
Sfinţirea vieţii putea astfel să
adopte aproa-pe caracterul unei
afaceri.103 Consecinţa acestei
metodici de rostuire etică a vieţii
pe care calvinismul a impus-o în
contrast cu luteranismul a fost o
creştinizare penetrantă a întregii
existenţe. Pentru a înţelege corcct
genul de influen-ţă a
calvinismului, trebuie sâ avem
mereu în faţa ochilor faptul că
această metodica era hotărîtoare
pentru influen-ţarea vieţii. Pe de
o parte, de aici rezultâ că numai
această precizare a metodei
putea sâ exercite această
influenţă, dar, pe de altă parte, câ
şi alte marturisiri, dacă
impulsurile lor etice erau în acest
punct decisiv (ideea de
confirmare) aceleaşi, trebuiau să
acţioneze în aceeaşi direcţie.
133
 Pînă aici nc-am aflat pc tcrenul
rcligiozită^ii calviniste şi, ca
atare, am considerat cloctrina
prcdcstina.rii ca bază dogmatică a
eticii puritanc în scnsul unui mod
de via^ă etic, raţionalizat
metodic. Acest lucru s-a întîmplat
pcntru că influenţa acestei dogme
a pătruns departc, dincolo de
cercurile grupăni religioase care
s-a rnenţinut în toate privinţele
strict pe tercnul lui Calvin, adică
al „prcsbiterie-nilor", ca pialră
unghiulară a doclrinci reformate.
0 con^i-nea nu numai declara^ia
independentistă de la Savoy din
1658, ci şi Han.ferd Knollys
Confef-sion baptistă, din 16S9. în
cadrul metodismului. John
Weslcy. marele talcnt orga-
nizatoric al mişcârii sale, era
adept al caracterului uni-versal al
graţiei, iar marele agitator al
primei genera^ii dc metodişti şi
prcdicatorul ei cc1 mai
consccvent, Whitel'icld. la fel ca
şi ccrcul din jurul Lady-ei
Huntingdon. înir-un timp destul
de influcnt, erau adcpp ai
„particularismului graţiei". în
grandioasa ei unitatc, această
doclrină a între-ţinut în epoca cea
mai cumplitâ a secolului al XVII-
lca în rîndurile rcprczentan^ilor
militan^i ai „vie^ii sfinte" ideea
de a fi unealtă a lui Dumnezeu şi
executantul poruncilor sale
providen^iale104; a prevenit astfel
prăbuşirea prcina-turâ la condi{ia
unei recomandări utilitariste a
sanctificării prin fapte bune cu o
orientare exclusiv pămîntea-scă,
care nu ar fi fost niciodatâ în
stare de asemenea imense sacri-
ficii de dragul unor scopuri
ncraţionale şi ideale. lar legarca
credinţei în nomne necondi^ionat
valabile dc un determinism
absolut şi o transcendenţă
desăvîrşită a supra-senzualului,
legare pe care a generat-o într-o
formă genială, era în acelaşi timp
— în principiu — cu mult mai
„modemă" decîl doctrina mai
apropiată de sentiment, mai
blîndă, care îl supunca şi pe
Dumnezeu legii rnorale. Dar, mai
înainte de toate, aşa cum va reieşi
tot mereu, idcea de cotifirmare,
care este fundamentală pentru
consideraţiile noastre ca punct de
pomire psihologic al moralităţii
meto-dice, trebuia studiată în
„cultura pură" tocmai pe
exemplul doctrinei alegerii prin
graţie şi al importanţei acesteia
134
pentru via^a colidianâ. Noi
trebuia să pornim de la aceastâ
doctrină ca fonna ci cea mai
consecventă. dat fiind că această
idee, ca schemâ a legăturii dintre
credinţă şi mora-litate, va reveni
mereu, în aceeaşi măsură, la
celelalte variante pe care lc vom
examina. înlâuntml protestantis-
mului. consccinţcle pe care ea
trebuie să le aibâ la primii ei
adepţi pentru o întocmire ascetică
a modului de viaţă reprezintă
antiteza piincipială a neputinţei
morale (rela-tive) a
luteranismului. Gratia
timissibilis' luterană. care putea n
recîştigată oricînd prin căintă
adîncă, nu conţinea, cvident. nici
un imbold pcntru ceea ce este atît
de impor-tant pcntru noi aici. ca
produs al protestantismului
ascetic:
în vederea unei întocmiri
sistematice raţionale a întregii
vieţi etice.105 Ca atare, credin^a
luterană a lăsat ncştirbilă
vitalitatea naturală a acţiunii
instincluale şi a vieţii senti-
mcntale naive; lipsea orice
imbold pentru un autocontrol
constant şi, implicit. pcntru o
reglementare, potrivit unui plan.
a vieyi proprii, aşa cum avea
lugubra doctrină a cal-
vini.smului. Gcniul religios, ca
Lulhcr, traia nrcsc în această
atmosteră de deschidere
ncstînjenită spre lume şi, atîta
timp cît îl ^ineau aripile. ferit de
primejdia de a recădea în sftî/u.s'
nntiiralis. lar acea formă de
pietate sfioasă, delicată şi plină
de o sim^ire specifică. care a
împodobit multe din tipurile cele
mai înalte ale luteranismului, îşi
găseşte rareori, la fel ca
moralitatea liberă de orice lege, o
paralelă pe terenul puritanismului
autentic, mai degrabă însa pe cel
al anglicanismului hlînd al unor
Hooker, Chillingsworth ş.a. Dar
pentru luteranul obişnuil. chiar şi
pentru cel vrednic, nu era nimic
mai sigur decîl ca el să fie înâlţat
din status naturalis numai
temporar, atît timp cît dura
efectul unei spovedanii sau al
unei predici. Se cunoşteau bine
deose-birea netâ pentru
contemporani între standardul
etic al curţilor princiare reformate
§i cel al curţilor princiare lute-
rane106 unde adesea beţia şi
cruzimea erau la loc de cinste,
* Gratia care poate ("1 pierdutâ.
135
precum şi neputinţa clerului
luteran ce predica o credinţâ pură
în comparaţie cu mişcarea
asceticâ a anabaptismului. Ceea
ce se considera drept „blîndeţe" şi
„naturaleţe" germană în opoziţie
cu atmosfera anglo-americanâ —
mergînd pînâ la fizionomiile
oamenilor —, care pînâ §i astăzi
se află sub influenţa întîrziată a
nimicirii temeinice a purităţii lui
status natwalis, şi ceea ce îl
şocheazâ pe german în această
atmosferâ ca fiind îngustime,
lipsă de libertate şi constrîngere
interioară — acestea sînt contra-
dicţii ale modului de viaţâ care îşi
au obîrşia în impreg-narea mai
redusă a vieţii cu asceză prin
luteranism, spre deosebire de
calvinism. în aceste sentimente
îşi găseşte expresia antipatia
„omului de lume" fâră idei
preconce-pute faţă de asceză.
Datorită doctrinei sale privind
graţia, luteranismului i-a lipsit
impulsul psihologic pentm un
mod de viaţă sistematic, care îi
impune o organizare raţională. Ca
atarc, acest impuls, care
condiţionează caracterul ascetic
al credinţei, putea fi, fărâ
îndoială, generat de motive reli-
gioase diferite, aşa cum vom
vedea îndatâ: doctrina calvi-nistă
a predestinării nu era decît una
din posibilitâţi. Totuşi, ne-am
convins că, în felul ei, ea nu
numai că a produs urmări extrem
de originale, dar a avut şi o
eficienţă psihologică cu totul
ieşită din comun.107 în acest sens,
mişcârile ascetice flecalviniste,
privite exclusiv din punctul de
vedere al motivării religioase a
ascezei lor, apar ca forme
atenuate ale consecvenţei
lăuntrice a calvinismului.
Dar şi în dezvoltarea istoricâ
realâ, în cele mai multe cazuri,
chiar dacă nu în toate, forma
reformată a ascezei era fie imitată
de cele mai multe mişcări
ascetice, fie, în situaţia în care
adopta principii care se abâteau
sau depă-şeau pe cele calviniste,
acestea din urmâ erau utilizate
spre comparaiie sau completare.
în cazurile în care, în pofida unei
fundamentări de altâ natură a
credinţei, era prezentă aceeaşi
consecvenţă ascetică, aceasta era
de regulă urma-rea statutului
bisericii despre care vom vorbi
într-un alt context.108
136
 în orice caz, din punct de
vedere istoric, ideea pre-
destinârii a constituit punctul de
pornire pentru curentul ascetic
denumit de obicei „pietism". în
măsura în care această mişcare s-
a menţinut în cadrul bisericii
reformate, este aproape imposibil
să se traseze o limită între calvi-
niştii pietişti şi cei nepietişti.109
Aproape toţi reprezentanţii
categorici ai puritanismului au
fost socotiţi ocazional pietişti şi
se poate susţine foarte bine o
concepţie potrivit căreia toate
acele legâturi între predestinare şi
ideea de confirmare, împreună cu
interesul care le stă la bază în
ceea ce priveşte dobîndirea lui
„certitudo salutis", aşa cum s-a
arâtat mai sus, sînt o continuare
pietistâ a doctrinei autentice a lui
Calvin. Reapariţia unor grupuri
ascetice în interiorul unor
comunităţi reformate a fost
însoţitâ cu regu-laritate, mai ales
în Olanda, de o revenire a
doctrinei pre-destinării temporar
dată uitării sau atenuată. De
aceea, pentru Anglia110 nu se
obişnuieşte sâ se utilizeze
conceptul de „pietism". Dar şi
pietismul continental reformat
(din Ţările de Jos şi din regiunea
Rinului inferior) a fost, cel puţin
în ceea ce priveşte esen^a sa,
exact ca şi religiozitatea lui
Bailey, în primul rînd o
accentuare a ascezei reformate.
Accentul hotărîtor pus asupra lui
praxis pietatis* era atît de
putemic, încît ortodoxia
dogmatică a trecut pe planul al
doilea, părînd cîteodată cu totul
indiferentâ. Uneori pre-destinaţii
puteau fi acuzaţi de unele erori
dogmatice tot atît de bine ca şi de
alte pâcate, iar experienţa a arătat
câ numeroşi creştini, total
neiniţiaţi în teologia didactică,
produceau roade dintre cele mai
vizibile ale credinţei, în timp ce,
pe de altă parte, a ieşit la iveală
câ simpla cunoaştere teo-logicâ
nu aducea nicidecum cu sine
certitudinea în ceea ce priveşte
confu-marea credinţei.111 Deci
alegerea nu putea fi confu-matâ
prin cunoştinţe teologice.112 De
aceea, pie-tismul caracterizat
printr-o adîncă neîncredere faţâ
de bise-rica teologilor113, din care
însă a continuat să facă parte
' Practicarea pietăţii
137
olicial, a înccpul .să-i adunc în
„convcnticule"114 — ceea cc îi
cstc caractcrislic — pc adcplii
principiului „praxis piclatis" şi să-
i i/olczc clc luine. El durca să
coboare bisc-rica ncvazuta a
sfinţilor pe părnînl §i s-o facă să
fie văzută, fără însă a mcrgc pînă
acolo încîl să l'onnczc secic,
dorea să ducă în accaslă
comunilatc rcrită dc innuen^ele
lumii o vială oricniatâ în toate
amănunldc după voia lui Dum-
nezcu ^i sa ramînă aslfel sigur dc
propria sa rcna^tcre, chiar §i în
ccea cc priveşte scinnele
exlcrioarc zilnicc ale fclului de
via^ă. EcclcsioliT adcvăra^ilor
convcn.Ui voia dcci ca, prinir-o
a.sccză. sporitâ — accsl lucru cra
dc ase-incnca comun oricărui
piclism spccific —. să aibă încă
aici, pc pămînl, prin mîntuire.
coinuniunea lui Dumnezeu.
Accastă din urrnă a.spira^ic avca
ccva lăuntric, înrudil cu iiiiio
niyslica lulcrană şi ducca adescori
la o cultivarc mai insislentă a
laiurii cinolioniilc a religici dccîl
era, în mod normal, propriu
crcştinului ret'onnai rnediu. in
inăsura în carc părerile noaslic
sînt vrccl,,icc de lual în scamă. pc
fondul bi.scricii rcl'ormatc.
ncc'u.^ta ar fi caracterislica fun-
damcnialâ a „pictisinului". Căci
acel moincnl cinolional ini^ial,
sirăin evlaviei calvinistc, dar
avînd o lăuntrică înru-dire cu
anumile forme de rcligiozilaie
medievală, împin-gea
religioziiatca praclică pc făgaşul
mîntuirii pc acest pămînt. în locul
luptei ascclice peniru asigurarea
ei în vii-torul dc dincolo. Cu acest
prilcj, latura emo^ională putea sâ
cunoască o asemenea ampliricare,
încît manifestarea credinţei să ia
o formâ de-a dreplul istericâ şi
atunci se ajungca la acea
allernan{ă, cunoscută din
numeroase exemple de origine
nevropaiică, înire stări
semiconşliente de extaz religios şi
perioade de extenuarc nervoasă,
simţite ca „îndepărtări de
Dumnezeu, al căror efect era
tocmai conlrariul disciplinei
lucide şi severe în care îl atrâgea
pe om viaţa sfînlă sistematizată a
puritanilor: o slăbire a acelor
„inhibiţii" care ocroteau
personalitatea raţională a
' Mică biserieă.
138
calvini.slului fa^â dc ..arcctc".11"'
Tol a.silel, din punct dc vcdcrc
ciiKHioniil. idcca calvinislă dc
damnare a ceca cc ţinc de laplură
pulca să se rcalizezc la nivel
cmoţionu]— de exemplu în aşa-
numitul ..scntiment al
nimicniciei" — şi să ducă la
anihilarca putcrii dc ac^iune în
via^a profe-sionaia.'"' Dc
ascmcnca, şi idcca dc
prcdcstinarc piilca să se
iransformc în t'aiali.sin, dacă ca
— în opoziţ.ie cu tendiiUclc
aulcnticc alc rcligioxitâ^ii
calviniste ra^ionale — ar fi
dcvcnil obicclul unci apropricri
dc dispozi^ic şi scnli-mcnlc.117 Şi.
în snrşit. tcndin^a de izolare dc
lume a mîn-lui(.ilor.
(.lacăscnliincnielc devcncau
foarlc piilcnnce. apuliif să
conducă la un lcl de organizaţ.ic
ob';tcascâ inonalială cu caractcr
scinicoinunisl. a^a cuin a rcalizal
în repetate rînduri piclismul. chiar
^i în inlcriorul biscricii
rcronnatc.11^ Dar atila timp cît
ace.st ct'cct cxlrern conduionat dc
acea culli-varc a cmolionulit^lii
nu a losl rcalizat, iar pictismul
rcfonnal a lins dcci să se a.sigure
de mînluirc în cadrul vieţii
pi'otc^ionnlc laice. el'cclul praclic
al principiilor pie-lislc nu a fost
dccil un conirol ascclic şi mui
strict al iTnxtului dc vial.a asupra
prulcsici •}i o '?i niai sulidă anco-
rarc a clicii prulcsionalc in
religie, dccil pulca să dezvultc
simpla „onurabililate" laică
obişnuilă a crcşlinilor relor-ma^i
considcralâ dc pieiişlii ,Jiguroşi"
drept creşlinism de rangul al
doilea. Aristocraţia rcligioasă a
mîntui^ilor carc avansa pc primul
plan în dczvollarca ascczei
relbnnalc. cu alît mai mull cu cîl
accasla era luată mai în serios, a
fost ullerior organizală
voluniarist, aşa cuin s-a întîmplal
în Olanda, sub fonna conslituirii
de convcnlicule în inieriorul
bisericii, în liinp ce în cadrul
purilanismului englez ea a
generat, în parte, tendin^a de
separare formalâ în organi-zarea
bisericii între creştini activi §i
creştini pasivi şi, în parte, aşa
cum am arâtat mai sus, de
formare a unor secte.
Dezvoltarea pielismului gennan
legat de numele lui Spener,
Francke şi Zinzendorf şi situat pe
terenul luteranis-mului ne
îndepărtează de tărîmul doctrinei
predestinării. Dar aceasta nu
înseamnă neapărat îndepărtarea
din sfera
139
acelor raţionamente a căror culme
o reprezenta această doctrină ca
de pildă influenţarea lui Spener
de către pie-tismul anglo-olandez
pe care a mârturisit-o el însuşi şi
care a ieşit la iveală, de exemplu,
în lectura lui Bailey în primele
sale conventicule.119 în orice caz,
pentru criteriile noastre speciale,
pietismul nu înseamnă decît
penetrarea modului de viaţă
cultivat şi controlat metodic,
adică ascetic, şi în sferele
religiozităţii necalviniste.120 Dar
lute-ranismul nu putea decît să
perceapă această asceză raţio-nală
ca pe un corp străin, iar lipsa de
consecvenţâ a doctrinei pietiste
germane era urmarea
dificultăţilor care rezultau de aici.
în scopul unei fundamentări
dogmatice a modului de viaţă
religios sistematic, Spener
combinâ raţionamente luterane cu
caracteristica specific reformată a
faptelor bune ca atare sâvîrşite
„cu intenţia de a-L glori-fica pe
Dumnezeu"121 şi cu credinţa,
avînd şi ea rezonanţe reformate,
în posibilitatea ca ccl renăscu^i să
poată ajunge într-o măsură
relativă la perlccţiune creştină.122
Lipsea însă consecvenţa teoriei.
Spcner, puternic influenţat de
mistici123, a încercat. într-o formâ
destul de vagă, dar esenţialmente
luteran^ mai mult să descrie decît
sâ funda-menteze caracterul
sistematic al modului de viaţă
creştin, esenţial şi pentru
pietismul său; el nu a dedus
certitudo salutis din sanctificare,
ci a ales124, în locul ideii de
confir-mare, legătura luterană (de
care am amintit mai sus) nu prea
strînsă cu credinţa. Dar, atîta timp
cît elementul ascetic-raţional al
pietismului îşi păstra
superioritatea asupra laturii
emoţionale, ideile importante
pentru con-cepţia noastră s-au
impus mereu, şi anume: 1.
dezvoltarea metodică a sfin[eniei
proprii spre o întârire şi
perfecţionare tot mai înaltă,
controlabilă în raport cu legea, ar
fi un indiciu al stării de gra^ie125
şi 2. providenţa divină ar acţiona
asupra celor „astfel perfecţionati"
în sensul că Dumnezeu le dă
semnele Sale, dacâ ei aşteaptă cu
răbdare şi cu reflecţie metodică.126
De asemenea, şi pentru A. H.
Francke activitatea profesională
era mijlocul ascetic prin
140
excelenţă.127 Pentru el era tot atît
de sigur ca şi pentru puritani câ
Dumnezeu însuşi îi
binecuvîntează pe ai Sâi prin
succesul în muncâ. Pietismul şi-a
creat ca surogat al „dublei
hotărîri'' reprezentări care au
impus într-o formă în esenţă
asemănătoare, numai câ mai
blîndâ, o aristocraţie a
renăscuţilor128 bazată pe graţia
deosebitâ a lui Dumnezeu cu
toate consecinţele psihologice
descrise mai sus pentru
calvinism. Dintre acestea face
parte, de exemplu, aşa-zisul
„terminism"129 imputat
pietismului în general de către
adversari (e adevărat, pe nedrept),
adică presupunerea câ graţia este
oferită universal, dar fiecăruia fie
numai o singură dată într-un
moment bine determinat al vieţii
sale, fie cîndva pentru ultima
oară.130 Celui care a pierdut acest
moment universalismul graţiei nu
îi mai era deci de nici un folos:
era în aceeaşi situaţie cu cel trecut
cu vederea de Dumnezeu în
doctrina calvinistă. Prin efectul
ei, această teorie se apropie destul
de mult, de exemplu, de presupu-
nerea, abstrasă de Francke din
trâiri personale şi larg râs-pînditâ
— s-ar putea spune predominantâ
— în pietism, câ graţia s-ar putea
impune numai în împrejurări
unice şi spe-ciale după o
anterioarâ „luptă pentru căinţă".131
Dat fiind că, după părerea
pietiştilor, nu oricine avea calităţi
pentru o asemenea trâire, cel care,
în pofida aplicării metodei de
ascezâ indicate de pietişti, nu a
cunoscut această trâire, era
considerat de către cei renăscuţi
un creştin pasiv. Pe de altă parte
însă, crearea unei metode pentru
provocarea „luptei pentru căinţă"
avea ca efect faptul că şi
dobîndirea graţiei divine era un
obiect al acţiunii umane
raţionale. în acest aristocratism al
graţiei îşi au originea rezervele
întreţinute faţă de spovedania
confiden^ialâ, nu de toţi — de
exemplu, nu §i de Francke —,
totuşi de mulţi pietişti §i mai ales
de duhovnicii pietişti, aşa cum
arată numeroasele întrebări
adresate lui Spener, rezerve care
au avut o contribuţie la
suprimarea ei şi în luteranism.
Căci efectul vizibil al graţiei
obţinute prin ispăşire şi conduită
sfîntă
141
trcbuia sâ hotărascâ în lcgălură cu
admisibilitatea absol-virii dc
păcatc. Ca atare, cra imposibil să
te mul^umeşti cu o simpla
conlnlio'' pcntru a o oh^ine.132
Judccala de sine rcligioasă a lui
Zinzendorf, deşi înce-pusc să
şovăie în faţa atacurilor
ortodoxiei, sc revărsa mereu în
ideea de ..unealtă". De allfel însă,
concepţia acestui straniu „dilctant
religios", cum îl numeşte Ritschl,
suponă greu o interprclare lipsitâ
de echivoc în problema-tica ce nc
intercscază.133 El per.sonal s-a
declarat în repe-tatc rînduri ca
reprc/entant al tropului paulin-
luteran iiiipotriva celui „piclisl-
iacobit" carc s-ar ţinc prea strîn.s
dc ]csc. Dar comunilalca fraylor
moravi şi practicile ei. pc carc cl
le admitea în pofida accentului pc
carc îl punca inercu pc
aparlenent.a sa la lulcranism134 şi
pe care lc pro-muva. s-a siluat în
protocokil notarial din 12 augu.sl
1729 pc u po/.uic carc
corespundca în inarc ma-surâ
arislocra^ici calvinislc a
sl'iniilor."1 Mult cliscutatul
iransler al lunc^ici dc dccan
a.supra lui Crisios în 12
noicmbric 1741 a expri-inal ccva
a.scmănalor. La care se adăuga
faplul că, din cci irci Iropi ai
comunilaţ.ii fra^ilor moravi. cel
calvinist şi cel morav crau din
capul locului oricnla^i în esen^ă
spre ctica profc.sională
protcslanlă. Zin/cndorfs-a
pronun^at, de ase-incnca. într-un
spiril absolut puritan faţă de John
Wesley în scnsul ca. chiar dacă
cel justificat nu se rcciinoa^lc
singur. altii ar putca să-i
rcciiiionscă juslif'icarea după
modul său dc via^ă.'^'Dar, pe de
altă partc, în evlavia spe-cifică
comunităyi de la Herrnhut a
fra^ilor moravi mo-mentul
emo^ional se plasează pe primul
plan, încercînd în mod spccial la
Zinzcndorf să anulexe mereu137
lendinţa către sanctificarea
ascctică în sens puritan şi să
impună sanctificării prin faptc
bunc o orientare luterană.13* De
a.seme-nea, sub influenţa
respingerii conventiculelor şi a
men^ine-rii practicii spovedaniei,
s-a dezvoltat o legătură gîndilă
esenţialmente în spirit luteran de
mediere a mîntuirii prin
' Pocăin^ă.
142
sfintele sacramcnte. Principiul
zinxendorfian potrivil căruia
sinceritatca scntimentului religios
estc criteriul autcnticita^ii salc, la
fcl, de cxcmplu, ca şi utilizarea
Ira-gerii la sorţi ca mijloc de
revelare a voinţei lui Dumnezeu
au acţionat atît de puternic
împotriva raţionalismului
modului de viaţă, încît, pe
ansamblu. elementele emo^io-
nale antiraponale ale evlaviei
comunităţii de la Herrnhut a
fraţilor moravi au avut în slcra de
influenţă a conlelui139 o puterc
mult mai mare decît în celelallc
zone ale pielis-mului.140 Lcgătura
dintre moralilate şi iertarea
pâcaielor din Idca tii.lci tnitnim a
lui Spangenbcrg este la tel de
slabă141 ca în lutcranism în
general. Rc.spingerea de călre
ZinzendoiT a aspiraţ.ici
metodisle spre peiTec^iunc
cores-punde aici, ca şi în rcstul
opcrci sale. idcalului sâu. în t'ond
eudaiinonisl, de a-i face pe
oameni să simtă fcricirca
mînluirii (el spunc
..Gliickscligkeit") în prezenl142, în
loc de a-i îndruma §i a lc olcri
ceniludinea ei prinir-o muncă
ra^ională în lumea c/c
(./y/ifo/o.143 Pe dc alla partc însă,
ideea că valoarea principalâ a
comunităţii fraiilor moravi, spre
dcosebirc dc alte biserici, ar
consta în caracicrul activ al vieUi
creştine. în activilatea misionară
§i implicit în acli-vitatea
profesională144 a rămas §i aici vie.
La care se adaugă şi faptul că
ra^ionalizarca practică a vietii din
punctul de vedcrc al uiilit'^ii a
fost o componentă esentială a
con-cep^iei dcsprc viaţ.ă a lui
Zinzcndorf.145 Pentru el. ca şi
pentru al^i rcprczcntan^i ai
picti.smului, ea era o conse-
cin{â, pe de o parte, a respingerii
categorice a specula^iilor
filozot'ice, periculoase pentru
credinţă, şi, respectiv, pre-ferin^a
pentru cunoştin^ele cmpirice de
detaliu146, iar, pe de altă parte, a
întelepciunii laice a misionarului
profesionist. Comunitatea fratilor
nnoravi ca centru al misiunii era
în acelaşi timp şi o întreprindere
comercială, orientîndu-i astfel pe
membrii săi spre asceza laică; o
ascezâ ce-şi căuta în viată
pretutindeni „probleme" şi o
structurâ lucid şi deliberat
potrivită acestora. Intervine însă
obstacolul — avîndu-şi obîrşia în
modelul vie^ii misionare a
apostolilor —
143
al glorificării charismei
apostolice şi al pauperitâţii,
dedusâ din viaţa misionară a
„ucenicilor"147 aleşi prin graţia lui
Dumnezeu, ceea ce echivala ca
efect cu o parţială reîntoarcere la
consilia evangelica. Crearea unei
etici pro-fesionale raţionale dupâ
chipul celei calviniste era astfel
frînată, chiar dacă — aşa cum
aratâ schimbarea mişcârii
anabaptiste — nu exclusă, ci mai
degrabă energic pregă-titâ
lăuntric prin ideea muncii numai
„de dragul profesiei".
Din punctele de vedere care ne
intereseazâ, examinînd în general
pietismul gennan, vom fi nevoiţi
să constatăm în ancorarea
religioasă a ascezei sale o ezitare
şi o nesi-guranţă, făcîndu-1 mult
inferior consecvenţei de fier a
cal-vinismului, inferioritate
determinată în parte de influenţa
luterană, în parte de caracterul
emoţional al religiozităţii sale.
Este drept că sîntem foarte
unilaterali atunci cînd pre-zentăm
acest element emoţional ca fiind
aspectul specific pietismului şi
opus luteranismului.1^ Dar în
comparaţie cu calvinismul,
intcnsitatea raţionalizârii vieţii nu
avea cum să nu fie mai scăzută,
deoarece impulsul lăuntric al
gîndului la starea de graţie care
trebuie mereu recon-firmată — ea
asigurînd un viitor etern — este
deviat emoţional spre prezent, iar
în locul încrederii în sine, pe care
predestinatul căuta s-o
redobîndească mereu printr-o
muncă neobositâ §i eficace, a fost
pusâ acea umilintă §i
slâbiciune149 a fiin^ei, parţial o
urmare a stimulării emoţiei
orientate exclusiv spre trăiri
interioare, parţial a instituţiei
luterane a spovedaniei pe care
pietiştii o priveau adeseori cu
multă circumspecţie, dar pe care
totuşi o tolerau, în cele mai multe
cazuri.150 Câci în toate acestea se
manifestâ acel mod specific
luteran de căutare a mîntuirii
pentru care hotărîtoare este
„iertarea păcatelor" şi nu
„sanctificarea" practică. în locul
aspiraţiei deliberate, raţionale, de
a obţine şi de a păstra
cunoaşterea sigură a mîntuirii
viitoare (de dincolo), ne aflăm în
prezenţa nevoii de a simţi
împăcarea şi comuniunea cu
Dumnezeu aici (pe pămînt).
144
^„
După cum în viaţa economică
înclinaţia pentru satisfacţia
imediată este în conflict cu
conducerea raţională a
„econo-miei" care are drept
scop esenţial grija pentru
viitor, tot astfel stau lucrurile,
într-un anumit sens, şi în
domeniul vieţii religioase.
Este evident că orientarea
nevoii religioa-se spre un
ataşament sentimental lăuntric
legat de prezent conţinea un
impuls mai mic spre
raţionalizarea activitâţii laice,
în comparaţie cu nevoia de
confu-mare orientată spre
viaţa de dincolo a „sfinţilor"
reformaţi, pe cînd în com-
paraţie cu luteranii ortodocşi
cu credinţa lor legatâ tradi-
ţional mai mult de cuvinte şi
de sacramente, ea era
întotdeauna capabilă să
dezvolte un plus de
impregnare a modului de
viaţă cu metodica religioasă.
Pe ansamblu, pietismul
avansa de la Francke şi
Spener spre Zinzendorf printr-
o tot mai accentuată
subliniere a caracterului
emoţional. Dar aceasta nu
era.o „tendinţă evolutivâ"
ima-nentă care se exterioriza
în pietism. Aceste diferenţe
erau un rezultat al opoziţiilor
dintre mediile religioase (şi
sociale) din care proveneau
reprezentanţh lor de seamâ.
Nu ne putem opri aici asupra
acestor probleme şi nici nu
putem vorbi de modul în care
specificul pietismului german
îşi găseşte expresia în
extinderea sa socială şi geo-
grafică.151 Aici trebuie sâ ne
reamintim că nuanţarea
acestui pietism emoţional în
comparatie cu modul de viaţă
religios al sfinţilor puritani se
desfăşoară în treceri trep-tate.
Dacă o să caracterizăm măcar
provizoriu consecinţa practicâ
a acestei deosebiri, virtuţile
pe care le cultiva pie-tismul
pot fi considerate ca fiind
apropiate pe de o parte
funcţionarilor, slujbaşilor,
muncitorilor §i celor care
lucrează în industria casnică
„fideli profesiei lor"152 şi, pe
de altă parte, patronilor cu
înclinaţu preponderent
patriar-hale, manifestînd o
bunăvoinfă plăcută lui
Dumnezeu (în genul lui
Zinzendorf). în comparaţie cu
aceasta, calvi-nismul pare o
rudă mai apropiată a simţului
juridic dur şi activ al
întrepnnzătorilor burghezi
capitalişti.153 în fine,
145
pietismul pur emoţional este, aşa
cum a subliniat încâ Ritschl154, o
delectare religioasă pentru
leisurcd classes*. Oricît de
incompletă ar fi această
caracterizare, totuşi şi astăzi încâ
îi corespund anumite deosebiri §i
în ceea ce priveşte specificul
economic al popoarelor care s-au
aflat sub innuen^a uneia sau
alteia dintre aceste douâ orientări
ascetice.
Combinaţia dintre religiozitatea
emoţională şi totuşi ascetică şi
indiferen^a crescîndă sau
respingerea fundamen-telor
dogmalice ale ascezei calviniste
caracterizează şi varianta anglo-
americană a pielismului
continental: incio-dismul.^5 însăşi
denumirea araia specificul său
remarcat de către contemporani:
sislematica „metodică" a modului
de via^ă în scopul de a ajungc la
certitudo snlutis'. căci şi aici cste
vorba dc ea de la bun începul şi
ea a răinas în ccntrul aspira^iilor
religioase. înrudirea
incontestabilă, în pofida tuturor
dcosebirilor, cu anumite orientări
alc pietismului german156 sc
manifestâ în primul rînd prin
faptul câ această mctodologie a
fost transferată şi asupra actului
cnwtionnl al „convcrtirii". Aici
starea emo^ionalâ provocatâ la
John Wesley de influen^a
herrnhutcrist-luterană a luat un
carac-ter pronun^at cnwţionaî, în
spccial pe solul american, întrucît
metodismul era din capul locului
orientat spre acti-vitatea
misionară în rindurile maselor. 0
luptă pentru căinţâ ridicatâ uneori
pînă la cea mai înfricoşătoare
stare de extaz, efectuatâ în
Amcrica de preferinţă pe „banca
groazei", a condus la credinţa câ
graţia lui Dumnezeu este
nemeritată şi astfel, în acelaşi
timp, la conştiinţa justificârii şi
înnpă-cării. Această religiozitate
emoţională a intrat cu mari difi-
cultăţi interioare într-o legătură
stranie cu etica ascetică fixată o
dată pentru totdeauna raţional
prin puritanism. în primul rînd, în
opoziţie cu calvinismul, care
suspecta orice stare emoţională
ca fiind înşelâciune, s-a
considerat drept singur §i
neîndoielnic temei al lui
certitudo salutis siguranţa
* Clasele avute.
146
1
absolută a beneficiarului
graţiei, în principiu doar
simţită, decurgînd din
nemijlocirea mârturiei
spiritului. Această siguranţă
trebuia să fie stabilită cel
puţin în mod normal, pentru o
anumită zi şi o anumită oră.
Conform învăţăturii lui
Wesley care reprezintâ o
amplificare consecventă a
doc-trinei sanctificării, dar, în
acelaşi timp, o abatere
categorică de la vananta
ortodoxă a acesteia, un om
renascut în acest fel poate,
încă în această viaţă, datorită
acţiunii graţiei în el, printr-un
al doilea proces lăuntric care
are loc în mod obişnuit
separat §i adeseori pe
neaşteptate — „sanctifi-carea"
— sâ ajungâ la conştiinţa
perfecţiunii în sensul absen^ci
păcatului. Oricît de greu se
realizează acest (el, adeseori
abia spre sfîrşilul vieţii, el
este necesar — câci cer-liludo
snliilif, este garantată pcntru
totdeauna şi punc o cer-
titudine senină în locul grijii
„ursuze" a calvinistului157—
şi, în orice au, un autenlic
convertil trebuie să se
manifeste faţă de sine însuşi şi
fa^ă de ceilal^i prin accea că
cel pu^in păcalul „nu are
putere asupra lui". Cu toată
imporianţa hotărîtoare a
mărturiei de sine a
sentimentului, nu s-a renun[at,
fircşte, la conduita stîntă
orientată după lege. Atunci
cînd Wesley a luptat
îinpotrivajustificării prin fapte
bune a limpului său, el n-a
făcut decît să reînvie vechea
idec puritanâ dupâ care
faptcle nu sînt cauza reală, ci
doar un principiu de
cunoaşlere a starii de graţie şi
aceasta numai în cazurilc cînd
clc s-au făcut spre gloria lui
Dum-nezeu. Numai conduita
corectă nu era suficientâ, aşa
cum a aflat el din proprie
experienţă, trebuia să existe şi
senti-mentul stării de gra^ie.
Uneori Wesley însuşi a numit
fap-tele „condi^ie" a gratiei,
subliniind şi în declaratia din
9 august 1771158 că cel ce nu
săvîrşeşte fapte bune nu este
un adevârat credincios.
Metod4tii au subliniat că ei
nu se deose-besc de biserica
oficială prin doctrină, ci prin
modul în care îşi manifestă
evlavia. De cele mai multe ori
importanţa „rodului" credinţei
a fost motivată prin loan, L,
3,9 şi felul de viaţă a fost
considerat ca semn clar al
renaşterii. Cu toate acestea au
apărut dificultăţi.159 Pentru
metodiştii care
147
erau adepţi ai doctrinei
predestinării, deplasarea lui certi-
tudo salutis nli înspre conştiinţa
graţiei rezultînd din felul de viaţă
ascetic ca atare, confmnat tot
mereu, ci înspre sen-timentul
nemijlocit de graţie şi
perfecţiune160— căci atunci
certitudinea oferită de
„perseverentia" s-ar îmbina cu o
luptă umcă pentru căinţă —
însemna unul din două lucmri:
sau, la firile slabe, o interpretare
antinomică a „libertăţii creştine",
adicâ prăbuşirea felului de viaţâ
metodic sau, în cazurile în care se
refuza această consecinţă, o
conştiinţâ de sine a sfinţilor161,
ridicîndu-se pînă la înâlţimi
ameţitoare, o amplificarc prin
emoţie a tipului puritan. Avîndu-
se în vedere âtacurile
adversarilor, s-a încercat
contracararea consecinţelor, pe de
o parte, prin sublinierea insistentă
a caracterului normativ al Bibliei
§i a indispensabilitâţii
conftrmării162, iar pe de altă parte
ele au determinat în cadrul
mişcării o întărire a orientării
anticalviniste a lui Wesley,
potrivit căreia graţia putea fi
pierdută. Putemicele influenţe
luterane de care fusese marcat
Wesley163 prin intermediul
comunităţii fraţilor moravi au
intensificat această evoluţie şi au
amplificat incertitudinea
orientării religioase a moralitâţn
metodiste.164 în fine, rezultatul a
fost că, în esenţă, numai
conceptul de „regeneration" — o
certi-tudine a mîntuirii simţitâ
direct ca rod al crediiiţei — ca
temclie indispensabilă §i de
sanctificare cu urmarea ei, eli-
berarea (cel puţin vinualâ) de sub
puterea pâcatului, a fost mentinut
ca dovadâ fermâ — ce decurge de
aici — a stării de graţie, fiind
devalorizată în mod
corespunzâtor im-portanta
mijloacelor exteme ale graţiei,
mai ales ale sacra-mentelor. în
orice caz, general awakening*
care călca pe urmele
metodismului pretutindeni,
inclusiv în Noua Anglie, însemna
o înăltare a doctrinei privind
graţia §i alegerea.165
Ca atare, în analiza aoastra,
metodismul apare ca o structură
avînd o eticâ la fel de labilă ca §i
pietismul. Dar
>
Trezirea generală.
148
şi el se servea de aspiraţia spre o
higher life', o „a doua mîntuire",
ca un fel de surogat pentru
doctrina pre-destinării şi,
originară din Anglia, practica
eticii sale se orienta spre
creştinismul refonnat de acolo, a
cărui revivaT* voia să fie. Din
punct de vedere metodic, s-â creat
actul emoţional al convertirii.
După ce acesta s-a rea-lizat, nu a
urmat o pioasă bucurie decurgînd
din comu-niunea cu Dumnezeu
de genul pietismului emoţional al
lui Zinzendorf, ci emoţia a fost
imediat îndrumată pe fâgaşul
aspiraţiei raţionale spre
perfecţiune. De aceea, caracterul
emoţional al religiozităţii nu a
condus spre un creştinism
lăuntric emoţional de felul
pietismului german. Că acest
lucru era legat (ca urmare, în
parte, tocmai a momentelor
emoţionale ale convertirii) de o
mai slabâ dezvoltare a
sentimentului păcatului a relevat
încă Schneckenburger şi a râmas
un punct constant în critica
metodismului. Aici a fost
hotărîtor caracterul fundamental
reformat al simţirii religioase.
Aceastâ provocare a emotiilor
avea mai întîi forma unui
entuziasm ocazional, care apoi
devenea tot mai aprins, fâră însă
a afecta în vreun fel caracterul
raţional al modului de viaţâ.166
Astfel, „regeneratiori" a
metodistnului a creat doar o
completare la doctrina
sanctificârii prin fapte bune:
consolidarea religioasă a modului
de viaţâ ascetic, după ce se
renunţase la predestinare.
Semnele dis-tincte ale conduitei,
indispensabile pentru atestarea
unei convertiri autentice ca o
„condiţie" a ei, aşa cum spunea
Wesley, au fost în fond exact
aceleaşi ca şi în calvinism. în cele
ce unnează167, discutînd ideea de
profesie la a cârei dezvoltare el
nu a adus nici o contribuţie
nouă168, putem lăsa metodismul la
o parte, dat fiind că a aparut mai
tîrziu.
Pietismul de pe continentiil
european şi metodismul
popoarelor anglo-saxone privite
din punctul de vedere al ideilor
lor, ca §i din cel al dezvoltârii lor
istorice, sînt nişte
•Via(â superioară.
** Renaştere.
149
fenomenc secundare.169 în
schimb, ca un al doilea purtător
</e sine stătător al ascezei
prolcstante, alături de calvini.sm
se află anabaptismul şi scclcle
care s-au desprins din cl în
sccolcle al XVI-lca şi al XVII-
lea, în mod direct sau prin
adoptarca formclor lui dc gîndire
religioasâ— bnptiştii'10,
incnoni(ii §i. mai alcs, quukcl'ii.n\
0 dată cu aceştia ajun-gcm la
comunită^i rcligioasc a căror
eiică are o cu totul altâ bază dccîl
docirina reformată. Sludiul care
urmcază şi care relevă numai
ceea ce este important peniru noi
nu poate ot'eri o imagine a
diversita^ii de formc ale accstci
mişcari. Fircştc că din nou puncm
acccntul principal pc cvolu^ia din
^arilc capitalislc vcchi. — Iilcea
cca mai imporlantă din punct dc
vcdcrc principial şi istoric a
tuturor accslor comunilă^i, a
cărei influcn^ă asupra dez-
vollarii culturii nu va pulca n
pusâ în cviden^ă decîl înlr-un all
contcxt, am înlîlnil-o deja în
t'ormc incipicnlc: estc vorha dc
„bclicvcrs' church".172 Accasta
al'irm;! că o comunitate
religioasă, ..biscrica vixihilâ"
după tcrmenul folosit dc
biscricilc rcformatc173, nu mai era
conccpută ca o instituţic fidci
co/n/.s pciilru alingcrca unor
scopuri supranalurale, ca o
in.^litiilic carc. în mud inevilabil.
cuprinde atît pe cei drep^i, cît §i
pe cei ncdrcp^i, ne spre
preainarirea lui Dumnc/.eu (la
calvinişti), fie în scopul mcdierii
mîntuirii oamenilor (la calolici şi
luterani), ci exclusiv ca o
comuni-tate a crcdincioşilor şi
rcn.is'ci/p/or pcrsonali şi numai a
acestora: cu alle cuvinte nu ca o
„bi.scrică", ci ca o „scctâ".174
Numai acest lucru urma să fie
simbolizat de principiul, în sine
pur cxterior, de a-i boteza
exclusiv pe adul^ii care au
dobîndit şi au cunoscut credin^a
lăuntric şi personal.175
„Justificarea" prin această
crcdinţă era la .
baptişti, aşa cum au repctat-o
aceştia cu perseverenţă cu prilejul
tuluror discu^iilor religioase,
radical deosebitâ dc ideea unei
atribuiri „judiciare" a meritului
lui Cristos, idee care domina
dogmatica ortodoxă a vechiului
prolestan-tism.176 Ea consta mai
curînd în apropricrca lăuntrică a
operei mîntuitoare a lui Cristos.
Dar aceasta se producea
150
prin revclaţie individuală, prin
efectul spiritului lui Dum-nezeu
asupra individului şi nuniai prin
acest efect. Acesta era oferit
tuturor şi era suficient să aştepţi
spiritul şi să nu te opui venirii lui
prin ataşamentul păcâtos faţă de
lume. Importanţa credinţei în
sensul cunoaşterii învâţăturii
bise-riceşti, dar şi în sensul
primirii cu căinţă a graţiei lui
Dumnezeu a trecut pe al doilea
plan şi astfel s-a produs o
renaştere — fircşte mult
transformatoare — a unor idei
pneumatologic-religioase ale
creştinismului originar. De
exemplu, secta pentru care
Menno Simons, în a sa Fonda-
mentboek (1539), a l'ost primul
care a creat o doctrină destul de
închegată, urmârea, la fel ca şi
celelalte secte anabaptiste, să fie
o adevârată biserică.
impunitabilă, a lui Cristos,
constînd. la fcl ca şi comunitatea
originarâ, din cci chcma^i şi
trezi^i per.wnal de Dumnezeu.
Renăscuţii şi numai aceştia sînt
fraţi ai lui Cristos pcniru câ erau,
ca şi el, zămisliti spiritual direct
de Dumnezeu.177 De aici a
rezultat pentru primele
comunităţ.i de anabaptişti o
evitai'e strictă a ..lumii". adică a
oricăror contacie nu neapârat
necesare cu laicii. legată dc cea
mai strictă bibliocraţie în sensul
vie^ii exemplare a priinei
generalii de creştini. Atîta timp
cît vechiul spirit a rămas viu17^.
acest principiu al evitării lumii nu
a dispărut niciodată cu totul. Din
tot ce a dominat începuturile lor,
sectele anabapliste au acceptat ca
principiu constant pe acela pe
care 1-am cunoscut, cu o alta
molivare, la calvinism şi a cârui
importanţâ funda-mentalâ va ieşi
mereu la iveală: repriivarea
necondiţionatâ a oricarei
„idolatrizâri a făpturii" ca
devalorizare a vene-raţiei
datorate numai lui Dumnezeu.179
La prima generaţie de anabaptişti
din Elveţia şi din sudul Gennaniei
modul de viaţâ biblic era gîndit
tot atît de radical ca, inilial, la
Sfîntul Francisc: ca desprindere
brutalâ de orice bucurie lumeascâ
şi o viaţă strict după modelul
apostolilor. Şi într-adevăr viaţa
multora dintre primii lor
reprezentanţi aminteşte de cea a
Sfîntului Egidiu. Dar această
strictă res-pectare a Bibliei180 nu
avea o poziţie prea fermă fată de
151
caracterul pneumatologic al
religiozitaţii. Ceea ce Dumnezeu
revelase prorocilor şi apostolilor
doar nu era tot ce putea şi dorea
El să reveleze. Dimpotrivă:
dăinuirea cuvîntului, conceput nu
ca document scris, ci ca o foiţă a
Sfîntului Duh cu efect în viaţa
cotidiană a credincioşilor şi care
vorbeşte direct oricui vrea să-1
asculte, era — aşa cum a predicat
încă Schwenckfeld contra lui
Luther şi, mai tîrziu, Fox contra
presbiterienilor —, potrivit
marturiei comuni-tâţilor
originare, singurul semn de
recunoaştere al bisericii
adevârate. Din această idee a
revelaţiei continue a rezultat
doctrina bine cunoscută,
dezvoltatâ mai tîrziu în mod
consecvent de quakeri, cu privire
la însemnătatea în ultimă instanţă
decisivă a mărturiei lăuntrice a
spiritului în raţiuhe şi conştiinţă.
Prin aceasta a fost înlâturată nu
vali-ditatea, ci dominaţia
exclusivă a Bibliei şi totodată s-a
iniţiat o evoluţie care a abandonat
în mod radical toate râmaşiţele
doctrinei bisericeşti a mîntuirii,
iar la quakeri chiar botezul şi
împărtăşania.181 Alături de
predestinaţio-nişti, mai ates de
calviniştii riguroşi, anabaptiştii au
împins cel mai departe
devalorizarea radicală a tuturor
sacramen-telor ca mijloace de
mîntuire §i astfel au dus la o
„scoatere a lumii de sub puterea
vrăjii" pînă la ultimele ei
consecinţe. Numai ,4umina
interioarâ" a revelaţiei continue
facea posibilă adevărata
înţelegere deopotrivâ a
revelaţiilor biblice ale lui
Dumnezeu.182 Pe de altâ parte,
efectul ei, cel puţin potrivit
doctrinei quakerilor, care au dus
raţionamentul pînă la capăt, putea
sâ se extindâ şi asupra oamenilor
care nu au cunoscut niciodatâ
forma biblică a revelaţiei.
Afinnaţia „extra ecclesiam nulla
salus" era valabilă numai pentru
biserica invizibilă a celor
iluminaţi de spirit. Fără aceastâ
lumină interioară, omul natural,
chiar dacă era câlăuzit de raţiunea
naturală183, râmînea om ca o fiinţâ
pur camală, a cărei depărtare de
Dumnezeu anabaptiştii, inclusiv
qua-kerii, o simţeau cu şi mai
multă duritate decît calviniştii.
Renaşterea, pe de altă parte, pe
care o produce spiritul dacă-1
aşteptăm şi dacă i ne dedicâm
lăuntric, poate, fiind
152
generată de Dumnezeu, să ducâ la
o asemenea înfrîngere deplinâ a
puterii pâcatului184, încît
recidivele sau chiar pier-derea
stării de graţie devin practic
imposibile, deşi, aşa cum s-a
întîmplat mai tîrziu în metodism,
atingerea acestei stâri nu era
considerată ca o regulă, ci gradul
de perfec-ţiune al fiecâruia se
socotea ca fiind supus evoluţiei.
Toate comunitâţile anabaptiste
doreau să fie comunitâţi „pure",
în sensul ca toţi membrii sâ se
comporte ireproşabil.
Desprinderea lăuntrică de lume §i
de interesele ei şi supu nerea
necondiţionatâ faţâ de dominaţia
lui Dumnezeu care ne vorbeşte în
conştiinţă erau singurul semn
indubitabil al unei renaşteri reale,
iar conduita corespunzătoare o
con-diţie a mîntuirii. Aceastâ
îndepârtare nu putea fi cîştigată,
ci era un dar al graţiei lui
Dumnezeu, dar numai cine trăia
dupâ conştiinţa sa se putea
considera ca renăscut. în acest
sens, „faptele bune" erau „causa
sine qua non". Se vede deci:
aceste din urmă raţionamente ale
lui Barclay, de la care nu ne-am
îndepărtat, echivalau de fapt cu
doctrina reformatâ şi cu siguranţâ
că au fost dezvoltate stînd încâ
sub influenţa ascezei calviniste,
care a precedat sectele
anabaptiste din Anglia şi Ţările
de Jos. întreaga primă epocâ a
activităţii misionare a lui G. Fox a
constat în a predica însuşirea
temeinicâ şi lâuntricâ a acesteia.
Dar, din punct de vedere
psihologic — dat fiind că pre-
destinarea a fost respinsâ —
caracterul specific metodic al
moralitâţii anabaptiste se întemeia
mai ales pe ideea „aşteptăni
efectului spiritului, care şi pînâ în
zilele noastre marchează
caracterul meeting-ului quakenst,
analizat atît de subtil de Barclay.
Scopul acestei aşteptări în tăcere
ar fi dupâ el depăşirea
instinctualului şi a iraţionalului, a
pasiu-nilor şi stărilor subiective
ale omului „natural". El trebuie sâ
tacă pentru a crea acea profundă
linişte a sufletului, sin-gura în
care Dumnezeu poate vorbi.
Sigur câ efectul acestei
„aşteptări" se putea transforma în
stări isterice, în credinţa câ eşti
profet şi, atîta timp cît existau
speranţe eschatologice, putea
provoca o izbucnire de entuziasm
153
chiliastic — aşa cum acest lucru e
posibil la toate celelalte genuri de
pietate fundamentale în mod
similar §i care s-a realizat în
orientarea distrusă la Miinster.
Dar, o dală cu pătrunderea
anabaptismului în viaţa
profesională normală laică, ideea
că Dumnezeu vorbeşte numai
atunci cînd omul tacc însemna
evident o educaţie pentru o
chibzuire calmă a acţiunilor şi
pentru orientarea acestora după
cerce-tarea individuală plină de
grijă a conştiinţei.^5 Practica vieiii
comunităţiJor anabaptiste de mai
lîrziu — într-o măsură foarte
specificâ aceea a quakcrilor — şi-
a însuşit acest caracier calm,
sobru, prin excelen^ă conştwcios.
„Scoaterea radicală a lumii de sub
puterea vrăjii" nu admitea alt
drum decît asceza laică interioară.
Penlru comunhăţile care nu
doreau să aibă de-a face cu
puterca politicâ şi cu aclivi-tăţile
ei. rezulta de aici pătrunderea
accstor virtu^i ascetice în via^a
profcsională. în timp cc
conducatorii celei mai vcchi
mişcări anabaptiste fuseseră
foarte radicali în ccca ce privcşte
îndcpârtarea lor dc lume, modul
de viaţâ slrict aposiolic nu mai
cra meniinut în mod
necondi^ionat pentru loţi ca
necesar pcntru dovedirea
renaşterii începînd chiar cu prima
generatie. Această gencratie a
avut deja elcrnente burgheze
înstarite. încă înainte de Menno,
care militase fără şovăială pentru
virtuiea profesională laicâ şi
pentru ordinea întemeiată pe
proprietatea privată, austeritatea
morală a anabaplişlilor s-a
îndreptat pe făgaşul trasat de eiica
reformată186, tocmai penim că
evolulia spre forma nelaică,
monahală a ascezei era refuzată
oricui — de pe vremea lui Luther
pe care I-au urmat to[i
anabaptiştii — ca fiind nebiblică
§i excluzînd sanctificarea prin
fapte bune. Totuşi — făcînd
abstraqie de comunitâtile
semicomu-niste, ale perioadei
timpurii — nu numai că o sectă
ana-baptistă (aşa-numiţii
„Tunker, „dunckards'-,
„dompelaers") a respins pînă în
zilele noastre orice instrucţiune şi
orice avut depăşind cele necesare
subzistenţei, ci chiar şi la Barclay
fidelitatea faţă de profesie nu este
concepută în sens calvinist sau
numai luteran, ci mai degrabă
lomist, ca
154
o conseciniă niiluiali mlionc'
incvitabila a înradăcinării
credinciosului în lume.1" Dacâ
accsle conccptii au fost atectaie
de o alcnuare similară a
concep^iei calvinisle pri-vind
profcsia, ca în multe din opinhle
lui Spener şi alc picliştilor
germani, la sectele anabaptistc, pe
de altă parte, inlcnsitatea
inlcrcselor profcsionale
cconomice a fost, prin dircri^
faclori, considcrabil accentuală.
în primul rînd, datorilă refu/'ului
dc acccptarc a unor posturi de
funcţio-nari publici, conccpute
inilial ca o dalorie religioasâ
rczul-lînd clin îndepartarea dc
lume. Accst refuz a coniinual să
existe chiar ^i clupâ ce s-a
renunţal la cl în principiu, în
praclicâ, ccl pulin la menoni^ şi
la quakcri, ca urmare a rcfuzului
catcgoric dc a uliliza armelc şi de
a presta jură-mînlul, dcoarcce de
aici rezulla şi o descalincare
pcntru funcţii publice. La toate
varianlele anabaptistc ea era
în.soUtă de o adversitate certâ
ta^â de orice fel de stil aris-
tocralic de viaiâ, parţial, ca în
cazul calviniştilor, ca urmare a
interdicţiei de preamărire a
oricârei fiin^e pămîn-teşti, par^ial
datorită unor principii apolitice
sau de-a dreplul antipolitice. în
t'elul acesta, întreaga metodicâ
sobrâ şi conştiincioasă a modului
de viaţă anabaptist a fosl împinsă
pe fâgaşul vieţii profesionale
apolitice. Prin aceasta, imensa
importanţă pe care doctrina
anabaptistă a mîntuirii o acorda
controlului prin conştiinţă ca
revelaţie individuală a lui
Dumnezeu a imprimat
comportării în viaţa profesionalâ
un caracter a cârui semnificaţie
majoră pentru manifestarea unor
laturi fundamentale ale spiritului
capitalist o vom cunoaşte mai
îndeaproape în cele ce urmează,
şi chiar şi atunci numai în măsura
în care acest lucru este posibil,
farâ a discuta ansamblul eticii
politice şi sociale a ascezei
protestante. Pentru a anticipa
măcar acest lucru, vom vedea că
fonna specifică pe care a luat-o188
asceza laicâ la anabaptişti, în
special la quakeri, şi-a găsit
expresia, la nivelul de gîndire din
secolul al XVII-lea, în
* în mod natural.
155
confinnarea practică a acelui
important „principiu" al „eticii"
capitaliste formulat de obicei în
cuvintele „honesty is the best
policy"*189, care şi-a aflat
confinnarea clasicâ în tratatul mai
înainte citat al lui Franklin. Spre
deosebire de aceasta, vom lămuri
efectele calvinismului mai mult în
direcţia descătuşarii energiei
privat-economice generate de
cîştig: câci în pofida legalităţii
formale a ceea ce este „sfînt", în
cele din urmâ calviniştii acceptau
adesea dic-tonul lui Goethe: „Der
Handelnde ist immer
gewissenslos, es hat niemand
Gewissen als der
Betrachtende."**190
Un alt element important care a
favorizat intensitatea ascezei laice
a confesiunilor anabaptiste nu
poate fi nici el discutat în toată
amploarea lui decît într-un alt
context. Totuşi şi în privinţa lui
anticipăm unele observaţii, cu
scopul de a justifica modul de
prezentare la care am recurs aici.
Cu totul intenţionat nu am luat
deocamdatâ ca punct de plecare
instituţiile sociale obiective ale
vechilor biserici protestante şi
influenţele lor eiice, în special atît
de impor-tanta disciplină
bisenceasaî, ci efectele pe care
apro-prierea subiectivă a
religiozităţii ascetice de către
individ era aptă sâ le exercite
asupra modului lui de viaţă. Şi nu
pentru că aceastâ latură s-a
bucurat pînă acum de mai puţinâ
atenţie, ci pentru că efectul
disciplinei bisericeşti nu a
ac{ionat întotdeauna în aceeaşi
direcţie. Controlul poli-ţienesc al
bisericii asupra vieţii individului,
impus în teri-toriile în care
bisericile calviniste erau biserici
de stat, control ce friza Inchiziţia,
putea sâ acţioneze într-un sens
contrar eliberării forţelor
individuale detenninate de
aspiraţia ascetică spre aproprierea
mîntuirii prin viaţă metodicâ şi a
§i făcut-o uneori. Aşa cum
reglementarea mercantilistâ a
statului a putut să cultive
industrii, dar nu §i, cel puţin nu
prin sine însuşi, „spiritul"
capitalist — pe
* Onestitatea este cea mai buni
politicS.
" Cel ce acţionează este
întotdeauna lipsit de scrupule,
numai cel ce contemplă le are.
156
care acolo unde ea avea un
caracter poliţienesc-autoritar, îl
paraliza pur şi simplu —, tot
astfel, acelaşi efect putea sâ-şi
aibă sorgintea §i în reglementarea
bisericească a ascezei, dacă ea se
dezvolta precumpănitor sub
supraveghere poli-ţienească. în
acest caz, ea constrîngea la un
anumit com-portament exterior,
dar, în anumite împrejurări,
paraliza impulsurile subiective
pentru un mod de viaţâ metodic.
Orice analiză a acestui aspect191
trebuie să ţină seama de marea
diferenţă dintre efectul poliţiei de
moravuri a bise-ricilor de stat, o
poliţie autoritarâ, şi cel al poliţiei
de moravuri a sectelor bazat pe
supunerea de bunăvoie. Faptul că,
în principiu, mişcarea anabaptistă
în toate variantele sale a creat
„secte", şi nu „biserici", a
favorizat intensitatea ascezei lor,
la fel ca şi — în măsuri diferite
— în cazurile comunităţilor
calviniste, pietiste, metodiste,
care de facto au fost împinse pe
fâgaşul formârii voluntare de
comunităţi.192
Acum, după ce în cele de mai
sus am încercat să dezvol-tăm
fundamentarea religioasâ a ideii
puritane de profesie, urmează să
cercetăm efectul ei asupra vieţii
econorriice. Cu toate abaterile de
detaliu şi cu toate deosebinle de
accent care se pun la diferitele
comunităţi religioase ascetice pe
punctele de vedere decisive
pentru noi, s-a dovedit câ acestea
sînt prezente şi eficiente la toate
aceste comuni-tăţi.193 Dar, pentru
a recapitula, în studiul nostru este
decisivă la toate variantele
concepţia care apare tot mereu a
„stării de graţie" religioasâ,
tocmai ca o stare (status) care îl
desprinde pe om de ticâloşia
trupului, de „lume".194 Dar
posedarea acestei stâri —
indiferent de modul de dobîndire
a ei potrivit dogmelor variantei
respective — putea fi garantată
nu prin mijloace magic-
sacramentale sau datorită uşurârii
prin spovedanie sau prin fapte
pioase izolate, ci numai prin
confirmare, datorită unei conduite
specifice şi net diferite de stilul
de viaţă al omului „natural". De
aici a urmat pentru individ
imboldul de a-şi controla metodic
starea de graţie a modului de
viatâ şi, ca
157
atare, impregnarea acestuia cu
uscetifirn. Dar, aşa cum am văzut.
acest stil de viaţă ascetic a
însemnat o modelare raţionaJa,
orientată după voinţa lui
Dumnezeu, a întregii existenţe.
lar această asceză nu mai era
opiis supereroga-tionis1', ci o
performanţă considerală ca fiind
cu putinţă pentru oricine voia să
fie sigur de mîntuirea sa.
Hotărîtor era faptul că această
viaţâ specială a sfinţilor cerută de
religic, diferită de cea „naturală",
nu se mai desfâşura — §i acest
lucru este decisiv — în alara
lumii, în comunităţi monahale, ci
m lume şi în rînduielile ei.
RiUionalizarea rnodului de via^ă
în această lumc în pcrspectiva
celei de dincolo era efcctul
concepţiei despre chemarc a
protcstan-tismului ascetic.
Asceza creştină refugiată ini|ial
din lume in singurălate, renunţînd
la lume, o stăpînise din mînăstire
şi prin bise-rică. In ansamblu ea
lăsa cotidianului laic caracterul
său natural. Acum ca paşea în
vială, trîntca uşa mîna.stirii în
urma sa şi începea să pcnetrezc
tocmai viaţa de ficcare zi a lumii
cu metodica ei, să transforme
această via^ă într-una ra^ională în
lume şi totuşi nu din această lume
sau penfni această lume. Cu ce
succes — vom încerca sâ arătăm
în cele ce urmează.

Pentru a înţelege legâturile

dintre reprezentările religioa-se
fundamentale ale
protcstanlismului ascetic şi
preceptele vieţii economice
cotidiene, este necesar să
cercetăm mai ales acele scrieri
teologice despre care putem
spune că sînt roadele practicii
preoţeşti. Căci într-o vreme cînd
lumea de dincolo reprezenta totul
şi în care admiterea la împărtă-
şanie determina poziţia socială a
creştinului, în care intervenţia
preotului în via^a spirituală, în
disciplina bise-
* Treabâ de supralicitare.
158
ricească şi în piddica exercita o
influenţă — aşa cum ne
aratăorice privire fugarâîn
colecţiile de ..consilia", „casus
conscientiae" etc. — pe care noi,
oamenii moderni, piir şi simplu
nici nu putem sâ ne-o mai
închipuim, forţele reli-gioase care
acţionează în această practică
sînt principalii factori care
alcătuiesc „caracterul popular".
în acest subcapitol, spre
deosebire de celelalte care vor
urma, putem aborda
protestantismul ascetic ca pe iin
întreg. Dat fiind în.să că
puritanismul englez derivat din
calvinism oferă cea mai
consecventă fundamentare a ideii
de profcsie, conform principiului
nostru punem în centml
consideraţiilor noastre pc unul din
reprezentanţii lui. Richard Baxter
sc dislinge de alţi reprczentanţi
literari ai eticii puritane prin
poziţia sa eminamente practicâ şi
rca-listă şi, în acclaşi timp, şi prin
recunoaşterea universală a
lucrarilor sale, mcrcu rceditate şi
traduse. Presbiterian şi apologct
al sinoadclor de la Westminstcr,
în acelaşi timp — dcopotriva cu
cele mai bune spirile alc timpului
— depăşind treptat dogma
calvinismului culminant, adversar
lăuntric al uzurpârii lui
Cromwell, la fel ca al oricarei
revoluţii, străin de sectc şi, mai
ales, de zclul fanalic al
„sfin^ilor", dar de o imensă
generozitate faţă de particu-
laritălile exterioare §i obiectiv
faţă de advcrsar, el şi-a câutat
cîmpul de activitate în spccial în
direcţia promovării practice a
vie^ii moralc din punct de vedere
religios; l'iind unul din preo^ii cu
cel mai mare succes pe care îi
cunoaşte istoria, el s-a pus prin
acest gen de activitate în slujba
guvernului parlamentar, la fcl ca
şi a lui Cromwell şi a
Restauraţiei195, pînă ce, sub
aceasta din urmă, încă înainte de
„Sf. Bartolomeu", s-a retras din
funqie. Lucrarea sa Cluistiaii
Directory' este compendiul cel
mai cuprinzător al teologiei
morale puritane, fiind în
întregime orientat după
experienţa practică a propriei sale
activităţi de preot. Pentru
comparare ne vom folosi de
Theologische Bedenken ale lui
Spener, în care se prezintă
pietismul
159
german, Apology a lui Barclay
pentru teologia quakerilor §i
lucrările altor reprezentanţi ai
eticii ascetice196, dar din motive
de spaţiu, pe cît posibil, în note de
subsol.197
Dacâ cercetăm cartea lui Baxter
Saints' Everlasting Rest şi al său
Ctiristian Directory sau lucrări
înrudite ale altora198, ne surprinde
de la prima vedere în judecăţile
cu privire la bogăţie199 şi
dobîndirea acesteia sublinierea
tocmai a elementelor ebionite din
vestirea Noului Testament.200 Ca
atare bogăţia este o mare
primejdie, ispitele sale sînt
neîncetate şi aspiraţia la ea201 nu
este numai lipsită de sens faţă de
importanţa imensă a împârăţiei
cereşti, ci şi în-doielnică din
punct de vedere moral. Se pare câ
aici asceza este mult mai
categoric îndreptată împotnva
oricărei aspiraţii spre dobîndirea
unor bunuri pămînteşti decît la
Calvin, care nu vedea în bogăţia
preoţilor nici o piedică în calea
eficienţei lor. Dimpotrivă, el o
considera un spor util al
prestigiului, care le permitea să-şi
investească averile în mod
rentabil, cu condiţia să fie evitate
neplăcerile. Exemple-le de
condamnare a dorinţei de
înavuţire din scrierile puri-tane
pot fi date la nesfîrşit şi puse în
contrast cu literatura din Evul
Mediu tîrziu, mult mai lipsită de
idei preconce-pute în această
privinţă. Şi aceste rezerve sînt
luate foarte în serios, numai că, la
o examinare mai atentă, se
remarcă sensul şi contextul etic
decisiv al acestor exemple. Şi
anume, ceea ce este realmente
reprobabil din punct de vedere
moral este culcatul pe ureche102
pe avere, este apoi savu-rarea
bogăţiei cu consecinţele sale —
lenevia şi poftele trupeşti — şi,
mai ales, abaterea de la aspiraţia
spre viaţa „sfîntă". Deci averea
este îndoielnică numai pentru că
ea implicâ primejdia acestei
trîndâvii. Căci „etema linişte a
sfinţilor" este numai dincolo. Pe
pămînt, pentru a fi sigur de starea
sa de graţie, omul trebuie „să
execute lucrările aceluia care 1-a
trimis, cît este ziua de mare". Nu
tihna şi desfâtările, ci numai
acţiunea serveşte, potrivit voinţei
clar revelate a lui Dumnezeu,ia
sporirca gloriei Sale.203 Ca atare,
pierderea de timp este primul şi
în principiu cel mai greu păcat.
Durata vieţii este infinit de nnică
şi de preţioasă pentru ca ea să
„stabilească" vocatia proprie.
Pierderea de
160
•fc.
timp prin petreceri,
trăncâneli2", lux205, chiar şi
somnul prelungit206 peste cel
necesar menţinerii sânătăţii
— 6 pînă la maximum 8 ore
— sînt absolut condamnabile
din puncl de vedere moral.207
încă nu se spune ca la
Franklin „timpul înseamna
bani", dar teza este valabilă
oarecum în sens spi-ritual.
Timpul este infinit de
preţios, câci fiecare oră pier-
dută diminuează lucrul în
slujba gloriei lui
Dumnezeu.208 De aceea şi
contemplarea pasivă este
lipsită de valoare sau chiar
condamnabilă, cel puţin
atunci cînd are loc în dauna
muncii profesionalc.209 Câci
este mai puţin plăcută lui
Dumnezeu decît acţiunea vie
a voinţei sale în profesie.210
în plus, pentru ea există
zilele de duminică şi, după
Baxter, întotdeauna aceia
care sînt leneşi în profesia
lor nu au timp nici pentru
Dumnczcu în orele închinate
Lui.211
Astfel. lucrarea de
căpetenie a lui Baxter este
străbătută de propovăduirea,
uneori chiar pătimaşă,
adeseori repetatâ, a nuincii
grelc, perseverente, fizice
sau intelectuale.212 Două
motive acţionează aici
convergent.213 în primul rînd,
munca este inijlociil ascctic
verificat, ea fiind apreciatâ
ca atare de biserica
Occidentului, în opoziţie
categorică nu numai faţă de
Orient, ci şi fată de toate
regulile monahale din
întreaga lume214, din timpuri
străvechi.215 Ea este mij-locul
specific de prevenire
împotriva tuturor ispitelor pe
care puritanismul le
subsumează no^iunii de
unclean life* §i al carei rol
nu cste ncînsemnat. Asceza
sexuală puritană se
deoscbeşte de cca monahală
numai ca nuanţă, nu ca
principiu, iar prin faptul că
include şi viaţa matrimonială
are consecinţe mai mari decît
prima. Căci şi în căsătorie
relaţiile sexuale nu sînt decît
mijlocul voit de Dumnezeu
pentru sporirea gloriei sale
şi, ca atare, sînt permise
numai potrivit poruncii
„creşteţi şi vă înmulţiţi!".216
La fel ca §i împotriva
îndoielilor religioase şi
scrupuloasei auto-flagelări,
tot astfel şi împotriva
tentaţiilor sexuale se pre-
scrie, pe lîngă o dietâ severâ,
alimentaţie vegetariană şi băi
reci, şi preceptul: „munceşte
din greu în profesia ta".217
• Viaţă necuratâ.
161
 Dar dincolo dc toatc acestca,
munca cste în primul rînd un scop
in sinc al vieţii. poruncâ de la
Dumnezcu.218 Pre-ceptul Sfîntului
Pavcl ..cine nu munceşte nu
mănîncă" este valabil
necondiţionat şi pentru toată
lumea.219 Absenţa dorin-ţci de a
munci cstc un simptom al
ahscnţei stării de gra^ie.220
Apare clar distanţarca dc po/.ipa
medievalâ. Toma din Aquino
interprctasc şi cl accastă judecatâ.
Dar, după cl221, munca e.stc
ncccsară numai nalnnili nilionc
pcntru menţi-nerea vieţii
individului şi a comunită(,ii.
Acolo unde acest scop nu cxislă.
încctcază şi valabllilatca
prescrip^ici. Ea sc rcferă numai la
spccic, nu şi la individ. Ea nu se
rcfcra la cci carc poi irai din
avcrca lor fără a munci şi tol
astl'cl contcmplarca ca fnnnă
spirituală dc activitatc în
împărăţia lui Dumnc/.cu sc
siluca/ă inai prcsus dcdl
poruncaîn inicr-pretarca ci :id
liticrnn}. în plus. pcnlru leologia
populară. forma suprcmS dc
..productivitate" monahalâ consta
în sporirca lui //ic.syuri/.s
ccclc^iac' prin rugăciunc §i
cîntaiul în cor. Fircşlc că nu
numai accstc încălcări ale
obligaljci clicc dc a inunci sînl
cxclu.sc la Baxtcr. ci cl insistă
asupra principiului că nici bogăpa
nu clibcrează dc prcs-crip^ia
accca nccondi^ională.222 Nici ccl
bogat să nu mănînce rară a
munci. dcoarecc. chiar dacă nu
este nevoil să muncea.scă pcinru
salisfaccrea ncvoilor salc, rămîne
totuşi porunca lui Dumnc/-cu, pc
care irchuie s-o respcctc la fcl ca
şi ccl sărac.223 Caci providcn^a
divină ţinc la îndemîna oricui,
fânl nici o deu.scbire, o voca^ic,
o protesie (calling), pe carc
ace.sia ircbuie să o rccunoască şi
în care va munci, şi ea nu esie ca
în luleranism224 o misiune căreia
trebuie să i le supui şi cu carc
trebuie să tc mu4umeşti, ci o
poruncă a lui Dumne/.eu dată
individului de a lucra spre gloria
Sa. Aceastâ nuan^â aparent
minoră a avut ample consecinţe
psihologice §i a fost legată de
dezvoltarea acelei interpretâri
providenţialc a cosmosului
economic, curentâ încă în
scolastică.
' Comoara bisericii.
162
 Inca Toma din Aquino. ca şi
alţii, a conceput fenomenul
divi/iunii muncii şi al
împârţirii pe profesii a
societâţii, şi rcfcrirca la cl
este cea mai comodâ, ca
emanaţie directă a planului
cosmic al lui Dumnezcu. Dar
încadrarea oame-nilor în
accst co.smos sc producc c.\
causis naturalibiis* şi cstc
întîrnplătoarc (..continycni".
potrivit uzului lingvistic
scola.stic). După cum am
vă/ut. pcntru Luther
încadrarea omului în slârilc şi
profcsiilc date — rezullată
din ordinea obiccliv i.storică
— cstc o cmana^ie directă a
voin^ei divine ^i. ca atare.
rainincrca individului în
pozi^ia §i în cadrul pe carc i
lc-a indicat Dumnc/cu. o
ohliga^ie religioasă.225
Accasta cu alît mai mult cu
cîl rcla^iilc cvlaviei luterane
cu „lumca" în gcncral au fost
!;i au răma.s din capul locului
ncsigurc. Din st'cra de idci
alc lui Luther. care nu a aban-
dunal niciodată inditcren^a
paulină ra[ă de lume, nu se
putcau cxlragc principii cticc
peniru modelarea lumii şi, ca
atarc. aceasia ohligaţic
trchuic luată aşa cum era şi
numai
a putca l'i declarală obliga^ic
rcligioasă. — De altâ nalură
csic inodul în care sc
nuan^ează caractcrul
providen^ial al locului
intcrc.sclor privat-economicc
în concep^ia puritană.
Polrivit schemci puriianc
 interprctate pragmatic, scopul
providcn^ial al împarj.irii pe
profcsii se recunoaşte după
roiii.lclc ci. Baxter sc
lansează frecvent în
considerajii asupra lor care în
mai multe privinţe amintesc
direcl de cunoscuta apotco/.ă
a diviziunii inuncii a lui
Adam Smith.226 Spccializarea
profesiilor conduce, dat fiind
că ea face posibilă sporirca
îndcmînării (skill}
muncitorului, la creş-lerca
cantitativă şi calitativâ a
randamentului muncii şi, ca
alarc, slujeşte binclc comun
(comnwn best), identic cu
binele unui numâr cîl mai
mare de oameni. Dacă pînâ
aici motivarea cste pur
utililară şi perfect înrudită cu
unele concep^ii raspîndite în
literatura laică a timpului227,
infliien-ţa caracteristic
puritană transpare în
momentul în care Baxter
pune în fruntea explica^iilor
sale unnâtoarea moti-
163
i
vare: ,.In afara unei profesii
stabile, munca pe care o face un
om este una ocazională,
intermitentă §i el pctrecc mai
mult timp în lîncezeală decît în
muncă", precum şi în momentul
în care trage urmâtoarea
concluzie: „Şi el (mun-citorul de
profesie) îşi va face treaba în
ordine, pe cînd un altul se află
într-o permanentă zăpăceală şi
munca lui nu cunoaşte nici loc,
nici timp228 ... de aceea o profesie
sta-tornică (ceitain calling, în alte
locuri stated calling) este cea mai
bunâ pentru oricine." Munca
intermitentâ pe care este nevoit să
o presteze muncitorul cu ziua este
o stare intcrmediarâ. adesca
inevilabilă. dar întotdeauna
nedorită. După cum am văzut.
viaţa celui ..l'ară profesie" este
lipsilă dc caracterul sistematic-
meiodic pe carc îl cere ascc/.a
laică. Şi potrivit eticii quakcrilor,
viaţa profesională a omului ar
trcbui să fie o practicare
neîncetată a virtuţii ascctice, o
confirmare a slării sale de graţie
prin conşliin-ciozitatca sa care sc
manifestă prin grija229 şi metoda
cu carc îşi exercită el prot'esia.
Dumnezcu nu cere muncâ în sine,
ci o muncă profesionalâ
ra^ională. Ideea puritanâ de
prote.sie punc tot mereu accentul
pe acest caracter metodic al
ascezei profesionale, nu, ca la
Luther, pe mu4umirea cu dcstinul
dal de Dumnezeu.230 De aceea, nu
numai că se dâ un răspuns
al'irmaliv fără rezerve la
întrebarea dacă cineva are voie să
combine mai multe callings —
dacă aceasta estc spre binele
general sau spre binele
personal231, dacă nu dăunează
nimânui şi dacă nu se ajunge la
situa^ia în care respectivul devine
ncconştiincios* {untaithful) într-
una din profesiile combinate. Nici
schinibarea profesiei nu este
privilă ca fiind reprobabilă ca
atare, dacă nu este făcută cu
frivolkate, ci pentru a îmbrătişa o
profesiune mai plăcută lui
Dumnezeu232, adică — în
conformitate cu prin-cipiul
general — mai utilă. Mai întîi,
este drept că utili-tatea unei
profesii şi faptul de a fi plâcută
lui Dumnezeu se apreciază în
primul rînd după criterii morale şi
apoi după
' în textul origii
iingewissenhaft", p.
175 (n. ed.).
164
acelea ale importanţei bunurilor
produse pentru „comuni-tate", dar
urmează şi un al treilea criteriu,
fireşte cel mai important din
punct de vedere practic:
„profitabilitatea" din punctul de
vedere al economiei private.233
Fiindcă dacă acel Dumnezeu pe
care puritanii II văd activ în toate
eve-nimentele vie^ii oferă unuia
dintre ai Săi o şansă de cîştig, nu
se poate ca El să nu aibâ o
intenţie. Ca atare, creştinul
evlavios trebuie să urmeze
această chemare trăgînd un folos
de pe urma ei.234 „Dacă
Dumnezeu vă arată un drum pe
care fâră pierdere pentru sufletul
vostru sau pentru alţii puteţi
cîştiga legal niai mult decît pe un
alt drum şi refu-zaţi acesl lucru şi
urmăriţi drumul aducător de cîşlig
mai pul.in, alunci acţionaţi
îinpotiiva unuia din scopurile
che-niarii voaslrc (calling),
reluzuţi sa fiţi admuiistratoi'ul
(ste-wart) lui Diimnezcu şi să
primi^i darurile Sale pentru a le
putea folosi pentru El dacâ vi lc-
ar cere. Nu pentru plâce-rile
trupului şi pentru păcat, ci pcntni
Dunwezeu ave^i voic sa inunciţi
pcnliv a // hogaţi."235 Bogălia este
dâunatoare numai cînd se cade în
ispila lencviei şi lîncezelii şi a
plăccrilor unci vic^i păcătoase,
cînd se aspiră la ea numai pentru
a putea trâi mai tîrziu fără griji şi
în delectare. Dar, ca exercitare a
datoriei prolesionale, nâzuinţa
spre bogăţie este nu numai
pcrmisâ moral, ci şi de-a dreptul
impe-rativă.236 Parabola cu
servitorul alungat pentru câ nu a
dat cu camăta lira ce i se
încredin^ase pârea să exprime în
mod direct această idee.237 A voi
să fii sârac — s-a argumentat
adeseori — este acelaşi lucru cu a
voi să fii bolnav238, lucru
reprobabil ca încercare de
sanclificare prin fapte bune şi
păgubitor pentru gloria lui
Dumnezeu. Şi, în fine, pentru un
om apt de muncâ cerşetoria este
nu numai păcatul leneviei, ci şi,
după cuvîntul apostolului, un
păcat împotriva iubirii
aproapelui.239
După cum accentuarea sensului
ascetic al unei profesii stabile u
transformă din punct de vedere
etic pe speclaliştli moderni, tot
astfel se transformâ prin
interpretarea pro-videnţialâ a
şanselor de profit omul de
afaceii.240 Asceza
165
detestă în egală măsură inclolen^a
dislinsâ a scniorului. ca §i
parvenitismul mitocanului. în
schirnb. o ra/.ă caldă a aprobării
etice îl luminează pe burghezul
sobru carc s-a ridicat prin forţe
proprii241: „God blcsseth his
trade'" este o expresie curentă
pentru acei sfinţi242 carc au urmat
cu succes poruncile divine, iar
întrcaga forţă a lui Dumnczeu din
Vechiiil Testuivent care răsplătcşle
pe ai sai tocmai în viaţa aceasta
pcntru evlaviy lor241 trebui;i să
aihă un et'cct similar pentru
puritanul carc. urmînd statul lui
Baxtcr. îşi controla propria starc
dc graţic prin compara^ic cu
starea sufletească a eroului
biblic244. intcrprctînd cnun^unlc
Bihlici ca. „pe nişie paragralc ale
unui cod dc lcgi". în sine. enun-
ţurile Veclnului Tcsti)mci)l nu
erau chiar lipsilc dc ainbi-guitate.
Am vazut că. din punct dc vcdere
lingvi.slic. Luther a folosit
conccptul dc Bciiit'm scns laic
mai întîi în iraclu-cerea unui
pasaj din 7.si;.s. tiul lui Sirali.
Dar, prin toaia almosfera dc carc
csle pătrunsă. cartea /.su.s. liul lui
Sirah aparţine, în pofida
innuen^clorclcnislicc. pâ^ilorcu
aspccl tradi^ionalist alc Vcchnihn
Te.s^/nem (exlins). Eslc carac-
teristic faptul că pînă şi în prezent
accaslă cane pare că se bucură de
o popularitate deosebită la ^ăranii
germani lule-rani245, dupa cum
rădâcinile lulcranc ale unor largi
curente din pietismul gcrman se
nianitesta. dc obicci, prin pre-
ferinţa faţă dc Isiis. t'hil lui Sii-
ah.^'' Puriianii au rcspins
apocrifele ca nefiind inspirale.
conlorm disiincîiei lor caic-gorice
între divin şi omene.sc.247 Cu alîl
mai puicrnic a tosl efectul CiUfii
lui lov, dintre cărţile canonicc.
prin com-binatia dintre
glorificarea măreţiei absolut
suvcranc a lui Dumnezeu, situată
mai presus de oncc aprccicrc
ome-nească, atît de înrudită cu
concep^iilc CB;\ ir.îste. şi certku-
dinea care reapare în panea finalâ,
secuiKiară pentru Calvin, dar atît
de importantâ pemru puritani. câ
Dumnczeu obiş-nuieşte să-i
binecuvînteze pe ai Lui (în Cnncu
lui Jov:
numai!) în viaţa aceasta, inclusiv
clin ounct (.ie vederc
* Dumnezeu sâ-i binecuvînteze
comcrţul.
166
malcrial.24^ Cvictismul oricnial,
carc se simte în versurile celc mai
plinc de atmosferă alc psalmilor
şi în Piklcle lui Solomon, a fosl
escamotal prin interpretare, la fel
cum a proccdat Baxter cu
coloratura tradi^ionalistă a
pasajului ce a inspirat no^unca de
profcsie (voca^ie) din Epistola
întîi către Corintcni. în schimb, s-
a pus cu alît mai mult acccn-tul
pc pasajele din Vecîmil Tcstumciil
care preamaresc leyiUitiiteii
loinială ca semn caractcristic al
unui mod de via^ă placul lui
Dumnezeu. Tcoria după carc
legea mozaică şi-ar n picrdut
valabilitalca prin Noiil Teslmncni
numai în măsura în carc ca
con^inc rcguli ceremonialc şi
dclermi-nate istoric peniru
poporul cvreu. alllcl însă şi-ar n
păslrat249 valabilitatea pc care o
avu.scsc dinloldcauna ca cxpresic
a lui lcx naliii'uc. a pcrmis
clirninarca unor prescrip^ii care
pur şi simplu sînl incompatibilc
cu via^a modcrnă, lăsînd toiuşi
calc libera2'" putcrnicci
amplificări a spirilului de
legalilatc încrc/.ăloarc în sine şi
lucidă. propric ascezei laice a
acestui proieslantism. prin
numcruasele trăsăluri înruditc alc
moralităţ.ii din Vcctimf
Tcslunicnt. Dcc'i dacă, aşa cum
au t'acul în rcpctatc rînduri
contemporanii, ca şi autorii rnai
rcccnţi, aimosfera elică
dominantă a proiestan-tismului
englez cste numită „English
Hebraism"251, acest lucru, corect
înţelcs. este adevăral. Numai că,
procedînd astfel, nu trebuie să ne
gîndim la evreii palestinieni din
timpurile în care au aparut
scrierile Vechiiilui Testitincnt, ci
la evreime, aşa cum ,s-a tormat ea
treptal, sub inllucnta multor
secole de educa^ie formal-legală
şi talmudică şi chiar şi atunci
trebuie să fim extrem de prudenţi
cu paralelele. Atmosfera în
general îndreptată spre o evaluare
imparţială a vieţii ca atare a
vechilor evrei era foarte
îndepârtată de specificul
puritanismului. Nu trebuie trecut
cu vederea nici faptul câ tot atît
de diferită faţă de puritanism a
fost etica economică a evreimii
medievale şi modeme în ceea ce
priveşte caracteristicile de care a
depins poziţia fiecâreia din ele în
evoluţia ethosiiliii capitalist.
ludaismul s-a situat de partea
capitalismului „aventurier"
orientat spre politică
167
şi speculaţii: ethosul său a fost,
într-un cuvînt, acela al unui pan'a-
capitalism. Puritanismul a fost
purtătorul etho-sului unei
activnăţi burgheze raţionale şi al
organizării raţionale a muncii. El
a preluat din etica evreiascâ
numai ceea ce intra în acest
cadru.
Consecinţele caracterologice ale
impregnării vie{ii cu normele
Vechiului Testament — un
obiectiv atrăgător care însă nu e
atins nici măcar pentru evreime252
— nu ar putea fi abordatc în
cadrul acestui studiu. în afară de
relaţiile sugerate peniru a aprecia
întreaga graţie lăuntrică a purita-
nului, trchuic să mai avem în
vedere că la el credin^a de a fi
poporul ales al lui Dumnezeu253 a
cunoscut o renaştere grandioasă.
După cum chiar şi blîndul Baxter
mul^umeşte lui Dumnezeu că a
făcut ca el să vină pe lume în
Anglia şi în biserica cea adevărată
şi în nici o altă parte, tot astfel a
pătruns această gratitudine pentru
caracterul ireproşabil propriu,
datorat milci lui Dumnezeu,
întreaga atmosferâ a vie^ii254
burgheziei puritane determinînd
caracterul ferm şi corect din punct
de vedere formal specific
reprezentanţilor epocii eroice a
capitalismului.
Acum încercăm să ne clanficăm
în mod special acele puncte în
care concepţia puritană cu privire
la profesie şi condiţia unui mod
de viaţă ascetic au trebuit să
influenieze direct evoluţia stilului
de viaţă capitalist. Dupâ cum am
vă/ut, asceza s-a îndreptat cu
toată puterea împotriva unui
singur lucru: savurarea spontană a
vieţii §i a bucuriilor pe care ea le
putea oferi. Această caracteristică
îşi găseşte expresia cea mai
pregnantă în lupta legatâ de Book
of Sports255 pe care lacob 1 şi
Carol 1 au ridicat-o la rangul de
lege, cu intenţia expresă a
combaterii puritanismului,
ultimul poruncind ca ea să fie
citită din toate amvoanele. Dacă
puritanii au combătut furioşi
dispoziţia regelui ca duminica
anumite petreceri populare sâ fie
permise legal, în afara timpului
rezervat slujbei religioase, ceea ce
i-a revoltat nu a fost numai
perturbarea liniştii sabatice, ci
toatâ abaterea intenţionată de la
modul de viaţă ordonat al
168
sfinţilor. Şi dacă regele a
ameninţat cu pedeapsă grea orice
atac asupra legalităţii acelor
sports, scopul era tocmai de a
înfrînge caracterul ascâtic
primejdios pentru stat, pentru că
era antiautoritar. Societatea
monarhist-feudală i-a apărat pe
„petrecăreţi" împotriva moralei
burgheze pe cale de apariţie şi a
conventiculelor ascetice
antiautoritare, la fel cum astăzi
societatea capitalistă îi protejează
pc cei „dor-nici de muncă"
împotriva moralei de clasâ a
muncitorilor şi a sindicatelor
ostile autorităţii. Faţă de aceasta,
puritanii respectau specificul cel
mai important: principiul modului
de viaţă ascetic. De altfel,
aversiunea puritanismului fa^ă de
sport nici mâcar la quakeri nu era
pur şi simplu princi-pială.
Condiţia era ca el să servească un
scop raţional:
refacerea forţelor necesare pentru
exercitarea muncii fizice.
Devenea însă suspect de îndată ce
era considerat ca mijloc de
descărcare a unor instincte
nestăpînite, iar în momentul în
care ajungea un pur mijloc de
distrac{ie şi, mai cu seamă, dacă
trezea amb4ia de compet4ie
atletică, instinc-tele brute sau
dorinţa neraţională de a pune
rămăşaguri, era bineîn^eles de-a
dreptul condamnabil. Plăcerea
msluic-tuală a vieţii, care distrage
în egală măsurâ de la munca
profesională, ca şi de la
preocupările religioase, se situa în
contradicţie cu asceza raţională,
indiferent dacă ea se pre-zenta
sub forma „sportului seniorial"
sau sub cea a frec-ventării
localurilor de dans sau a
cîrciumilor de către omul de
rînd.256
Ca atare, şi atitudinea faţă de
bunurile culturale care nu
implicau o evaluare religioasă
directâ era neîncrezătoare şi
ostilă. Nu pentru că idealul de
viaţă al puritanismului ar fi fost
îngustimea de spirit obscură şi
plină de dispreţ faţă de cultură.
Tocmai opusul este valabil cel
puţin pentru ştiin{ă — cu
excep{ia detestatei scolastici. Cei
mai mari reprezen-tanţi ai
mişcării puritane sînt adînc
ancoraţi m cultura Renaşterii:
predicile aripii presbiteriene a
mişcăni sînt impregnate de
clasicisme257 şi chiar şi cele ale
radicalilor, cu toate câ se
împiedicau tocmai de ea, nu
dispreţuiesc
169
totuşi o astfel de erudiţie în
polemica teologică. Poate că nici
o ţară n-a fost vreodată atît de
bogată în graduates ca Noua
Anglie în primii săi ani de
existenţă. Satirizarea
adversarului, de exemplu,
Hudibras a lui Butler, începe
tocmai cu erudiţia de cabinet şi
cu dialectica savantă a
puritanilor. Aceasta se datorează
parţial aprecierii reli-gioase a
cunoştinţelor, care rezulta din
pozi^ia faţă de fides implicifa*
calolică. — Lucrurile sc schimbă
în.să în momentul în care intrăm
în domeniul literaturii neştiinţi-
fice şi cu atît mai mult în cel al
artelor frumoase.258 E adevârat că
aici asceza s-a aştcrnut ca o
brumă peste viaţa voioasâ a
bătrînei Anglii. Au fost afectate
nu numai ser-bările laice. Ura
furibundâ a puritanilor faţă de
orice sugera siiperstifion. faţă de
toate rcminiscenţele de mîn-tuire
prin magie sau sacramentc a
persecutat sârbătorirea
creştinească a Crăciunului în
aceeaşi măsurâ ca şi armin-
denul259 §i nevinovatul exercifiu
artistic bisericcsc. Că în Olanda a
rămas loc260 pcnti;i o mare artă
adesea viguros rcalistă nu t'ace
decît să dcinonstreze cum
monopolul re-glementării
moravurilor manipulate autoritar
după aceste orientări nu a putut
să fie unul total din cauza
influenţei Curţii şi a stării
suveranilor (o pătură de rentieri),
dar şi datorită bucuriei de a trăi a
micilor burghezi îmbogăţiţi, după
ce scurta domnie a teocraţiei
calviniste s-a dizolvat într-o viaţă
biscricească de stat lucidă şi
astfel, o dată cu aceasta,
calvinismul şi-a pierdut
considerabil puterea de atracţie
prin asceză.261 Pentru puritani
teatrul era condamnabil.262 Prin
eliminarea strictă a erotismului şi
a nudităţii din sfera posibilului,
atitudinea mai radicală din
literatură şi artă nu a putut
rezista. Noţiuni ca „idle talk",
,.superfluities"263, „vain
ostentation" — toate semnificînd
un comportament neraţional,
lipsit de scop, ca atare neascetic
şi mai ales ser-vind nu gloria lui
Dumnezeu, ci pe cea a omului —
erau imediat folosite pentru a
favoriza în mod hotârît utilitatea
' Implicarea credin(ei.
170
sobră în detrimentul motivelor
artistice. In cel mai înalt grad
acest lucru era valabil în privinţa
podoabclor, de exemplu a
vestimentaUei.264 Acea viguroasâ
tendinţă de uniforrnizare a
stilului de viaţă, care astăzi stă la
baza intercsului capitalist al
standardizării produc^iei265, îşi
avea atunci temeiul ideal în
respingerea „idolatrizării iru-
pului".266 Sigur însă, nu trebuie să
uităm că puritanismul îmbrăţişa
un nnivers de contradictii. că
simţul instincliv pentru
magnificul atemporal în artă se
bucura de o consi-dcra^ie mai
înaltă la conducătorii sâi decît în
..pofta de via[ă" a ..cavalerilor"267
§i că un geniu unic prccum
Rcinbrandt, dc oricît de puţină
îndurare s-ar fi bucurat
„coinportaincntul" său în ochii
Dumnezeului purilan, în ceca ce
priveşte oricntarea crea^iei sale a
sufcril puternica innuen^ă a
mcdiului său scctanl.2^ Dar prin
accasta ima-ginca dc ansamblu
nu se schimbă cu nimic în afară
de viguroa.sa interiori/.are a
personalită^ii carc a putul să
aducă cu sinc şi sa dclcrmine
realrnentc dezvoltarea clima-lului
de via^ă puritan şi dc care a
beneficiat mai mult lite-ratura,
dar şi accasta abia la genera^iile
ullerioare.
Fără a putca să nc oprirn aici
mal îndcaproape asupra analizei
influenţelor puritanismului în
loate aceste direcţii, explicitâm
doar faptul ca bucuria lcgitimă pc
care o dau bunurile cullurale
destinate plăcerilor pur estetice şi
spor-tivc întîlneşle mcrcu o limită
caracteristicâ: ele nu trebuie sii
cosle niniic. Omul nu este decîl
administratorul bunu-rilor care i-
au tbst date prin mila lui
Dumnezeu, el trebuie, la fel ca şi
servilorul din Biblie, să dea
socoteală269 de fie-carc bănu^
care i s-a încredin^at şi cheltuirea
lui într-un scop care nu este
deslinat gloriei lui Dumnezeu, ci
plăcerii proprii, este cel puţin
condamnabilă.270
Cine n-a întîlnit chiar şi în
zilele noastre reprezentanţi ai
acestei concepţii?271 Ideea
datoriei omului fată de avutul
care i-a fost încredinţat, căruia el
i se supune ca adminis-trator
prestator de servicii sau chiar ca
„maşină de cîştigat bani'" apasă
ca o povară grea asupra vieţii. Cu
cît avutul
171
creşte, cu atît mai apăsător devine
sentimentul de răspun-dere
pentru acest avut — dacâ starea
de spirit asceticâ se verificâ — de
a-1 menţine neştirbit spre gloria
lui Dumne-zeu §i de a-1 înmulţi
prin muncă neobosită. Geneza
unora din aspectele acestui stil de
viaţă se află încă în Evul Mediu,
ca §i a altor componente ale
spiritului capitalist modern272, dar
baza sa etică consecventă nu şi-a
găsit-o decît în etica
protestantismului ascetic.
Importan^a sa pentru dezvoltarea
capitalismului este evidentă.273
Această asceză protestantă laică
— pesemne că aşa putem rezuma
cele spuse pînă aici — a acţionat
dcci cu toată puterea împotriva
plâcerii ncstâvilite dc a poseda;
ea frîna confiinuil, în spccial pe
cel de lux. în schimh, ea a avut ca
cfcct psihologic eliberarea
dorinţci de a dobîndi bunuri dc
inhibi^iile eticii tradiţionaliste.
Asceza zdrobcştc cătuşele
dorinţei dc cîştig, nu nuinai
lcgali/.înd-o, ci (în scnsul prc-
zentarii noastre) privind-o ca pc
una voitâ dc Dumnezeu. Aşa cum
dcpune marturic claia alaiuri de
puritani şi Barclay, marele
apologet al quakcrilor, lupta
împotriva poftei tru-pcşti şi a
ataşamcntului fa^ă de bunurile
pâmînteşti nu a fost o luptă
împotriva cî^tigului ra^ional, ci
împotriva utili-zarii ncraţionale a
bunurilor. Dar aceasia constă în
primul rînd în prcdilcc^ia pentru
condamnabilclc274 forme oslcntu-
tivc alc luxului atîl de apropiatc
sensibililâ^ii feudale, în locul
utilizării ra^ionale şi dorite dc
Dumnezeu a averii pentru
scopurile vie^ii individului §i
comunitătu. Ea nu urmărea să-1
constrîngâ pe omul bogat la
morti/Jicare275, ci la ulilizarea
averii sale pentru lucruri utile din
punct de vedere practic. Ideea de
confoit implică în mod caracte-
ristic scopurile de utilizare
permise din punct de vedere etic
§i, fireşte, nu este o întîmplare
faptul că dezvoltarea stilului de
viaţă pe care îl implicâ acest
concept a fost observată cel mai
devreme şi cel mai clar tocmai la
repre-zentanţii cei mai
consecvenţi ai acestei conceptii
despre viaîă, la quakeri.
Strâlucirii şi sclipirilor luxului
cavaleresc
172
care, aşezat pe o bază economicâ
şubredă, preferă eleganţa uzatâ
cumpătârii sobre, ei i-au opus ca
ideal tihna curatâ şi solidă a
/îome-ului burghez.276
Din punctul de vedere al
produceni bogăţiei private,
asceza a luptat împotriva
injustiţiei, ca şi împotriva
lăcomiei pur mstinctuale, căci pe
aceasta o repudiau ca pe o
covetoiisness*, ca maivonism
etc., adică aspiraţia la bogăţie în
scopul final de a fi bogat. Căci
averea ca atare era o ispka. Dar
aici asceza era forţa „care doreşte
mereu binele şi creează mereu
răul", adică răul pe care îl
„creează'' în sensul sâu: averea şi
tentaţiile sale. Căci ea nu numai
că vedea, la fel ca Vechiul
Tcstament şi în deplină analogie
cu evaluarea etică a ,.1'aptelor
bune", în năzuin^a la bogâ^ie ca
scop acca culmc a ccea ce trebuie
condamnat, ci vedca
binecuvîntarea lui Dumnezeu în
dobîndirea bogă^iei ca rod al
muncii profesionale. Ceea ce era
însă mult mai impor-tant,
evaluarea religioasa a muncii
profesionale neobosite,
stăruitoare, sistematice, laicc,
drept mijloc ascetic suprem şi, în
acelaşi timp, drept confirmarea
cea mai sigură şi mai vadită a
omului renâscut şi a autenticităţii
credinţei sale, trebuia să fie ceu
niai puternică pîrghie posibilă a
expan-siunii acelei concepţii
despre viaţă pe care am numit-o
aici „spirit" al capitalismului.277
lar dacă facem combinaţia între
restrîngerea consumului şi
descătuşarea năzuinţei spre cîştig,
rezultatul exterior e ca §i dat:
fonnarea de capital prin
constrîngerea ascetică de a face
econonm.278 Frînarea consumârii
a ceca ce s-a cîştigat trebuia să
vizeze utili-zarea productivâ
drept capital investit. Fireşte câ în
cifre, forţa acestui efect nu
suportă nici un fel de determinare
exactă. în Noua Anglie această
interdependenţă s-a relevat într-
un mod atît de palpabil, încît nu a
scăpat nici ochiului unui istoric
eminent ca Doyle.279 Dar şi în
Olanda, care a fost strict
dominată de calvinism numai 7
ani, în cercurile mai riguroase din
punct de vedere religios,
simplitatea
' Zgîrcenie.
173
accenluatâ a vieţii, concomitent
cu achiziţionarea de bogăţii
enorme, a dus la o pătimaşă şi
excesivă acumulare de capital.280
Este cvident că ulterior tendinţa
care a existat în toate timpurile şi
pretutindeni, resimţită la noi §i
astâzi. spre ..aristocratizarea"
averilor burgheze a fost sensibil
frînată de antipatia
puritanismului faţă de formele de
viaţă feudale. Unii autori
mercantilişti englezi din secolul
al XVII-lca au explicat
supcrioritatea puterii capitalului
olandez asupra celui englez prin
accea câ acolo averilc nou
dobîndite nu erau investilc în
mod regulal în părnînl şi nu s-a
câutat anslocratizarea prin
trecerea la obiceiuri de via^â
leudale — câci acest lucru este
important. nu numai cumpărarea
pâmîntului ca atarc — şi astt'cl
nu au losl su.s-irase valoriricării
capilaliste.^i Aprccierea
ucncultiini dc cătrc puritani ca
fiind o activitate lucralivâ
deoscbil de importantă care
sporca mult evlavia (dc excmplu,
la Baxtcr) nu sc rclerca la
lnndlord. ci la ycomnn şi la
fermier, iar în secolul al XVIII-
lca nu la hincficr. ci la
asi'icnltonil ..raţ.io-nal".282
începînd cu secolul al XVII-lca.
societaleaengleză cstc scindată
înirc ..mica nobilime rurală"
purtâtoare a tradi^iei „voioasei
Anglii de odinioarâ" şi cercurilc
purilane a căror putcrc socială
oscilează considcrabil.-'" Ambele
caracteristici, accea a unei
neslăbite §i naive bucurii a vieţii
şi a unei stăpîniri de sine strict
reglementate şi rcp-nute, însoţite
dc o convcn^ională legătură
eticâ, sînt alălu-rate şi aslăzi în
imaginca „caracterului popular"
englez.284 Tot astfel, vechea
istorie a colonizării nord-
americane este străbătută de
contrastul puternic dintre
„adventurers" care cu forţa de
munca a „indented servants'"
organizează plantaţii şi aspiră să
traiască la fel ca nişte seniori,
împo-triva mentalitâţii specific
burgheze a puritanilor.285
în toate împrejurările, în
cercurile supuse puterii con-
cep^iei despre viaţă a puritanilor,
aceasta a favorizat ten-dinţa spre
un mod de viaţă burghez, rapona/
din punct de
' Servitori tocm4i.
174
vedere economic, ceea ce este,
fireşte, mult mai important decît
simpla favorizare a formării
capitalului. Această concepţie era
principalul şi mai ales singurul
purtător consecvent al acestui
mod de viaţă. Concepţia puritană
a stat lîngâ leagănul „omului
economic" modern. Sigur că
aceste idealuri de viaţă puritane
au eşuat la o încercare prea grea
prin „tentanţiile" bogăţiei bine
cunoscute purita-nilor înşişi. De
regulă găsim adepţi autentici ai
spiritului puritan în rîndurile
păturilor în ciirs dc ascensiun^
ale micilor burghezi şi fcrmieri,
iar pc hcati possidentc.'-,*, chiar
printrc quakcri. adeseori gata să-
şi rcnegc vechile idcaluri.2^7
Acclaşi destin 1-a avut şi asccza
laică ante-rioara: asceza
monahală din Evul Mediu. Dupa
ce eco-nomia raponală şi-a
manifcstat întrcaga eficien^â aici
în locul în carc viaţa cra strict
reglementată şi consumul riguros
controlat, averea acumulată se
risipca fic direct, cum s-a
întîmplal în pcrioada
prcmergatoare schismci —
cazînd pradă aristocratizarii —,
fic trebuia să se intervină cu una
din numcroasclc „rcformc"
pcniru a mcn^ine disci-plina
mînăstirească aflală în pericol de
a se destrăma. întreaga istoric a
ordinelor, cu reglcmentârile lor, a
fost înir-un anumit sens o luptă
mereu reluată împotriva ctec-
tului sccularizator al proprictă^ii.
Acelaşi lucru este valabil la o
scarâ mult mai mare şi pcntru
asceza laicâ a puritanis-mului.
Puternicul rcvivul al
metodismului care precedc
înflorkea industriei engleze către
sfîrşitul secolului al XVIII-lea
poate fi comparat foarte bine cu o
reformă la nivelul unei mînăstiri.
De la John Wesley reproduc aici
un pasaj288 care s-ar potrivi foarte
bine ca moto la tot ceea ce s-a
spus pînâ acum. Căci acest pasaj
ne arată cum căpete-niile
orientărilor ascetice înţelegeau
limpede conexiunile evocate aici,
aparent atît de paradoxale, chiar
în sensul prezentat aici.289 El
scrie:
' Fericili posesori.
175
 ,.Mi-e teamă că oriunde a
crescut bogăţia, sentimentul
religios s-a micşorat în aceeaşi
măsurâ. De aceea, nu văd cum s-
ar putea ca, potrivit firii lucrurilor,
o trezire a unei credinţe autentice
să fie de lungă durată. Căci religia
tre-buie să producă hârnicie
(industiy), cît şi spirit de eco-
nomie, de cumpătare (frugality),
iar acestea nu pot genera nimic
altceva decît bogăţie. Dar dacâ
bogă^ia creşte, cresc şi orgoliul,
patima §i dragostea de cele laice
în toate for-mele lor. Cum ar fi cu
putin^ă ca metodismul, adică o
religie a inimii, chiar dacâ acum
ea înfloreşte ca un arbore verde,
să râmînă mereu în această stare'?
Pretutindcni metodişth sînt
harnici şi economi. Ca atare,
averile lor cresc. De aceea le
sporesc în mod corespunzător
orgoliul, patima, dorin^a de
desfătări trupeşti şi laice şi de o
viaţă plină de trufie. Astfel, forma
religici rămîne, dar spirilul ci se
picrde treptat. Oare nu există nici
o cale de a împicdica declinul
religici curate? Nu-i pulem
împiedica pe oamcni să fie harnici
şi economi. Trebuie sa-i
îiidemnam pc toti crcştmii sa
cîştis.e cît pot şi sa
cconomisească atîta cît pot,
adică. în celc din unnă. să se
îmbogăţcască." (Urmează
îndemnul ca aceia care „cîştigă cît
pot şi economisesc cît pot" să facă
şi „tot ce pot" pentru a-şi spori
graţia pcntru a aduna o comoară
în ceruri.) — După cum se vede, e
vorba de legătura discutată aici,
pînă în cele mai mici amânunte.290
După cum spune Wesley,
viguroasele mişcâri reli-gioase, a
căror importan^ă pentru
dezvoltarea economică a constat
în primul rînd în efectele
educaţiei ascetice, şi-au etalat
efectul economic în toată
amplitudinea, de obicei abia dupâ
ce apogeul entuziasmului pw
religios fusese depăşit, după ce
tensiunea căutării împârăţiei
cerurilor a început să se dizolve
treptat într-o sobră virtute profe-
sionalâ, după ce râdăcina
religioasâ s-a uscat treptat, cedînd
locul utilitarului pămîntesc —
cînd, pentru a vorbi în cuvintele
lui Dowden, în fantezia popularâ
Robinson Cnisoe, omul economic,
izolat, care pe lîngâ toate mai face
şi muncă de misionar291, în loc să
aspire lăuntric, în
176
&
singurâtatea sa, la împărăţia
cerurilor, a luat locul „peleri-
nului" lui Bunyan alergînd
prin Bîlciul dcşcrtâciunilor.
Dacă mai lîrziu principiul:
„to make the bcst of both
worlds" a dobîndit o poziţie
dominantă, conştiinţa curată,
după cum a remarcat şi de
data aceasta Dowden, trebuia,
în sfîrşit, să devină pur şi
simplu un mijloc pentru o
viaţă burgheză confortabilă,
aşa cum îşi găseşte expresia
atît de frumos acest lucru în
proverbul german despre
„pema moale". Acea epocă a
secolului al XVII-lea,
animatâ sub aspect religios, a
lasat moştenire succesoarei
sale utilitare o conştiintă
extraordinar de bunâ, putem
spune fârâ şovăială: tanseic
de bună, în ceea ce priveşte
cîştigarea hanilor, dacâ
accasta avea loc altfel numai
într-un cadru legal. Principiul
,.Deo placcre vix potest"
fusese aban-donat.292 A apărut
o ctică profesională specific
biirghcză. întreprinzătorul
burghez, avînd conştiinţa că
se bucură dc toată graţia lui
Dumnezeu şi că este vizibil
binecuvîntat de acesta. putea,
dacâ nu dcpăşea limitcle
corectitudinii for-male şi
morala sa era ireproşabilă şi
dacă modul în care îşi folosea
bogă^ia nu era condamnabil,
sâ-şi unnarească intereselc de
cîşlig şi cra chiar
recomaiidabil s-o facă. La
aceasta se adaugă faptul câ
puterea ascezei religioase îi
punea la dispozi^ie muncitori
sobri, meticuloşi, extraor-
dinar de capabili şi ataşaţi
muncii pe care o considerau
drept scopul vieţii lor. voit de
Dumnezeu.293 Tot ea îi mai
furniza asigurarea liniştitoare
câ distributia inegală a bunu-
rilor în această lume este o
operâ cu totul specială a pro-
viden^ei divine, care prin
aceste deosebiri, la fel ca şi
prin gra^ia particulară, îşi
urmâreşte scopurile tainice
necunos-cute nouă.294 Chiar
lui Calvin îi aparţine enunţul
citat frec-vent, potrivit căruia
numai dacă „poporul", adică
masa muncitorilor şi
meşteşugarilor, va fi menţinut
în sărăcie, el va rămîne
ascultător fa^ă de
Dumnezeu.295 Olandezii
(Pieter de la Cour şi a4ii) au
„secularizat" acest enunţ pînâ
într-acolo, încît să spună că
masa de oameni ar lucra
numai atunci cînd este mînatâ
de nevoi şi aceastâ formu-
177
lare e unul din leitmotivele
economiei capitaliste, care s-a
transformat apoi în multiplelc
teorii cu privire la „produc-
tivitatea" salariilor scăzute. Şi aici
latura utilitară s-a insi-nuat în
idee o dată cu veştejirea rădăcinii
sale religioase, exact după
schcma pe care ani observat-o de
atîtea ori. Etica medievală nu
numai că nu a interzis cerşitul, ci,
dim-potrivă, prin cultivarea
ordinelor cerşetorilor, l-a
glorificat pur şi simplu. Dînd
celor bogaţi prilejul pentru fapte
bune prin pomeni, chiar şi
cerşetorii laici au fost uneori
consi-deraU drept „stare" şi trataţi
ca atare. Chiar şi etica socială
anglicană din vremea dinastiei
Stuart se situa, lăuntric, foarte
aproapc de această atitudinc.
Colaborarea la acea dură
lcgislatie cnglcză cu privirc la
asistcnţa săracilor a fost rezervată
ascezei puritane care în această
privinţă a deter-minat o
schimbare radicală. Şi ca a pulut
să reaj^zeze acest lucru, deoarecc
sectelc protestante şi comunităţile
strict puritanc în general nu uu
cunoscut realmente cerşetoria în
inlcriorul lor.296
Pe de altă parte însă, privitâ de
cei din tabăra opusâ, aceea a
muncitorilor, varianta
zinzendorfiană a pictismului i-a
glorificat pe muncitorii fideli
profesiei lor, care nu căutau
cîştigul, ci trâiau asemenea
apostolilor.297 La început, astfel
de concepţii, sub o formă şi mai
radicală, erau răspîndite în
rîndurile anabapliştilor. Fireşte că
acum întrcaga literaturâ ascetică
de aproape toate confesiunile este
impregnatâ de ideea că o muncă
fidelă chiar şi cu sim-brii mai
mici pentru aceia cărora viaţa nu
le-a dat nici o altă şansă este
extem de plăcută lui Dumnezeu.
în această privintă, asceza
protestantă ca atare nu a adus nici
o ino-va^ie. Dar ea nu numai câ a
adîncit la maximum acest punct
de vedere, ci a creat pentru
această normă ceea ce în cele din
unnâ era iniportânt pentru efectul
sâu: impulsul psihologic prin
conceperea acestei munci ca
vocaţie, ca cel inai bun, adeseori
în ultimă analiză ca singiirul
mijloc de a fi sigur de starea de
graţie.298 Pe de altâ parte, ea a
legalizat exploatarea acestei
dorinte specifice de a munci,
178
ă
.
interpretînd drept „voca^ie"
şi cîştigul în bani al între-
prinzătorului.299 Este evident
cît de puternică a fost
năzuinţa exclusivă către
împărăpa cerească prin
îndepli-nirea obligaţiei de
muncă vocaţională şi stricta
asceză pe care disciplina
confesională a impus-o
tocmai claselor paupere, în
ceea ce priveşte
promovarea ,.producuvităţii"
muncii în sensul capitalist al
cuvîntului. Tratarea muncii
drept ..profcsie" a devenit tot
atît de caracteristică pentru
muncitorul modern, ca şi
interpretarea
corespunzătoare a cîştigului
pentru întreprinzator. Atunci
cînd un observator anglican
atît de fin cuin a fost Sir
William Petty a explicat
putcrea economică a Olandei
în secolul al XVII-lea prin
faptul că acolo deosebit de
numeroşii di.ssenters
(calviniştii şi baptiştii) erau
oameni care îşi priveau
„munca şi hărnicia în
ineserie ca pe o datorie faţă
de Dumnezeu", aceasta nu
constituia decît o rcriectare a
acestei stări de fapt nouă
atunci. Puritanismul, ai cărui
reprezentanţi erau solidari în
oslilitatea lor pătimaşă t'aţă
de acest gen de capitalism
privilcgiat de călre stat, cel
comercial, cel bazat pe
re^eaua de lucrători la
domiciliu şi cel colonial,
opunea organizării sociale
„organice" în acea variantă
fiscal-mo-nopolistă pe care
ea o adoptase în
anglicanismul din timpul
Stuarţilor, în speţă în
concepţiile lui Laud, opunea
acestei alianţe dintre stat şi
biserică cu „monopoliştii" pe
fondul unei infrastrucluri
creştin-sociale —
impulsurile individualiste ale
cîştigului ra^ional şi legal pe
baza aptitu-dinilor şi
iniţiaiivei proprii. Acestea au
avut o contribuţie hotărîtoare
la crearea industriilor care s-
au format fără concursul
autorităţilor, în parte în
pofida şi împotriva
autoritălilor publice, în timp
ce industriile monopoliste de
stat privilegiate din Anglia
au dispărut în curînd cu
desă-vîrşire.300 Puritanii
(Prynne, Parker) au respins
orice apro-piere de „curteni
şi de făuritorii de proiecte"
capitaliste de anvergură, pe
care îi considerau o clasâ
suspectâ din punct de vedere
etic, fiind mîndri de morala
comercială bur-gheză
proprie, superioară, care ar
constitui adevăratul
179
motiv al persecuţiilor la care ei
erau supuşi de călre acele cercuri.
încă Defoe considcra că lupta
împotriva opozan-ţilor putea să
fie cîştigată prin boicotarea
cambiilor ban-care şi prin
retragerea depunerilor. în foarte
mare măsură, deosebirea dintre
cele douâ nnoduri de
comportament capi-talist a mers
mînă în mînă cu deosebirile
religioase. Adversarii
nonconformiştilor şi-au bâtut joc
pînă în secolul al XVIII-lea de
aceştia, calificîndu-i drept
purtători ai spirit of
sliopkeepers* §i i-au persecutat
pentru distrugerca vechilor
idealuri engleze. Aici era
ancorată şi deosebirca dintre etica
economică puritană şi cea
cvreiască şi chiar contemporanii
(Prynne) ştiau că prima şi nu a
doua era etica economică
burgbeză.3^
LJna din părţile constitutive ale
spintului capitalist modern şi nu
numai ale acestuia, ci şi alc
culturii moderne, modul de viaţă
ra^ional pc baza ideii de profesic,
s-a născut, aşa cum am dorit să
demonstrăm prin expunerea
noastră, din spiritul ascezei
crc^tinc. Să ne întoarcem la
tratatul lui Franklin. citat la
înccputul acestui studiu, pentru a
vedea că elementele esenţiale ale
mentalitâ^ii denumite acolo
„spirit al capitalismului" sînt
tocmai acelea pe care puţin mai
înaintc le-am definit drept
conţinut al ascezei profesionale
puritane302 lipsită doar de
fundamentarea religioasă care
dispăruse deja la Franklin. Nici
ideea că munca profe-sionalâ
modernă are un caracter ascetic
nu este nouă. Şi Goethe a vrut să
ne înveţe că limitarea la
activitatea de spe-cialitate, cu
renunţarea la multilateralitatea
faustică a ome-nescului pe care
ea îl condiţionează, este în lumea
modemă o conduie necesară a
unei acţiuni valoroase în general,
că, deci, „fapta" şi „renunţarea"
se condiţionează necesarmente
reciproc; a vrut să ne înve{e acest
motiv ascetic funda-mental al
modului de viaţă burghez —
atunci cînd acesta vrea să
reprezinte stilul şi nu lipsa de stil.
A făcut-o cînd atinsese culmea
în^elepciunii sale de via^ă, în
Anii de
' Spirit negustoresc.
180
divmeţie şi prin modul în care 1-a
făcut pe Faust să-şi încheie
viaţa.303 Pentru el această
cunoaştere a reprczentat o
despărţire de o epocă de omenie
deplină şi frumoasă care în
dezvoltarea culturii noastre nu se
va repeta cum nu s-a repetat nici
perioada de maximâ înflorire a
Atenei în Anti-chitate. Puritanul a
dorit să fie un om al profesiei,
noi sîntem obligaţi să fim. Căci
asceza scoasă din chiliile
mînăstirilor şi mutată în viaţa
profesională unde a început să
domine mortalitatea laică a avut
contribuţia ei la edifi-carea acelui
viguros cosmos al ordinii
economice modeme legate de
condi^iile tehnice şi economicc
ale producţici mecanicc şi
maşiniste care exercită astăzi şi
va exercita, poate, pînă ce se va
epuiza ultima tonâ de combustibil
fosil, o presiune covîrşitoare
asupra stilului de viată al tuturor
acelora care se nasc în acest
angrenaj, nii numai al acelora
direct implicaţi în domeniul
economic. După părerea lui
Baxter, grija pentru bunurile
exterioare trebuie să apese pe
umerii „sfin^ilor" săi3"4. numai ca
„o mantie subţire care poate n
lepădală în orice clipă". Dar
soarta a transformat mantia înt.r-
o carcasă dură ca otelul. Asceza,
trecînd la reconstruirea lumii şi la
exercitarea efectelor asupra ei, a
făcut ca bunurile exterioare ale
lumii acesteia sâ dobîn-dească, ca
niciodată în istorie, o putere
crescîndă şi în cele din umnă atît
de mare asupra omului încît
acesta să nu poată scăpa de ea.
Astâzi, spiritul ei a dispărut din
această carcasă, cine ştie dacă nu
pentru totdeauna. De cînd se
sprijină pe o temelie mecanică,
capitalismul învingâtor nu mai
are nevoie de acest supon. Chiar
şi atmosfera roză a veselului
moştenitor al ascezei,
lluminismul, pare a pâli definitiv,
iar ideea de „obliga^ic
profesională" bîntuie prin viaţa
noastră ca o fantomâ a unor
conţinuturi de credinţe religioase.
în cazurile în care „exercitarea
profesiei" nu poate fi pusă direct
în rela{ie cu cele mai înalte valori
ale culturii spirituale sau cu cele
în care ea trebuie percepută
subiectiv pur şi simplu drept
coerciţie economică, omul
contemporan renunţă de cele mai
multe ori la orice fel de
181
interpretare a ei. Pe tărîmul
eliberârii sale totale, în Statele
Unite, nazuinţa spre cîştig, golilă
cle sensul ei elico-religios,
încearcâ astăzi sâ se asocieze cu
pasiunile pur mondene care nu
arareori îi imprimă de-a dreptul
caracterul de sport.305 Nimeni nu
ştie încă cine va locui pe viitor în
acea carcasă şi dacă la capătul
acestci evolu^ii iinense se vor afla
proroci noi sau o viguroasâ
renaştere a unor idei şi idealuri
vechi sau nimic din toatc accstea,
ci o împictrire ineca-nizată,
gamisită cu atitudinca gravă ..a
celui ce-şi dâ impor-tanţă". Căci
pentru „ultimii oameni" ai acestei
evoluţii culturale, cuvintele
următoare: ..specialişti rără spirit.
oa-meni fară inimă dcdaţi
plăcerilor; acest nimic îşi
închipuie că ar fi urcat o treaptă
neatinsă vreodată dc omenire" ar
putea dcveni adevâruri.
Dar cu acesla ajungcm pe
tărîmul judecă^ilor de valoare şi
de credinţ.ă cu carc nu vrem să
încărcâm această prezen-tare pur
istorică. Obiectivul ar fi mai
degrabă accla dc a insista asupra
importanţei abia abordate aici a
rat.ionali.s-mului şi pentru
conţinutul eticii social-politice,
adică pentru genul de organizare
şi de funcţii ale comunitaylor
sociale de la conventicule pînă la
stat. Dupâ aceea, ar trebui
analizate relaţiile accstei asceze
raţionale cu ra^iona-lismul
umanist306 şi idealurile sale de
viaţă şi influenţele sale culturale,
cu dezvoltarea cmpirismului
filozofic §i ştiinţific, cu evolupa
tehnică, apoi cu bunurile
aparţinînd culturii spirituale. în
fine, după aceasta, ar trebui
urmârite din punct de vedere
istoric devenirea sa în timp
începînd cu germenii medievali ai
unor asceze laice şi dizolvarea ei
în utilitarismul pur şi prin
diferitele zone de difuzare a
religiozităţii ascetice. Abia dintr-
un asemenea studiu ar putea
rezulta dimensiunea importanţei
culturale a protes-tantismului
ascetic în raport cu alte elemente
plastice ale culturii moderne. Aici
s-a încercat numai să se explice
acţiunea sa şi genul efectului sâu
într-un singur punct, dar unul
important, din motivele sale. Dar
în coniinuare ar trebui să se pună
în evidenţă şi modul m care
asceza pro-
182
testantă, la rîndul sâu, a fost
influcnţată de ansamblul
condi^iilor culturale ale societăţii,
în special al celor eco-nornicc, în
devenirea şi specificul lor.307 Căci,
deşi omul modern în general,
oricîlă bunăvoinţă ar avea, în mod
obişnuit nu estc în stare să-şi
imagineze cît de mare a fost
importanţa conţinutului religios
de conştiinţă pentru modul de
viaţă, pentru cultură şi caracterele
popoarelor, este firesc să nu
inten^ionăm sâ punem în locul
unei inter-pretări cauzele
unilateral „materialiste" a culturii
şi istoriei una spiritualistă la fel de
unilatcralâ. Anvndoiiă sînt deo-
potrivă posibile3"8. dar ambele
servesc la fel de puţin adevârului
istoric. dacă ele nu sînt dcstinate
să fie o muncâ prcgătitoare. ci ar
prctindc să fic o închcicrc a
cercetării.309

1. Nu tratăm separat
zwinglianismul, deoarece, după o
scurtă perioada de mare putere, şi-
a pierdut repede importanţa. —
„Anmnianismul" al carui specilic
iJoaiiiutic a constat în respingerea
dogmci predestinării în fonnularea
sa categorică şi în retuzul „ascczci
laicc"' s-a constiluit ca secla
numai în Olanda (şi în S.U.A.) şi
pcnlru nui cstc lipsil de intcres în
acesl capilol sau, cel mull, pre-
zintă un intercs negativ faptul că
cl a fost confcsiunea patriciatului
comercial din Olanda (despre
aceasla mai tîrziu). Dogmatica sa
a fost admisă în biserica anglicană
şi în celc mai multe variante ale
metodismului. Atitudinea sa
„erastianâ" (adică de reprezentare
a suveranităţii statului şi în
problemele bisericeşii) era aceea a
tutitror institutiilor cu interese pur
politice, a Parlamcntului cel lung
din Anglia, la fcl ca §i a
Elisabclei, şi a Statclor Generalc
din Ţările de Jos, în special a lui
Oldcnbameveldt.
2. în ceea ce priveştc evolupa
nopunii de „puritanism", vezi în
lipsa altor lucrări Sanford,
Stuclies and Refîections of the
Great Rebellion, p. 65 ş. urm. Noi
utilizăm aceastâ expresie, ori de
cîte ori avem nevoie, în sensul pe
care 1-a avut în limbajul popular
al
183
secolului al XVll-lea: mişcarile
rcligioase de orienlarc ascetica
din Olanda şi Anglia, indilercnt
de programele de organizare
biseri-cca.scu şi dc dogmc, deci
incluzînd „indepeiidcnţii",
congrcgatio-nişlii, baplişlii.
menoni^ii şi quakcrii.
3. în ;in;ili/a accslor probleme,
accsl lucru a fost în^eles ahsolut
grc^il. Somhart, dar y Brcntano îi
citcaza incrcu pc aulorii morolişti
(dccclc mai mulle ori pc unii pc
care i-au cunoscul prin rnine)
drcpt codificatori dc reguli dc
viaţă, lara sa se întrebe macar o
dala pentru carc dinlrc cle cxistau
singurclc rccompcnse dc niintniie
eficientc din punct dc vcdcrc
p.sihulogic.
4. Estc de pri.sos sa suhlinicin
în mod spccial ca, ii) inăsura în
care accsl sludiu-schiia sc
siluca/a pc teren pur dogmalii-'.
sc obscrva pc.slc lol lorniuiririlc
lilcraliirii hiscriceşli ţi dc istorie
dog-rnatica. adic;! ..dc niîna ;i
doua" y. ca alarc. accsl tc.xt al
no.slru nu are nici o prelcnţic dc
oriemalilatc. Se înţelcec că m-am
slruduit sa aprofundcz i/.voarclc
privind isloria Rctormei. Ar ti
(osl însă o insolcn(;i sa ianor
niuiic;i leologica iiitcnsa şi
suhlil;> a mullor dcccnii în loc —
ceca cc cstc incviiabil — s3 m;i
la.s cnl.'iu/.it de ca sprc
inlclcgcrca i/'voarclor. Vreau sa
spcr ca diincDsiunilc rcdusc ale
studiului nu aii dus la turmulari
cronalc şi ca ;iin cvitat cel pupn
din piiiK'l dc vcderc ohict-tiv
greşcli imporlanle dc înţclcgere.
Sigur ca studiul nieu sus(iiic
clcinciilc noi pcnlru ccl
laniiliari/al cu lile-ralura
tcologica cca inai importanta,
numai în măsura in care tolul
c.stc oricnlal dupa punclelc dc
vcdcrc care nc inlcresea/a aici.
Uncle dintrc accslca, decisivc —
cuin ar li cMnctciul liilionnl al
aM'c/.ci şi impoi-lanta ci pcnlru
„slilul de viaţâ" modern — i-au
inlcresat, fircţtc, inai pu|in (TC
auturii tcologi. După apan(ia
accstui sludiu, s-au facul
iiicursiuni si.slcmaticc in accastă
latură şi în special în cea
sociologica a malcrici. prin opcra
mai su.s citala a lui E. Trocllsch.
— Lucrarea sa, Gt'ih.u'tl iiml
Mclani.'htbon. ca şi numcroasele
reccn-zii din Gotl. Gel. Anz. au
avul precursori. Fie şi din motive
de spaţiu nu citez tot cc am
tblosit, ci în fiecare caz numai
lucrările pe care lc urmare^lc
pa.sajul rcspecliv din text sau cu
care are vreo legatură. Adescuri
este vorba chiar de aulori niai
vechi in ca/.uri1 • in c'are
puiictcle dc vcdcrc care ne
inleresea/ă lc-au losl aprupiale.
Dolarea pccuniara cu lolul
insul'icicnlă a bihln)lecilor
gennane are ca urmare faplul ca
în „provincic" i/voarcle y
lucrarile cele niai importanlc nu
sc pol împrumuta decît pcntru
cîteva saptamîni de la Berlin sau
dc la altc hiblioteci mari. Este
ca/ul lucrarilor lui Voet, Baxtcr.
Tvcrmans, We.slev. alc luturor
autorilor melodişti, baplişti şi
quakeri, prccum ^i ale mullura
necuprinşi în Corpus
Reformatorum
184
^.
din primelc epoci. în multe
cazuri, pentru un studiu mai
aprotiindat cste
indispensabilâ vizitarea unor
biblioteci engleze şi, mai
ales, amcricane. Pcntru
studiul de fală a trebuit (şi s-
a putut) să tie suti-cicnt ceea
ce a fost posibil să fie
ob(inut în Germania. De la o
vrcinc încoace în America
renegarea caracterislică şi
stăruitoare a propriului trccut
„scctant" dc catre universitaţi
face ca bibliotecile lor să
procure puţina a.sernenea
lilcratura nouă sau chiar
deloc — un caz particular al
acclei tendinţe gencrale de
„secularizare" a vieţii
;imcricaiic. carc în scurt timp
va dizolva caractcrul
naţional tradiţio-nal §i va
schimba complet şi dct"initiv
sensul mullor instituţii
tunda-mcntale alc ^iirii.
Cercetalorul aclual trebuie să
mearga în provincie k>
inicile colegii orlodoxe ale
sectclor.
5. în cclc ce unnca/.a. nu nc
precxupa mai înlîi în nici un
fel ori-ginca, anteccdcntele şi
istoria dc/.vollarii curentelor
a.scetice, ci luaiTi conţinutul
lor de idei în torma finala. ca
pc ceva dat.
6. Dcspre Calvin şi
calvinism în gcncral ne
putem informa cel mai bine
din lucrarca tundamenla]a a
lui Kampschulte ţi din exce-
lcnta prczcntarc a lui Erich
Marck (în lucrarea sa
Colign\ •). Nu pcstc tot critic
şi iietendcnţios cslc
Campbcll, T/ie Pniil.iiis in
Holhmi.l. Enylaiid mcl
Anienca (2 volume). 0
scrierc partizană vio-lent
anticalvinistâ cste Stiidicn
o\t'r .lohm Culvijn de
Pierson. Penlru istoria
calvinismului în Olanda sînt
de cilit, pc lînga Motlev,
clasicii olandezi, în special
Groen van Prinsterer,
Geschicd v. h. Vacteiland:
— La Hollandc e( l'intlticncc
de Calvin (1864), — Le
parti antiiwultitiotwau'e et
contessioiwl dans l 'e^/Âse
de P.B. (1860:
penlru Olanda /Htx./eni.i);
apoi mai alcs lucrarea lui
Fruin, Tien jaren uit dcn
laclitiyjanaen oorlog şi, în
special, cea a lui Naber
Calyunsl ot Lihertijn^t'h, la
care sc adaueă W. J. F.
Nuvcns, Gesch. derkcrkcl.
,w pol. yesclvlhn in dc Rcp.
de Vci. Piw. (Anist. 1886);
A. Kohler, Die iiiedcrl. ret.
Kirche (Erlangen, 1856)
pentru sccolul al XIX-lea;
pcnlru Franţa alături de
Polenz, Baird, Rise of the
Husuenot'i: penlru Anglia,
alâturi de Carlyle, Macaulay,
Masson şi — /a.s-f biit not
lcast — Ranke. Mentionâm
acum lucrarile care urmează
să fie citate mai jos ale lui
Gardiner şi Firth, apoi de
exemplu Tavlor, A
Reti'ospect ot the Religious
Life in England (1854) şi
excelenta lucrare a lui
Weingarten, Die englischen
Revolutions-Kirchen,
articolul dcspre „moraliştii"
englezi al lui E.Troeltsch, în
Realenzyklopădie îui
Protest. Theol. u. Kirche, ed.
a 3-a, apoi — bineînţeles —
Soziallehren der christlichen
Kirchen iind Gmppen a
aceluiaşi şi excelentul eseu al
lui Ed. Bemstein din
Geschichte des Sozialismus
(Stuttgart, 1895, vol. I, p.
506 ş. urm.). Cea mai bună
185
bibliografic (peste 7 000 de
titluri) este cea a lui Dexter,
Congre-gatjonalism ot'the Last
300 Years (e drept că ea conţine
în special, dar nu exclusiv,
probleme de orgaiiizare a
Bisericii). Această carte cste mult
superioară celei a lui Price (Hist.
of Nonconfonnism), a lui Skeats
şi altor prezentari. Pentru Scoţia,
de exemplu, Sack, K. von
Schottland (1844) şi literatura
despre John Knox. în ceea ce
priveşte coloniile americane, se
distinge dintre numcroasele
lucrari individuale cea a lui
Doyle, The English in America.
Apoi: Danicl Wait Howc, Thc
Piinlnn Repuhl'c (Indianapolis,
The Bowen-Memll-Cy.
publishers), J. Brown, Thc
Pilgnm Fathers ot' Ncw England
ancl tlwir Puntan Successoi's (cd.
a 3-a, Revell). Alte cilate la locul
respectiv. în ccea ce priveştc
dilcrenţele ductrinaiv, expu-nerca
care unncază sc datorează în
spccial ciclului de prelegeri citat
mai înainte al lui
Schncckenburger. Lucrarea
fundamentala a lui Ritschl, Die
clvistliclie Lelu'e von der
Rc'chtteniwns iind Vcrsoh-ining
(3 volumc, citatele de aici
provenind din cdiţia a 3-a),
denotă prin strînsa împlctire a
cxpunerii istorice cu judccăţi de
valoare spe-cilicul pregnant al
autorului care, cu toală
ncmaipon.c..iia claritate a ideilor,
nu oteră cititorului întotdeauna
depli .1 siguranlă a „obiec-
livita(ii". Acolo undc cl respinge,
de excmplu, expuncrea lui
Schnek-kcnburger, justit'icarea
mi s-a parul adeseori îndoielnica,
oricît de rcticenl aş fi de a emite o
judecala proprie. Mai deparle,
ceea ce el considera, de exemplu,
din imensa varietate de idei şi
stări de spirit religioase, chiar la
Luther, drept doctrină „luteranâ"
pare să fie ade-seori constatat
prin judecaţi de valoare: e ceea ce
pentru Ritschl are vaSoare
percnn la lutcranism. Este un
liHeranism aşa cum ar ti tre-huit
sa fie (după R.), nu întotdeauna
aşa cum a /o.st. E de prisos să
mai amintim că au fost utilizate
mult lucrările lui Karl Muller,
Sceberg etc. — Daca în cele ce
urmează îl supun pe cititor ca şi
pe mine la peniten^a unor note
hipertrofiale, aceasta se datoreşte
necesităjii de a permite o
reexaminare decisivă macar
provizorie a ideilor din acest
studiu, chiar şi prin sugerarea
unora din ideile care se leagă de
el, special pentru cititorii faia
pregatire teologică.
7. Cît priveşte studiul de mai
jos, trebuie sa subliniem din
capul locului cS nu cercetâm aici
concep(iile personale ale lui
Calvin, ci cal-vmismul şi chiar şi
pe acesta în t'orma pe care a luat-
o la sfîrşitul secolului al XVI-lea
şi în secolul al XVII-lea în marile
regiuni în care influenta sa a fost
dominantă şi care în acelaşi timp
au fost purlătoare ale culturii
capitaliste. Germania este
deocamdată lăsată cu totul la o
parte, deoarece calvinismul pur
nu a dominat aici nicăieri în
regiuni mari. Fireşte că
„rcformat" nu este identic cu
„calvinist".
186
IL
8. Declaraţia Universitătii
din Cambridge facută de
comun acord cu
arhiepiscopul de Canterbury,
în articolul XVII al crezului
anglican, aşa-numitele
articole Lambeth din 1595
care (în opoziţie cu
formularea oficială)
propovăduiau în mod expres
şi predesti-narea pentru
moarte, nu au fost ratificate
de regină. Tocmai radicalii
(de excmphi, Hanserd
Knollvs Confefsion) au
insistat cel inai mult asupra
predestinării expresc pentru
moartc (nu numai
„admitcrea darnnaţiunii",
cum voia doctrina mai
blîndă).
9. Vezi lcxtul crczuriîor
calviniste cila^ aici şi în cele
ce unncază !a Karl Miiller,
D;c BekeivHnisschriften der
rctbrmierten K.irche,
Leipzig, 1903, Alte citale în
locurile respective.
10. Cf. Savov şi Hanscrd
Knollvs Dcclaralion
(americanâ), în ccca ce
privcşlc prcdestinaţionismul
hughcnoplor, vezi şi Polenz,
I,545,ş.urm.
11. Dcspre tcologia lui
Milton, vezi studiul lui
Eihach din T/ieo/. Stndicn
iind K.nlike'n, 1879 (un
studiu superticial în accastă
privinţa este cel al iui
Macaulcy prilejuit de
traducerea lui Sumner a
lucrarii Doctrina Christiana
reaasita în 1823, Tauchnitz
Ed. 185, p. 1 ş. unn.). Pentru
mai multc detalii, lucrarea
englcză puţin prea scheinalic
structurata. în şase volumc, a
lui Masson §i biografia
germana a lui Milton scrisa
de Stcrn pe baza ei. —
Milton s-a ridicat înca din
tinere(e dea.supra doctrinei
prcdcstinării în forina celor
doua decrcte, iar la batrîne^e
a ajuns la creştini.sinul
ahsolut tolerant. în ccea ce
priveşte eliberarea de
legaturile cu timpul sau, el
poate fi comparat într-un
anumit scns de Sebaslian
Franck. Nurnai că Milton a
lost o firc practic-pozitiva,
iar Franck una esenţialmente
critică. Milton cste „puritan"
numai în sensul larg al unci
orientări rapona/ea vietii
laicc după vointa lui
Dumnczeu, orientare ce
reprezenta moştenirea
trainica lasată de calvinism
urmaşilor. într-un sens foarte
asemana-tor, §i Franck ar
putea fi considerat „puritan".
Considerîiidu-i „bizari" pe
ambii, nu nc ocupăm de ei.
12. Hic est fidci suminus
gradus: credere Deurn esse
cle-menteni, qiii tam puucos
salvat — histvm, qui sua
voluntate nos daninabiles
facit" este textul faimosului
pasaj din scrierea De sen'o
arbitrio.
13. Ambii, Luther şi
Calvin, au cunoscut de fapt
— vezi observatiile lui
Ritschl din Geschichte des
Piedsmus şi Kostlin arti-
" Acesta este cel mai înalt
grad de credin(S: să crezi că
e plin de milS Dumnezeu
care mîntuieşte atît de puţini
şi că este drept cel care ne
pedepseşte după vrerea Sa.
187
colul Gott din R. f. Prot. Theol.
iind K., ed. a 3-a — un
Dumnezeu diiblu: tatal cel revelat
îndurător şi bun din Noul
Testament, căci acesta stapîneşte
primele cărti din Institutio
Chiistiana, iar în spa-(ele acestuia
un Deus absconditus, un
Dumnezeu ascuns — un despot
samavolnic. La Luther
Dumnezeul Noiilui Testament
avca o pozi(ie dominantâ, dat
fiind ca el a evitat tot mai mult
reflecţia asupra a ceea ce era
metafizic, ca fiind inutilâ şi
primejdioasă. La Calvin ideca
unci divinitaţi transcendentale a
dobîndit putere a.supra vie^ii. in
evolu(ia populara a calvinismului,
ca nu a pulut, fireşte, sa se
meiUiiia, dar locul ei a fost luat
nu de tatăl cel ceresc din Noul
Tc'stament. ci de lehova din cel
Vecbi.
14. Ct. penlru celc ce urmeaza:
Scheihe, Cnlvins Prădestina-
tionslehrc, Halle. 1897. Cît
priveşle teoloeia calvinistă m
ecneral:
Hcppc, Dofiiiiitik der evansclif-
ch-rctotiiiinleii Kirclw, Elbcrleld,
1861.
15. Cnrpiif Rclonnatonirn, vol.
77. p. 186 ş. urm.
16. Prezcntarca de mai sus a
conccptelor doctrinei calviniste
poate fi citita înlr-o t'orma
apropiata de a noastra în lucrarea
liii Hoornheck Thcolot:in
praclica (Utrccht, 1663) L. II c.
1: Dc prae-destinatione — în mod
scmnificati accst paragraf
urmează imediat dupa titlul Dc
Dw. Sursa de inspin.tie a lui
Hoornbeek este în prin-cipal
primul capitol al Epistolci catre
Efcscni. — Nu este cazul să
analizam aici feluritele încercări
inconsccvente de a combina res-
ponsahilitatea individului cu
predestinarea şi eraţia divină şi de
a salva „libcrtalea" cmpirică a
voin[ei, a^a cum a facut Augustin
înca pe cînd îşi elabora doctrina.
17. r/pe decpe^t comnwnity (cu
Dumnezeu) i.s lotind not in ins-
litiitions or coi'porations of
chtirchcs. but in lln' sccrets ofa
solitaiy licait', formuleaza
Dowden în frumoasa sa carte
Pwilan and .Anglican (p. 234)
punctul hotărîtor. Aceasta adîncă
însingurare lăuntrica a individului
a fost adoptala §i de câtre
janseniştii de la Port Royal care
erau prcdcstina(ionişti.
18. Contra qiii huiusmodi
coetum (adică o biserică în care
existâ o învăţătura curata,
sacramente şi disciplină
bisericească) contem-nunt
...salutis su.ic cei'ti esse non
possunt: el qiii in illo contemptu
perseverat electus non esf',
Olevian, De subst. foed., p. 222.
' Cea mai profundă comuniune
se poate afla nu m inslilu(ii sau
corporaţii de biserici, ci în
ascunzişurile unui suflet
singuratic.
" Dimpotrivă. cei care
nesocotesc o adunare de acest
fel... nu pot fi siguri de mintuirea
lor; iar cel care perseverează în
acel dispre; nu esle printre cei
ale§i.
â.
V:
19. „E drcpt ca se spune câ
Dumnezeu şi-a trimis fiul
pentru a mîntui neamul
omcnesc. dar nu acesla i-a
fost scopul, el nu voia s^
ajute decît pc unii să se ridice
din cădere... şi vă spun că
Dumnezeu a murit numai
pentru cei aleşi...". (Predica
rostită în 1609 la Broek lîngâ
Rogge, Wtenbogaert II, p. 9.
Cf. Nuyens, qp. cit., II, p.
232). încîlcită este şi
argumentarea rolului de
mijlocitor al lui Cristos, în
Hanserd Knollys Conlession.
Peste tot se presupune că
Dumnezeu nici măcar nu ar
fi avut nevoie de acest
mijloc.
20. Despre acest proces,
vezi studiile consacrate
„eticii econo-micc a religiilor
universale". Pozi|ia distinclă
a vechii etici israe-liene lată
de cca egipleaiiă şi cea
babiloniană cu care cra strîns
înrudita prin conţinut §i
dczvollai'ea ei după epoca
profeţilor au conslat, aşa cum
sc va vedca acolo, în acest
tapt tundamental:
respingcrea magiei
sacraiTientalc ca o calc spre
mîntuire.
21. Tot astfel, dupa
conceppa cea mai
consecventă, botezul era
obligatoriu numai în virtulca
unei reguli pozitive, dar nu
era necesar pentru dobîndirca
mîntumi. De uccea
iiulependentii scolicni şi
englezi, puritani convinşi, au
izbutit să impuna principiul
potrivit caruia copiii cclor
evident damnaţi să nu fie
botezaţi (dc exemplu, copiii
bclivilor). Sinodul de la
Edain din 1586 (art. 32, 1)
reco-nianda ca adullul care
dorea sa fie botezat, dar care
nu era încă „matur" pcntru
impartăşanic, să fie botezat
numai în cazul în care
schimbarea lui era
ireproşabilă y dorinta lui
sonder supcrstitie.
22. Această atitudine
negativă taţa de „cuttura
simţurilor" este, aşa cum a
aratal atît de frumos
Dowden, op. cit., un element
consti-tutiv al
puritanismului.
23. Cuvîntul individiialism
are ccle mai felurite sensuri.
Ceea ce se în(clege .'iic') prin
cl va rezulta, nadajduim, din
ccle ce urmcază. înlr-un alt
sens al cuvîntului,
lulcranismul a tost numit
„individua-list", fiindca nu
cunoaştc o reglementare
ascetică a vie(ii. De cxemplu,
Dietrich Schafer utilizează
cuvîntul iarăşi într-un alt
sens, atunci cînd în lucrarea
sa Zur Beurteilung des
Wonnser Konkordats (Abh.
d. Berl. Akad., 1905)
numeşte Evul Mediu epoca
unei indivi-dualităţi
pregnante, deoarece pentru
evenimentele relevante
pentru istoric, momentele
ira(ionale au avut o
importantâ pe care astăzi nu
o mai au. El arc dreptate, dar
poate şi cei cărora el le
opune observaţiile sale, caci
ambii înţcleg nişte lucruri cu
totul diferite atunci cînd
vorbesc de individualitate şi
individualism. Formulările
geniale ale lui Jakob
Burckhardt sînt astazi parţial
depăşite şi chiar acum o
analiză temeinică, de
orientare istorică, a
conceptului ar fi extrem de
valoroasâ din punct de
vedere ştiinţific. Fireşte însâ
că
189
dacâ instinctul de joc îi determină
pe anumiţi istorici să-1 „deti-
nească" într-un stil de afiş, pentru
a-1 pulea tblosi pentru etichctarea
unei epoci istoricc, acest lucru are
un etect exact opus.
24. De asemenea, într-o opoziţie
— fireşte mai puţin categorică —
cu doctrina catolică de mai tîrziu.
Dar profundul pesimism al lui
Pascal, bazat de asemenea pe
doctrina alegerii prin gra(ie este
de provcnienţa jansenistă şi
individualismul sau manifestat
prin tuga de lume provenind tot
de acolo nu se încadreaza cîtuşi
de puţm în atitudinea catolică
oficiala. Vezi în aceaslă privinţa
p. 101, nota 63, în care se citează
lucrarea lui Honigsheim
desprejanseniştii francezi.
25. Tot aşa şi janseniştii.
26. Bailey, Praxix pietatis
(ediţia germana — Leipzig,
1724), p. 187. Şi Ph. J. Spener, în
ale sale Theologische Bcdenken
(aici citale dupa ediţia a 3-a,
Hallc, 1712), se situcază pe o
poziţie asemanatoare: ararcori
prictenii îşi ofcra sfatul ţinînd
seama de res-pectul faţa dc
Dumnezeu, ci dc cele mai mulle
ori cu intcnţii lumeşti (nu
ncapărat egoiste). ,,He" — the
„knowing man" — „is hlind in no
man's cause, but hcst sighted in
his own. Hc contines himsclt to
the circlc ofhis own atfairs, and
Ihrusls nol his fingers in nccdlcss
fircs... He sees the taiscncss ot it
(a lumii) and llicretorc learns to
trust himself ever, others so lar, as
not to be dainagcd by their
disappointments"*, filozotcază
Th. Adams (WorA'.s of the
Puiitan Divmcs, p. LI). — Bailey
(Praxis pictatis, op. cit., p. 176)
mai recomanda ca, în fiecare
dimineaţă înainte de a ieşi printre
oamcni, să ne închipuim că
mcrgem într-o padure salbatică
plina de primcjdii şi să-1 rugăm
pe Dumnczeu să ne dăruiască
„mantia pre-vcdcni §i a dreptăţii''.
— Acest sentiment există în
absolut toate variantcle
ascetismului şi i-a dcterminat pe
unii pietişti la o viaţă de pustnic
în mijlocul luinii. Chiar şi
Spangenberg, în lucrarea în spi-
ritul de la Hemihut, Idea ficlei
fratrum, p. 382, îl citează pe
leremia 17, 5; „Blestemat să fie
omul care se încrede în om".
Pentru a aprecia dimensiunea
acestei stranii mizantropii a
acestei concepţii despre via^ă,
vezi lămuririle date de
Hoornbeek, Theol. pract. 1, p.
882, în ceea ce priveşte
obligativitatea iubiiii
duşnianulur. Denique hoc magis
nos ulciscimur, quo proximum,
miilcum nobis,
• El — omul care cunoaşte —
este orb în ceea ce priveşle cauza
oricănii alt om, dar vede foarte
bine cînd e vorba de a sa. Se
mărgineşte la stera propriilor
probleme §i nu riscă să pună
mîna în foc pentru o cauză ce nu-
1 intereseazâ... Vede talsitatea
lumii şi învaţă deci sâ aibâ
încredere numai în el. rareori în
ceilal(i, numai în aţa fel încît să
nu fie afectat de dezamăgirile lor.
190
t
tradimus ultori Deo... Quo
quis plus se ulciscitur, eo
minus id pro ipso agit Deus':
aceeaşi „amînare a
răzbunării" ca şi cea din
părţile de după exil ale
Vechiului Testament. o
subtilă amplificare şi inte-
riorizare a sentimentului de
răzbunare în comparaţie cu
străvechiul „ochi pentru
ochi". în ceea ce priveşte
„iubirea faţă de aproapele
tău", vezi şi mai dcparte, p.
193, nota 35.
27. Evident, confesionalul
nu are numai acest efect. De
exemplu formulările lui
Muthmann, Z- f. Rel. Psych.,
I, fasc. 2, p. 65, sînt prea
simple pentru problema
psihologică extrem de
complicatâ a spovedaniei.
28. Tocmai această
combinaţie este atît de
importanta pentru aprecierea
bazelor psihologice ale
structiinhr socialc calviniste.
Ele se întemeiază toute pe
motive interioare
„individualiste", „raţionale
din punctul de vedcre al
scopului sau al valorii".
Individul nu se confundă
niciodata prin f>imţirea sa
cu ele. Gloria lui Dumnezeu
ca şi propria mîntuire ramîn
mereu tleasiipra „pragului
conştiinlei". Acest fapt
imprima şi astazi unele
particularitaţi specificului
struc-lurii sociale la
popoarele cu un trecut
puritan.
29. Caraclcristica
principală antiautoritară a
doctrinei, care în fond
aprecia ca fiind lipsită dc
sens orice grija a statului şi a
bise-ricii pentru etica §i
mîntuirea sufletului a dus tot
mereu la interzi-cerea ei, de
exemplu, de catrc Statele
Gencrale din Ţările de Jos.
Urmarea a fost formarea de
convcnticule (de exemplu,
dupâ 1614).
30. Cu privire la Bunyan,
cf. biografia lui Froude în
colecţia English Men
ofLetters a lui Morley, apoi
schiţa (superficială) a lui
Macaulay (Miscell. Works.
II, p. 227). — Bunyan estc
indilerent faţa de diferenţcle
dintre variantele
calvinismului, dar el
personal cste un baptist
calvinist rigorist.
31. Rcferirea la
indiscutabil marea
importanţa, pcntru caracterul
social al creştinatătii
reformate, a ideii calviniste,
potrivit căreia, pentru a fi
mîntuit, trebuie să fii primit
într-o comumtate supusă
poruncilor dumnezcieşti,
care rezultâ din cerin[a de
„încorporare în trupul lui
Cristos" (Calvin. Instit. III,
11, 10) se impune de la sine.
Dar pentru ideile noastre
specifice centrul de greutate
al problemei se situează în
alta parte. Acea idee
dogmatică ar fi putut apârea
şi în cazul în care biserica ar
fi avut un caracter de pură
instituţie şi, după cum se
ştie, aşa s-a şi întîmplat. în
sine, aceastâ idee nu poseda
acea
" în sfirşit, mai degrabă ne
râzbunâm pe aproapele
nerâzbunat de noi
încredinţăm lui Dumnezeu
cel râzbunălor... Cu cît mai
mult se răzbună < pe el
însuşi. cu atît mai pupn face
asta Dumnezeu pentru el.
191
pul< ; ' psihologica carc sâ
trezeasca ini(iati\e creatoare de
comuni-tati ;}i să-i confere total
o asenncnea putere cum poseda
calvinismul. Aceasta tendmţă a sa
generatoare de comunilaţi s-a
manifestal tocmai în a/ara
schcmei de comunitale
bisericească poruncita de
Dumnezeu în „lume". Aici este
decisivă credinţa că Cristos şi-ar
confirma starea de predestinare
printr-o activitate w maiorem Dei
glonani', §i oroarea t'aţă de
idolatrizarea fapturilor omeneşti
şi (i\[a de orice adcziune la
raporturile pei'sonnle ta^a de
oameni nu putea deeît să îndrcple
această energie, pe neobservate,
spre fagaşul unei activităti
pozitivc (impersonale). Creşlinul
care line la confirmarea
predeslinarii salc lucrează pcntru
scopurile lui Duninezfu, iar
accstea nu pot fi decît
impersonalc. Orice rclalie
pt'iwiwlu dictală pur şi simplu de
sentimcnle, deci ncdcterminata
raţional, între un om §i altul
poatc ti uşor banuila în orice etica
puritana, la lel ca §i în oricarc
allă ctică ascetică, dc a ti
idolalri/are a unor lapturi.
Următorul avertisment este o
dovadă cît se poate de limpedc —
alaluTi dc ccea cc s-a spus mai
sus — pentru prietcnie: /t is an
iira-lionul act ;in</ iiot tit lor u
rational civ.ituiv to io\'c :uiy onc
lurthet' than ivaM>n \\ ill ullow
us... It \'cr\ oUcn lakcUis iip
iiicn^ niun/.s so as tu Iwulcr llicu
lovc ofGoil" (Baxtcr, Clin^tiw
Diivctoiy, IV, p. 253). Ne voni
întîlni mercu cu ascmenea
argumcnlc. Calviniştii sînt
enlu-/iasmali dc ideea ca în
alcatuirea lumii, ca şi a ordinii
sociale, Dumnezeu ar trcbui să
dorească drepl mijloc de mărire a
gloriei sale utilul pozitiv: nu
tiin(a dc dragul ei înseşi, ci
onlinea a ceea ce estc fiinţa
supusa voiiUei sale. De aceea,
imboldul spre fapte alc sfintilor,
dcscâtuşat de doctrina alcgcrii
prin graţie, se conrundă cu
tcndinta de raţionalizare a lunui.
Tot astlel ideca putrivit căreia uli-
litatea piihlicti sau thc root/ ofthc
tiia]i\"", aşa cum o formuleaza
Baxter (Clni^titui Dhvctury, IV,
p. 262, citînd. oarecum tor[at,
Rom. 9, 3), în consens pcrfcct cu
ra(ionalisrnul liberal de mai
tîrziu, trebuie pusă înaintca
oricărui bine „personal" sau
„privat". Oricît de pu(in noua ar
fi fost accastă idee, ea rezulla
pentru puritanism din refuzul
idolatrizării fapturii umane. —
Oroarea americană tradi-(ionalâ
faţă de seniciile personale este
determinată, pe lîngă alte motive
solide generate de sentimentele
„democratice", şi (indirect) de
această tradiţie. Tot astfcl însă
relativ pronunţata imunitate a
' Spre mai marea slavS a lui
Dumnezeu.
" A iubi pe cineva dincolo de
limila pe care ne-o indică
raţiunea este un act irational.
nepotrivit cu o fiinţă raţională...
Foarte adesea cugetul omului este
prea preocupat aşa încît
împiedicS iubirea de Dumnezeu.
192
L
popoarelor care au fost
puritane fa(â de cezarism şi,
în general, ati-tudinea
sufleteşte mai liberS
înclinată să lase noile mari
perso-nalităţi „să se valideze
de la sine", dar pe de altă
parte dragostea isterică faţă
de ele şi ideea naivă că
cineva ar putea fi obedient
politic faţă de altcineva din
„gratitudine", atitudinea
rezervată a englezilor fată de
marii lor oameni de stat, fa(ă
de atîtea la care am asistat
după 1878 în Germania, în
sens pozitiv sau negativ. —
Cît priveşte păcatul credinţei
în autoritate, acesta este
admis numai în forma
impersonală — orientată
sprc conţinutul Scripturii —
şi, tot astfel, supraaprecierea
chiar şi a oamenilor
desăvîrşiţi şi eminenţi,
deoary:e în felul acesta ar
putea fi primejduită
obedienţa faţă de
Dumnezeu. Vezi Baxter,
Chiistian Directory (ed. a 2-
a, 1678), I, p. 56. —
Semnificaţia politică a
respingerii ,4dolatrizării
fâpturii umane" şi principiul
potrivit căruia mai întîi în
bisericâ, iar apoi şi în viaţă
în general ar trebui să
„domnească" numai
Dumnezeu — nu se
încadrează în contextul
nostru.
32. Vom avea încă multe
prilejuri de a discuta despre
raportul dintre
„consecintele" dogmatice şi
cele practic-psihologice.
Este de prisos să mentionăm
că cele două nu sînt identice.
33. Fireşte că „social", fară
vreo aluzie la sensul modem
al cuvîntului, ci doar în
sensul unei activită(i în
cadrul organizatiilor
comunitare politice,
bisericeşti şi de alt fel.
34. Faptele bune săvîrşite
în alt scop decît acela al
cinstirii lui Dumnezeu sînt
păcătoase, Hanserd Knotlys
Confession, c. XVI.
35. Ce poate să însemne o
asemenea „iubire a
aproapelui", care este
„condiţionatS numai de
impersonalitate" prin
raportarea vieţii la
Dumnezeu, în domeniul
propriu al vieţii comunitare
religioase, ilustreazS „China
Inland Mission" şi
„Intemational Missionaries
Alliance" (vezi în această
privinţă Warneck, Gesch. d.
prot. Mission, ed. a 5-a, pp.
99, 111). Cu costuri uriaşe,
grupuri mari de misionari,
de exemplu, circa 1 000
numai pentru China, au fost
echipate pentru a „vesti" în
sensul strict literal pSgînilor
Evanghelia prin pre-dici
ambulante, deoarece Cristos
ar fi poruncit şi şi-ar fi
conditionat revenirea de
acest lucru. Dacă pe această
cale ascultătorii unor ase-
menea predici au fot
cîştigaţi pentm creştinism şi
ca atare vor avea parte de
mîntuire, ba chiar dacă au
înţeles mâcar din punct de
vedere gramatical limba
misionarilor este, în
principiu, total lipsit de
importanţâ şi o treabă a lui
Dumnezeu care hotărăşte
singur acest lucru. Hudson
Taylor crede (vezi Wamcck,
loc. cit.) că în China trăiesc
circa 50 de milioane de
familii. 0 mie de misionari
ar putea „să ajungă" pînâ la
50 de familii pe zi (!) şi
astfel, în o mie de zile
193
sau în mai puţin de trei ani,
Evanghelia ar putea să fie
„vestită" tuturor chinezilor. —
Aceasta este exact schema dupâ
care, de exemplu, calvinismul a
facut educaţia bisericeascâ. Nu
mîntuirea sufletelor celor avuţi în
vedere — ceea ce era treaba lui
Dumnezeu (în practică, a lor
proprie) şi care nu putea fi
influenţatâ în nici un fel de
mijloacele educative ale bisericii
— era scopul, ci sporirea gloriei
lui Dumnezeu. — Aceste
perfonnante misionariste modeme
au o bază care în mod fonnal nu
se datorează calvinismului ca
ata»e. (Calvin personal respingea
obligativitatea misiunilorîn rîndu-
rile pagînilor, considerînd că
expansiunea bisericii este unius
Dei opus'.) Este însă evident cS
ele îşi au sorgintea în sfera de idei
din etica puritanS, potrivit câreia
ne manifestam iubirea aproapelui
prin îndeplinirea poruncilor lui
Dumnezeu spre slava lui. în felul
acesta aproapele primeşte ceea ce
i se cuvine, restul fiind treaba lui
Dum-nezeu. — „Omenia"
relaţiilor cu „aproapele" pare a fi
disparut. Acest lucru se manifestă
în cele mai diverse relatii. De
exemplu, în domeniul caritătii
reformate, într-un anumit sens pe
bunâ dreptate faimoasă; orfanii
din Amsterdam, cu pantalonii §i
fustele lor care în secolul al XX-
lea tot mai erau împarţite vertical,
o jumState fiind roşie şi neagra şi
o jumatate roşie şi verde — un fel
de costum dc bufon — erau duşi
la biserică spre a fi văzuţi, ceea ce
pentru sensi-bilitatea faţă de
trecut era cu sigurantS un
spectacol foarte înăltator. Orfanii
slujeau astfel gloria lui
Dumnezeu, deşi orice sentiment
per-sonal-„omenesc" ar fi trebuit
să se simtâ ofensat dc această
mas-caradâ. Vom vedea mai
încolo cum merg lucrurile pînă în
amănuntele activitătii
profesionale private. Fireşte că
toate acestea nu desemnează decît
o tendmţă şi mai tîrziu noi înşine
vom fi nevoiti să facem anumite
delimitări. Dar aici a trebuit să o
fixăm ca pe o tendin(ă foarte
iinportantă a accslci religiozită(ii
ascetice.
36. în toate aceste privinţe elica
detenninată de predestinare de la
Port Royal este cu totul diferită,
datoritâ orientării sale mistice
eA'tralaice şi ca atare catolice
(vezi Honigsheim, op. cit.).
37. Hundeshagen (Beitr. z.
Kirchenverfassungsgesch. und
Kir-chenpolitik, 1864, I, p. 37)
susţine punctul de vedere atît de
frec-vent repetat că dogma
predestinării ar fi fost o doctrină
teologică şi nu una populară.
Aceastâ afinna(ie este corectâ
numai dacă iden-tificăm
conceptul de „popor" cu masa
păturilor de jos, neinstruite. Dar
chiar şi aici ea nu are decît o
valabilitate strict limitată. Kbhler
•Lucrareai
194
(op. cit.) a găsit în anii '40 ai
secolului al XIX-lea tocmai
„masele" (se are în vedere mica
burghezie olandeză) ca avînd o
mentalitate pătrunsă dc doctrina
predestinării. Oricine respingea
dublul decret era un eretic şi un
marginalizat. Chiar şi lui i s-a pus
întrebarea cînd s-a renăscut (din
punctul de vedere al
predestinării). Predestinarea 1-a
condiţionat şi pe Da Costa, a
condi(ionat şi separarea grupului
de Kock. Nu numai Cromwell, pe
care încă Zeller (Da&' theolo-
gische System Zwinglis, p. 17) 1-a
folosit ca paradigmă a efectului
dogmei, dar şi sfinţii săi ştiau
foarte bine despre ce este vorba,
iar Canones ale sinodurilor de la
Dordrecht şi Westminster cu
privire la doctrină erau chestiuni
naţionale de mare anvergură.
Tryers şi ejectors ai lui Cromwell
admiteau numai
predestinaţionişti, iar Baxter
(Life, I, p. 72), deşi în alte
privinte le este adversar, socoteşte
influenţa lor asupra calitaţii
clerului ca fiind conside-rabilă.
Este cu totul exclus ca pietiştii
reforma(i care au participat la
conventiculele engleze şi
olandeze să nu fi avut o idee clară
în ceea ce priveşte doctrina.
Tocmai aceasta i-a adunat laolaltă
în căutarea stării de certitudo
salutis. Catolicismul corect din
punct de vedere ecleziastic,
câruia nu-i era cîtuşi de puţin
strâină doctrina ezoterică şi în
formâ oscilanta, putea să arate ce
însemna şi ce nu însemna
predestinarea, sa indice aspectele
ei de doctrină teologică. (Lucrul
cel mai important era că se
respingea mereu punctul de
vedere potrivit căruia individul ar
trebui să se considere ales şi să se
confirme. Cf. doctrina catolică,
de exemplu, la Ad. van Wyck,
Tract. de praedestiiiatione, Koln,
1708. Mâsura în care credin(a în
predestinare a lui Pascal era
corectâ nu va fi examinată aici.)
H., căruia doctrina nu-i este
simpatică, îşi extrage evident
impresiile preponderent din
situa(ii germane. Această
antipatie a sa îşi are lcmeiul în
pârerea la care a ajuns pe cale pur
deductivă, că ea (doc-trina) ar
trebui să conducâ la fatalism
moral şi antinomism. încă Zeller
(op. cit.) a respins această părere.
Pe de altă parte, nu se poate nega
că o asemenea întorsăturâ era
posibilă. Melanchthon şi Wesley
vorbesc de ea. Este însâ
caracteristic faptul că în
amîndouâ cazurile era vorba de o
combinaţie „credinţă-
rcligiozitate" bazată pe emoţic.
Pentru această combina(ie căreia
îi lipsea ideea raţională de
confirmare, aceastâ concluzie
ţinea într-adevăr de esenţa
chestiunii. în islamism aceste
consecin(e fataliste s-au realizat.
Dar curn? Fiindcâ predestinarea
islamică era predeterministă şi nu
predes-tinaţionistă; se referea la
destinele pSmîhtene şi nu la
mîntuirea de dincolo, fiindcă ceea
ce era hotărîtor din punct de
vedere etic, „confinnarca" ca
predestinat, nu juca nici un rol în
islamism. Din
195
ea nu putea decurge decît
neînfricarea în răzhoi (ca la
Moira), nu puteau decurge însă
concluzii cu privire la metodele
de viaţă, pentru care lipsea
„răsplata" religioasă. Vezi
disertaţia teologicâ de la
Heidelberg a lui F. Ulrich (Die
Vorherbest. L. im Isl. und Chr.,
1912). — Aceste atenuări ale
doctrinei pe care le-a adus
practica, de exemplu Baxter, nu s-
au apropiat de esenţa ei, atîta timp
cît nu se atingea ideea deciziei de
alegere şi de confirmare a lui
Dum-nezeu referitoare la
individul concret. — Mai cu
seamă şi în primul rînd toate
marile figuri ale puritanismului
(în sensul cel mai larg al
cuvîntului) au pomit de la această
doctrină care, prin seriozitatea ei
sumbră, le-a influenţat evoluţia în
tinereţe: Milton la fel cu — e
drept, într-o măsură inai mică —
Baxter şi Franklin, foarte liber
cugetatorul de mai tîrziu.
Emanciparea ulterioară a acestor
oameni de interpretarea strictă a
doctrinei corespunde întru totul şi
în detaliu evoluţiei pe care a
parcurs-o în aceeaşi direcţie şi
mişcarea reli-gioasă în întregul ei.
Toate marile revivals bisericeşti,
cel puţin în Olanda şi cele mai
multe chiar şi în Anglia, au pornit
întotdeauna de la această
emancipare.
38. Tot astfel dupâ cum la
Bunyan (77ie Pilgnm 's Prosivss)
ea constituie într-un mod atît de
categoric starea de spirit funda-
mentală.
39. Pentru luteranul din epoca
epigonismului această inlrehme
era deja mai îndepărtată decît
pentru calvinist, tacînd desigur
ab-stracţie de dogma
predestinării, nu pentru că cel
dintîi s-ar fi intere-sat mai puţin
de mîntuirea sufletului său, ci
pentru că, datorită modului în
care a evoluat biserica luteranâ,
caracterul ei de insti-tuţie ce
conferă mîntuirea s-a situat pe
primul plan, astfel încît indi-vidul
se simţea ca un obiect al
activităţii ei §i adăposlit de ea.
Este însă caracteristic faptul că
abia pietismul a fost acela care a
pro-vocat această problemă şi la
luteranism. Nu trebuie însă trecut
cu vederea faptul că problema lui
„certitudo salutis" ca atai-e a fost
centrală pentru orice religie
mîntuitoare fâră sacramente, fie
ea budistâ, jainistă sau oricare
alta. Aici îşi au originea toate
impulsu-rile psihologice cu
caracter pur religios.
40. Acest lucru este precizat în
mod expres în scrisoarea adresatâ
lui Bucer Corp. Ref. 29, 883 ş.
urm. Cf. în această privinţă încâ o
dată Scheibe, op. cit., p. 30.
41. Westminster Confession
oferă şi aleşilor perspectiva
(XVIII, 2) unei ceititudini
neînşelătoare a graţiei, deşi cu
toate faptele noastre rSmînem
n4te „slugi nefolositoare" (XVI,
2) şi lupta împotriva râului
durează toată via(a (XVIII, 3).
Numai că alesul trebuie
196
adeseori sa lupte timp îndelungat
pentru a dobîndi certitudo pe care
i-o dâ conştiinţa datoriei
implinite, conştiinţă care omului
credin-cios nu-i poate t'i niciodată
răpită.
42. Vezi, de exemplu, Olevian,
De substantia foederis gratuiti
inter Deum et electos (1585), p.
257 şi Heidegger, Corpus
Theolo-giac XXIV, p. 87 ş. urm.
şi alte pasaje la Heppe, Dogmatik
der ev. ref. Kirche (1861), p. 425.
43. Doctrina calvinistă autentică
se referea la credinţa şi la con-
ştiinţa comuniunii cu Dumnezeu
din sacramente, menţionînd
„cele-lalte roade ale spiritului"
numai în treacăt. Vezi pasajele
respective la Heppe, Dos.matik
der ev. ref. Kirche, p. 425. Calvin
însuşi a respins faptele hune ca
semne ale validitâtii în faţa lui
Dumnezeu, deşi acestca erau
pentru el, ca şi pentru luterani,
roade ale credinţei (fnstit. 111, 2,
37, 38). întoarcerea practică spre
confirmarea credin-tei prin
faptele pc care le caracterizează
asceza merge în paralel cu
schimbarea treptata a doctrinei lui
Calvin, potrivit căreia (la fel ca la
Luther) doctrina pura şi
sacramentele caracterizeazS în
primul rînd adevarata biserica în
scopul egalizarii „disciplinei" ca
trâsătură caracteristica cu acestea
două. Aceasta evoluţie poate fi
unnărită, de e.xemplu, în pa.sajele
din Heppe, op. cit., pp. 194-195,
tot astfel şi în m(xlul în care înca
de la sfîrşitul secolului al XVI-lea
se dobîndea în Ţarile de Jos
calitatea de membru al
comunităţii (supunerea expresâ
prin contract la disciplină, drept
condiţie centrală).
44. Vezi în această privintă,
printre altele, observaţiile lui
Schneckenburgcr, op. cit., p. 48.
45. Astfel la Baxterrcapare, de
exemplu, diferenţa dintre mortal
şi venial sin', întocmai ca în
doctrina catolică. Primul (păcat)
este un simptom de lipsă sau
neactualitate a stârii de graţie şi
atunci numai o conversion a
întregii fîinţe umane poate să
ofere o garanţie a posesiunii sale.
Cel de-al doilea nu este
incompatibil cu starea de grajie.
46. în acest sens se exprimă cu
multe amănunte Baxter, Bailey,
Sedgwick, Hoornbeek. Vezi şi
exemplele lui Schneckenburger,
op. cit; p. 262.
47. Conceperea „stării de
gratie" ca un fel de calitate a
starii (aproximativ ca a stării de
asceză din vechea biserică) se
găseşte frecvent, printre altele, la
Schortinghuis (Het innige
Christendom, 1740, lucrare
interzisă de Statele Generale!).
• Pâcal fatal; pâcat scuzabil.
197
 48. Aşa cum — vom vedea mai
tîrziu — susţinc Baxter în
numeroase pasaje din Christian
Directory şi în pasajul final al
acestei lucrări. — Recomandarea
muncii profesionale ca mijloc de
a alunga teama de propria
inferioritate morală aminteşte de
interpre-tarea psihologică datâ de
către Pascal înclinaţiei spre bani
şi ascezei profesionale ca mijloc
inventat pentru înşelarea de sine
cu privire la propria nimicnicie
morală. El pune credinţa în
predestinare împreună cu
convingerea privind nimicnicia
tuturor fiinţelor umane dată de
păcatul originar total în slujba
renun(ării la lume §i a reco-
mandârii contemplarii ca singurul
mijloc de despovărare de
apăsarea păcatului şi de obtinere a
certitudinii mîntuirii. — Dr. Paul
Honigsheim a facut unele remarci
pertinente asupra no^unii de pro-
fesie la catolicismul autentic şi la
jansenism în disertaţia sa citată
(parte a unei lucrări mai ample,
care, sperăm, va fi continuată). La
jansenişti lipseşte orice unnâ a
legăturu dintre certitudinea
mîntuirii şi acpunea laică.
Concepţia lor despre „profesie"
are, în măsură mult mai mare
decît cea luterană şi cea autentic
catolică, sensul unei trimiteri de
sine într-o situa(ie de via(ă dată,
oferită nu numai, ca în catolicism,
de ordinea socialS, ci de glasul
propriu al conştiinţei
(Honigsheim, op. cit., p. 139 ş.
unn.).
49. Aceste idei sînt continuate şi
de studiul lui Lobstein scris într-o
manieră foarte accesibilă §i
consacrat lui H. Holtzmann,
studiu care trebuie şi el comparat
cu ceea ce urmează. 1 s-a reproşat
sublinierea excesivă a
leitmotivului certitudo salutis.
Numai că aici trebuie sS operâm
o distincţie între teologia lui
Calvin şi calvinism, precum §i
între sistemul teologic şi nevoile
asistenţei spirituale. Toate
mişcârile religioase care au
cuprins mulţimi mari de oameni
au pomit de la întrebarea „cum
pot să mă asigur câ voi fi
mîntuit"? După cum am mai spus,
ea joacâ un rol central nu numai
în cazul acesta, ci şi în toată
istoria religiilor, de exemplu, şi în
cea indiană. Şi cum ar putea să fie
altfel?
50. într-adevăr, nu se poate nega
ca dezvoltarea deplină a acestui
concept s-a produs abia în epoca
luterană tuzie (Praetorius,
Nicolai, Meisner). (Conceptul
este prezent şi la Johannes
Gerhard, chiar în sensul discutat
aici.) în cartea a patra a lucrării
sale deschichte des Pietismus
(vol. II, p. 3, ş. unn.), Ritschl
considerâ că introdu-cerea acestui
concept în religiozitatea luterană
ar fi o resuscitare sau o preluarc a
evlaviei catolice. El nu contestă
(p. 10) că problema certitudinii
mîntuirii la individ este aceeaşi,
atţt la Luther cît şi la misticii
catolici, dar crede că soluţiile
celor două părţi sînt opuse. Cu
sigurantă că eu nu pot îndrăzni să
fac o judecată proprie. Fireşte
198
L
că oricine simte că aerul
care adie în Freiheit eines
Chnstenmen-schen este
altceva decît, pe de o parte,
joaca dulceagă cu „blîndul
copil Isus" din literatura mai
tîrzie, iar, pe de altă parte,
decît starea de spirit
religioasâ a lui Tauler. Tot
astfel menţinerea
elementului mistico-magic
în doctrina luterană a
împărtăşaniei a avut cu
sigu-ranţă alte motive
religioase decît acea
cucemicie „bemardinică" —
acea atmosfera din C&itarea
Cîntărilor— la care revine
mereu Ritschl ca izvor al
cultivarii relaţiilor
„feciorelnice" cu Cristos.
Dar oare nu a favorizat,
printre altele, această
doctrinâ a împărtăşaniei
retrezirea religiozitaţii de
atmosferă mistică? — Tot
aici trebuie arătat că nu este
deloc adevârat câ (p. 11, op.
cit.) libcrtatea misticului ar
fi conslat în retragerea din
lume. Tauler în spccial a pus
în foarte interesantele sale
consideraţii cu caracter
religios-psihologic în
eviden(ă ordinea ca efect
practic al contemplărilor
nocturne pe care le
recomandă pentru insomnii,
ordine care astfel se
instaurează şi în ideile
privind activitatea
profesională laică: „Numai
în felul acesta (prin unirea
mistică cu Dumnezeu,
noaptea, înainte de a
adonni) raţiunea se lim-
pezeşte, creien.il cîştigă în
putere şi omul cuprinde
întîmplările zilei cu atît mai
împacat şi mai
dumnezeieşte cu cît este mai
unit lăuntric cu Dumnezeu.
Atunci toate lircrările lui se
ordonează. De accea, dacă
omul şi-a pregătit lucrarile
şi astfel s-a întors cu faţa
spre vir-tiite şi dacă apoi
ajunge la realitate, lucrarile
sâle devin virtuoase şi
divme." (Predigten, fil.
318). în orice caz, se poate
constata faptul asupra câmia
vom mai reveni:
contemplarea mistică şi
concepţia ratională asupra
profesiei nu se
cxcludreciproc. Situaţia
contrarâ se produce abia
atunci cînd religiozitatea ia
un caracter direct isteric,
ceeace nu a fost cazul nici la
toti misticii, nici la toţi
pietiştii.
51. Dcspre aceasta studiile
urmatoare privind „etica
economică a religiilor
universale". Introducerea.
52. în aceasta ipoteză,
calvinismul vine în atingere
cu catoli-cismul oficial. Dar
pentru catolici, de aici
rezultă necesitatea tainei
ispăşirii, iar pentru
reformati nevoia de
confirmare practică prin
activitatea laică.
53. Vezi, de exemplu la
Beza: (De praedestinat.
doct. ex prae-lect in Rom. 9.
a. Raph. Eglino exc. 1584,
p. 133)... 5icut ex ope-ribus
vere bonis ad
sanctifîcatioms donum, a
sanctificatione ad fidem...
ascendimus: ita ex certis
illis effectis non quamvis
voca-tionem, sed efficacem
illam, et ex hac vocatione
electionem et ex electione
donum praedestinationis in
Christo tam fîrmam quam
immotus est Dei thronus
certissima connexione
effectoivm et cau-
199
ssuvm colligimus.' Trebuie însă să
fim prudenţi în ceea ce priveşte
semnele damnăni, deoarece totul
depinde de starea rmala. (Abia
puritanismul a avut în aceastâ
privin'ă o altă gîndire.) — Vezi,
de asemenea, în această privinţă,
analiza amănunţitâ a lui
Schnecken-burger, op. cit., care
însă, fireşte, citează doar o
categorie limitatâ a literaturii. în
întreaga literatură puritană această
trăsătură reapare mereu. // willnot
be said: didyou believe?— but:
wereyou Doers, or Talkers only7'
spune Bunyan. După Baxter, care
propovăduieşte forma cea mai
blîndă a predestinării, credinţa
este (TTie Saints' Everlasting
Rest, cap. XII) supunerea fa(ă de
Cristos din inimă şi pnn faptă. Do
what you are able first, and then
complain of Cod for denyuig you
grace ifyou have cause'", a
răspuns el la obiecţia că voinţa
este neliberă şi că numai
Dumnezeu ar deţine capacitatea
de mîntuire. (Works ofthe Puritan
Divines, IV, p. 155). Examinarea
lui Fuller (istoric al bisericii) s-a
limitat la problema confirmării
practice §i a inărturiilor de sine
ale stării de gra'ie în schimbare.
Tot astfel Howe în locul deja
citat. Orice examinare amănunţită
a Works of the Puritan Divines
oferă nenumărate dovezi.
Adeseori „convertirea" la
puritanism s-a datorat direct unor
scrieri ascetice catolice— în cazul
lui Baxter, de exemplu, un tratat
iezuit. Aceste conceptii nu erau o
inovaţie radicală în raport cu
doctrina lui Calvin (cf. Inst.
Christ, c. I, ed. orig., v. 1536, pp.
97, 112). Numai că la Calvin nu
era sigur că grajia putea să fie
obţinută pe această cale (ibid;
147). în mod obişnuit se invocau
loan, I, 3, 5 şi pasaje
asemănătoare. Fides efficax, ca s3
anticipăm, nu se limitează la cal-
vinişti. Crezurile baptiste tratează
roadele credin'ei în articolul cu
privire la predestinare exact la fel
(and that its — a lui „regenera-
tion" — proper evidence appears
in the holy fruits of repentance
and faith and newness of life"**.
— Art. 7 din Crezul reprodus în
The Baptist Church Manualâe 1.
N. Brown, D. D. Philadelphia,
Am. Bapt. Publ. Soc.). Tot astfel
tratatul influen{at de menoiuţi:
Olijf—
' După cum de la acţiuni cu
adevSral bune urcăm spre danil
sfinţeniei, iar de la sdnţenie spre
credinţă, tot astfel dobîndim de la
acele efecte sigure nu orice
chemare, ci una activi, şi de la
această chemare (dotandim)
starea de ales, iar de la starea de
ales darul predestinării, atît de
putemică la Cristos pe cît de
neclintit este Tronul lui
Dumnezeu; asta dobîndim prin
unirea foarte evidenlă a cauzelor
ji efeclelor.
** Nu se va spune: aţi crezut? —
d: aji fScut sau numai a(i vorbit?
"" Mai întîi fa ceea ce po(i face şi
apoi plînge-te de Dumnezeu
pentm câ-(i refuzâ hanil daci ai
molive.
**** Şi ca dovada sa propriu-zisă
apare în fnictele sfinte ale câinţei
şi în
200
Tacxken, pe care 1-a adoptat
sinodul de la Harlem în 1649, p.
1, începe cu întrebarea: după ce se
cunosc copiii lui Dumnezeu, şi
răspunde (p. 10): Nu al is 't dat
dasdanigh vruchtfare ghelove
alleene zii het seker fondamentale
kennteeken... om de conscientien
der gelovigen in het nieuwe
verbondt dergenade Gods te
versekeren*.
54. în ceea ce priveşte
importanţa acestora pentru
conţinutul material al eticii
sociale, s-au fScut mai sus unele
referiri. Aici este vorba însă nu de
conţinut, ci de imbolduJ spre o
acţiune morala.
55. Modul în care această idee a
favorizat patrunderea spiritului
evreiesc din Vechiul Testafnent în
puritanism este evident.
56. Astfel Declaraţia de la
Savoy spune despre the members
of ecclesia pura: ei sînt saints by
effectual calling, visibly
manifested by their profession
and walking".
57. A Principle of Goodness,
Charnock, în Works of t]ie Pur.
Div., p. 175.
58. Convertirea este, aşa cum
uneori spune Sedgwick, o copie
exactă a dccretului de alegere prin
„graţie". Dar Bailey susţine ca
cine este ales este şi chemat să fie
obedient şi capabil pentru acest
lucru. — Numai cei pe carc
Dumnezeu îi cheamă la credinţâ
(care îşi gaseşte expresie în
schimbare) sînt adevaraţi
credincioşi, nu simpli temporary
believers, precizează Hanserd
Knollys Confession (baptistă).
59. Cf. Baxter, Christian
Directory, spre sfîrşit.
60. Astfel, de exemplu,
Chamock, Self-ex.amination, p.
183, în scopul negării doctnnei
catolice cu privire la dubitatio'".
61. Aceasta argumentare revine
mereu de exemplu la Joh.
Hoombeek, Theologia practica,
în vol. II, pp. 70,72, 182, vol. I, p.
160.
62. De exemplu Conf. Helvet.
16 spune et impropne his (fap-
telor) salus adtribuituf*.
63. Vezi în legâtură cu toate cele
de mai sus Schneckenburger, p.80
§.unn.
64. Si non es praedestinatus fac
ut praedestineris**"* ar fi spus
încâ Augustin.
* Este de pe acum limpede că
doar o asemenea credinţâ
neobişnuit de rodi-toare este acel
semn fundamental... al încrederii
cugetelor credincioşilor în noul
legămînt al graţiei divine.
" S&np prin chemarea lor
acrivâ, manifestată vizibil prin
profesia şi umbletul lor.
•" ŞovSială, nehotârîre.
**" lar mînluirea le este atribuită
în mod impropriu. ***** Dacâ
nu ai fost predesrinat, fâ sâ fii
piedestinat.
201
 65. Ne aminteşte de dictonul lui
Goethe esenţialmente echiva-lent:
„Wie kann man sich selbst
kennenlemen? Durch Betrachten
niemals, wohl aber durch
Handeln. Versuche, deine Pflicht
zu tun, und du weiBt gleich, was
an dir ist. — Was aber ist deine
Pflicht? Die Forderung des
Tages."'
66. La Calvin însuşi, „sfinţenia"
trebuie sâ iasă la iveala (Instit. IV,
I, § 2, 7,9), dar, pentru
cunoaşterea umană, frontiera
dintre sfînt şi profan rămîne
insondabilă. Trebuie să credem că
acolo unde cuvîntul lui Dumnezeu
este vestit cu puritate într-o
bisericâ orga-nizata şi
administrată după legea lui
Dumnezeu, sînt prezenti şi cei
aleşi, chiar dacâ nu-i putem
recunoaşte.
67. Evlavia calvinista este unul
dintre numeroasele cxemple din
istoria religiilor pentru raportul
dintre consecinţe mediate louic şi
psihologic din anumite iclci
religioase cu privire la
comportamentul religios practic.
Fireşte că, din puncl de vedere
logic, din predesti-nare ar trebui
dedus fatalismul. Dar efectul
psHwlogjc a fost, datorita
intervenţiei ideii de „confinnare",
tocmai invers. (Dupa cum se ştie,
adep(ii lui Nietzsche îşi atribuie,
din motive principial dc acceaşi
natura, ideea cternci reîiitoarceri
cu un sens etic pozitiv. Numai că
aici cste vorba de raspunderea
pentru o viaţa viitoare tară nici o
legatură cu cel care acjioncaza
prin vreo continuilate a
conştiinţei, în limp ce la puritani
este valabil principiul: Tua res
agitur". Foarte frumos explică în
limbajul timpului Hoornbeek
relaţia dintre alegerea prin graţie
şi faptă (Theol. pract., vol. I, p.
159): Electisînt inaccesibili
fatalismului, tocmai datorită
alegerii lor, ei se confinvă tocmai
prin refuzul consecinjelor
fataliste, quos ipsa electio
sollicitos rcchlit et diligentes
officiorum'". împletirea practicâ a
intcreselor anuleaza consecinlele
fataliste care s-ar dcduce logic
(care de altfel se produc
ocazional şi în fapt). Pe de altă
parte însă, conţinutul de idei al
unei religii — aşa cum demon-
strcază chiar calvinismul — este
mult mai important decît ar
admite, de exemplu, William
James (The Varieties ofReligious
Experience, 1902, p. 444 ş. unn.).
Tocmai importanla elementului
raţional în metafizica religioasă se
manifestâ clasic prin grandioasele
efecte asupra vieţii pe care le-a
exersat în mod special structura
ideatică a

;um te po(i cunoaşte pe tine

însuţi?
* CumNiciodatS
te poţi i prin
deauna prin acţiune. Incearcă sâ-p
faci datoria ji-p afli imediat
valoarea. care este datoria ta?
Imperativul zilei.
" Despre tine e vorba (este
interesul lâu în joc). - Pe care
însâşi starea de aleşi u face
scrupuloşi şi harnici la îndatoriri.
202
conceptului calvinist de
Dumnezeu. Dacă Dumnezeul
puritanilor a acţionat în istorie ca
oricare înainte şî dupâ El,
capacitatea pentru aceasta i-au
dat-o mai ales atributele pe care i
le-a conferit puterea ideii.
(Evaluarea „pragmatică" de câtre
James a importantei ideilor
religioase după măsura
confirmării lor în viaţă este de
altfel ea însăşi un produs autentic
al acelui univers de idei
aparţinînd patriei puritane a
acestui remarcabil învăţat.) Ca
orice altă traire, şi cea religioasă
este, ca atare, bineînţeles,
neraţionalâ. Trăirea A'at' excchen'
este cea în forma sa supremă, cea
misticâ, §i — aşa cum a arătat
foarte frumos James — se
distinge prin absoluta sa
incomunicabili-tate: ea are un
caracter specific şi se prezintă ca
o cunoaştere, dar nu poate fi
reprodusă adecvat cu mijloaccle
aparatului nostru concep-tual şi
lingvistic. Este de asemenea
adevărat ca orice trăire reli-gioasă
pierde imediat din conţinut la
încercarea de a-1 formula rapona/
şi aceasta cu atît mai mult cu cît
tbrmularea se ridică la un nivel
mai înalt de abstracţie. Aşa cum
au ştiut încă în secolul al XVII-lea
sectele anabaptiste, în aceasta
constă cauza conHictelor tragice
inerente oricarei tcologii
raţionale. Dar acea iraţionalitate
care este proprie nu niimai
„trăirii" ivligioase, ci (în sensiiri
şi măsuri diferite) oricărci trăiri,
nu este un obstacol al faptului că,
tocmai din punct de vedcre
practic, genul de sistem de idei
care confiscâ pentru sine, ca sa
ziccm aşa, şi-şi îndreaptă pe
propriul făgaş ceea ce este „trăit"
direct din punct de vedere religios
are cea mai mare importantâ. Caci
m fiincţie de aceasta se dezvoltâ
în timpurile de influenţare
intensivă a vieţii de catre bisericâ
şi de dezvoltare puternicS a
intereselor dogmatice cele mai
multe dintre diferenţele atît de
importante practic în ceea ce
priveşte consecintele etice, aşa
cum exista clc înlre feluritele
religii de pe pamînt. Oricine
cunoaşte izvoarele istorice ştie cît
de incredibil de intens a fost, dacă
îl masuram cu etalonul actual,
interesul dogmatic al laicului în
epoca marilor lupte religioase.
Numai rcprezentarea
supcrstilioasă pe care o are
proletariatul actual despre ceea ce
poate face şi demonstra „ştiinţa"
poate fi comparată cu acest
interes.
68. Baxter, The Saints'
Everlasting Rest I, 6, răspunde la
între-barea: Whether to make
salvation our end be not
mercenary or legaf! — It is
properly mercenary when we
expect it as wages for work
done ... Otherwise it is only such
a mercenarism as Christ
commandeth... and ifseeking
Christ be mercenary. 1 desire to
be so
' Prin excelenţâ.
203
mercenary... De altfel, nici la unii
calvinişti care trec drept ortodocşi
nu lipseşte căderea într-o
excesivă sfintenie a faptelor.
Oupă Bailey, Praxis pietatis, p.
262, pomenile reprezinta un
mijloc de evitare a unei pedepse
temporare. Alţi teologi au
recomandat celor damnaţi faptele
bune, motivîndu-şi recomandarca
prin aceea că damnarea va (1
poate mai uşor de suporlat, iar
celor alcşi penlru că m acest caz
Dumnezeu nu-i va iubi numai
lără motiv, ci ob causam'*, ceea
ce îşi va găsi răsplata într-un fel
sau allul. Şi apo-logia
(Schneckcnburger, op. cit., p.
101) făcuse unele mici conccsii
irnportantei faptelor bune pcntru
gradul mîntuirii.
69. Şi aici, în mod inevitabil,
pentru a reliefa mai întîi dife-
renţele caracteristice, trebuic sa
vorbim într-o limba cu concepte
„idealc tipice", ceea ce forţează
oarecum realitatea istorica, dar în
abscnţa acesteia o formulare clară
ar fi exclusa din cauza îngrădirii
priil clauze. Măsura în care
contradicpile conlurate aici cît se
poale de exact nu sînt decît
relative ar necesita o disculic
aparte. Sc înţelege de la sine că
înca din Evul Mediu doctrina
catolică oficiala a postulat la
rîndu-i idealul sanctificării
sislematice a îtitreiiri vicţi. Dar
tot alît de neîndoielnic estc că: 1.
practica bisericeasca cotidiană
tocmai prin mijlocul ei
educational cel mai eticient,
spovedania, înlesnea modul de
viaţâ nesistcmatic descris în text
şi 2. cotUinulul afectiv
fundamentalmente riguros şi rece
şi singuratatca ce se bizuia numai
pe sine însuşi a calviniştilor nu
puteau decîl să fie pcrmancnt
absente din catolicismul laic al
Evului Mediu.
70. Importan(a absolut centrală
a acestiii moment va fi eviden-
ţiată treptat aşa cum am mai
menţionat, abia în studiile privind
Etica economică a rcligiilor
universale.
71. într-o anurnită mâsura şi
luteranii. Luther nu a vrut sa
srnulgă din rădăcini această
ultima ramăşi(â de magie
sacramentală.
72. Cf., de exemplu, Sedgwick,
BuB- und Gnadenlehre (tradu-
cerea germană facută de Roscher,
1689): cel gata să se căiască are
„o regulă fixă" pe care o respectă
întocmai şi după care îşi organi-
zează şi-şi schimbă întreaga viajă
(p. 591). El trăieşte — îii(elept,
vigilent §i prudent — după lege
(p. 596). Numai o schimbare
durabilă a omului întreg poate,
fiind urmarea alegerii prin graţie,
să
' Din cauză câ sîntem stăpîniti
de gîndul de a ne afla iTuntuirea
nu sînt oare scopurile noastre
mercenare sau sînt legale? —
Sîntem cu adevărat mercenari
atunci cînd o aşteptâm ca plată
pentru munca efectuată. Altfel nu
esle decît o ati-tudine mercenarS
cum o comandă Cristos... şi, dacă
a-1 câuta pe Cristos înseamnă a fi
mercenar, doresc sS fiu mercenar.
" Din [această] cauzâ.
204
&
determine acest lucru (p.
852). 0 adevărată căinjă îşi
gâseşte întot-deauna cxpresia
în transformare (p. 361). —
Deosebirea dintre fap-tele
bune numai din punct de
vedere moral şi opera
spiiitualia' constă, după cum
explică Hoombeek (op. cit, I,
IX, c. 2), tocmai în faptul că
acestea sînt o urmare a unei
vieţi renăscute, că (op. cit,
vol. 1, p. 160) se poate
observa în ea un progres
continuu', aşa cum el poate fi
obtinut numai prin acţiunea
supranaturală a grajiei divine
{op. cit., p. 150). Sfinţcnia
este transformarea întregii
fiinţe umane prin graţia
divină {ibid., p. 190, ş. urm.)
— idei comune întregului
protestantism, care se
regăsesc, fireşte, şi în
idealurile supreme ale
catolicismului, c/arcare şi-au
putut arăta consecinţele
pentru lume tocmai în
orientările puritane spre
asceza laică şi, mai ales, care
numai acolo erau suficient de
puternic râsplătitc din punct
de vedere psihologic.
73. Această din urmă
denumire este derivată în
Olanda special dupa acei
„puri" care îşi duceau viaţa
exact după prescriptiile
biblicc (de exemplu, la Voet).
— De altfel, în secolul al
XVII-lea denumirea de
„metodişti'' este uneori
aplicată şi puritanilor.
74. Deoarece, aşa cum
subliniazâ predicatorii
puritani (de exemplu,
Bunyan, în The Phansee and
the Publican, W. of. Pur. Div.,
p. 126), rîecarepacat luat în
partc nimiceşle rot„meritul"
acu-
neînchipuit, omul ar putea
prin propriile sale puteri să
facă ceva ce Dumnezeu ar
putea să-i considere drept
merit sau chiar ar putea trăi
peirnanent în perfecţiune. Nu
există, ca în catolicism, un fel
de cont curcnt cu sold, o
imagine cunoscută încă din
Antichitate, ci pentru
mtreaga viaţa este valabilă
categorica altemativă: stare
de gratie sau de damnare.
Referiri la conceptul de cont
curent, vezi p. 210, nota 103.
75. în aceasta constă
deosebirea dintre simpla
legalityşi civility care
sâlaşluiesc la Bunyan ca
tovarăşi ai lui Mr. „Worldly-
Wi!>eman"în city-ul numit
„Morality".
76. Charnock, Self-
e»aminatioa (Works of the
Pur. Div., p. 172);
Reflection and knowledge of
self is a prerogative of a
rational nature." La care nota
de subsol: Cogito, ergo sum
is the first prin-ciple of the
new philosophy'".
77. Nu este, cred, locul aici
de a analiza înrudirea
teologiei lui Duns Scotus —
care niciodatâ n-a ajuns să fie
dominantă, uneori
• Activităţile spiritului.
* Reflecpa şi cunoaşterea
de sine sînt prerogativele
unei naturi raţionale. "
Cogito, eigo sum este
primul principiu al noii
filozofii.
205
doar tolerată, cîteodată etichetată
drept erezie — cu anumite
raţionamente ale
protestantismului ascetic. în
opoziţie deliberată fa(a de
catolicism, repulsia specifica de
mai tîrziu a pietismului fa(ă de
filozofia lui Aristotel era
împărtăşitâ într-un sens oarecum
diferit atît de Luther, cît şi de
Calvin (vezi InsL Chr. II, c. 2, p.
4; IV, c. 17, p. 24). „Primatul
voinţei", cum a numit acest lucru
Kahl, este comun tuluror acestor
curente.
78. Exact aşa este definit sensul
ei de exemplu în articolul Asceza
din Lexiconul bisericesc catolic
în perfeclă concordantă cu cele
mai înalte forme istorice ale ei.
Tot astfel Seeberg, în R. E. f.
Prot. Th. u. K. Trebuie să ne fie
îngaduit de a folosi acest concept
în scopurile urmârite de acest
studiu, aşa cum o facem. îmi este
bine cunoscut faptul ca acest sens
poate fi conceput şi altfel, mai
larg sau mai îngust, şi de obicei
aşa §i este.
79. în Hudibras, puritanii sînt
comparaţi cu călugării cordelieri
{Cîntul I, 18, 19). într-un raport al
trimisului genovez Fieschi,
armata lui Cromwell cstc numita
o adunare de „câlugari".
80. Avînd în vedere această
continuitale lăuntrică pe care am
afirmat-o expres între asceza
monahală în atara lumii şi asceza
pro-fesională în interiorul lumii
(laică), constat cu surprindere câ
Brentano (op. cit., p. 134 şi altele)
citează împotriva mea asceza
muncii la călusari şi
recomandarea acesteia! întregul
„excurs'4 în-dreptat contra mea
culmineazâ aici. Dar tocmai
această continuitate este, după
cum poate constata oricine, o
premisă fundamentală a întregii
mele expuneri. Reforma a
transferat asceza şi metoda de
viaţă raţională creştinâ din
mînăstiri în viata profesională
laică. Cf. expunerile care unnează
şi care au rămas neschimbate.
81. Vezi numeroasele rapoarte
privind interogatoriile la care au
fost supuşi ereticii puritani,
reproduse în History ofthe
Puritans de Neal §i în Engfish
Baptists de Crosby.
82. încă Sanford (op. cit.) şi
mu4i altii înaintea lui şi dupa el
au dedus idealul de reserve din
puritanism. Cf. în privinta acestui
ideal şi remarcile lui James Bryce
cu privire la college-u\ american
în vol. II din American
Commonwealth. — Principiul
ascetic al „stâpînirii de sine" a
facut din puritanism unul din
pârintii actualei discipline
militare (vezi despre aceasta
Moritz von Oranien ca fon-dator
af instituţiilor militare
contemporane: Roloffîn PreuB.
Jahrb., 1903, vol. III, p. 255).
.Jronsides" ai lui CromweU, în
mînă cu pis-tolul cu piedica
ridicată, fară să tragă, conduşi în
galop asupra inamicului, nu erau
superiori „cavalerilor", al câror
atac cavaleresc impetuos atomiza
propria fonnatie, printr-o pasiune
de derviş, ci
206
&
invers, prin stăpînire de sine
lucidă care îi ţinea
permanent în preajma
conducatorului. Amănunte
vezi în Firth, Cromwell's
Army.
83. Vezi în special:
Windelband, Ueber
WillensGviheit, p. 77 ş. urm.
84. Numai nu atît de clar.
Contemplaţii, uneori
amestecate cu
sentimentalitate, se
încrucişeaza multiplu cu
aceste elemente raţionale.
Dar, în schimb, şi
contemplaţia este
reglementată într-un mod
metodic.
85. Dupa Richard Baxter
este păcat orice este
împotriva reason* cu care
Dumnezeu ne-a creat şi ne-a
d;il ca normă, adică nu
numai pasiunile inerent
pacătoase, ci şi orice afecte
lipsite de sens sau de masura
ca atare, deoarece ele
tulbură coiintenance" şi ca
procese pur carnale ne abat
de la raportarea raţională la
Dumnezeu a oricarei
activităţi şi simţiri şi îl
ofen.sează. Cf., de exemplu,
ceea ce se spune despre
pacatul mîniei {Chi-istian
Directory; cd. a 2-a, 1678, I,
p. 285). (în acest scop, la p.
287 este citat Tauler.) Despre
pacatul fncii, vezi ibid., p.
287, col. 2. Se insista asupra
faptului câ, daca admitcm cS
apetitul este the rule or
measin'e of eatins'", aceasta
constituie idolatrizarea
fapturii (idolatn) (ibid., I, p.
310, 316, col. 1). Cu prilcjul
unor asemenea consideratii
se citeaza, în afarâ de Pildelc
lui Solomon puse
pretutindeni în primul rînd,
şi De tran-qnillitate animi a
lui Plutarh. Nu arareori se
recurge şi la scrierile ascetice
ale Evului Mediu, vezi
Bemhard, Bonaventura ş.a.
— Opoziţia fata de „cine nu
iubeşte vinul, fcmeia şi
cîntecul" nu putea fi for-
mulata mai categoric decît
prin extinderea conceptului
de idolatry asupra fu(uro/-
bucuriilor senzuale, în
măsura în care ele nu sîntjus-
tificate igienic, caz în carc
(aici este inclus sportul, dar
şi alte recreations) sînt
permisc (în aceastâ privin(ă,
vezi mai jos). Vom observa
câ sursele citatc aici şi în alta
parte nu sînt scrieri dogma-
tice sau ocazionale, ci sînt
inspirate din practica
asistenţei spirituale §i, ca
atare, reprezintă o bună
imagine a direcţiei în care
acţiona aceasta.
86. în treacât fie spus, aş
regreta dacă din această
prezentare s-ar deduce vreo
evaluare a vreunei forme de
religiozitate. Sîntem departe
de aşa ceva. Pentru o
evaluare pur religioasă,
importante sînt etectele unor
trăsături caracteristice, poate
periferice, dar cu greutate
pentru comportamentul
practic.
• Raţiune.
"Cumpâtul.
*** Regulă
sau mâsură
a
inîncatului.
207
 87. Vezi în această privinţă
articolul Moralisten, englische de
E. Troeltsch, în R. E. f. Prot. Th.
u. K., ed. a 3-a.
88. Cît de putemică a fost
influenţa unor conţinuturi foarte
concrete ale conştiinţei religioase
şi a unor situaţii care ne apar ca
„accidente istorice" se vede
deosebit de clar din faptul că în
cercu-rile pietismului bazat pc
Reformă s-a regretat uneori
absenţa mînâstirilor şi că
experimentele „comuniste" ale lui
Labadie şi ale altora nu erau decît
un surogat pentru viaţa de
mînâstire.
89. Ideea apare chiar în unele
confesiuni din epoca Reformei.
Nici Ritschl nu contestă
(Pietismus, I, p. 258 ş. urm.), deşi
el consideră evoluţia ulterioară
drept o degenerare a ideii de
Reformă, că, de exemplu, Conf.
Gall. 25, 26, Conf. Belg. 29,
Conf. Helv. post. 17 „au
circumscris biserica reformată
particulară cu semne distinctive
empirice şi că credincioşii sînt
incluşi în această biserică
adevărată nu fară semsiul uiiei
activităţi morale" (vezi p. 197,
nota43).
90. Bless God that \ve are not
ot the many* (Th. Adams, W. of
thePur.Div.,p. 138).
91. Ideea atît de importantă din
punct de vedere istoric de birth-
right a dobîndit astfel în Anglia
un sprijin considerabil; The first
bom which are written in
heaven... As the t'irst bom is not
to be defeated in his inlientance
and the enrolled names are never
to be oblitterated, so certainly
shall they inlwrit etemal life" (Th.
Adams, W. ofthePur. Div., p.
XIV).
92. Sentimentul luteran de
câinfâpenitentăîi este profund
străin calvinismului evoluat din
punct de vedere ascetic, ce-i drept
nu în teorie, dar în practică. Acest
sentiment este lipsit de valoare
etică, nu foloseşte cîtuşi de puţin
celui damnat, iar pentru cel sigur
de faptul că este ales, păcatul
propriu pe care poate că şi-1
mărturiseşte sieşi nu este decît un
semn de evolulie întîrziată şi de
sanctificare insuficientă pe care
el, în loc de a-1 regrcta, încearcă
să-1 depăşească prin faptă, spre
gloria lui Dumnezeu, şi-1 wăşte.
Cf. considera(iile lui Howe
(capelanul lui Cromwell, 1656—
58), în Of men's enmity against
God and of reconciliation
between God and Man, Works of
the English Puritan Divines, p.
237: The camal mind is enmity
against God. It is the mind,
therefore, not as speculative
merely, but as practical and
active, that must be renewed
(eod. p. 246). Reconciliation...
must begin in 1. a deep
conviction ... of your
' Slavă Domnului că nu sîntem
dintre cei mulţi.
" Primii nSscuţi care sînt
înscrisi în rai... Deoaiece primul
născut nu poate fi învins în
moştenirea lui şi numele înscrise
nu trebuie uitate, desigur, ei vor
moşleni o viaţâ veşnică.
208
fonner enmity... / huve heen
alienatcd from God... 2. (p.
251) a c/ear and livelv
apprcliension... of the
nwnstrous iniqiiitv and
wickedness thcreot'.' Aici
este vorba dc ura fajă de
pacat, nu faţă de păcătos.
Dar chiar şi faimoasa
scrisoare a ducesei Renata
d'Este (mama Eleonorei)
către Calvin, în care ea
vorbeşte, printre altele, de
„ura" pc care ar purta-o
tatălui şi soţului daca ar fi
convinsă că ci fac parte
dintre cei damnaţi, ilustrează
translerul asupra persoanei şi
cste totodala un exemplu
pcntru ccea ce s-a spus mai
sus despre dcsprindcrea
launtrică a individului de
legăturile comunitătilor,
iiriplicalc prin sentimcnt
„natural" datorită doctrinei
predestinării.
93. .\onc but those u /i(>
givc cvidence ot' beiitg
regenerated or holy pcrsuns
oug]it to bf reccivcd or
counted fit members ot
visible cliiiivlics. \V]icic
(/»& 7.s \\iiiiiiii]g, the verv
essencc of a church is lo.^t",
aslfcl eslc lonnulat principiul
de Owen, vicecancelarul
inde-pcix.lcnti.st-calviiiist de
la Oxlord în timpul lui
Cromwcll (Inv. mlo llic
Oriyin o/. Ev. Ch.). Vezi
articolul urmator.
94. Vezi articolul urmator.
95. Cat. Gcnev. 149.
Bailey, Praxis pietntis, p.
125. „în viaţă tre-buic sa
facem ca şi cum nimeni în
afară de Moise nu ar avea sa
ne dca porunci."
96. „Rcformatul vcde legea
plutind înaintea ochilor ca o
normâ ideala, în timp ce pc
lulcran legea îl
descumpaneştc ca normă ce
 nu poate fi niciodata atinsa."
în catehismul luteran ea cste
situata inaiiitc', spre a crca
iiinilinţa necesară, în
catehismcle reformate, dupa
E\ anghelie. Reformaţii
rcproşau luteranilor ca ar
avea „o adevarată teamă de a
devcni sfinţi'* (Mohler), iar
luteranii reproşau
reformaţilor „robia fa(a de
lege" şi aroganţa.
97. Studies aiid Rcflections
o/the Great Rebellion, p. 79
ş. urm.
98. Dintre acestea, nu
trebuie să uităm în primul
rînd Cîntarea Cînttu-ifor, de
cele mai multe ori pur şi
simplu ignorata de purilani, a
cărei erotica orientală a
contribuit la crearea tipului
de evlavie a Sf. Bcrnard.
99. în privinţa necesită(ii
acestui autocontrol, vezi de
exemplu predica mai sus
citată a lui Chamock despre
Cor. 2, 13, 5. Works of
tliePui: Div., p. 161 ş. urm.

â
' Gîndul carnal este duşmănie
împotriva lui Dumnezeu. De
aceea. el trebuie
înceapă 1. înlr-o credin^â
adîncă... a duşmăniei anlerioare...
Eram înslrâinat de Dumnezeu...
2. într-o înţelegcre clarâ şi vie... a
îngrozitoarei nedreptati §i
ticâloşiei din ea.
"Numai aceia care dovedesc că
sînt regeneraţi sau persoane sfinte
ar trebui să fie priiniţi sau socoliţi
drept meinbri adecvaţi ai
bisericilor vizibile. Acolo unde
acest lucm devine dorintă. se
pierde însăşi esenţa bisericii.
209
 100. Majoritatea teologilor
moralişti recomanda acest lucru.
De exemplu, Baxtcr, Christ.
Directon', II, p. 77 ş. urm., carc
însă nu escamotează „pericolcle".
101. Contabilitatea moralâ a
fost, fireşte, larg răspîndită şi la
alţii. Dar accentiil pus pe ea, ca
singur mijloc de cunoaştere a ale-
gerii sau damnarii decise în
eternitate, este absent şi, o datâ cu
el, şi răsplata psihologică
decisiva pentru grija şi
respectarea acestei „calculări''.
102. Aceasta a fost dcosebirea
hotărîtoare faţă de alte moduri de
comportare, aparent similare.
103. Şi Baxter (Saints'
Everlastms Rest, c. XII) explica
neputinţa cle a-L vedea pc
Dumnezeu prin următoarea
observaţie: dupa cum putem facc
comerţ profitabil prin
coresponden^ă cu un strâin
nevazut, tot astfel am putea
printr-un „comerţ fericit" cu
Dumnezeu cel nevăzut să
dobîndim „pcrla preţioasa". —
Aceste pilde comer-ciale în locul
celor judiciare obişnuite la
moraliştii mai vechi şi la lutcrani
sînt deslul dc caracteristice
puritanismului care în cele din
urmă îl lasă pe om să-şi „cîştigc"
singur mîntuirca. — Cf. şi urma-
torul pasaj dintr-o predica: We
reckon tlie value ofa tliim: by
that which a \\ise man \\ill gi\'e
for i(, wlw is not ignorant of it
nor undcr necessity. Christ, the
Wisdoin of Gocl. gave himself his
o\vn precious hlood. to rcdwm
souls and hc bien what they \vere
and had no need of r/ie/n'
(Matthew Henry, The Worth of
tlie Soul, Works ofthe Piir. Di\:,
p. 313).
104. în opoziţie cu aceasta,
Luthcr însuşi spusese: „Plînsul e
mai presus decît acliunea, iar
suferinţa întrece orice fel de
actiune."
105. Evoluţia teoriei eticii
luteranismului arată de asemenea
acest lucru în modul cel mai clar.
în această privinta, vezi
Hocnnicke, Studien zur
ultprotestainiachen Etliik, Berlin,
1902 şi instructiva recenzie
asupra ei a lui E. Troeltsch,
Gottingen, Gel. Anz., 1902, nr. 8.
Apropierea în ceea ce priveşte
sfera de cuprindere a doctrinei
luterane de cea ortodoA-
calvinistă, mai veche, este ade-
seori foarte proniintată. Dar
orientarea religioasă diferită îşi
facea loc mereu. Melanchthon
pusese în primul plan conceptul
căinţei, pentru a găsi un punct de
reper pentru legarea moralităţii
de cre-dintă. Căinta datorată legii
trebuie să premeargă credintei,
iar faptele
" Pretuim valoarea unui lucru
prin ceea ce un om în(elept ar da
pe el, un om re nu este în
necunoştinţă de cauză şi nici nu
este supus nevoilor. Cristos,
înţelepciunea Domnului, s-a dat
pe sine însuşi, sîngele său prelios
pentru
de ele.
mîntuiiea sufletelor şi ştia ce sînt
acestea şi nu avea i
210
&
bune s-o urmeze, altfel ea
nu poate fi — formularea
este aproape puritană —
adevărata credinţă
justificatoare. El considera
că un anumit grad de
relativă perfecţiune poate fi
realizat şi pe pamînt. Iniţial,
Melanchthon spusese că
scopul justificării ar fi acela
de a-1 face pe om capabil de
fapte bune, iar progresul
spre perfecţiune ar
reprezenta cel puţin măsura
fericirii pe pămînt pe care ar
putea s-o ofere credinţa.
Ideea că faptele bune ar fi
roadele necesare ale
credinţei, că credinja ar
naşte o viaţă nouă a fost
dezvoltată şi de
dogmaticienii luterani de
mai tîrziu, în aparenţă la fel
cum o facusera reformaţii.
înca Melanchthon, mai mult
însă luteranii de mai tîrziu, a
răspuns la întrebarea ce ar fi
„faptele bune" mai ales prin
refcriri la lege. Dar
seriozitatea diminuată cu
care se trata bibliocraţia şi în
special orientarea dupâ
normele Vechiului
Testamcnl era doar o
reminisccnţă a ideii iniţiale
a lui Luther. Numai
Decalogul a rămas — ca o
codificare a principiilor
funda-mentale ale legii
morale naturalc — normâ
pentru acţiunea umană.
Diir: nu exista o punte
sigura întrc validitatea sa
statutară şi im-portanţa
exclusivă tot mai accentuata
a credinţei pentru justiticare,
fie şi pcntru faptul ca
această credinţa (vezi mai
sus) avea un cu totul alt
caracter psihologic decît cea
calvinislă. Autenticul punct
de vedere luteran de la
început a fost abandonat şi
trebuia abandonat de o
biserică socotita drept
instituţie de mîntuire, fâră să
se cîştige însa o conceptic
noua. în spela, fie şi din
teama de a pierde baza
dogmatică (sola tide') nu se
putea ajunge la
raţionalizarea ascctică a
vie(ii în întregul ei ca un
obiectiv moral al
individului. Caci lipsea
impulsul de a lasa ideea dc
confinnare să se amplifice
pînâ la importanţa pe care în
calvinism o avea doctrina
alegerii prin graţie. Dar şi
interpretarea magică a
sacramentelor care
coincidea cu elimi-narea
acestei doctrine, şi anume
mutarea lui regenerado siw
cel pu[in a înccputului
acestuia în botez, dacă se
acceptă caracterul uni-
versa7al graţiei, trebuia să
ac(ionezeîn sens contrar
dezvoltârii unei moralităţi
metodice, deoarece diminua
distanţa dintre status natu-
ralis şi starea de graţie, mai
ales în condiţiile puternicei
sublinieri luterane a
pâcatului originar. Nu mai
puţin interpretarea exclusiv
juridică a actului de
justificare care presupunea
variabilitatea hotarîrilor lui
Dumnezeu prin efectul
actului concret de căinţă a
păcătosului convertit.
Tocmai aceastâ variabilitate
a fost subliniată tot mai mult
de Melanchthon. Toată
această schimbare a
doctrinei sale, care se
manifestă prin ponderea mai
mare a căjnfei, avea o
legătură lăuntrică cu
adeziunea sa la ,4iberul
arbitru". Toate acestea au
determinat caracterul
nemetodic al modului de
viată luteran. în
211
imaginaţia luteranului mijlociu,
actele de gra(ie concrete pentru
pacale concrete trebuiau să
constituie conţinutul mîntuirii —
fie şi ca urmare a dăinuirii
spovedaniei — şi nu dezvoltarea
unei aris-tocra(ii de mîntuiţi
autogeneratoare. Astfel nu se
putea ajunge la o moralitate fără
lege, nici la o asceză ratională
călâuzită de lege. Legea ramînea
în mod neorganic alăluri de
„credinţă" ca statut şi cerinţă
ideală la care se adăuga faptul că,
întrucît lumea se lerea de
bibliocraţia strictă ca fiind un act
de sanctificare prin fapte bune,
râmînerea ei era nesigură şi
neprecisâ şi mai alcs
nesistcmatică în ceea ce priveşte
continutul ei mai amănunţit. La
lel cum Troeltsch (op. cit.)
spusese despre teoria eticii, viaţa
ramînea pur şi simplu o „sumă de
porniri, aproape mereu cşuate"
care, men^inute în „fârîmiţarea
unor indicaţii izolate şi nesigure"
şi ncorientate spre „influenţarea
integrită^ii coerente a vieţii", ci
tiind în csenţă îti conformitate cu
evolupu pe care o traia însuşi
Luther (vezi mai sus),
reprezentau o „trimitere-de-sine"
într-o siluaţie de viată în mic şi în
rnare. „Trimiterea-de-sine", atît
de mult deplînsă, a germanilor
spre culturi străine, uşurinţa cu
care îşi schimbă najionalitatea,
estc — alătun de unelc aspecte
politice alc dcstinului naliunii —
atribuilă — ^i încâ în mare
masură — acestei evolutii care
reverbcrcaza şi astazi în toate
rclaţiile ce alcătuiesc viaţa
noastră. Insuşirea subiectiva a
culturii a ramas slaba, t/eo.uec'e
ea a avut loc în cscf\[a prin
recepţionarea pasiva a ceea ce sc
ofcrea în mod „auloritar".
106. Vezi despre accste lucruri
cartea de conversa^ii a lui
Tholuck: Vorgeschichte Ues
Rationalismus.
 107. în ceea ce priveşte celclalte
etecte ale doctrinei islamice a
predcstinării (mai corect: a
predeterniinăni} şi cauzele
acesteia, vezi disertaţia (teologică
de la Heidelberg, citata inai
înainte) a lui F. Ulrich: Die
Vorhcrbcstiininungslehi'e im
Islam wui Chnstcntuni, 1912. Cît
priveşte doctrina predestinării la
jansenişti, vezi P. Honigs-heim,
op. cit.
108. Vezi pe această temă
studiul unnător din culegerea de
faţă.
109. Ritschl, Geschichte des
Pietismus, I, p. 152, o cautâ în
perioada dinainte de Labadie (de
altfel, numai pe bază de speci-
mene din Ţările de Jos)
considerînd că la pietişti: (1) s-au
format conventicule; (2) s-a
cultivat ideea „nimicniciei
existenţei omeneşti" într-un mod
care „contrazi<,e interesele
mîntuirii evan-ghelice"; (3) s-a
căutat „asigurarea gra(iei printr-o
comportare delicată faţă de
Domnul nostru Isus Cristos", într-
o formă nerefor-matoare. Această
din urmă caracteristică se
potriveşte numai pentru epoca
timpurie şi numai unuia dintre
reprezentantii tratali. Ideea
212
„nimicniciei fapturii" era în sine
un produs autentic al spirilului
cal-vinisl şi, numai atunci cînd ea
conducea spre evadarea practică
din lume, ieşea de pe fâgaşul
protestantismului normal. în
sfîrşit, într-o anumitâ măsură în
special în scopuri de catehizare,
sinodul de la Dordrecht a ordonat
el însuşi conventiculele. Dintre
caracteristicile evlaviei pietiste
analizate în prezentarea lui
Ritschl rezumată mai sus, trebuie
luate în considerare: (1)
„Precizismul", în sensul unei
ataşări mai pronun{atc fa{ă de
litera Biblieiîn ceea ce priveşte
toate aspectele exterioare alc
vieţii, pe care uneori îl susţine
Gisbert Voet;
— (2) tratarea justificarii şi
împăcării cu Dumnezeu nu ca
scop în sine, ci ca simplu mijloc
pentru o viaţă ascetică sfîntă, aşa
cum poate ea fi gă.sită la
Lodcnsteyn, dar la care face
aluzie, de exemplu, Melanchthon
(p. 125 A 2); — (3) înalta
apreciere dată „luptei pcntru
căinţa", aceasta tiind un indiciu al
unei autentice renaşteri. aşa cum
a propovaduit-o înaintea tuturor
W. Teellinck; — (4) abţinerea de
la împărtăşanie cu participarea la
ea a unor persoane nerenascute
( de acest tapt ne vom ocupa mai
tîrziu) şi conventiculele implicite
care nu se încadrează în
canoanele de la Dordrecht cu
reluarea „profe(ici", adică a
tălmacirii Scriptuni şi de catre
neteologi, chiar şi femei (Anna
Maria Schiirmann). Toatc acestea
sînt lucruri care se abat, uncori
considerabil. de la doctrina şi
practica reformatorilor. Dar în
comparaţie cu oricntarile
necuprinse în prezentarea lui
Ritschl, în special cu puritanii
englezi, ele reprezintă în atară de
nr. 3 doar o accentuare a unor
tendin[e integrate efecliv în
dezvoltarea acestei evlavii.
Imparţialitatea expunerii lui
Ritschl are de suferit de pe urma
faptului că marele savant
introduce în eajudecăţile sale de
valoarc orientate după politica
bisericii sau, mai bine zis,
politica religioasă şi, în antipatia
sa faţă de religiozitatea specific
ascetică pretutindcni unde se
observă o înclinaţie către aceasta,
introduce prin interpretare
recrudescenţe „catolice". Dar,
asemenea catolicis-mului, §i
vechiul protestantism cuprinde
all sorts and conditions of men.
Şi totuşi biserica catolică a
respins rigorismul ascezei laice în
forma jansenismului, după cum
pietismul a respins cvietismul
spe-cit'ic catolic din secolul a
XVII-lea. — în orice caz, pentru
consi-deraţiile noastre speciale,
pietismul se transfonnă abia aici
în ceva care acţionează nu treptat,
ci calitativ altfel, cînd teama de
„lume" conduce la fuga din viaţa
profesională întemeiată pe
proprietatea privată, adică la
fonnarea de conventicule pe bază
monahal-comu-nistă (Labadie)
sau — aşa cum spuneau
contemporanii despre unii pietişti
radicali — la neglijarea
inten(ionatâ a muncii
profesionale laice în favoarea
contemplaţiei. Această consecin(ă
se constată deosebit
213
de frecvent în cazurile în care
contemplaţia începe să
dobîndească acea caracteristică
pe care Ritschl o numeşte
„bemardinism", deoa-rece apare,
pentru prima oară, în
interpretarea Cîntării
Cîntărilorde către Sf. Bemard: o
religiozitate de atmosferă mistică
aspirînd spre o unio mystica de
nuanţă cripto-sexuală. Ea
reprezintă din punct de vedere al
psihologiei religioase pure faţă de
evlavia reformată, dar şi faţă de
expresia ei ascetică la oameni ca
Voet, indubitabil, un „aliud". însâ
Ritschl încearcă sâ stabileasca o
legătură între acest cvietism y
asceza piciiată pcntru ^ o supune
astfcl pc accasla din urmă
aceleiaşi damnaţiuni. El pune
degetul pc fiecare citat din mis-
tica sau ascetica catolică, pe care
îl găseşte în literatura pietistă.
Dar chiar şi teologi moralişti cu
totul „ncsuspecţi" englezi şi
olandezi îi citează pe Bemard,
Bonaventura, Thomas a Kempis.
La toate bisericile reformate
relaţia cu trecutul catolic era
foarte complexă şi, în funcţie de
punctul de vedere adoptat, una
sau alta dintre aceste bise-rici
apare mai apropiată de catolicism
sau de unele laluri ale acestuia.
110. Articolul destul de
instructiv Pietismiis de Mirbt, din
Realenz. f. prot. Theol. u. K., ed.
a 3-a, tratează, lăsînd cu totul la o
parte antecedentele reformate,
apariţia pietismului numai ca o
trăire religioasă personală a lui
Spener, ceea ce produce o
senzaţie stranie. Descrierea lui
Gustav Freylag din Bilder aus
der cleulsclien Vergan-genheit
merită să fie citată şi astăzi ca
introducere în pielism. în ceea ce
priveşte începuturile pietismului
englez, reflectat în literd-tura
vremii, cf.: W. Whitaker, Prima
institutio disciplinaque pietatis
(1570).
 111. După cum se ştie, această
concepţie a facut din pietism unul
dintre principalii purtători ai ideii
de toleranţa. Cu această ocazie
vom intercala cîte ceva despre
această idee. Dacă trecem aici
peste mdiferenţa umanist-
iluministă, căci ea ca atare nu a
avut nicâieri efecte practice
importante, din punct de vedere
istoric, ideea a avut în Occident
următoarele izvoare principale: 1.
raţiunea de stat pur politică
(arhetip: Wilhelm de Orania); —
2. mercanti-lismul (astfel, de
exemplu, în mod deosebit de clar
în cazul oraşului Amsterdam şi al
multor alte oraşe, proprietari
funciari şi potentaţi care u
priveau pe sectanţi ca pe nişte
purtători vrednici de stimă ai
progresului economic); — 3.
schimbarea radicală a evlaviei
calvi-niste. Din capul locului
predestinarea excludea
promovarea de către stat a religiei
prin intoleranţă. în felul acesta, el
nu putea salva sufletele. Numai
gîndul la gloria lui Dumnezeu a
putut determina biserica să
apeleze la sprijinul statului, în
vederea suprimării ere-ziei. Dar,
cu cît se punea un accent mai
mare pe apartenenţa predi-
214
h.
catorului şi a tuturor
participanţilor la
împartăşanie, la categoria
celor aleşi, cu atît mai
insuportabilă devenea orice
intervenţie a sta-tului în
ocuparea funcţiilor de
predicatori şi în repartizarea
parohiilor, ca surse de venit,
unor absolvenţi poate
nerenăscuţi ai univer-
sităţilor, pentru simplul
motiv că aveau o pregătire
teologică şi, în general, era
insuportabil orice amestec al
stăpînirii în treburile
comunităţilor. Pietismul
refonnat a întărit acest punct
de vedere prin deprecierea
corectitudinii dogmatice şi
prin erodarea trcptată a
principiului „Extra
ecclesiam nulla salus".
Calvin considerase
acceptarea şi a celor
damnaţi de către instituţia
divină a bisericii ca fiind
singura compatibila cu
gloria lui Dumnezeu; în
Noua Anglie s-a încercat
constituirea bisericii ca
aristocraţie a sfinţilor confir-
maţi. Dar chiar şi
independcnţii radicali au
respins oricc amestec al
autoritaţilor civile, ca şi al
oricăror autorităţi ierarhice,
în exami-narea
„confirmării'' posibilă numai
în cadrul strict al
comunităţii. Ideea că gloria
lui Dumnezeu cere ca şi
damnaţii să fie supuşi disci-
plinei bisericii a fost dată la
o parte de idcea — şi ea
existenta la început, dar
treptat subliniată cu tot mai
multă ardoare — că îm-
părţirea împârtăşaniei cu un
damnat de Dumnezeu ar
aduce preju-dicii gloriei
divine. Acest lucru a dus în
mod inevitabil la
voluntarism, căci a dus la
„believers' Church", adică la
comunitatea religioasa în
care nu erau incluşi decît cei
renăscuţi. Baptismul cal-
vinist căruia îi apartinea, de
exemplu, conducătorul
„parlamentului stintilor",
Praisegod Barebone, a tras
concluziile cele mai catego-
rice din acest rationament.
Armata lui Cromwell s-a
pronunţat pentru libertatea
conştiinţei, iar „parlamentul
sfinţilor", chiar şi pentru
despărţirea bisericii de stat,
deoarece membrii săi erau
pietişti evlavioşi, adică din
motive pozitiv-religioase;
— 4. sectele anabaptiste,
despre care vom vorbi mai
tîrziu, au respectat de la bun
început cu cea mai mare
stricteţe şi consecvenţă
lăuntrică principiul potrivit
căruia numai cei care au
renăscut personal pot fi
primiti în comunitatea
bisericii şi de aceea au
respins categoric orice
caracter „instituţional" al
bisericii şi orice amestec al
puterii laice. Şi aici exigenţa
unei tolerante absolute a fost
produsă de un motiv
pozitiv-religios. — Probabil
că primul care s-a pronunţat
din asemenea motive pentru
o tolerantă absolută şi
pentru despărţirea bisericii
de stat, cu aproape o
generaţie înaintea baptiştilor
şi cu două generaţii înainte
de Roger Williams, a fost
John Browne. Prima
declaratie în acest sens a
unei comunităţi bisericeşti
pare a fi fost rezoluţia
baptiştilor englezi din
Amsterdam din 1612 sau
1613: the magis-trate is not
to middle with religion or
matters ofconscience...
because
215
Christ is Uie King und îawgiver
of tfie Church and cunscience.*
Primul document oficial al unei
comunilaţi bisericeşti care a cerut
protejarea pozitiva a libertalii
conştiinlei de călre stat ca un
drept a fost probabil art. 44 din
Confession of (Particular)
Baptists, din 1644. Se cuvine
subliniat câ ideea exprimată
ocazional după care toleranţa
religioasă ca alare ar n favorizat
capitalismul este complet greşită.
Toleranţa religioasâ nu este
specific moderna sau occi-
dentalâ. Ea a existat în China, în
India, în marile imperii din Asia
de sud-vest în epoca elcnismului,
în Imperiul Roman, în impcriile
musulmane, în perioade
îndelungate, într-o amploare
limitată doar de raţiuni de stat
(care o limitează şi astăzi!) ca
nicaieri în lume în secolele al
XVI-lea şi al XVIl-lea, dar cel
mai puţin în leritoriile dominale
de puritanism ca, de exemplu,
Olanda şi Seeland în pcri-oada
ascensiunii lor politico-
economicc, sau în purilana Anglie
veche sau noua. Tocmai
Occidentului i-a fost caracteristica
atît înainte, cît şi dupa Retbrmă. la
fel ca şi [mperiului Sasanizilor,
into-leranţa contesionala aşa cum
ea a existat în diferite perioadc şi
în China, Japonia §i India, dar de
cele mai multe ori din molive
poli-tice. Deci toleranţa c;i ntai'e
nu are nimic de-a face cu
capitalismul. Important era cui
t'olosca această toleranta. Cît
priveştc „belicvers' Church", vom
vorbi în articolul următor despre
consecinţcle sale.
112. Aceasta idee a fo.st pusa în
praclică, de exemplu, de acci
tn'ei's ai lui Cromwell, cei ce îi
examinau pe candidaţii la funcţia
de predicator. Ei nu căutau să
constate atît calificarea
profesională a candida(ilor, cît
starea de graţie subiectivă. Vczi şi
articolul următor.
113. Neîncrcderea caractcristica
pietismului faţa de Aristotel şi
fa(â dc filozofia clasică în gcncral
se profileazâ încă la Calvin (ct.
Instit. II, c. 2, p. 4; III, c. 23, p. 5;
IV, c. 17, p. 24). Dupa cum se
şlie, la început, la Luther aceasta
ncîncredere era la fel de mare, dar
a fost reprimata de influenţa
umanistă (în primul rînd a lui
Melanchthon) şi de nevoile
stringente ale educatiei §i ale
apoloeeticii. Fireşte că, în
concordanţă cu tradiliile
protestante şi Westminster
Confessinn (c. I, 7), afirma că,
pentru cei neinstruiji ceea ce este
necesarp-i.i.. mîntuire este
conjinut într-o formă suficient de
limpede în Scriptura.
114. împotriva acestui lucru au
protestat bisericile oficiale, de
exemplu, şi Catehismul
(prescurtat) al bisericii
presbiteriene scoţiene
" Magistratul nu poate să fie
mijlocitorîn ceea ce priveşte
religia sau proble-mele de
conştiinţS... pentru că Crislos este
regele şi cel care enunţă legea
bise-ricii şi a conştunţei.
216
din 1648, p. Vll; Participarea unor
persoane care nu aparţin ace-leiaşi
tamilii la slujbele celebrate acasă
este dezavuată ca o ştirbire adusă
funcţiei. Pietismul, ca oricare altă
formajie de comuniune asceticâ,
1-a eliberat pe individ de
legăturile patriarhalismului fami-
lial determinate de interesele
prestigiului func(iei.
115. Din motive binc întemciate,
nu analizăm aici relaţiile ,,psi-
hologice", în scnsul ştiinptic al
cuvîntului, ale acestor continuturi
rcligioase şi evităm pe cît posibil
chiar şi terminologia corespunză-
toare. Ansamblul dc concepte al
psiholoeiei, inclusiv al
psUiiatriei, nu estc încă suficient
pentru a ti direct utilizat de
cercetarea istorică în problcmclc
noastrc fără a perturba
obiectivitatea judecaţii isto-rice.
Folosirca tcrminologiei accslor
discipline nu ar t'ace decît să
genercze ispita dc a acoperi niţtc
lapte imedial inteligibile şi ade-
seuri dc-a dreptul banalc cu un
văl de erudi^ie verbală diletantă,
pcntru a crca aparenţelc unci mai
mari exactilă^i conceptuale, ceea
cc, din păcate, a fost lipic pcntru
Lamprecht. — încercari inai
serioa-se dc valorificare a unor
termeni psihopatologici în scopul
inter-pretării unor tenomene
istoricc de masă vezi la W.
Hellpach, Gnitnllinicii zu eincr
Psycliologie ilcr Hysiciie,
capilolul al 12-lea, prccuin y în
lucrarca accluiaşi. intitulată
Nervosităl U/H/ Kiiltur. Aici nu
put uduce în disculie taptul ca şi
acest autor cu un vast ori-zont arc,
după părcrea mea, unele scăderi
datorate influen^ării de către
unele teorii alc lui Lainprecht. Cît
de lipsile de orice valoare în
comparatie cu literatura mai
veche sînt remarcile schematicc
ale lui Lamprecht cu privire la
pietism (în volumul al 7-lea din
Deiitsche Gc.'.cliichle) ştie
oricinc este familiarizat fie şi
numai cu literatura curenta.
116. Astfcl, de exemplu, la
adep(ii lui Innigcs Cliristencioni
al lui Schortinghuis. Din punctul
de vedere al istoriei religiilor,
aceasta îşi are originea în
capitolele din Deulero-Isaia
despre robul lui Dumnezeu şi în
Psalmul 22.
117. Acest lucru s-a manifestat
la pietiştii olandezi, la început
izolat, iar apoi sub influente
spinozicne.
118. Labadie, Tersteegen ş.a.
119. Cel mai clar apare aceastâ
influenţa atunci cînd el — ima-
ginaţi-vă: Spener! — contestă
competenţa autorităţilor de a
controla conventiculele, exceptînd
cazurile de tulburare a ordinii şi
de abu-zuri, dat fiind câ este
vorba de un clrept fundamental al
creştinilor garantat de ordinea
apostolică (Theologische
Bedenken, II, p. 81 ş. urm.). în
principiu acesta este exact punctul
de vedere puritan refe-ritor la
raportul şi sfera de valabilitate a
drepturilor individuale
217
decurgînd e,\ iuie divino' şi, ca
atare, inalienabile. Lui Ritschl nu
i-a scapat aceasta erezie
(Pictismus, II, p. 157) şi nici cea
amintita mai dcparte în text
(ibicl., p. 115). Oricît de
anistorica (ca sa nu spunem
filistină) este critica pozilivistă pe
care el o face concep-tului de
„drept fundamental", căruia îi
datoram aproape tot ceea cc şi
astăzi i se pare chiar şi celui mai
„reacţionar'' ca minim al sferei
libertaţii sale individuale, totuşi
trcbuie să fim, fircşte, întru totul
de acord cu el că în ambele cazuri
lipseşte o intcgrare organică în
conceptia lutcrana a lui Spcner.
Conventiculele (collegia
pietatis) ca atare, care au
fundamenlat teoretic faimoasele
Pia dcsideria*' ale lui Spener şi
pe care, practic, el le-a crcat,
aveau prin esen^a lor un
corespondent în prophesyings
cngleze, aşa cum s-au întîlnit cle
pcntru prima oarâ în meditaţiilc
biblice londoneze ale lui Joh. v.
Lasco (1547) şi care de atunci au
fost parte compoiienta a
inventarului de forme ale evlaviei
puritane, persccutate ca razvratire
împotriva autoritaţii bisericii. în
finc, rcspingerea disciplinei
bisericeşti de la Geneva el o
motivează prin l'aptul ca
purtălorul ei autorizat, „starea a
trcia" (statu<; oecono-micus:
laicii crcştini) nu este încad'-.it in
organizarea bisericească luterana.
Pe de altă parte însa : miterea —
la discutarea exco-municărilor —
dc membri laici ai consistoriului
ca reprezenktiili suverani ai
„stării a treia" arc o vaga lentă
luterană.
120. Denumirea de „pietism"
care apare pentru prima oară în
sfera luteranismului este o dovadâ
că, după concep^ia contempora-
nilor, este caracteristic taptul că
din „pietas" se tace aici o
activilate metodică.
 121. Admitem, fireşle, că
această motivare este proprie cu
precadcre calvinismului, dar nu
numai lui. Ea apare deosebit de
frecvent tocmai în cele mai veclii
regulamente bisericeşti luterane.
122. în sensul Hebr. 5, 13, 14.
Ct". Spener, TTieo/. Bedenken,
1,306.
123. Alături de Bailey §i Baxter
(vezi Consilia theologica, III, 6,
1, dist., 1, 47, ibid. dist. 3, 6),
Spener îl aprecia îndeosebi pe
Thomas a Kempis şi în primul
rînd pe Tauler (din care nu a
înţeles totul: Consilia theologica,
III, 6, 1 dist. 1, 1). 0 tratare
aprofundată a acestuia din urmăîn
special în Cons. theol. I, 1, 1, nr.
7. Pentru el, Luther a rezultat din
Tauler.
124. Vezi Ritschl, qp. cit., II, p.
113. El a respins „lupta pentru
câinţă" a pietiştilor de mai tîrziu
(şi a lui Luther) drept
caracteristică
' Din dreptul
divin. "
Dorinţe
pioase
(irealizabile).
218
exclusivă a unei adevarate
convertiri (Theol. Bedenken, III,
p. 476). în ceea ce priveşte
sanctificarea ca rod al gratitudinii
din credinţa în concilieri — o
formulare specific luterană (vezi
pp. 99-100, nota 59) — vezi la
Ritschl, op. cit., p. 115, nota 2.
Cît priveşte certitudo salutis, pe
de o parte, Theol. Bedenken, I, p.
324: adevârata credinţă nu este
percepută pnn simţun, ci estc
recuno'-ciită pnn roadeJe sale
(dra-goste şi obedienţâ faţă de
Dumnezeu); pe de altă parte,
Theol. Bedeiiken, I, p. 335 ş.
urrn.: „în ceea cc priveşte grija de
a vă asi-gura starca dc graţie şi dc
mîntuire \'c\\ gasi idei mai sigure
în cărţile noastre" — luterane —
„decît în cele ale scribilor
englezi". Dar în privinţa esen(ei
sanctificării, el era de acord cu
englezii.
125. Jurnalele religioase pe carc
le-a recomandat A. H. Francke au
fost şi în accst caz semnul
exterior al accsteia. — Exerciţiul
mctodic şi ohişmiinţ.i sanctificarii
trebuie să dclermine creşterea
acesfeia şi desparţirca binelui de
rău. Aceasta este tema tunda-
mentală a cărţii lui Francke, Von
cles Clvislcn VoIIkommeiiheil.
126. Este caracteristic faptul că
abatcrea acestei credinţc pieliste
rationale în providenţă de la
interprelarca ei ortodoxa a ieşit la
iveală în cursul faimoasei dispute
dintre pietiştii din Halle şi
Loscher, reprezentantul
ortodoxiei luterane. în lucrarea sa
Timo-theiis Venniis, Loschcr
merge pînă acolo, încît opune
toate rezulta-tele actelor omeneşti
hotarîrilor providen^ei. în
schimb, poziţia consccventă a lui
Francke, acea străfulgerare
limpede cu privire la ceea ce
urmează să se întîmple, rezultat al
unei aşteplan calme a hotărîrii,
trebuie privită ca un „semn al lui
Dumnezeu" — perfect analog cu
psihologia quakerilor şi,
respectiv, cu ideea ascetică
generală, după care metodica
raţionala este calea prin care ne
apro-piem de Dumnezeu. Este
drept că Zinzendorf, care, printr-
una din deciziile sale majore, a
lăsat pe seama întimplăni destinul
formarii comunităţii sale, este
departe de forma dată de Francke
credinţei în providentă. —
Spener, Thcol. Bedenken, I, p.
314, se referise la Tauler atunci
cînd a considerat drept
caracteristică a „pasivită(ii"
creştine t'aptul că omul trebuie să
se supună efectelor divine §i să
nu le perturbe prin acţiuni ale sale
pripite, ceea ce în esenţă este şi
punctul de vedere al lui Francke.
Pretutindeni iese clar la suprafaţâ
activitatea religioasă pietistâ mult
slăbită în comparaţie cu purita-
nismul şi care caută pacea (pe
pămînt). „First righteousness,
then peace" a spus, în opoziţie cu
de cele de mai sus, încă în 1904,
un baptist proeminent (G. White,
într-o cuvîntare pe care o vom
mai cita), fonnulînd programul
etic al confesiunii sale (Baptist
Handbook, 1904,p.107).
219
 127. Lecr. paraenet. IV, p. 271.
128. împotriva acestei
reprezentari, care revine mereu, se
îndreaptă în special critica lui
Ritschl. (Vezi scrierea lui Francke
— cilată cu trei note mai sus —
care conţine doctrina.)
129. El se găseşte şi la pietiştii
nepredestinaţionişti englezi, de
exemplu, la Goodwin. Despre cl
şi altii vezi Heppe, Gesch. des
Pietismus in dcr rcformierfen
Kirche, Leiden, 1879, o carte care
nu a devenit inutila nici după
lucrarea de referinţă a lui Ritschl,
nici pcntru Anglia şi. oarecum,
nici pentru Olanda. înca în secolul
al XIX-lea Kohler (potrivit carţii
care urmează să fie citata în
articolul urmator) a fo.st adeseori
întrebat în Olanda care a tost
monicntul renaşterii .sale.
130. Prin aceasta se înccrca sa
se comhata consecinţa doctrinei
lutcranc privind posibilitatca
rcdohîndirii eraliei (în special,
obişnuita „convcrtire" in
e.xtremis).
131. Argumcntul îinpolriva
nccesitaţii pe carc o implicâ
aceasta de a cunoaşte ziua şi ora
„convertirii", ca trasalură
indispensahila a autenlicită^ii
sale, vezi în Spcncr, Thcol. Bcd.
II, 6, 1, p. 197. El cunoştca „lupta
pcntru cainţa" tot alît dc puţin ca
şi Melanchthon (en'on't.'.s-
con.'>ciciitiw alc lui Luth .
132. Fircştc ca la accasta a
contribuit şi tălmacirca
antiautoritara spccifica oricărci
asceze a ,,prcolimii în general''.
— Cîteodata preo(ilor li sc
recomanda amînarea iertarii
pacatelor pînă la „confir-marea"
adcvaralei cain^e, ccea ce Ritschl
considerâ, pe drept cuvînt, ca
fiind în principiu dc inspiraţic
calvinistă.
133. Aspectele importante
pentru noi se gasesc cel mai uşor
în Plitt, Zmzcndorf^ Theologic (3
vol., Gotha, 1869), vol. I, pp. 325,
345,381,412,429,433 ş.
urm.,444,448; vol. II, pp. 372,
381, 385, 409 ş. urm.; vol. III, pp.
131, 167, 176. — Cf. şi Bernh.
Becker,Ztn-zendort' u/id sein
Chnf.tcntiim (Leipzig, 1900),
cartea a 3-a, cap. III.
134. Sigur ca el considera
Confesiunea de la Augsburg drept
un document valabil al vietii
religioase creştin-luteranc numai
cu condiţia — exprimata în
dezgustăloarea sa terminologie —
să fie udată cu o „fiertură de
puroaie din răni". A-l citi este un
chin, deoa-rece limbajul folosit
pentru exprimarea confuziei
gîndirii sale t'ace o impresie mai
penibilă decît acel
„Christoterpentinol'" care 1-a
înspăimîntat pe F. Th. Vischer (în
polemica sa cu „Christoterpe" din
Miinchen).
„UIei de christoterpentină"
220
 135. „în n i o relieie nu
recunoaştem drept fraţi pe cei ce
nu au fost spalaţi prin slropire cu
sîngele lui Cristos şi a căror viaţA
spiri-tuală nu este ptvliincl
schimbată. Nu recunoaştem nici o
comunitate revelată (evidentâ) a
lui Cristos decît acolo unde
cuvîntul lui Dumnezeu este
propovăduit în toată puritatea lui
şi unde membrii ei traiesc ca nişte
copii sfinţi ai lui Dumnezeu.'' —
Este adevarat că ultima propoziţie
este luată din Micul Catehism al
lui Luther; dar, după cum
subliniază Ritschl, acolo
propozi^ia servcşte drept răspuns
la întrebarea cum sa fie sfinlit
numele lui Dumnezeu, pe cînd
aici este destinată delimitani
bisericii sfinţilor.
136. Vezi Plitt, I, p. 346 — şi
mai hotărît este la Plitt, I, p. 381
raspunsul citat la întrcbarea dacă
„faptele bune sînl necesare pentru
mînluire". ,Jnutile şi dăunatoarc
pentru dobîndirca mîntuirii, dar
după aceasta atît de necesare, încît
cine nu le face nu este nici
mîntuit." Dcci şi aici: ele nu sînt
cauza reală a mîntuirii, dar sînt
singiiml principiu de recunoaştere
a ei.
137. Dc cxemplu, prin acele
caricaturi ale „libertăpi creştine"
criticate de Ritschl, op. cit., III, p.
381.
138. Mai alcs printr-o
accentuare insistentă a idcii de
satisfac^ie pcntru pedeapsa în
doctrina mîntuirii pe care el, dupa
ce a fost respins de catre unele
secte americane în încercârilc de
ob(inere a unei funcţii de
misionar, a facut-o pe baza
metodei de sanctificarc. De
atunci, cl pune în fruntea ascezei
de la Hen-nhut menţinerea evla-
viei smccre şi a virtuplor
resemnarii umile, în opoziţie
categoricâ cu tendinţelc
comunilăţii sale perfect analoge
cu asceza puritană.
 139. Care însa îşi avea limitele
salc. Chiar şi din acest motiv este
eronată intcn^ia de aîncadra
religiozitatea lui Zinzendorf într-o
treapta de dczvoltare
„psihosoc/a/a", aşa cum
procedează Lamp-rccht. Pc lînga
toate acestea, religiozitatea lui nu
era influentata de nimic altceva
decît de faptul că el era un conte
cu porniri funda-mental feudale.
Tocmai latura emoţională s-ar
potrivi tot atît de bine din punct
de vedere „psihosocial" cu
perioada decadenţei sen-timentale
a cavalerismului, ca şi cu aceea de
„sensibilitate". Din punct de
vedere „psihosocial", opoziţia faţă
de raţionalismul vest-european se
explică mai curînd prin tradiţia
patriarhală a estului gennan.
140. Controversele lui
Zinzendorf cu Dippel aratâ acest
lucru la fel ca şi — după moartea
sa — enunţurile sinoadelor din
1764 care exprimă clar caraclerul
de institufie de mîntuire al
comunităţii de la Hermhut a
fraţilor moravi. Vezi critica lui
Ritschl, op. cit., III, p. 443 ş. urm.
221
 141.Vezi,deexemplu,§ 151, 153,
160. Ca s-ar putea ca sancti-
ficarea să nu se producă în pofida
unei autentice cainţe şi iertări a
păcatelor rezultă în special din
observaţiile de la p. 311 şi cores-
punde doctrinei luterane a
mîntuirii, în aceeaşi măsură în
care o contrazice pe cea
calvinistă (şi pe cea metodistă).
142. Cf. afirmatiile lui
Zinzendorf citate de Plitt, II, p.
345. La fel, Spangenberg, Idea
fidei, p. 325.
143. Ct., de exemplu,
afirmaţiile lui Zinzendorf despre
Mat. 20, 28 citate de Plitt, III, p.
131: „Cînd vad un om pe care
Dumnezeu 1-a înzestrat cu talente
alese, mă bucur şi utilizez cu
placere aceste talentc. Dar dacă
îmi dau seama ca el nu e
mulţumit cu ceea ce are, ci vrea
să fie mai înzestrat, consider o
astfel de atitudine drcpt încc-
putul pieirii unui asemenea om."
Zinzendorf nega — în special în
convorbirea sa cu John Wesley
din 1743 — progrcsiil
sanctificării fiindca o identifica
cu justit'icarea y pcntru că o
con.sidera într-un raporl cu
Cristos numai în plan cmoţionaî.
Plitt, I, p. 413. în locul
sentimeiitului-„unealtă" apare
faptul dc ,,a avea'' divinul:
mistica, nu asceza (în sensul pe
care îl vom discuta într-o
introducere la alte sludii). —
Desigur (aşa cum vom arăla tot
acolo) §i puritanul aspiră dc fapl
la condipa puinînteana, prezenta.
Dar aceasta conditie inter-prelala
ca cci'titinlo salutis îi dă
sentiiiKntul că este o unealtă
activă.
144. Care însă din cauza acestei
deducţii nu a cunoscut o tunda-
mentare etică consecventă.
Zinzendorf respinge ideca lui
Luthcr privind slujirca lui
Dumnezeu în profesie drept
criteriu decisiv al fidelităjii în
profesie. Aceasta ar fi rasplata
pentru „slujirea cu credinţa a
Mîntuitorului" (Plitt, II, p. 411).
145. Este cunoscută maxima sa:
„Un om înţelept nu trebuie să fie
necrcdincios, iar un om
credincios nu trebuie să fie
neînţelept", din lucrarea sa
Sokrates d. i. Aulnchtige Anzejge
verschiedener mclu sowohl
unbekannter als vielmehr in
Abfall geratener Haupt-
wahrheiten (1725), precum §i
preferinţa sa pentru autori ca
Bayle.
146. Predilecţia netă a ascezei
protestante pentru empirismul
raţionalizat prin fundamentare
matematică este cunoscută şi nu
va fi discutată îndeaproape aici.
Cf., în ceea ce priveşte orientarea
ştiintelor către cercetarea
matematic-rationalizată „exactâ",
moti-vele ei filozofice şi
deosebirea fa(ă de concep(ia lui
Bacon:
Windelband, Gesch. d. Philos.,
pp. 305-307, în special notele de
la p. 305, jos, care resping pe
bună dreptate ideea după care
ştiinţele moderne ale naturii
trebuie întelese ca un produs al
unor interese tehnologico-
materiale. Sigur, există relaţii de
cea mai mare importantă,
222
dar ele sînt mult mai complicate.
Vezi şi Windelband, Neuere
Philos, I, p. 407 ş. unn. Critenul
decisiv pentru pozijia ascezei
pro-testante, aşa cum este el
subliniat de Spener în Theol.
Bedeiiken, I, p. 232, III, p. 260,
fusese următorul; Aşa cum
creştinul se cunoaşte după
roadele credinţei sale, tot astfel
cunoaşterea lui Dumnezeu şi a
intenţiilor sale nu poate fi
abstrasă din cunoaşterea
Iiicrănlor sale. Disciplina
preferată a creştinilor puritani,
anabaplişti şi pietişti au fost
fizica şi apoi alte discipline în
domeniul matematicii şi ştiinţelor
naturii, care lucrează deci cu
aceleaşi metode. Exista
convingerea că prin cunoaşterea
empirică a legilor divine ale
naturii s-ar putea ajunee la
pătrunderea „sensului" lumii, fapt
care nu s-ar putea realiza
niciodată prin speculaţii
conceptuale, dat fiind carac-terul
fragmentar al revclaţiei divine,
ceea ce era o idee calvinistă.
Empirismul secolului al XVII-lea
era pentru a.sceză mijlocul de a-1
căuta pe „Dumnczcu în naturâ".
Acest empirism părea să conducă
sprc Dumnezeu, iar speculalia
filozofica era orientată în scns
invers. După Spener, filozofia lui
Aristotel a fost deosebit de
dăunatoare creştinismului.
Oiicare alta e mai buna, în
special cea a lui Platon:
Cons. Thcol. III, 6, 1, Dist. 2, nr.
13. Cf. şi unnatorul pa.saj
caracte-ristic: Unde pro Cai-tesio
quid dicarn non habeo (nu 1-a
citit), seinper tamcn optavi et
opto, ut Dcus vuvs excitet, qui
verain philo-sopluani vel tandem
oculis sistcrent, in qua nullius
hominis attende-retur auctoiitas,
sed sana tantum magistri nescia
ratio' (Spener, Cons. Theol. II, 5,
nr. 2). Se ştie ce importantă au
avut aceste con-cepţii ale
protestantismului ascetic pentru
dezvoltarea educaţiei, în spccial a
învăţămîntului real. Programul
său pedagogic a rezultat din
combinaţia cu atitudinea fata de
fides iniplicita'".
147. „Acest gen de oameni care
îşi socotesc fericirea alcătuită din
patru părţi: 1. a fi mic, dispre(uit,
umilit...; 2. a neglija sim(urile de
care nu e nevoie pentru slujirea
Domnului...; 3. a nu avea nimic
sau a da altora cele primite...; 4. a
munci zi de zi, nu pentru cîştig,
ci pentru profesie şi pentru cauza
Domnului şi a aproapelui. {Rel.
Reden, II, p. 180, Plitt, I, p. 445).
Nu oricmepoate deveni „ucenic",
ci numai cei pe care îi cheamă
Domnul. Dar, potrivit mărturisirii
personale a lui Zinzendorf (Plitt,
I, p. 449), sînt încâ dificultâti,
" De unde reiese cS nu am ce să
spun despre Descartes, totuşi
totdeauna am dorit §i doresc ca
Dumnezeu sa ridice nişte bârba^i
care să pună în sfîrşit în fa(a
ochilor adevărala filozofie în care
se unnâreşte nu autoritatea oricui,
ci numai gîndirea sânătoasâ,
neştiutoarc de vreun dascâl. "
Credinta implicitâ.
223
deoarecc predica de pc pămînt
este adresată formal tiitiiror. înru-
direa dintre acest „acosmism
liber al iubirii" şi vechile idealuri
ana-baptiste estc evidentă.
14î(. Căci interiorizarea
emoţională a evlaviei nu era
nicidecum straină luteranismului,
nici chiar în perioada lui de
epigonism. Ascetismul—
rcglementarea vie(ii care în ochii
luteranilor era sus-pcctă de
„sanctiticare prin fapte bune" —
cra aici mai degrabă diferenţa
constitutivă.
149. 0 „teamă sinceră" este un
semn mai bun al gra^iei „decît
certitudinea", considera Spcncr în
T]ieol. Bedeiikcn, I, 324. Dcsigur
că şi la autorii puritani îiilîlnirn
avcrtismente insistente în
privinţa talsci „ecrtitudini", dar,
cel pu^in, doctrina predcslinarii,
în masura în care influcnla ci
dctenTiina asisten^a spiriluala,
acţiona mereu în sens contrar.
150. Caci efectul psiliolngic al
cxistcnţci spovedaniei consta
pretutindeni într-o .tlcnuarc a
respoiisabilită(ii proprii ;>
subicctului pcntru conduita sa.
Dc aceca ca şi era cautata.
Implicit avea loc §i o clibcrarc de
consccvcnţa rigorista a
exigenţelor ascetice.
151. în ce masura au avut un
rol şi momcntcle pur politice
chiar şi pcntru iiatiira cvlavici
pietiste, a aralal înca Ritschl în
prczcnlarca pe care a tacut-o
pietismului din Wurttemberg (op.
cil., vol. III).
152. Vezi afirmaţia lui
Zinzendort 'citata la p. 223, nota
147.
153. Fireşte că şi calvinismul.
în orice caz cel autenlic, este
„patriarhal". Lcgătura dintre
succesul activitaţii lui Baxter şi
carac-terul artizanal al activitaţii
din Kidderminster apare clarîn
autobio-grafia sa. Vezi pasajul
cilat în 77)e Works of the Pur.
Divines, p. XXXVIII: T/ie to\\n
liveth upon the weaving of
K.iddeiminstei sliitts. aiid as ihev
stainl m tlieir loom, t/iey can set
a book before lAem, or eUify
euch otber..:" Totuşi
patriarhalismul de pe fondul
eticii retormiste §i cu atît mai
mult al celei anabapliste esle de
altă natură decît cel dc pe fondul
pietismului. Problema nu poate n
dis-cutată decît într-un alt
context.
154. Le/u-e von ilfi
RechUertigung und Versohnung,
ed. a 3-a, I, p. 598. — Daca
Frcderic Wilhelm 1 a numit
pietismul o atacere potrivitâ
pentru rentieri, acest lucru este
semnificativ mai mult pentru
acest rege dccît pentru pietismul
lui Spener şi Francke, iar rcgele
ştia probabil motivul pentru care
i-a deschis statele sale prin
edictul de tolerantă.
' Oraşul trâieşte de pe unna
muncii (esîtorilor care fac
pînzeturi bicolore şi, cum stau la
războiul de (esul, ei pot sâ punS
o carte în faţa lor sau pot sS-şi
dea poveţe unul altuia.
224
 155. Pentru o introducere
orientativă în cunoaşterea
metodis-mului este deo.sebit de
util cxcelentul articol
Methodismus de Loofs din Real-
Encykl. f. Prot. Thcol. u. K., ed. a
3-a. Se pot utiliza şi lucrârile lui
Jacoby (îndeosebi Handhuch des
Methodismus), Kolde, Jiingst,
Southey. Despre Wesley:
Tyerman, Life and Times
ofJolw \V., London, 1870. Cartea
lui Watson (Life of W., şi în
traducere în germana) este
populară. Una din cele mai bune
biblioteci avînd lucrari despre
istoria metodismului este la
Northwestern University din
Evanston, lînga Chicago. Poetul
religios Isaac Watts, un prieten al
capelanului lui Oliver Cromwell
(Howe), apoi Richard Cromwell,
al carui stat 1-ar fi câutat
Whitcfield (vezi şi Skeats, p. 254
ş. urm.), rcprezintă un fel dc
verigă între puritanismul clasic şi
metodism.
156. Daca facem abstrac(ie de
anumite influenţe personale ale
familiei Weslcy, aceasta înrudire
estc condiţionată istoric, pe de o
parte, dc dispai-Uia treptatâ a
dogmei predestinării şi, pe de altă
partc, de viguroasa redeşteptare a
principiului sola fide la întemeie-
torii metodismului; ea este
motivata în special prin
caracterul specific de
inixionarism al accsteia care a
condus la o oarecare reîntoarcere
(transfoi-matoarc) la anumite
metode medievale ale predicii
„de tre-zirc" combinatâ cu formc
pietistc. Cu siguranţa însă că
acest fenomcn nu se încadrcaza
într-o linie generala dc evoluţie
către „subiectivism", caci în
accasta privin(ă ea era ramasă nu
numai în urma pietismului, ci §i
în urma evlaviei bernardine
medievale.
157. Aşa a numit Wesley însuşi
uneori efectul credinţei meto-
diste. înrudirea cu „beatitudinea"
lui Zinzendorf este evidentă.
158. Vezi aceeaşi, de exemplu,
în Leben Wesleys, de Watson (ed.
germana), p. 331.
159. J. Schneckenburger,
Vorlesungen iiber die
Lelirbegiiffe der klcinen
protestantischen
Kirchenpaileien, editatâ de
Hundeshagen, Frankfurt, 1863,p.
147.
160. Whitefield, conducătorul
grupului de adepţi ai predestinării
care, ncfiind organizal, s-a
dizolvat după moartea sa,
respinsese în general doctrina
„perfecţiunii" a lui Wesley. De
fapt, aceasta nu e decît un
surogat al ideii calviniste de
confirmare.
161. Schneckenburger, op. cit.,
p. 145. Puţin altfel, Loofs, op.
cit. Ambele consecinje sînt tipice
pentru toate religiozitâ(ile
similare.
162. Aşa a procedat, de
exemplu, conferinta din 1770.
încă prima conferinţă, cea din
1744, recunoscuse că versetele
biblice atingeau „cam cît un fir
de păr" calvinismul pe de o parte
şi antinomismul pe
225
de alta. Dat fiind obscuritatea lor,
mişcările nu ar trebui să se des-
partă pe motive doctrinare, atîta
timp cît se mentine calitatea
Bibliei ca normă practică.
163. Doctrina metodistă se
deosebea de cea a fraţilor de la
Hermhut prin aceea că ea susţinea
posibilitatea unei perfec(iuni fâră
păcat, pe care a respins-o, între
al(ii, şi Zinzendorf, pe cînd, pe de
altă parte, Wesley considera
aspectul eniopona/al religiozităţii
de la Hermhut drept „mistică" şi
numea „blasfemie" conceptele lui
Luther cu pri-vire la „lege". Aici
apare frontiera care continua să
existe inevitabil între luteranism şi
orice fel de mod de via^ă religios
raţional.
164. Ocazional, John Wesley
subliniază că în toate religiile, la
quakeri, presbiterieni şi anglicani
trebuie crczute dogmele, numai la
metodişti nu. Vezi în legătură cu
cele de mai sus expunerea, ce e
drept sumară, la Skeats, Histor)'
of the Free Chiirches of England,
1688-1851.
165. Cf., de exemplu, Dexter,
Congregationalism, p. 455 ş. urm.
166. Fireşte însă că îl poate
afecta, aşa cum o face astazi la
negrii americani. — De altfel,
caracterul adeseori pregnant
patologic al emoţiei metodiste
spre deosebire de emoţionalitatea
pietismului relativ domoală esle
determinată — pe lîngă motivele
pur istorice şi publicilatea
procedeului — poate şi de o mai
accenluată prezenţă a
ascetismului în viaţa din regiunile
în care este râspîndit metodismul.
în această privinţă ar trebui să se
pronunţe neurologii.
167. Loofs, op. cit., p. 750,
subliniază insistent că metodismul
se deosebeşte de celelalte mişcări
ascetice prin aceea că el se
situează după Iluminismul englez
şi îl plasează în paralel cu re-
naşterea (fireşte mult mai slabă) a
pietismului la noi în prima treime
a acestui secol. — Totuşi ne este
îngaduita o varianta paralela a pie-
tismului lui Zinzendorf, care, în
opoziţie cu Spener şi Francke, a
fost şi ea o reacţie faţă de
Iluminism. Facem această paralelă
spriji-nindu-ne pe Ritschl, Lehre
von der Rechtfertigung und
Versoh-nung, vol. I, p. 568 ş. urm.
— Numai că, aşa cum am văzut,
aceastâ reacţie a metodismului a
luat o cu totul altă orientare decît
la Herrnhut, cel puţin în măsura în
care s-a aflat sub influenţa lui
Zinzendorf.
168. Pe care el însă, aşa cum
aratâ pasajul din John Wesley
(vezi p. 176) a dezvoltat-o exact la
fel şi cu exact acelaşi efect ca şi
celelalte religii ascetice.
169. După cum a ieşit la iveală
mai tîrziu, erau nişte forme ate-
nuate ale eticii consecvent
ascetice a puritanismului. în timp
ce, dacă am vrea să interpretăm
aceste conceptii religioase, în
orice fel,
226
ca nişte „exponenţi" sau
„reflectari" ale dezvoltârii
capitaliste, ar trebui să se producă
tocmai contrariul.
170. Dintre baplişti numai aşa-
numiţii „General Baptists" îşi au
originea în vechii anabaptişti.
„Particular Baptists" au fost, aşa
cum s-a spus şi mai înainte,
calvinişti care, în principiu, au
limitat apar-tenenţa la biserică la
renăscuţi sau la prozeliţii
personali, aşa încît au rămas
voluntarişti în principiu şi
adversari ai tuturor bisericilor
recu-noscute de stat, deşi pe
vremea lui Crornwell în practică
nu erau întotdeauna consecvenţi.
Ca şi „General Baptists", oricît de
im-portanţi ar fi ei din punct de
vedere istoric ca purtători ai
tradiţiei anabaptiste, nu ne oferă
nici un prilej pentru o analiză
dogmatică deosebită. Că, din
punct de vedere formal, quakerii,
o nouă orga-nizaţie a lui George
Fox şi a tovarăşilor săi, nu erau, în
ceea ce priveşte ideile lor
fundamentale, decît nişte
continuatori ai tradiţiei anabaptiste
este un fapt incontestabil. Cea mai
bună introducere în istoria lor,
prezentîndu-se totodată şi legătura
lor cu baptiştii şi menoniţii, este
cea a lui Robert Barclay, The
Inner Life ofthe Reli-gious
Societies of the Commonwealth,
1876. Pentru istoria baptiştilor, cf.
printre altele: H. M. Dexter, The
True Story ofJohn Smyth, the Se-
Baptist, as told by Himself and his
Contemporaries, Boston, 1881 (şi
J. C. Lang, în Bapt. Quart. R.,
1883, p. 1 ş. unn.); J. Murch, A
Hist. oftlie Presb. and Gen. Bapt.
Ch. m the W. ofEngl., London,
1835; A. H. Newman, Hist. of the
Bapt. Ch. in the 1/5., New York,
1894 (Am. Church Hist. Ser. vol.
2); Vedder, A Short Hist. ofthe
Baptists, London, 1897; E. B.
Bax, Rise and Fall ofthe
Anabaptists, New York, 1902; G.
Lorimer, Baptists in History,
1902; J. A. Seiss, Baptists System
examined; Luth. Publ. S. 1902; alt
material în Baptist Handbook,
London, 1896; Baptist Manuals,
Paris, 1891/3; în Baptist Quart.
Review, în Bibiotheca Sacra
(Oberlin, 1900). Se pare că cea
mai bună bibliotecă privind
baptiştii se află la Colgate College
în statul New York. în privinţa
istoriei quakerilor, se consideră câ
cea mai bună colecţie se află la
Devon-shire House, la Londra
(neutilizatâ de mine). Organul
oficial modem al ortodoxiei este
publicaţia Amencan Friend,
editatâ de prof. Jones;
cea mai bună istorie a quakerilor,
aceea a lui Rowntree. Alte surse:
Rufus B. Jones, George Fox, An
Autobiography, Phil., 1903; Alton
C. Thomas, A History ofthe S.
ofFriends in America, Phil., 1895;
Eduard Grubb, Social Aspects of
Quaker Faith, London, 1899, la
care se adaugă foarte ampla şi
buna literatură biografîcă.
171. Unul din numeroasele
merite ale istoriei bisericii a lui
Karl Miiller este acela de a fi
acordat spaţiul meritat mişcării
anabaptiste
227
atît de magnifică în felul ei, deşi
atît de modestă ca manifeslare. Ca
nici o alta, ca a suferit persecuţiile
crunte ale tiiluror bisericilor, din
simplul motiv că a vml să fie o
secta în sensul propriu al
cuvîntului. Prin catastrofa de la
Miinster a orientării eschatologice,
ea era dis-creditată în întreaga
lume (de exemplu, în Anglia). Şi
ea a ajuns, mereu strivită şi
ostracizată, chiar şi dupâ cinci
generaţii, abia la mult timp după
apariţie, să-şi fonnuleze în mod
coerent conţinutul religios de idei.
De aceea a produs mai pulină
„teologie" decît ar fi putut să
producă în condiţiile ostilitaţii ei
fa(ă de practica profe-sionala a
credin(ei în Dumnezeu ca
„ştiin^ă". Aceasta a stîrnit pu(ină
simpatie la teologia profesionistâ
mai veche — şi chiar la cea din
vremea ei — şi nu s-a irnpu.s. Dar
şi la unii autori mai noi lucrurile
nu sînt mult difcrite. La Rit.schl,
Pictismus. 1, p. 22 ş. urm., de
exemplu, „rebotezajii" sînt trata(i
destul de lipsit de obieclivitatc, ba
chiar cu dispreţ. Exista tentaţia de
a vorbi de un „punct de vedere''
teologic „burghez". Aceasla în
condijiile în care frumoasa lucrare
a lui Cornelius (Gcscliichle dcs
Miinsleischen Aiitruliis} există de
decenii. Ritschl imagineazâ şi aici
o recădere, din punctul lui de
vedere, în „catolicism" y simte
influen(ele directe ale coiife-
sorilor şi călugărilor t'ranciscani.
Dacă s-ar putea dovcdi asemenea
influente pe alocuri, cle ar ti
extrem de slabe. Mai presus de
orice, taptelc istoricc arată ca
biserica catolică oficială trata cu
maximă neîncredcre asccza Itucă
a prolanilor: ori de cîte ori ea a
dus la formarea de conventicule,
acestea au tost privitc cu maximă
suspiciune şi s-a încercat
împingerea lor pe tăgaşul tormării
de ordine — adică izolarea de
lumc — sau anexarea lor ca
asceză de gradul al doilea la
ordinele existentc supunînd-o
astfel propriului ei control. Cînd
accst lucru nu-i reuşea, ea vedea
în cultivarea unor moralita(i
ascetice subiectiviste pericolul de
negare a autorităţii şi de erezie,
aşa cum a procedat — în virtutea
aceluiaşi drept — bise-rica
Elisabetei fa(ă de „prophesyings",
faţă de conventiculele biblice
semipietiste, chiar şi în cazurile
cînd acestea erau perfect corecte
din punctul de vedere al
„conformismului'', tapt relevat şi
de Stuarţi în Book of Sport.' —
dcspre care vorbim mai tîrziu.
Istoria a numeroase mişcări
cretice, dar §i, de exemplu, a
humi-lia(ilor şi a beghinilor,
precum şi soarta Sfîntului
Francisc sînt dovezi în acest sens.
Predicile călugărilor cerşetori, mai
ales ale franciscanilor, au ajutat în
repetete rînduri la pregătirea
terenului pentru rnoralitatea
ascetică laică a protestantismului
reformat ana-baptist. Dar
numeroasele caracteristici comune
de înrudire între asceza din
interiorul monahismului
occidental şi modul de viaţă
228
ascetic din interiorul
protestantismului — înrudire care
tocmai în contextul nostru va fi
mcreu subliniată ca fiind extrem
de in-structiva — aveau drept
cauză finală faptul că toatc
ascezele situate pe terenul
creştinismului biblic trebuiaii să
aibă în mod inevitabil anumitc
trăsături comune importante. De
ascmenea, şi faptul că orice
asceză, oricare ar fi confesiunea
care îi constituie fondul, tre-buie
să posede mijloace verificate de
„înăbuşire" a pomirilor cămii. —
La studiul care urmează ar mai fi
de reinarcat faptul că scurtimea lui
se datorează împrejurării că pentru
problema care trebuie dis-cutala în
mod special în aceA( studiu, şi
anume dezvoltarea bazelor
religioasc ale ideii „burgheze" de
profesie, etica anabaptistă este de
o importanţă foarte limitatâ. Ea nu
a adus nimic realmente nou.
Latura sociala a mişcarii, mult mai
importanta, o vom lăsa deo-
camdată la o parte. Datoritâ
modului în care puncm problema,
vom prezenta aici din conţinutul
istoric al mişcării anabaptiste
iricii vechi numai ceea ce a avut
efect asupra spccificului sectelor
care ne interesează: baptiştii,
quakerii şi (mai mult în treacat)
menonijii.
172. Vezi mai sus, p.209, nota
93.
173. Cu privire la originea §i
modilicarea acesteia, vezi A.
Ritschl, Gesainnielte Aiitsatze, p.
69 ş. urm.
174. Se înţelege ca anabaptiştii
au rctuzat întotdeauna să lie
numiţi „sccta". Ei sînt biscnca în
sensul Epistolei câlre Efescni
(5,27). Dar în terminologia
noastră ei sînt „sectă" nu numai
pentru că nu au nici o legătură cu
statul. încă la quakeri (Barclay)
relaţia dintre stat şi biserică din
prima perioadă a creştinismului
constituia un ideal, dat fiind că
pentru ei, ca şi pentru unii pietişti
(Tersteegen), numai puritatea
bisericilor de sub cruce nu dădea
loc la nici o suspiciune. Dar într-
un stat necredincios sau chiar sub
cruce, calviniştii — la fel ca în
acelaşi caz chiar biserica catolica
— faule de mieux trebuiau să fie
pentru despărţirea bisericii de stat.
Ei nu sînt o „secta" nici pentru că
primirea în comunitatea
credincioşilor avea loc, de facto,
printr-un contract între comunitate
§i catehumen. Căci aşa se pro-
ceda fomial, de exemplu, §i în
comunităţile refomnate din Ţârile
de Jos (ca urmare a situaţiei
politice originare), după vechiul
statut al bisericii (vezi în aceasta
privintă, von Hoffmann,
Kirchenverfas-sungsrecht der
niederl. Reformierten, Leipzig,
1902). — Motivul real era că,
întrucît comunitatea religioasă
putea fi organizatâ numai în mod
voluntarist, ca o sectă, şi nu
institutional, ca biserică, ea unna
să nu cuprindă şi pe cei
nerenăscuti şi ca atare să nu se
abată de la vechiul model creştin.
La comunitaţile anabaptiste
conceptul de „biserică" includea
ceea ce la refonnaţi era uneori o
stare de
229
fapt. Am sugerat că şi la aceştia
unele motive religioase bine
deter-minate împingeau spre
„believers' Church". în privin(a
conceptelor de „biserică" şi de
„sectă", vezi detalii în studiul
următor. Conceptul de „sectă" a
fost utilizat în acelaşi înteles
simultan cu mine şi — presupun
— independent de mine şi de
Kattenbusch, în R. E. f. Pr. Th. u.
K. (articolul Sekte). în ale sale
Soziallehren der christlichen
Kirchen, Troeltsch îl acceptă şi el,
insistînd asupra lui. Vezi mai jos
şi Introducerea la studiile privind
„etica economică a religiilor
universale".
175. Cît de important din punct
de vedere istoric era acest simbol
pentru conservarea comunităţii
bisericeşti, el constituind pentru
aceasta un semn lipsit de
ambiguitate şi inconfundabil, a
arătat într-un mod foarte clar
Cornelius, op. cit.
176. Anumite apropieri de
acesta în doctrina justificârii la
menoniţi pot fi trecute cu vcderea
aici.
177. Poate că pe această idee se
întemeiază interesul religios
pentru lamurirea unor probleme
cum ar fi modul în care trebuie
gîndită întruparea lui Cristos şi
raportul acestuia cu Fecioara
Maria, probleme care se prezintă
adeseori atît de straniu drept
componentă pur dogmaticâ unica
încă în cele mai vechi documente
ale ana-baptiştilor (de exemplu, la
Cornelius, anexa la vol. II, în
Confesiunile reproduse în /oc.
cit.). (Vezi în această privinţă,
printre altele, K. Muller, K. G. II,
1, p. 330.) Diferenţa dintre
cristologia reformaţilor şi cea a
luteranilor (în doctrina cu privire
la aşa-nuinita cornmiinicatio
idiomatum*) se baza pe interese
religioase similare.
178. El şi-a găsit exprcsia în
evitarea inijial strictă a celor
exco-municaţi chiar şi în viaţa
socialâ, un punct în care înşişi
calviniştii au facut concesii
importante concepţiei după care
raporturile cetăteneşti nu sînt
atinse, în principiu, de cenzurile
spirituale. Vezi studiul următor.
179. Este bine cunoscut modul
în care acest principiu aparent
neimportant s-a exteriorizat la
quakeri (refuzul de a scoate
pălăria, de a îngenunchea, de a se
înclina, precum şi de a se adresa
la per-soana a doua plural). Dar,
într-o anumită măsură, acest
principiu este propriu oricărei
asceze care, de aceea, în forma ei
autentica, este întotdeauna „ostilă
oricârei autorităţi". în cadrul
calvinismului, ideea şi-a găsit
expresia în principiul că în
biseiică trebuie să dom-nească
numai Cristos. Cît priveşte
pietismul, să ne gîndiin la
„Transfer de proprietăp"

ale uaei naturi a lui Cristos

la o altâ nalură a lui 230

strădania lui Spener de a justifica
titulaturile prin Biblie. Asceza
catolică a încălcat această
caracteristică, în privinţa
autorităţilor superioare ale
bisericii, prin jurămîntul de
supunere, interpretînd supunerea
ca atare în sens ascetic. Această ,
4nversare" a princi-piului în
asceza protestantă constituie
temelia istorică a specificului
democraţiei actuale a popoarelor
supuse influenţei puritane şi a
diferenţei ei fa(ă de cea a
„spiritului latin". Tot ea constituie
baza istorică a „lipsei de respect"
a americanilor, care, după caz,
unora li se pare respingătoare, iar
altora reconfortantă.
180. Fireşte că această
respectarea a Bibliei s-a referit
iniţial la anabaptişti, în principal
la Noul Testament, §i, într-o
măsură mai mică, la cel Vechi. La
toate aceste variante, Predica de
pe munte s-a bucurat de o
apreciere deosebită ca fiind un
program de etică socială.
181. încă Schwenckfeld
considerase că săvîrşirea
exterioară a sacramentelor este un
acliaphoion, în limp ce „General
Baptists" şi menoniţii respectau în
niod riguros botezul şi
împărtăşania, iar menoni(ii §i
spălarea picioarelor. Toate
sacramentele, cu excepţia
împârtâşaniei, îşi pierduscră
foarte mult din prestigiu, se poate
spune chiar că dcveniseră
suspecte, ca la adepţii
predcstinării. Vezi studiul
urinator.
182. în acest scop anabaptiştii şi
în special quakerii (Barclay,
Apolosy foT the True Clvistian
Diviiiitv, ed. a 4-a, Londra, 1701
— care mi-a fost pusă la
dispoziţie prin amabilitatea lui
Ed. Bernstein) au invocat
afirmatia lui Calvin din Inst.
Cluist. TheoL, III, 2, unde se
găsesc într-adevăr unele apropieri
clare de doctrina anabaptistă. De
asemenea, şi distincţia mai veche
dintre ponderea „cuvîntului lui
Dumnezeu" ca fiind calea pe care
Dumnezeu a revelat-o patriar-
hilor, profeţilor şi apostolilor, şi
Sfînta Scriptură ca fiind ceea ce
to^i aceştia au notat din cuvîntul
lui Dumnezeu avea o tangenţă
lăuntrică, probabil făra să existe o
legătură istorică, cu concepţia
anabaptiştilor privind esen(a
revelajiei. Doctrina mecanică a
in-spiraţiei şi, implicit, stricta
bibfiocraţie a calviniştilor era de
ase-menea abia un produs al unei
evolutii începute în secolul al
XVI-lea într-un sens, dupa cum
doctrina privind „lumina
interioară" din doctrina quakerilor
care avea o bază anabaptistă era
rezultatul unei evoluţii în sens
opus. Despărţirea netă a fost,
probabil, parţial urmarea unor
neîncetate polemici.
183. Acest lucru a fost putemic
subliniat fată de unele tendinte ale
sozzinieiiilor. Ra[iunea „naturală"
nu ştie nimic despre Dumnezeu
(Barclay, loc. ciL, p. 102). Prin
aceasta, pozitia pe care în mod
obiş-nuit o de^inea în
protestantism lex naturae a fost
din nou deplasată.
231
In principiu, nu putea exista nici
un fcl dc general rules, nici un
coc/ rnoral, căci „profesia" pe
care o are fiecare şi care este
individuaJă pentru fiecare i-a fost
arâtată de Dumnezeu prin
conftiiiiţă. Trebuie sâ facem nu
„binele" — în sensul generalizat
al ra(iunii „naturale" —, ci să
împlinim vomţa lui Dunmezcu,
aşa cum este ea însâşi scrisa în
inimile noastre prin noua legătura
şi cum se exteriorizează ea în
conştiinta (Barclay, p. 73 ş. urm.,
p. 76). Aceaslâ iiafionalitate a
moralului carc urmează din
opozijia acccntuată dintre divin şi
tru-pcsc îşi gascştc exprcsia în
propoziţiile fundamentale ale
cticii qua-kerilor: n/)a( ;i man
docs conlrai-y to his f'ailh though
his faith may be wrong, is
no \\ays acceptahlc to God...
thoiigh the thing niight have bcen
lawful to aiwther' (Barclay, p.
487). Fireşte ca în practică
aceasta iraţionalitatc nu a piKut ti
menţinulă. De exemplu, la
Barclay, moral and pei'petual
statutcs ackno\\ ledged hy all
Chnftian^ constituic limita
toleranţn. Practic vorbind.
contcmporanii şi-au simţit etica
— cu unele particularita(i — ca
fiind de aceeaşi natura cu cea a
pietiştilor refonnaţi. Spener
subliniază în mod repctat: „Tot ce
este bun în biserică a fost
suspectal de quakerism." De
aceca, Spencr îi putea invidia pc
quakeri penlru această taimă.
Cas. Theol., III, 6, 1, Dist. 2 (N.
64). — Reluzul juramîntului din
cauza unui cuvînt din Bihlif arata
cît dc mica era emanciparea reală
ta|a dc cuvîntul scris. Importan(a
etic .wciala ajudecaţii eonsiderate
de unii quakeri drept chintesenta
a inlrfgii etici crcştine: „Sâ faci
altuia numai ceea ce doreşti ca el
să-p facă tie" nu ne prcocupă aici.
184. Necesitatea dc a accepta
această posibililatc este motivată
de Barclay prin aceea că, fără ea,
there should never be a place
kJwwn by the Sajnts wberein they
iuight be tree ot doubtim; and
dcspair, which ... is nwst
absurd'*'. Se vedc deci: ccrtitudo
salutis depinde de ea. Vezi
Barclay, loc. cit., p. 20.
185. Aşadar, râmîiie o diferentă
de nuanţă între raţionalizarea
calvinistă şi cea quakeristâ a
vietii. Dar, atunci cînd Baxtcr
afii-ma că la quakeri „spiritul"
trebuie sa aqioneze asupra
sufletului ca şi asupra unui
cadavru, în timp ce principiul
retonnat (tormulat carac-teristic)
este: „reason and spirit are
conjunct principles""** (Cluist.
Dir., II, p. 76), practic, pcntru
timpul său, această opoziţie nu
mai era valabilâ.
' Ceea ce face un om împolriva
credinţei lui, chiar dacS aceasta
poate să fie gre§ită, nu este
acceptat nicidecum de
Dumnezeu... deşi lucrul acesta ar
putea sâ fi părut legal altcuiva.
'* Legile morale şi pennanente
recunoscute de to^i creştinii. '" N-
arlrebui să existe niciodată un loc
cunoscut de sfinji unde sS poată
scăpa de îndoieli $i disperare;
acesla... este tot ce poate fi mai
absurd. """ Raţiunea şi spuitul
sînt pnncipii conjugate.
232
^
186. Vezi foarte pedantele
articole Menno şi
Mennoniten de Cramer, în R.
E. f. Pr.-Th. u. K; în special
p. 604. Pe cît de bune sînt
aceste articole, pe atît de
puţin pătrunzător şi parţial
de-a dreptul inexact este
articolul Baptjsten din
aceeaşi enciclopedie. De
.exemplu, autorul său nu
cunoaşte Puhlications of tbe
Hanserd Knollys
Soc/en'indispensabile pentru
istoria haptismului.
187. Astfcl, la Barclay, op.
cit., p. 404, se arala pe larg
câ mîncatul, băutul şi cîştigul
sînt natural şi nu spiritual
acts', care pot f' fucute şi
fără chemarea speciala a lui
Dumnczeu. Aceasta afirmaţie
este un răspuns la
(caracteristica) obiecţie ca,
dacă nu ai voie sâ tc rogi fâră
un special motion ot' the
spirit, aşa cum
propovaduiesc quakerii, nu ai
voie nici să ari fâra un
imbold exprcs al lui
Dumnezcu. Faptul că şi în
unele rezoluţii modeme ale
sinoa-dclor quakerilor se
întîlneşte sfatul de a te
relrage din viaja activa dupa
dobîndirca unei averi
suficicnte, pentru a putea trai
cu totul în universul lui
Dumnezcu, dcparte dc
forlbta lumii, este. fire§te, tot
atît dc caracteristic, chiar
daca asemcnea idei se
regasesc cu siguranta şi la
alte confesiuni din cînd în
cînd, inclusiv la calvinişti. Şi
aceasla este o exprcsie a
taplului că acceplarea elicii
prolesionale burchcze de
catrc purtatorii ci consliluie o
orientare sprc lurne a unei
a.scczc la originc îndcpaiiate
dc lume.
188. Atrae aici din nou
insistcnt atentia asupra
excelentelor considerapi ale
lui Ed. Bernstein, op. cil. De
prezentarea extrem de
schcmaticâ tacută de Kautsky
mişcării anabaptiste şi dc a sa
tcorie a „comunismului
erctic" (în primul volum al
aceleiaşi lucrări) ne vom
ocupa cu altă ocazie.
189. Vcblen (Chicago), în
incitanla sa lucrare: Theory
ot' Busincss Entrcpnse, e.ste
de părere ca acest principiu
ar aparţine numai
„capitalismului timpuriu".
Dar „supraoameni"
economici care, la fel cu
actualii captains of
irt(/u.s'trV", se situează
dincolo de bine şi de rău, au
existat în toate timpurile. în
zohele largi ale com-
portamentului capitalist,
principiul respectiv nu şi-a
pierdut nici azi valabilitatea.
190. De exemplu, Th.
Adams (Works ofthe Pur.
Di\'„ p. 138) este de părere
că in civil actions it is good
to be as the many, in reli-
gious, to bc as the besf".
Sigur că acest lucru poate
avea un înjeles
" Acţiuni
naturale §i
nu
spirituale. "
Magnap
industriali.
'" în aclivilâţile civile este
bine sâ fii ca majoritatea, în
cele religioase, să fii ca cei
mai buni.
233
mai larg decît s-a intenţionat.
Aceasta înseamnă că onestitatea
puritană este o legalitate
formalistă, tot astfel cum
Wahrhaftigkeit sau uprightness
revendicatâ adeseori de popoarele
foste puritane ca virtute naţională
este ceva specific diferit,
transformat în sens for-malist şi
reflexiv, faţă de Ehrlichkeit
germană. Vezi unele observaţii
corecte cu privire la acest lucru
ale unui pedagog, în PreuB.
Jahrb., vol. 112 (1903), p. 226.
La rîndul său, fonnalismul eticii
puritane este o consecintă
adecvată a legării de lege.
191. Cîte ceva în această
privin{ă în studiul următor.
192. Aceasta este cauza
efectului economic penetrant al
minontăţilor
(ascetic-)protestante, dar nu şi ale
celor catolice.
193. Faptul că diferenţele dintre
fundamentările dogmatice erau
incompatibile cu intcrcalarea
decisivului interes m
„confirmare" îşi are cauza ultimă,
care încă nu va fi discutată aici,
în specificul isto-riei religiei
creştinisinului în ansamblu.
194. Since God has gathered us
to be a peopJe...', spune, printre
altele, §i Barclay (op. cit., p. 357)
şi personal am audiat o prcdica la
quakeri, la Haverford College, în
care s-a pus accentul tot pc inter-
pretarea „saints" = scparati.

195. Vezi frumoasa

caracteristică la Dowden, loc. cit.
în ceea ce priveşte teologia lui
Baxter, după ce a părăsit treptat
credinţa strictă în „dubla"
hotărîre, ne orientează destul de
bine Introducerea la diferitele
sale lucrări reproduse în Works
ofthe Puritan Divines (de
Jenkyn). — încercarea sa de a
combina universal redemption"
cu personal election'" nu a
mulţumit pe nimeni. Pentru noi
este impor-tant numai faptul că el
a ţinut şi atunci la personal
election, adică la punctul etic
decisiv al doctrinei predestinării.
Pe de altă parte este importantă
atenuarea de către el a concepţiei
judiciare cu privire la justificare,
ca o anumită apropiere de
anabaptişti.
196. Tratate şi predici de Th.
Adams, John Howe, Matthew
Henry, J. Janeway, St. Charnock,
Baxter, Bunyan sînt adunate în
cele 10 volume din Works
ofthePuritan Divines (Londra,
1845-48), într-o selectie adeseori
cam arbitrară. Ediţiile lucrărilor
lui Bailey, Sedgwick, Hoornbeek
au fost deja indicate mai sus, de
fiecare datâ la prima citare.
• Din moment ce Dumnezeu ne-
a adunat ca să fim un popor.
• Mîntuuca generalâ.
• Alegerea individualâ.
234
 197. Tot atît de bine ne-am fi
putut referi la Voet sau la alţi
reprezentanţi continentali ai
ascezei laice. — Părerea lui
Brentano câ această evoluţie ar fi
fost „numai anglo-saxonă" este
complet greşită. Selecpa pomeşte
de la dorinta de a da cuvîntul nu
exclusiv, dar totuşi
precumpănitor, mişcării ascetice
din a doua jumătate a secolului al
XVII-lea, cu putin înainte de
virajul spre utilitarism. Din
păcate, în acest studiu a trebuit să
renunţâm la atrăgătorul obiectiv
de a prezenta stilul de viaţă al
protestantismului ascetic şi din
literatura biografică de
specialitate. Ar fi fost de utilizat
mai ales cea a quakerilor, la noi
încă relativ necunoscută.
198. Am putea tot atît de bine
să cercetăm scrierile lui Gisbert
Voet sau dezbaterile sinoadelor
hughenote sau literatura de
speciali-tate a baptiştilor
olandezi. Sombart şi Brentano au
desprins în modul cel mai
nefericit tocmai componentele
„ebionite" din Baxter — pe care
le-am subliniat eu însumi în mod
special — pentru a-mi prezenta
„înapoierea" (capitalistă)
indubitabilă a doctrinei sale. Dar:
1. această întreagă literatură
trebuie cunoscutâ temeinic pentru
a o putea folosi corect şi 2. nu se
poate trece cu vederea că mă
străduiesc să dovedcsc cum, în
pofida acestei îiivăţutuii
„antimamo-nistc'', spiritul acestei
religiozităţi ascctice, la fel ca şi
în gospodariile mînăstirilor, a dat
naştere raţionalismului economic,
pentru că recompensa lucrul cel
mai important: imbolduiile
raţionale, determinate ascetic. Şi
tocmai acest lucru este important
şi constituie sensul a ceea ce am
prezentat aici.
199. Tot aşa la Calvin, care nu
era deloc amator de bogăţie bur-
gheză (vezi violentele atacuri
contra Veneţiei §i Anversului,
Comm. in Jes. Opp. III, 140 a,
308 a).
200. Saints' Everlasting Rest,
cap. X, XII. — Cf. şi Bailey,
Praxis pietatis, p. 182, sau poate
Matthew Henry (The Worth ofthe
Soul, Works ofPur. Div., p. 319:
Those that are eager in puisuit of
worldly wealth despise their soul,
not only because the soul is
neglected and the body preferred
before it, but because it is
employed in these pursuits': Ps.
127, 2. (Dar pe aceeaşi pagină se
găseşte şi remarca ce va fi citată
mai tîrziu cu privire la păcătuirea
prin irosirea sub diverse fonne a
timpului, în special prin recre-
ations.) Probabil că tot astfel este
privitâ problema în întreaga lite-
ratură religioasă a puritanismului
anglo-olandez. Vezi, de exemplu,
" Cei care sînt dornici sS caute
bogăţie pSmînteascâ îşi
neglijeazâ sufletul, nu numai
pentru câ sufletul este neglijat şi i
se preferâ tmpul, ci şi pentru că
este folosit în aceste scopuri.
235
Hoombeck (/oc. cit., l,X,c. 18şi
18), Philippika gegen die
Avaiitia. (La acest autor sînt
prezente şi influenţe sentimental-
pietiste: vezi lauda la adresa
tranqiiillitas aivmi' plăcută lui
Dumnezeu, în opoziţie cu
soUicitudo din lumea aceasta.)
„Un bogătaş nu va gâsi uşor
mîntuirea", e de pârere Bailey
(op. cit., p. 182), referindu-se la
un bine cunoscut pasaj din
Biblie. Şi catehismele metodiste
nc îndeamnă sa nu „strîngem
comori pe lumea aceasta". La
pietişti, accst lucru se înţelege de
la sine. Şi la quakeri lucrurile
slau tot aşa. Ct. Barclay, op. cit.,
p. 517: ... and therefore bewai'e
ofsuch ternp-tation as to ii.w
tfieir callings and engine to be
richer".
201. Căci nu numai boga(ia, ci
şi pomirea instinctivă spre ea
(sau spre ccea ce trecea drept
boeă|ie) era condamnată cu
aceea^i asprime. în Olanda, la
sinodul din partea de sud a ţării,
în 1574, la o întrcbare s-a dat
următorul răspuns: ,,cel care ţine
o casă de amanef', deşi
îndeletnicirca cra permisa prin
lege, să nu fie admi.s la
împartaşanie. Sinodul provincial
din Deventcr din 1598 (art. 24) a
cxtins aceasta prcvedere şi
a.supra angajaţilor, la „casele de
amanet", iar sinodul din
Gorichem din 1606 a statuat
condiţii aspre şi umili-toare
pentru admiterca soţiilor de
„cămătari"; înca în 1644 şi 1657
s-a mai discutat daca „celor care
\u\ casc de amanet" le estc înga-
duită împărtăşania (aceasta
pentru a atrage atenpa lui
Brentano care îşi cilează
strămoşii catolici, deşi în întreaga
lume euro-asiatică au existat dc
milenii comercianţi şi bancheri
alogeni). Chiar şi Gisbert Voet
(Disp. Theol. IV, Anst. 1667 de
usuris, p. 665) ar ('i dorit să-i
cxcludă pe „bancheri" (lombarzi,
piemontezi) de la împârtăşanie.
La tel au stat lucrurile şi la
sinoadele hughenolilor. Aceste
pături capitalistc nu erau dctcl
purtăloarele tipice ale
mentalilă^ii şi modului de viaţă
dc care este vorba aici. Dar ele
nu reprezentau nimic nou fa^a de
Antichitate şi de Evul Mediu.
202. Idce amplu dezvoltată în
capitolul 10 din Saints'
Everlasting Rest. Pe cel care vrea
să se odihnească continuu în
„adăpostul" pe care i-1 dă
Dumnezeu ca avuţie, pe acela
Dumnezeu îl bate şi în această
viaţă. Aproape întotdeauna
liniştea sătulă de bogă(ia cîştigată
prevesteşte prăbuşirea. — Dacă
am avea tot ceea ce am putea
dori în lumea aceasta, ar fi asta
tot ceea ce am sperat să avem? Pe
păinînt nu sc poate realiza lipsa
de dorinţă — pentru că ea nu
trebuie să existe conform voinţei
lui Dumnezeu.
• Linişlea sufletească.
"" ... şi deci feriţi-vă de
asemenea tentaţie §i anume de a
folosi chemările lor y de a
proiecta să fiţi mai bogap.
236
 203. C/U7.->(. Dir. 1, p. 375-
376; /( is /ocaction th.it Cod
main-taineth us and our
activities: work is the nwral as
well as the natural end of
power... Il is action tbal God is
most sen'ed and honourecl bv ...
The public welfare or the good of
many is to be valued ahove our
own' Aici apare punctul de
plecare pentru trecerea de la
voinţa lui Dumnezeu la
concep(iile pur ulilitariste alc
teoriei liberale de mai tîrziu. Cît
priveşte sursele religioase ale
utilitarismului, vezi maijos în
text, precum şi mai sus, pp. 222-
223, nota 146.
204. Porunca taceiii este,
pornind de la ameninţarea cu
pedeap-sa din Biblie „pcntru
orice cuvînt netolosilor", înca de
pe vrcmea călugarilor de la
Cluny, un mijloc ascetic verilicat
de educarc a stapînirii de sine.
Baxter insistă de a.semenea în
mod amanuiitit asupra pacatului
vorbelor rară folos. Importan^a
caracterologică a fost apreciată
încă dc Sanford, op. cit., p. 90 ţ.
urin. — Mclaiichoh şi
inoiwcncss" alc purilaiiilor alîl de
adînc resim^ite de contemporttni
crau tocmai unnarea rupcrii
caiidorii din slntiis natmalis şi în
slujba acestui scop s-a allat §i
condamnarea vorbelor negîndite.
— Dacă Washington Lrving
(Biacebiidge Hall. cap. XXX)
caută motivul în the L'ulculatins
spiiit'" al capitalismului par(ial în
elcctcle liberta^ii politice care ar
ducc la responsabilitalea
personală, se impune observaţia
că la popoarelc romanice nu s-a
produs accla^i etect, iar în ccea
cc priveşte Anglia lucrurile au
stal cam aşa: 1. puritanismul i-a
facut pe adep^ii săi capabili să
creeze instituţii libere şi totuşi sa
dcvina o putcre mondiala şi 2. el
a transformat acea calitate de a fi
chibzuit (cum numeşte Sombart
acest „spirit"), care într-adevâr
este o parte constitutivă a
capitalismuiui, dintr-un mijloc al
economiei, într-un principiu al
întregului mod de viaţa.
205. Op. cit. I, p. 11 r.
206. Op. cit. I, p. 383 §. urm.
207. în ceea ce priveşte pretul
timpului, idei similare la Barclay,
op. cit., p. 14.
208. Baxter, loc. cit., p. 79:
„Keep up a high esteem of time
and be every day more careful
that you lose none of your time,
then you are that you lose none
of your gold and silver. And it'
vain recrea-tion, dressings,
feastings, idle talk, unprofitable
company, or sleep,
" Dumnezeu ne (ine pentru
acţiune şi pentni activită(ile
noastre; munca este scopul moral
§i natural al puterii. Acţiuneaîl
serveşte şi îl cinsteşte cel mai
bine pe DumnezeLi... Bunâstarea
publicâ sau binele celor mulţi
trebuie să fîe preţuite dincolo de
ale noastre. " Ursuzenie. '" Spirit
calculat.
237
be any of them temptations to rob
you of any of your time, accord-
ingly heighten your watchfulness."
— „Those that are prodigal of
their time despise their own
souls"*, consideră Matthew Henry
{Worth ofthe Soul, W. of. Pur.
Div„ p. 315). Şi aici asceza protes-
tantă se găseşte pe fâgaşe de multă
vreme cunoscute. Ne-am obişnuit
să privim ca natural faptul că
profesionistul modern „nu are
timp" şi măsurâm gradul de
dezvoltare capitalistă, de exemplu
— cum ar fi la Goethe în
Wanderjahre — dupa faptul că
orologiile bat sferturile de oră (tot
astfel Sombart, în Kapitalismiis).
Sa nu uităm însă că primul om
care (în Evul Mediu) a trait după
un timp împarţit a fost călusărul şi
că menirea clopotelor bisericeşti
era tocmai de a satisface mai întîi
această nevoie de împarţire a
timpului.
209. Cf. dialogurile lui Baxter
despre profesie, loc. cit. I, p. 108 ş.
urm. Aici urmatorul pasaj:
„Question: But may 1 not cast off
the world that 1 may only think of
my salvation? — Answer: You
may cast off all such excess of
worldly cares or business as
unnecessar-ily hinder you in
spiritual things. But you may not
cast off all bodily emplovment and
mental labour in which v'ou may
sen'e the common sood. Every one
as a membcr of Church or
Common-wealth must employ
their parts to the utmost for the
good of the Church and the
Commonwealth. To neglect this
and say: 1 will pray and meditate,
is as if your servant should refuse
your greatest work and tye himself
to some lesser easier part. And
God hatîi commaiid-eth you somc
u'ay or other to labour foryour
daily bread and not to live as
drones ofthe sweat ofothei-s
on/y."" Porunca lui Dumnezeu
calre Adam: „în sudoarea frunţii
tale" ... şi indicalia Sf. Pavel: „cine
nu munceşte nu mănîncă" se
citeazâ în acest context. Se ştie
despre
" Preţuieşte mult timpul §i fii în
fiecare zi mereu mai atent sâ nu
pierzi nici un pic din timpul tâu şi
nu vei pierde alunci nici aur, nici
argint. Şi dacă dis-tracţiile vane,
îmbrăcâmintea, petrecerile,
vorbâria trîndavă, prietenia
neprofi-tabilă sau somnul sînt
tenta(ii care să-ţi fure din timpul
tâu, fii, pe inăsură, mai atent. —
Cei care sînt risipitori cu timpul
lor îşi dispreţuiesc sufletele.
" întrebare: Dar nu pot renunţa la
lume pentru a mă dedica doar
mîntuirii mele? — Râspuns: Po(i
sâ renunp la toate excesele în
privinţa grijilor lumeşti sau la
afaceri care te împiedică în
lucrurile spirituale. Dar nu pop sâ
te lepezi de orice folosire a
corpului şi muncâ a mintii în care
poţi servi binelui comun. Fiecare,
ca membni al unei biserici sau
comunităţi trebuie sâ-şi foloseascS
talen-tele la maximum pentru
binele bisericii sau al comunitaţii.
A neglija toate acestea şi a spune:
0 sâ mâ rog şi o să meditez — este
ca y cum seivitorul tău ar refuza
munca ta cea mai importantă y s-ar
dedica unei activităp mai u§oare şi
mai puţin impoitanle. Dumnezeu
(i-a poruncit, într-un fel sau altul,
să munceşti pentru pîinea cea de
toate zilele şi să nu trăieşti ca
trîntorii de pe urma sudorii frunţii
altora.
238
quakeri că şi cei înstâriţi îşi
îndrumau fiii spre învăţarea unei
pro-fesii (din motive etice, nu aşa
cum recomandâ Alberti, din
motive utilitare).
210. Aici se situează punctele în
care pietismul este oarecum sin-
gular din cauza caracterului său
emoţional. Pentru Spener (vezi
Theologische Bedenken, III, p.
445), este un lucru stabilit că, în
pofida faptului că el subliniază
într-un spirit perfect luteran că
munca profesională este serviciu
divin, totuşi — şi această idee este
tot luterană — agitaţsa legată de
problemele profesionale distrage
de la Dumnezeu — o antiteză
foarte caracteristică faţă de
puritanism.
211. Op. cit., p. 242: It's they
that are lazy m their canings that
can find no time for holy diities."
De aici părerea că oraşele _ sediul
burgheziei înclinate spre activită(i
lucrative raţionale — sînt de
preferinţă şi sedii ale virtuţilor
ascetice. Astfel, Baxter spune în
autobiografia sa despre (esătorii
manuali din Kidderminster: And
their constant converse and traffic
with London doth much to pro-
mote civility and piety anwng
tradesmen" (Excerpt din W. of the
Purit. Div., p. XXXVIII). Că
vecinătatea capitalei ar avea un
efect benefic asupra virtuţilor i-ar
uimi astăzi pe preoţi, cel puţin pe
cei germani. Dar şi pietismul are
concepţii similare. Astfel, Spener
îi scria la un moment dat unui
coleg mai tînăr: „Se va dovedi cel
puţin că în majoritatea oraşelor,
deşi cele mai multe lucruri sînt
nele-giuite, se găsesc totuşi uneori
suflete bune, gata să săvîrşească
fapte bune. Spre îngrijorarea mea,
se întîmplă ca într-un sat să nu se
gasească mai nimic cu adevărat
bun" (TTieo/. Bed., I, 66, p. 303).
— Ţăranul este puţin potrivit
pentru modul de viaţă raţional,
ascetic. Glorificarea lui etică este
foarte modemă. Nu ne oprim
asupra pro-blemei determinării de
clasâ a ascezei.
212. Să luăm de exemplu
următoarele pasaje (op. ciL, p. 336
ş. urm.): „Be wholly taken up in
diligent business of your lawful
call-ings when you are not
exercised in the more immediate
service of God.". — „Labour hard
in your callings." — „See that you
have a calling which will find you
employment for all the time which
Gods immediate service
spareth.""*
" Cei care ant leneşi în vocaţiik lor
nu mai gâsesc timp pentru
îndatoririle sfinte. " Şi legăturile şi
traficu] lor pennanent cu Londra
contribuie mult la promo-varea
amabilitâ(ii şi evlaviei printre
comercianti.
"" Să fii în întregime prins de
munci rodnice ale vocaţiilor lale
legale atunci cînd nu îndeplineşti
servicii mai urgente întru
Dumnezeu. Munceşte din greu în
vocaţia ta. VegheazS sâ ai o
voca(ie care-Ii va folosi tot timpul
pe care serviciile pentni
Dumnezeu (i-1 lasâ liber.
239
 213. Recent Hamack a subliniat
din nou că preţuirea specific ctică
a muncii şi a demnităţii ei nu a
fost o idee originară proprie
creştinismului y cu atît mai puţin
spccifică acestuia (Mitf. clefi Ev.-
Soz. Kongr., seria a 14-a, 1905,
nr. 3/4, p. 48).
214. Numai o analiză mai
cuprinzătoare ne poate arăta în ce
constă această imporlantă
opoziţie care, evident, cxistă de
cînd cxislă şi regulile canonice
benedictine.
215. Tot astfel în cazul
pietismului (Spener, loc. cit., III,
p. 429, 430). Formularea tipic
pietista este că fidelitatea fa^ă de
profesie (vocaţic), care ne este
impusă ca pedeapsă din cauza
caderii în păcat, scrveştc la
aiiiliilai'ea voinţei proprii.
Munca profesională ca serviciu
de slujirc întru iubirea
aprOcipelui este o dalorie de
gratitu-dine pentru gra(ia lui
Dumnezeu (idee lulerană!) şi, dc
aceea, dacă cste tăcută în silă şi
cu supărarc, nu este plăcută lui
Dumnezeu (op. cit., 111, p. 272).
Ca atare, creştinul se va dovedi
prin muncă „la lel de harnic ca
un om al lumii" (III, p. 278).
Evident ca această conceppe este
infcrioara celci puritane.
216. „.4 wber procrcation ot
children'" este scopul lor, spune
Baxtcr. 0 conccpţic similară are
Spener, dar cu concesii facute
părerii lutcranc iniţialc, dupa care
evitarea imoralita^ii, în mod
obiş-nuit inevitabile, cste un scop
secundar. Concupiscen^a ca
fenomcn însoţitor al actului
scxual constituic un pacat şi în
căsălorie şi, după concepya lui
Spcncr, de excmplu, o iirmaiv a
căderii în păcat carc a
transformat asttel un act natural
şi dorit de Dumnezeu în ceva
avînd legatura cu senzaţii
păcătoase şi, ca atare, într-un
lucru ruşinos. Conform şi unor
variante ale pietismului, forma
supremă a căsatoriei crcştine este
accea în care se pastrează
tecioria, treapta următoare fiind
aceea în care relaţiile sexuale
servesc numai pentru procreaţie
şi aşa mai dcpartc pînă la
căsatoriile care se încheie din
motive pur erotice sau pur
exterioare şi, privite din punct de
vedere etic, nu sînt considerate
dccît nişte concubinaje. Dar şi la
aceste trepte inferioare câsătoriile
încheiate din motive pur
exterioare (izvorînd totuşi din
motive ra.ţionalc) sînt preferate
celor condiţionate erotic. Lăsam
aici la o parte teoria şi practica
celor de la Herrnhut. Filozofia
rationalistâ (Chr. Wolff) a preluat
teoria ascetică sub forma a ceea
ce este dat ca mijlocw vederea
unui scop: concupiscenţa şi
satisfa-cerea ei nu trebuie s3 fie
transforniate într-un scop în sine.
Trecerea spre utilitahsmul
orientat pur igienic este săvîrşită
deja la Franklin, care se situează
oarecum pe pozi^ia etică a
medicinii moderne,
' 0 prucreaţie cumpâtatâ.
240
în(elegînd prin „castitate"
limitarea relaţiilor sexuale la
frecvenţa indicată de punctul de
vedere al sănătăţii şi care, după
cum se ştie, s-a exprimat şi
teoretic asupra modului de
practicarc a lor. Aceastâ cvoluţie
a avut loc ori de cîte ori aceste
lucruri au devenit obiect al unor
rationainente pure. Raţionalistul
sexual puritan şi cel igienist mcrg
pe drumuri foarte diferite, numai
în această privinţă „se înlclee
perfect". într-o conferinja, un
adept zelos al „prostituţiei
igicnice" — era vorba de
înfiinţarea unor bordeluri şi a
unor stabili-mente pentru
reglementarea acestei probleme
— a motivat admisi-hilitalca
moraia a „relaţiilor sexuale
extraconjugale" (considerate utilc
din punct de vedere igienic)
printr-o referire la sublimarea lor
poetica prin Faiif.t şi Gretchen.
Tratarea lui Gretchen drept
prosti-luata şi cchivalarea
dczlanţuirii patimilor omeneşti cu
relaţiile scxuale de dragul
sanălălii — ambele corespund
întni totul punc-tului de vedcrc
puritan. Tot asttel, de exemplu,
concepţia susţinută uncori de
medici eminenţi, autentic
profesionistă, potrivit căreia o
prublema care atinge cele mai
subtile aspecte ale personalităţii
şi cullurii, cum este sensul
abstincnţei sexuale, ar fi de
domeniul ,,exclu.siv" al
mcdicului (ca protesionist}: la
puritani, „specialistul" cslc
muralistul, dincoace teorcticianul
igienci. Pentru noi însa prin-
cipiul cam filistin al
„competentei" pentru rezolvarea
problemei estc acelaşi, desigur cu
semn schimbat. Puternicul
idealism al conccpţiei puritane,
cu toate ipocriziile sale, are
rezultate pozilive din punctul de
vedere al conservarii rasei şi
chiar privit dintr-un punct de
vedere pur „igienic", în timp ce
igiena sexuală modernă, din
cau/a incvitabilului ei apcl la
„lipsa de prejudecăţi", prezintă
pericolul de a sparge fundul
butoiului pe care vrea să-1
umple. Fireştc ca aici nu ne vonn
opri asupra modului în care acea
interpre-tare ralionala a relaţiilor
sexuale (la popoarele care au
suterit o innucntă puritanâ) a
coexistat totuşi cu acea rafinare
§i îmbibare spiritual-etică a
relaţiilor matrimoniale şi nici
asupra modului în care au crescut
acele flori ale cavalerismului
matrimonial spre deo-sebire de
aburii patriarhali prezenţi încâ la
noi pînă în cercurile aris-tocrapei
spirituale. (La „emanciparea"
temeii au o contribuţie unele
influciiţc anabaptisle. Protejarea
lihei-tăpi de conftiinfă a femeii şi
extindcrea idcii dc „preo(ic
gcnerală" au tbst şi aici primele
breşe în palriarhalism.)
217. Revine mereu la Baxter.
Baza biblică este în mod regulat
fic cea pe care o cunoaştcm de la
Franklin [Piklde lui Solomon,
22,29) fic glorificarea muncii în
Pildele lui Solomon, 31, 16. Cf.
op. cit., I, p. 382, p. 377 etc.
241
 218. Chiar şi Zinzendorf spune
imeori: „Nu muncim numai
pentru a trăi, ci trăim pentru a
munci şi, dacă nu mai avem ce
munci, suterim sau murim" (Plitt,
I, p. 428).
219. Şi un crez al mormonilor
se încheie (potrivit unor citate)
prin cuvintele: „Dar un trîntor sau
un leneş nu poatc fi creştin şi nu
poate fi mîntuit. El trebuie înţepat
pînă nioare şi zvîriit afară din
stup." Aici disciplina grandioasă,
situatâ la mijloc între mînăstire şi
manufactură, care-1 puneape
individ să aleagă între muncă şi
exter-minare, combinată fireşte
cu entuziasmul religios şi
devenită posibită numai piin
acesta este aceea care a produs
realizările eco-nomice uimitoare
ale acestei secte.
220. De aceea, simptomele ei
sînt analizate cu grijă în loc. cit.,
I, p. 380. — „Sloth'" şi
„idleness"" sînt păcate atît de
gfave, pentru că au un caracter
continuu. Baxter le priveşte de-a
dreptul ca „dis-trugătoare ale
starii de graţie" (op. cit., I, pp.
279-280). Ele sînt antiteza vie(ii
nwtodice.
221. Vezi mai sus, p. 99, nota
58.
222. Baxter, op. cit., 1, p. 108 ş.
urm. Atrag aten^ia inai ales
următoarele pasaje: „Question:
But will not wealth excuse us? —
Answcr: It may excuse you from
sonie sordid sort ot work, by
making you more serviceable to
another, but you are 110 more
excused t'rom scrvice of work...
ihail the poorcst maii...'"" în
legătură cu aceasta, op. cit„ I, p.
376: „Thongh they (bogalii) have
no outward want to urge them,
they have as great a necessity to
obey God... God had strictly
commandcth it (munca) to all.
''*"* Vezi p. 197, nota 44 ş. urm.
223. Tot astfel la Spener (op.
cit., III, 338, 425), care din acest
motiv combate ca moralmente
îndoiclnică înclinatia de a ieşi
pre-matur la pensie. în sus(inerea
unei obieclii împotiiva
îndreptâtirii de a încasa dobînzi:
încasarea dobînzii duce la
lenevie; el subliniază că cine
poate trăi din dobînzile sale este,
potrivit poruncii lui Dumnezeu,
totuşi obligat să muncească.
224. Inclusiv în pietism. în
cazurile în care este vorba de
schim-barea profesiei, Spener
operează întotdeauna cu ideea că,
după. ce
• Trîndăvie.
•" întrebare: Dar bogapa nu ne
va absolvi? — Râspuns: Se poate
sâ vâ absolve de vreo munca
sordidâ, fâcîndu-vâ mai folositori
alteia, dar nu veţi fi mai absolviţi
de serviciul muncii... decît cel
mai sârac dintre oameni...
••" Deşi ei nu au nici o dorinţă
exterioaiă de a-i împinge de_la
spate pe^cei sSraci, ei simt o
mare nevoie de a se supui • • "
" •
: lui Dumnezeu ... ordonat-o
Dumnezeu le-a fenn tuturor,
242
cineva a început să practice o
profesie, continuarea ei şi lucrul
bine făcut constituie o obligaţie
de ascultare faţă de providenţa
divină.
225. înaltul patetism al
doctrinei indiene a mîntuirii, care
domină întregul mod de viaţă şi
leagă tradi(ionalismul profesional
cu şansa renaşteru este descris în
studiile privind „etica economică
a religiilor universale". Tocmai
pe baza acestei doctrine se poate
cunoaşte diferenţa dintre simplele
concepte didactice ale eticii şi
crearea de imboldini psihologice
de un anumit fel, prin religie.
Hindusul credincios putea
dobîndi şanse favorabile de
renaştere numal prin îndeplinirea
strict tradiţională a obligaţiilor
rezultînd din casta în care s-a
născut, ceea ce constituie cea mai
profundă anco-rare în religie a
tradi(ionalismului. în această
privinţă, etica indiană este într-
adevăr antiteza cea mai
consecventă a celei puritane,
după cum în altâ privinţă (^
traditionalismului de stare) ea
este antiteza cea mai consecventâ
a iudaismului.
226. Baxter, op. cit., I, p. 377.
227. Ceea ce înca nu înseamnă
că această motivare poate fi
dedusă istoriceşte din aceste
concepţii. Mai degrabă în ea îşi
găseşte expresia ideea autentic
calvinistă după care cosmosul
„lumii" serveşte gloriei lui
Dumnezeu, preamăririi lui de
sine. Cotitura uti-litară, după care
cosmosul economic ar trebui să
servească sub-zistenţei tuturor
(good of the many, common good
etc.), era urmarea ideii că orice
altă interpretare ar duce la o
idolatrizare (aris-tocratică) a
fâpturii sau că ar servi nu gloria
lui Dumnezeu, ci „sco-puri
culturale" pămînteşti. Dar voin{a
lui Dumnezeu, aşa cum se
exprimă ea prin formarea
ratională a-cosmosului economic
(vezi mai sus, pp. 193—194, nota
35), în măsura în care scopurile
pămînteşti pot fi luate în
considerare, poate fi numai binele
„comunităţii", „utili-tatea"
mipersonală. Aşadar, după cum s-
a spus mai înainte, utilita-rismul
este o urmare a caracterului
„J/npersonal" al „iubirii
aproapelui" şi a respingerii
preamăririi lumii prin
exclusivitatea expresiei puritane
m maiorem Dei gloriam. Căci, cît
de intens a fost dominat întregul
protestantism ascetic de ideea că
orice idolatrizare a fapturii
ştirbeşte gloria lui Dumnezeu şi
ca atare este neapărat
condamnabi'lă apare clar în
rezervele şi temerile chiar ale lui
Spener, care nici nu putea fi
bănuit măcar de „democratism",
fală de numeroasele întrebâri, de
a sus(ine utilizarea titliirilor ca
adia-phororf. El se consolează în
cele din urmă cu faptul că pînă şi
în Biblie apostolul s-ar fi adresat
pretorului Festus folosind titlul
kra-tistosi". Aspectul politic al
problemei nu ne interesează aici.
' Ceva
indiferen
"
Preapute
mic.
243
 228. „The inconi>lant man is a
stranger in his own house"*,
spunca §i Th. Adams (Works
ot'the Pur. Di\'., p. 77).
229. Vezi în mod special pe
aceastâ tema afinnaţiile lui
Gcorge Fox în The Fnends'
Library (cd. W.&Th. Evans,
Philadelphia, 1837),vol.I,p. 130.
230. Dcsigur, accastă cotitură a
eticii religioase nu poate fi
considerată ca un reflcx al
situaţiei economice de fapt. în
Evul Mediu italian specializarea
profcsională a fost mai profundă
decît în Anglia în acea perioadă.
231. Caci, aşa cum se subliniaza
frecvent în literatura puritană,
Dumnezeu nu a poruncit nicăieri
că trebuie să ne iubim aproapele
mai miilt decît pe noi înşine, ci la
fel ca pe noi înşine. Avem deci şi
datoria iubirii de sine. De
exemplu, cine ştie că-şi utilizează
averea sprc o mai mare glorie a lui
Dumnezeu decît ar putea s-o faca
aproa-pelc nu este obligat de
iubirea faţă dc acesta sa-i cedcze
din ea.
232. Şi Spener se apropie de
accst puncl de vedcrc. Dar cl
ramîne extrcm de rczervat §i mai
degrabă dczaprobator în cazul în
care estc vorba de trccerea de la
protesia de negustor (dcoscbit de
periculoasă din punct de vedcrc
moral) la lcologie (III, pp. 435,
443, I, p. 524). Frecvcnta rcvenire
la raspunsul tocmai la aceasta
întrebare (privind pcnnisibilitatca
schimbării profesiei) în aprecie-
rile lui Spener riguros triate
contorm nalurii arată, printre
altele, cît de pmciice erau în viaţa
de toate zilele interpretările
afirmatiilor din I, Cor. 7.
233. Asemenea lucruri nii se
găsesc cel puţin în scrierile
pietiştilor continentali
proeminenţi. Pozilia lui Spener
t'ală de „cîştig" oscilează între
luteranism (punctul de vedere
al ,-hranei") şi argumentele
mercantiliste privind utilitatea
„înnorirn comerţului'' etc. (op.
cit., III, pp. 330, 332, cf. I, p. 418:
cultivarea tutunului aduce bani în
ţară şi ca atare este utilă, deci nu
păcătoasă!). Cf. şi III, pp. 426,
427, 429, 434. El nu scapă însă
ocazia de a arăta câ, după cum
dovedeşte exemplul quakerilor şi
menoniţilor, poţi să ai profit şi
totuşi să rămîi evalvios, mai mult
chiar, un profit deosebit de ridicat
— fapt asupra căruia vom reveni
mai tîrziu — ar putea fi produsul
direct al unei onestitaţi pioase
(op. cit., p. 435).
234. La Baxter, aceste păreri nu
sînt o reflectare a mediului eco-
nomic în care a trăit. Dimpotrivă,
autobiografia sa relevă că suc-
cesul activităţii sale de misionar s-
ar datora şi faptului că negustorii
din Kiddenninster nu erau bogaţi,
ci cîştigau numai tood and
' Omul sctumbător este străin în
propna-i casa.
244
raiment' şi ca patronii nu traiau
mai bine decît lucrătorii lor, ci de
pc o zi pe alta (from hand to
nioiith). „It is (/lepoorthat receive
the glad lidings of the Gospel." —
Th. Adams observă cu privire la
dorinţa de cîştig: „He (thc
knowing man) knows... that
money may make a man richer,
not better, and thereupon chooseth
rather to sleep with a good
conscience than a full purse...
therefore desires no more wealth
than an honest ina}i may bear
aivav''** — dar tocmai atîta el şi
doreşte (Th. Adams, Works of Pur.
Div. LL), ceea ce înseamnâ că
orice cîştig onest din puncl de
vedere formal este şi legitini.
235. Cf. Baxter, /oc. cit., I, c. X
tit. 1 Dis. 9 (§ 24), vol. I, p. 378,
coloana a 2-a. Pildele hii
Solomon, 23, 4: „Nu lucra pentru
a fi bogat" nu înseamnă decît:
riches tor our flcshly ends miist
not uldina-tcly be inteiuled"".
Odioasă esle avuţia sub torma
seniorial-feudală a folosini sale
(cf. notă, op. cit., I, p. 380, privind
dcbauched part ot Ihe gentn •*'"),
nu avuţia ca atiii-c. — Millon în
prima sa Defensio pro populo
Anglicano susţinc bine cunoscula
teorie că numai starca de mijloc
poate fi purtatoare a vu-tuţii, prin
această stare înţelegîndu-se „clasa
burgheză" în opoziţie cu
„aristocra^ia" aşa cum arată moti-
varea după care atît „luxul", cît
§i ,,nevoia" împiedică exercilarea
virtu(ii.
236. Acesta esle lucrul hotarîtor.
— Repetăm observaţia gene-rală:
aici nu ne interesează conccptcle
pc care le-a creat teoria etică
teologică, ci morala valabila în
viaja practică a credincioşilor,
adică niodiil în care acţjona în
fapt orientarea religioasă a eticii
profesio-nale. în literatura
cazuistica a catolicismului, în
spccial în cea iezuita, se pol citi
considera(ii care sînt (de exemplu,
cu privire la problema dacă
dobînda cste permisă, asupra
căreia nu ne oprim aici) foarte
asemanătoare cu cele ale rnultor
cazuişti protestan^i şi care par să
meargă chiar mai departe în ceea
ce priveşte ce este „permis'' şi ce
este „probabil" (adeseori li s-a
prezentat ulterior puritanilor etica
iezuită ca fiind în fond la fel cu a
lor!). După cum calviniştii îi
citează pe teologii moralişti
catolici, nu numai pe Toma din
Aquino, Bernard de Clairvaux,
Bonaventura, ci şi pe cei
contemporani, cazuiştii catolici
luau act cu regularitate de etica
" Hranâ şi veşminte.
" Săracii sînt cei ce primesc
veştile bune din Evanghelie... —
El (omul care ştie) ştie... că banii
pot face un om mai bogat, dar nu
mai bun şi a ales deci mai curînd
sâ doarmâ cu o conşdin(ă curată
decît cu o pungă plină... de aceea
nu doreşte mai iTiullS bogăye
decît ar putea să adune un om
cinstit.
*** Scopul acţiunilor noastre nu
trebuie să fie avuţiile pentru ţeluri
păinînteşti.
"" Partea desfrînatâ a indivizilor.
245
eretică, fapt asupra căruia nu ne
oprim aici. Chiar dacă facem
total abstracţie de factorul
hotărîtor al răsplătirii religioase a
vieţii asce-tice a laicului, uriaşa
diferenţă chiar în teorie constă în
faptul că în catolicism aceste
conceptii latitudinare erau
produse nesancţionate de
autoritatea bisericească ale unor
teorii etice specific rnai laxe, de
care se ţineau departe tocmai
adepţii cei mai fervenţi şi mai
riguroşi ai bisericii, în timp ce,
dimpotrivă, ideea protestantă de
profesie îi punea prin succesul lor
tocmai pe cei mai fervenţi adepţi
ai vieţii ascetice în slujba vieţii
economice capitaliste. Ceea ce
acolo putea fi în mod condiţionat
admisibil aici apărea ca ceva
pozitiv bun din punct de vedere
moral. Deosebirile fundamentale
foarte importante în plan practic
dintre cele două etici au fost
definitiv fixate şi pentru epoca
modernă de pe vremea
conflictului cu janseniştii şi al
bulei „Unigenitus".
237. You may labour in that
manner as tendeth most to your
success and lawful gain. You are
bound to improve all vour
talents...* Urmează pasajul tradus
mai sus în text. — 0 paralelă
directă între aspiraţia la bogăţie
în împărăţia cerească şi aspiraţia
de succes într-o profesie
pămîntească face, de exemplu,
Janeway, Heaven upon Earth (în
Works ofthe Pur. Div., p. 275,
jos).
238. Chiar şi în confesiunea
(luterană) a ducelui Christoph
von Wiirttemberg, se face referire
la jurămîntul sărăciei: Cine este
sărac datorită stării din care face
parte trebuie să-şi suporte sărăcia,
dar dacă jură să rămînă sărac e ca
şi cum ar jura să rămînă
permanent bolnav sau să aibă
pentru totdeauna o proastă
reputaţie.
 239. Acelaşi lucru se spune la
Baxter şi, de exemplu, în confe-
siunea ducelui Christoph. Cf. şi
pasaje ca: ... the vagrant rogues
whose lives aie nothing but an
exorbitant course: the main beg-
ging" etc. (Th. Adams, W. ofPiir.
Div., p. 259). Calvin la timpul
său interzisese deja strict
cerşetoria, iar sinoadele olandeze
se întrec în a respinge
autorizaţiile pentru cerşit. în timp
ce în epoca Stuarţilor, în special
în timpul guvemului Laud sub
Carol I, s-a ela-borat sistematic
principiul ajutorării săracilor de
către autoritâţi şi repartizârii de
locuri de muncă şomerilor,
strigâtul de luptă al puri-tanilor a
fost; Giving alms is no c/iarity*"
(titlu al unei cunoscute scrieri
ulterioare a lui Defoe), iar către
sfîrşitul secolului al XVII-lea
' Poţi munci astfel încîl sS tinzi
spre cel mai mare succes şi cîştig
cinstit. Eşti destinat sâ-ţi
îmbunata(eşti toate calitâţile.
" Pungaşii vagabonzi ale caror
vieţi nu sînt altceva decît
comportamente nelalocul lon
cerşitul în principal. *" A da
pomană nu înseamnâ caritate.
246
p
s-a iniţiat sistemul de
intimidare al „workhouses"
pentru şomeri (cf. Leonard,
Early History ofEnglish
PoorRelief, Cambridge,
1900 şi H. Levy, Die
Gn'ndlagen des
okonomischen
Liberalismus m der Gesch.
d. engl. Volksw, Jena, 1912,
p. 69 ş. urm.
240. în 1903 ,
preşedintele lui Baptist
Union of Great Britain and
Ireland, G. White, a spus
clar în discursul său de
deschidere a întrunirii de la
Londra (Baptist Handbook,
1904, p. 104): The best men
on the roll ofour Puritan
churches were men of
affairs, who believed that
religion shoiild permeate
the whole oflife."
241. Tocmai în aceusta
constă opoziţia
caracteristică faţâ de
concepţia feudală. Conform
acesteia numai iitn'iaşii
parvenitului (politic sau
social) pot beneficia de
succesul său şi de
înnobilarea sîngelui.
(Fenomenul este exprimat
într-un mod specific în
cuvîntul spaniol hidalgo =
hijo d'algo — fiHus de
aliquo: aliquid fiind o
avere moştenită de la
strămoşi.). Oricît ar păli
aceste deosebiri sub
acţiunea transformărilor
rapide şi a europenizârii
„caracterului popular"
american, totuşi şi a<tazi
mai persista acolo
concep^ia spe-cific
burgheză, exact inversă,
care elogiază succesul
comercial şi cîştigul ca
simptome ale unor
perfnmianţe spirituale,
nemanifestînd nici un
respect faţa de simpla avere
(moştenită), în timp ce în
Europa (aşa cum remarca
James Bryce), cu bani
aproape orice onoare
socială poate fi cumpărată,
cu condiţia ca proprietarul
să nu fi stat personal în
dosul tejghelei şi să
efectueze singur
metamorfo-zele necesare
ale averii sale (aşezăminte
fidei comis etc.). — Vezi o
luare de poziţie înipotriva
onoarei sîngelui, de
exemplu, în Th. Adams,
Works ofthe Pur. Div., p.
216.
242. De exemplu,
Hendrik Niklaes,
întemeietorul sectei fami-
liştilor, şi care era
comerciant (Barclay, Inner
Life ot tbe Religious
Communities ofthe
Commonwealth, p. 34).
243. Acest liicru este
sigur, de exernplu, pentru
Hoo.-nbeek, deoarece şi în
Mat. 5, 5 şi 1 Tim. 4, 8 sînt
enunţate făgăduieli pur
pămînteţd pentru sfinţi (op.
cit., vol I, p. 193). Toate
sînt produse ale providentei
lui Dumnezeu, dar El are o
grijă specială pentru ai Săi:
loc. cit., p. 192. Super alios
autem summa cura et
modis singu-laitssilttis
verssitur Dei providentia
circa fideles." Urmează o
explicaţie după carc s-ar
putea recunoaşte că un
noroc nu şi-ar avea
' Cei inai buni oameni
înregistraţi de biserica
noaslrâ puritană au fost
oameni de afaceri care au
crezut că religia le-ar
pătrunde întreaga viaţâ.
 " Mai mult decît asupra
allora se marufestâ
providenţa divină fa(ă de
cei cre-dincioşi, cu o grijă
supiemă şi în moduri foarte
diferite.
247
originea în i.'oniinunis
providcnlia,* ci în acca grijă
specială. Şi Bailey (op. cit., p.
191) ne trimite pentru succesul în
activitalca pro-fesională la
providen(a divină. Ca prospeiity
este „adesea" răsplata pentru o
viaţă plăcută lui Dumnezeu cste o
atirma[ie frecvent întîlnită în
scrierile quakerilor (vezi o
asemenea afirmaţie în 1818 deja,
în Selcction from the Clvistian
Advices issued by thc gencral
meeting of tlie S. ofFr. in London,
ed.a 6-a, Londra, 1851, p. 209).
Asupra legăturii cu etica
quakerilor vom mai reveni.
244. Ca exemplu ai acestei
oiiciitari dupa patiiarlii —
caractc-ristică totodată pentru
concepţia despre viaţă a
puritanilor — se poate invoca
analiza facută de Thomas Adams
conflictului dintre lacov şi Esau
(Works ofthe Pur. Div., p. 235):
His (a lui Esau) iblly may be
argued from the base estimation
of the birthrighl"" (accst pasaj
este important şi pentru
dczvoltarea ideii de birtlvight,
dcspre care vom vorbi mai tîrziu),
„that he would so lightely pass
from it and on so easy' conditiun
a.s a pottage"*". Estc însâ o
pertidie faptul că el nu a vrul să
admită cumpărarea din cauza
înşclaciunii. El estc un „cunning
hunter, a man of thc fields"****:
această incultura care trăieşte
iraţional, pe cînd lacov reprezintâ
„a plain man, dwelling in tents,
the man of grace"*'"*.
Scntimentul unei înrudiri
lăunlrice cu iudaismul, aşa cum a
fost el exprimat în bine cunoscuta
lucrare a lui Rooscvelt, a tbst
găsit dc Koller (op. cit.) şi în
Olanda, larg raspîndit la ţărani.
— Dar, pe de altă parte,
puritanismul era perfect conştient
de opoz4ia eticii iudaice în
dogmatica sa practică aşa cum
arată clar scrierea lui Prynne
împotriva evreilor prilejuilă de
planul de toleranjă al lui
Cromwell). Vezi mai jos, p. 181
A. 2 a. E.
245. Zw bauerlichen Glaubens-
und Sittenlefve. Von einem thii-
ringischen Landpfarrer, ed. a 2-a,
Gotha, 1890, p. 16. Ţăranii pre-
zentaţi aici sînt produse
caracteristice ale bisericii
luterane. Am notat de niai multe
ori pe margine ,Juteran", acolo
unde excelentul autor bănuieşte o
religiozitate general-„ţărănească''.
246. Cf., de exemplu, citatul la
Ritschl, Pietisnws, II, p. 158.
Spenerîşi motivează rezervele
faţă de schimbarea profesiei şi
dorii ' de cîştig pe enunţuri din
Isus, fiul lui Sirah, Theol., vol.
III, p. 426.
' Providenja comunâ (pentru to(i,
la fel).
" Nebunia lui poate fi dovedită
pornind de la estiiriarea de bază a
dreptului de a se naşte.
"' încît va renunţa atît de uşor la
aşa ceva, cu condiţia neînsemnată
de a primi o ciorbS.
"" Un vînStor iscusit, un
om al cîmpurilor. rw»
^J^ ^^ desăvîrşit locuind
în corturi, omul cu har.
248
 247. Fireşte că, de exemplu,
Bailey recomandâ totuşi citirea
lor şi, cel puţin pe alocuri, se
întîlnesc citate din apocrife, dar,
desieur, rare, Nu-mi amintesc nici
unul (poate din întîmplare) din
Isus, fiul lui Sirah.
248. în cazurile în care
damnaţilor le-a fost dat un succes
exte-rior, calvinistul se
consoleaza (de cxemplu,
Hoornbeek) în confor-mitate cu
„teoria îndărâtnicici", cu
certitudinea că Dumnezeu le-a dat
acest succes pentru a-i înrai şi, ca
atare, a-i corupe cu atît mai
249. în nccst loc nu vom discuta
în amanunţime acc.st aspect. Aici
ne intcresează numai caracterul
formalist al „lcgalităţii" puri-tanc.
Cît priveştc sensul eticii
Vcchiului Testament pentru lex
naliirae, vcxi Soziallchrcn dc
Troeltsch.
250. Caractcrul obligatoriu al
normelor etice alc Scnptinii are,
după Baxtcr (ChiT>!uw
Diivcbir\\ III, p. 173 ş. unn.), o
valahilitate în masura în carc cle
1. sînt doar un „transcript" al Â'iu
otnature' sau 2. poarta în sine un
„expres character of universality
and perpcluitv"".
251. Dc excmplu, Dowdcn
(refcrindu-se la Bunyan), op. cit..
p. 39.
252. Detalii în studiile din Elk-a
economica a rcligiilor univcr-
sale. Aici nu putem analiza
imensa influenţa pe care a avut-o,
de cxemplu, asupra cvolupci
caractcrologice a iudaismlui, a
caracte-rului sau raţional, străin
de cultivarea simţurilor, în special
poi'uiica a iloiia („Sa nu-p faci
chip cioplit" elc.). Totu^i, s-ar
putca menpona ca fiind
caracteristic ceea ce mi-a indicat
unul din conducatorii organizaţiei
„Educational Alliancc" din
Statele Unite — o orga-nizaţie
care se ocupă cu un succes
uimitur şi cu ample mijloace de
americanizarea imigranţilor evrei
— drept prim scop al accederii la
condiţia de om de cultura, la care
se aspiră prin diferite genuri de
învâţămînt artislic şi social,
„emanciparea de porunca a
doua". — La puritanism,
rcspingerii de către israeliţi a
oricarei antropomor-fizari a lui
Dumnezeu îi corespunde
interdictia oarecum diferita, dar
avînd aceeaşi orientarc, a
idolatrizarii făpturii. Cît priveşte
iudais-mul talmudic este sigur că
§i unele trăsături de principiu ale
mora-lităţii puritane îi sînt
înrudite. Dacă, de exemplu, în
Talmud (la Wiinsche, Babyl.
Talmud, II, p. 34) se afirmă că
este mai bine §i râsplata lui
Dumnezeu este mai bogată dacă
faci un bine din datorie, decît o
faptă bună la care nu eşti obligat
prin lege — cu alte
* Legea natuiii. "
Caracter special al
universalităţii §i
etemit&ţii.
249
cuvinte, îndeplinirea unei datorii
fară dragoste are o poziţie etică
mai înaltă decît filantropia
sentimentala —, atunci etica
puritană ar accepta acest lucru
după esenţa lui, după cum Kant,
care era de ori-gine scoţiană şi
care în cursul educaţiei sale a
suferit putemice influenţe pietiste,
ajunge în cele din urmă aproape
de această afinnaţie (aşa cum
unele din formulările sale au o
legătură directă cu
protestantismul ascetic, ceea ce
r)u poate fi discutat aici). Dar, în
primul rînd, etica talmudică este
puternic marcată de tradiţiona-
lismul oriental: „Rabinul
Tanchum ben Chanilai a spus:
„Omul să nu schimbe niciodată
un obicei" (Gemara către
Mischina, VII, 1, fil. 86 b, nr. 93
la Wiinsche: este vorba de hrana
zilierilor). Numai faţă de străini
aceasta obligaţic nu este valabilă.
— Dar concepţia puritană a
„legalităţii" în calitate de
confirmare, în comparajie cu cea
iudaică în calitate de împlinire a
unei porunci pur şi simplu, a
oferit motive mult mai puternice
pentru o acţiune pozitivă. Sigur
că ideea după care succesul
revelează binecuvîntarea lui
Dumnezeu nu este străină
iudaismului. Dar importanţa
religios-etică radical diferită pe
care a dobîndit-o această idee ca
urmare a eticii duble (interioa-rea
şi exterioare) din iudaism a exclus
orice înrudire a efectelor tocmai
în această privinţâ. Faţă de
„străin" era peimis ceea ce era
interzis faţă de „frate". Fie şi din
acest motiv, succesul acestui cri-
teriu nu „poruncit", ci „permis" al
confirmării religioase şi ca
imbold pentru un mod de viaţă
metodic nu putea avea acelaşi
sens ca la puritani. în privinţa
acestei probleme, adeseori greşit
tratată de Sombart în cartea sa
Die Juden und des
Wirtschaftsleben, vezi stu-diile
citate mai sus. Nu este locul
pentru amănunte. Oricît de ciudat
ar părea, etica iudaică a rămas
puternic tradiţionalistă. Nu vom
abor-da aici nici uriaşa deplasare
pe care a suferit-o atitudinea
lăuntrică faţă de lume, datorită
variantei creştine a ideii de
„graţie" şi de „mîntuire" care
întotdeauna a adâpostit într-un fel
special germe-nele unor noi
posibilitâti de dezvoltare. în ceea
ce priveşte ,4egalitatea" din
Vechiul Testament, vezi Ritschl,
Rechtf. und Vers. II, p. 265.
Pentru puritanii englezi, evreii
din timpul lor erau reprezentanţii
acelui capitalism orientat spre
război, livrâri către stat, spre
mono-poluri de stat, spre
speculaţii cu formarea de noi
capitaluri şi spre proiecte de
construcţii şi financiare ale marii
aristocraţii, de care puritanii înşişi
aveau oroare. De fapt, deosebirea
de ansamblu, cu rezervele mereu
inevitabile, s-ar putea fonnula
cam în felul următor: capitalismul
evreiesc era un pana-capitalism,
speculativ, iar cel puritan o
organizare burgheză a muncii.
250
 253. Adevărul Sfmtei Scripturi
rezultă pentru Baxter, în ultimâ
instanţă, din „wonderful
difference of the godly and
ungodly'", din caracterul absolut
diferit al lui „renewed man"" fa(ă
de ceilalţi şi din grija evident
foarte specială a lui Dumnezeu
pentru mîntuirea alor Lui (care se
poate manifesta, fireşte, şi prin
„încercări"). Christ. D;r.,I,p.
165,col.2.
254. Drept caracterizare a
acestui lucru e suficient să citim
cît de greu se descurca chiar şi
Bunyan — la care totuşi uneori se
poate întîlni o apropiere de
atmosfera din Freiheit eines
Christenmen-schen a lui Luther
(de exemplu, în Of the Law and a
Christian, \V. ofPiir. Div., p. 254,
jos) — cu parabola fariseului şi
vameşului (vezi predica The
Pharisee and the Publican, op.
cit., p. 100 ş. urm.). De ce este
condamnat fariseul? — El nu
respectă de fapt poruncile lui
Dumnezeu, deoarece el este
evident un sectant care acordă
atenţie numai măruntişurilor şi
ceremoniilor exterioare (p. 107).
Dar, în primul rînd, el îşi atribuie
meritul singur şi mulţumeşte
totuşi, aşa cum o fac quakerii, lui
Dumnezeu abuzînd de numele
Său pentru virtutea, pe a cărei
valoare el (p. 126) se sprijină cu
păcat şi, astfel, implicit, contestă
alegerea graţiei acordate de
Dumnezeu (p. 139 ş. urm.). Ca
atare, rugâciunea sa constituie o
idolatrizare a fâpturii, ceea ce
înseamnă păcat. în schimb,
vameşul, după cum arată since-
ritatea mărturisirii sale, este
renăscut lăuntric, căci, aşa cum se
spune în atenuarea caracteristic
puritană a sentimentului luteran al
pâcatului, to a right and sincere
conviction of sin there must be a
conviction ofthe probability
ofmercy"" (p. 209).
255. Reprodusă, de exemplu, în
Constitutional Documents ale lui
Gardiner. Această luptă împotriva
ascezei (ostilă autorită(ii) poate fi
comparată cu persecuţia abătută
asupra Port-Royal-ului şi a jan-
seniştilor sub Ludovic al XIV-lea.
256. în această privinţă Calvin
era mult mai indulgent, cel puţin
în privinţa formelor aristocratice,
mai rafinate ale plăcerilor vieţii.
Limita era numai Biblia. Cine o
respectă şi-şi men(ine o conştiinjâ
curată nu trebuie să suspecteze cu
anxietate orice pomire lăuntrică
spre plăcerile vieţii. Textul
respectiv din cap. X al Inst.
Christ. Rel. (de exemplu), nec
fugere ea quoque possumus quae
videntur oblec-
! sS fie
o
conştiin
ţă
' Minunata diferenţă dintre
cucemic şi necucernic. " Omul
renăscut.
"• Pentru o conştiin(ă dreaptâ şi
sincerS a păcatuliri treb a
probabilltăţii milei.
251
tationi mugis quam necessitats
insenire* ar fi putut deschicle
porţile unci practici foarte
libertine. Aici se face simţitâ,
alături de teama crescîndă pcnlru
ccititudo salutis la epigoni şi
împrejurarea că în ccea ce
priveşte ecclesia militaiu
purtâtorii evolutiei etice a calvi-
nismului au fost micii burghez],
lucru asupra căruia vom stărui în
alta parte.
257. Th. Adams (Works of the
Pur. Div., p. 3), de exemplu,
începc o predica despre thc tîiree
ilivine sisters"' („iubirea fiind cea
mai mare dinlrc clc"') rcnminlind
ca §i Paris a oferit Afroditci
marul.
258. Romanele şi altcle
ascmenca fiind wastetimes'"' nu
trebuie cititc (Baxter, Christ. Dir.
I, p. 5 1, coi. 2). — Dcclinul
poeziei liricc şi al cînlecului
popular, nu numai al dramei,
după epoca elisabetanâ în Anglia,
e.ste bine cunoscut. în artele
plaslice puritanismul nu a gasit
poatc prca multe lucruri dc
suprimat. Esle însa surprinzaloare
prăbu^irea de la o siluape aparent
foarle buna a muzicii (rolul
Anglici în istoria muzicii nu a
fost neînsemnat) la ncantul
absolut pe carc îl observăm în
aceasta privinţa la popoarele
anglo-saxone mai tîrziu şi chiar şi
astazi. în afara dc bi.scricile
negrilor — şi de acci cîntăreţi
protesionişti pe care acum
hisericile §i-i angajează ca iittnn-
cions (Trinity Churcli din Bi.ston
în 1904 pcntru 8 000 dolari
anual) — în Amcrica nu se nikle
dc cele mai multe ori drept
„cîntarc a comunitatii" decît un
zgornot strident insuportabil
pcntru nişte urechi gennane.
(Procese analoge pai-ţial §i în
Olanda.)
259. Tot astfel şi în Olanda,
după cum lasă să se întrevadă
discuţiile din sinoade. (Vezi
deciziile privind armindenul în
colecţia Reitsm;i,Vl,7S, 139ş.a.).
260. Estc limpede că
„Renaşterea Vechiului
Testament" şi orientarca pietista
spre anumitc simţaminte creşline
antiestetice în artâ carc îşi au
obîrşia în Deiitcro-Isaia şi în
PsalmuI22 trebuie sa fi contribuit
la faptul ca iintul a devenit obiect
al artei, iar refuzul puritan de a
idolatriza faptura a avut §i el un
cuvînt de spus. Dar amănuntele
sînt încă nesigure. în biserica
romană motive de cu totul alta
natură (demagogice) au provocat
fenomene aparent înru-dite — e
drept însă că rezultatul artistic a
fost cu totul altul. Cine
contemplă Saul §i David de
Rembrandt (în Mauritshuis) are
impre-sia că simte în mod direct
vigurosul efect al sensibilitâţii
puritane. Inspirata analiză a
influentelor culturale olandeze, în
Rembrandt de
" Şi nu putem sâ le evităm nici
chiar pe cele care par să se pună
mai degrabă i slujba plăcerii
decît a nevoii.
" Cele trei
surori
divine. '
Pierderi de
vreme.
252
Carl Neumann. contureazâ
probabil ceea ce putem şti acum
despre măsura în care
proteslantismul ascetic i se pot
atribui efecte pozi-tive,
fertilizatoare în artă.
261. Prezenţa relativ mai slabă
a elicii calviniste în practica vieţii
şi slăbirea spiritului ascetic în
Olanda chiar la începutul
secolului al XVII-lea
(congrcga(ionaliştilor englezi
refugiali în Olanda în 1608 nu le
plăcea insuficientul repaus
sabatic al olandezilor), culminînd
sub stathuderul Frederic Henric,
şi forţa de expansiune mai redusă
a puritanismului olandez în
general erau determinate de o
muljime de cauze, imposibil de
analizat aici. în parte ele constau
§i în orînduirea politică (uniune
particularistă de oraşe şi
provincii) şi în mult (nai slaba
tor|ă militarâ (războiul de
elibcrare fusese dus în principal
cu hanii Amsterdamului şi cu
armate dc mercenari: predi-
catorii englezi ilustrau
amestecarea limhilor la Turnul lui
Babel, dînd ca excmplu armata
olandeza). în felul acesta,
gravitatea luptei pentru credinţa a
fost lăsată în mare măsura în
seama altora, ceea ce a implicat
însă şi pierderea participării la
puterea politicâ. în schimb,
armata lui Cromwell, deşi în
parte recrutată cu forţa, avea
senlimentul că este o armalâ dc
cetaţeni. (Fireşte însă că este cu
atît mai caracteristic faptul câ
tocmm aceasta armată şi-a fixat
în pro-gram înlăturarea
obligativitaţii serviciului militar,
pentru ca lupta este îngăduită
numai spre gloria lui Dumnezeu
pentru o cauză bine definita în
conştiinţă şi nu pentru capriciile
unui principe. Organizarea
„imorală'' după concepţia
germană tradi(ională a armatei
engleze a avut, istoiiceşte
vorbind, la început motive foarte
„morale" şi a fost o revendicare a
unor soldaţi niciodata învinşi,
care a fost pusă abia după
Restauraţie în serviciul
intereselor Coroanei.) După
ojumătate de generaţie de la
sinoadele de la Dordrecht îi
vedem în tablourile lui Hals pe
schiittenjen-n olandezi, purtatorii
calvinismului în perioa-da
marelui război, comportîndu-se
într-un fel foarte „puţin ascelic".
Sinoadele protestează mereu
contra modului lor de viaţă.
Conceptul olandez de „deftigkeit"
este un amestec de
„onorabilitate" burghez-rationala
şi de conştiinjă de stare
patriciană. Şi astazi înca
atribuirea locurilor în bisericile
olandcze după criterii de clasă
arată caracterul aristocratic al
acestei concep(ii. Menţinerea
economiei urbane frîna industria.
Ea cunoştea un avînt aproape
numai datorită refugiaţilor şi, de
aceea, întotdeauna numai
temporar. în Olanda, exact ca şi
în alte părţi, a fost in aceeaşi
directie eficientă asceza laică a
calvinis-mului şi pietismului
(inclusiv în sensul pe care îl vom
menţiona imediat, al
„obiectivită(ii ascetice a
economisirii", aşa cunn mărtu-
riseşte Groen van Prinsterer în
pasajul citat la p. 259, nota 280.
253
Fireşte că absenţa aproape totalâ
a literaturii beletristice în Olanda
calvinistă nu este o întîmplare.
Despre Olanda vezi de exemplu
Busken-Huet, Het land van
Rembrandt, tradus şi în limba
germană şi editat de von der
Ropp). Importanţa religiozită(ii
olandeze ca „obligativitate
ascetică a economisirii" apare
clar încă în secolul al XVIII-lea,
de exemplu, în însemnările lui
Albertus Haller. Pentru specificul
judecării artei în Olanda şi
motivele sale, a se vedea de
exemplu însemnările
autobiografice ale lui Const.
Huyghens (scrise între 1629-
1631), în Oud Holland 1891.
(Lucrarea deja citată a lui Groen
van Prinsterer, La Hollande et
l'influence de Calvin, 1864, nu
oferă nimic important pentru
problemele noastre.) — Colonia
Nieuw-Nederland din America
era, din punct de vedere social, o
dominaţie semifeudală de
„patroni'': comercianji care
dadeau capital cu împrumut şi,
spre deosebire de Noua Anglie,
era foarte greu să convingi
„oameni mărunţi" să se aşeze
acolo.
262. Să ne amintim cum
autoritatea municipală puritană a
închis teatrul din Stratford-on-
Avon încă pe timpul lui
Shakespeare, interzicîndu-i
acestuia, în ultima perioadă a
vieţii sale, şi şederea în acest
oraş. (Ura şi dispreţul lui
Shakespeare faţă de puritani ies
la iveală cu orice prilej.) Chiar în
1777 oraşul Birmingham a
respins cererea de aprobare a
funcţionării unui teatru ca
promovînd „lenea" §i, ca atare,
fiind dăunător comerţului
(Ashley, p. 261, nota 289, op.
cit., p. 7, 8).
263. Şi aici este hotârîtor faptul
că pentru puritan nu exista decît
una din două: voinja lui
Dumnezeu sau vanitatea
omenească. De aceea, pentru el
nu puteau exista nici un fel de
„adiaphora". După cum am mai
arătat, poziţia lui Calvin în
această privinţă era cu totul alta:
pentru el este indiferent ce se
mănîncă, ce se îmbracă etc.,
numai să nu urmeze de aici o
înrobire a sufletului de către
puterea lăcomiei. Libertatea faţă
de „lume" trebuie sâ se manifeste
— la fel ca şi la iezuiţi — prin
indiferentă, ceea ce însă la Calvin
înseamnă utilizarea cu nepăsare,
fără poftă a bunurilor oferite de
pămînt (p. 409 §. urm. din edi(ia
originală a lui Institutio
Christiwae Relig.), un punct de
vedere care, prin efectul său, era
mai apropiat de cel luteran decît
rigorismul epigonilor.
264. Comportapientul
quakerilor în această privinţă este
bine cunoscut. Dar chiar la
începutul secolului al XVII-lea
comunitatea de emigranţi din
Amsterdam a fost răscolită timp
de un deceniu de furtuni violente
stîmite de pălăriile şi de
vestimentaţia unei preotese
(savuros descrisă de
Congregationalism ofthe Last
300 Years a lui Dexter). încă
Lanford arăta, /oc. cit, că actuala
tunsoare bărbătească
254
este aceeaşi cu a „capetelor
rotunde" mult batjocorite şi, de
ase-rnenea, că ironizata
vestimentaţie bărbătească a
puritanilor este în orice caz egală,
în esenţă, în ceea ce priveşte
pnncipiul care îi stă la bază, cu
cea de astăzi.
265. în aceastâ privinţâ, vezi
aceeaşi carte a lui Veblen deja
citată: The Theory of Business
Enterpnse.
266. Revenim tot mereu la
această problemă. Prin ea se
explică enunţuri ca: Every penny,
which is paid upon yourselves
and chil-dren and friends must be
done as by God's own
appomtment and to serve and
please him. Watch narrowly, or
else that thievish camal selfwiU
leave God nothing' (Baxter, op.
cit., I, p. 108, jos). Criteriul este:
ceea ce este utilizat în scopuri
personale este sustras servi-ciului
spre gloria lui Dumnezeu.
267. Pe bună dreptate, se
obişnuieşte să se amintească
faptul (de exemplu, Dowden, op.
cit.) că Cromwell a salvat de la
distrugere tablourile lui Rafael şi
Triumful lui Cezarde Mantegna,
în timp ce Carol al II-lea umbla
să le vîndă. După cum se ştie,
literatura na-ţională englezâ era
privită de societatea Restauraţiei
cu răceală sau chiar cu ostilitate.
Influenţa Versailles-ului era
atotputernică la toate Curlile. —
Abaterea de la plăcerile
nechibzuite ale cotidianului în
ceea ce priveşte influenţa lor
asupra spiritului tipurilor celor
mai înalte ale puritanismului şi a
oamenilor trecuţi prin şcoala lui
este o problemă care nu poate fi
rezolvată în nici un caz în cadrul
acestui studiu. Washington Irving
(Bracebridge Hall, loc. cit.)
formulează acest efect în
obişnuita terminologie engleză în
felul următor: it (libertatea
politică, consideră el,
puritanismul, spunem noi)
evinces less play ofthe tancy, but
more power of imagmation'^.
Ajunge să ne gîndim la rolul
scoţiemlor în ştiinţă, literatură, în
invenţiile teh-nice, ca şi în viaţa
economică a Angliei, ca să
simjim că această for-mulare
puţin prea îngustă atinge
adevărul. — Aici nu vom vorbi
de importan(a dezvoltării tehnicii
şi a ştiinţelor empirice. Dar
relaţia ca atare îşi face
pretutindeni apariţia în viaţa de
toate zilele: de exemplu pentru
quakeri sînt (după Barclay)
recreations permise:
vizitele la prieteni, citirea unor
lucrări de istorie, experimentele
de matematică şi de fizică,
grădinăritul, discutarea unor
întîmplări din afaceri şi din lume
etc. — Cauza este cea discutată
mai înainte.
* Orice bănuţ ai înşivă,
care este plâtit pentru copii şi
pentru ' buie sâ prieteni tre-
fie dat ca si cum
ar fî o întîlnire c
servească §i să-L multumeascâ pe
Dumnezeu. SupravegheazS totul
îndeaproape, căci altfel egoismul
carnal §i hoţesc nu-1 va lăsa
niinic lui Dumnezeu.
" Dă mai pulină importantă
închipumlor şi mai multă putere
imagmatiei.
255
 268. Lucru analizat într-un mod
remarcabil în Rembrandt de Carl
Neumann, care în general trebuie
comparat cu observaţiile de mai
sus.
269. De exemplu, Baxter, în
locul citat mai sus, I, p. 108, jos.
270. Cf., de exemplu, bine
cunoscuta descriere a colonelului
Hutchinson (frecvent citatâ, de
exemplu, la Sanford, op. cit., p.
57) în biografia scrisă de văduva
sa. După ce zugrâveşte toate
virtulile sale cavalereşti şi firea sa
înclinată spre o viaţă plmă de
bucurii, ea scrie: „He was
wonderfully neat, cleanly and
eenteel in his habit, and had a
very good fancy in it; but Ae left
o/'/'very early the wear-ing of
anything that was costly."" —
Foarte asemănător este creionat în
discursul funebru la mormîntul
lui Mary Hammer linut de Baxter
(Works ofthe Pur. Div., p. 533)
idealul acelei puritane cu vederi
largi despre lume şi cu o aleasă
cultură care era însă toarte
economa în ceea ce prive^te: 1.
timpul şi 2. cheltuielile pentru
„ccremomi" şi distracţii.
271. îmi aduc aminte — alături
de multe alte exemple — în mod
deosebil de un fabricant cu
succese extraordinarc în ataceri,
care la bălrînete avea o mare
avere şi care, atunci cînd medicul
i-a prescris pentru grava sa
at'ecţiune digestivă consumul
cîtorva stridii pc zi, nuniai cu
grcu s-a supus prescrip{ici
medicale. Pe de altă parte,
considerabilcle donaţii în scopuri
de binefacere pe care Ic-a făcut în
timpul viejii şi „generozitatea"
arătau că este vorba nuinai de
rămăşiţe ale unei simtiri
„ascetice", care priveşte cu
rezervă consumiil propriei avuţii
ca pe un lucru îndoielnic din
punct de vedere rnoral, deci nu
era vorba de nimic de genul
„avari^iei".
 272. Sepai-aiea atelierului,
biroului, în general a „at'acerii"
de locuin[a privată — a firmei de
nume —, a capitalului
întreprinderii de averea
particulară, tendinţa de a
traiisforma întreprinderea într-un
corpus mysticum" (mai întîi, cel
putin capitalul social) se plasau
toate pe aceasta linie. Vezi, în
această privinla, lucrarea mea
Han-Uelsgesellscfiuften 1111
Mittelalter.
273. încă Sombart în lucrarea sa
Der Kapitalismus (ed. I) atrasese
aterilia ocazional asupra acestui
fenomen caractcristic. Trebuie
însă să [incm seamă de faptul că
acurnularea de averi îşi are
obîrşia în două izvoare
psihologice foarte diferite. Priniul
izvor vine din timpuri străvechi
şi-şi găseşte expresia în fundaţii,
bunuri de
* El era minunat de îngrijit,
curat şi plâcut în comportament şi
toate dov deau imaginaţie; dar a
renunţat foarte devreme să poarte
îmbrâcâmintea care e scumpă.
" Corp mistic, lucni secret.
256
familie, (idei comisuri etc. la lcl
sau înlr-un mod mai pur şi mai
clar în dorinţa de aceeaşi na\ura
de a muri împovărat cu mari averi
materiale §i, mai ales, de a
asigura continuarca „afacerii"
chiar şi încălcînd interesele
majoritătii copiilor moştenitori. în
aceste situajii este vorba, pe lîngă
dorinţa de a-şi asigura o viatâ
ideală din-colo de moartc. şi dc a
conscrva splcndor familiac', adică
de o vani-tate generînd o
personalitate extinsă a
întemeictorului, în orice caz este
vorba în fond de scopuri
egocentrice. Nu tot astfel stau
lucru-rile cu acel moliv „burghez"
cu care avem de-a face aici.
Stăruie înaintea noastră preceptul
ascezei „renun(ă, renuntă" —
schimbat într-un sens pozitiv-
capitalist: „trcbuie să cîşligi, să
cîştigi" — pur şi modest în
ncraţionalitatea sa, ca un tel de
imperativ categoric. Numai gloria
lui Dumnczeu şi datoria proprie.
nu vanitatea omului, sînt la
puritani mobilul, iar af'tazi numai
daloria fa[a de „profesie". Cui îi
facc plăccrc ilustrarca unci idci
prin consccinţa exlremă n-are
decît sa-şi aminteasca de acea
tcorie a unor miliardari americani
că miliardele dobîndite iw (rebuic
lasale moştcnire copiilor, pentru
ca accştia să nu lie lipsiţi de
bincl'acerca murala de a trebui să
mun-cea.scă şi sa cîştigc singuri.
Afstuzi probabil acest principiu a
devenit un balon de sapun
„tcoretic".
274. Trehuie subliniat din nou
că uccst lucru este ultimul motiv
religios importanl (alâturi dc
ideile pur ascetice ale mortificârii
cărnii), ceca cc apare în mod
extrem de limpede la quakeri.
275. Baxter (Saints' E\'erl.
/îc">f 12) o respinge exact cu
moti-vele obişnuite ale iezuiţilor:
trupul Ircbuie sa primească ceea
ce i se cuvine, altfel devenim
robul lui.
276. Acest idcal prezcnt în
special la quakeri apare clar în
prima lor cpoca de dezvoltare,
dupa cum a aratat în punctele sale
esentialcînca Weingarten în alc
sale Englischc
Revolutionskirchen. Analiza
amanunţitâ a lui Barclay, op. cit.,
p. 519 ş. urm., p. 533, a pus foartc
limpedc în eviden(a acest lucru.
Trcbuie evitate: 1. vani-tatca
trupcască, adicâ oricc ostcntaţie,
orice tinichcle sclipitoare şi
folosirca unor lucruri carc sînt
lipsitc dc oricc scop prnctic sau
care sînt aprccialc numai din
cauza rarilalii lor (adica tot din
vanitate); 2. utilizarca
nescrupuloasa a avcrii, cum ar fi
chcltuielile disproporţio-nate fatâ
de nevoile de subzisten{ă şi
crearea de rezerve pentru viitor,
pentru nevoi minore. Quakerul
era deci, ca sâ zicem aşa, „legea
utilitapi marginale" ambulanta.
Moderate use ofthe creature este
pennisă întru totul, în special
admiţîndu-se pretuirea calitâ(ii şi
• Slrălucirea familiei.
257
solidităpi stofelor etc., atîta timp
cît acest lucru nu ducea la vanity.
Cf. în toate aceste privinţe
Morgenblatt fw gebildete Leser,
1846, nr. 216 ş. urm. (în special:
Komfort und Solidităt der Stoffe
bei den Quăkem, cf.
Schneckenburger, Vorlesungen, p.
96 ş. urm.)
277. Am mai spus că aici nu
abordăm problema detenninării de
clasă a mişcărilor religioase (pe
această temă vezi studiile despre
„etica economicâ a religiilor
universale"), Dar pentru a observa
că Baxter, de exemplu, la care
recurgem de preferinţă, nu privea
prin „ochelarii burgheziei" din
acea vreme, ajunge să avem în
vedere faptul că şi la el, în ordinea
profesiilor plăcute lui Dumnezeu,
după profesiile ştiinţifice vine
husbandman şi abia pe iirmă
maiiners, clo-thiers, booksellers,
taiîors' etc., într-o înşiruire
pestriţă. Chiar şi mariners
menţionaţi (într-un mod destul de
caracteristic) sînt poate consideraji
în aceeaşi mâsură pescari, ca şi
corăbieri. — Cu totul altfel sînt
interpretate în această privinţă
multe enun(uri din • Talmud. Cf.,
de exemplu, la Wiinsche, Babyl.
Talmud, II1, p. 20, 21, preceptele, e
drept, nu necontradictorii ale
rabinului Eleazar, toate avînd
sensul: comerţul este mai bun
decît agricultura. (Partea inter-
mediara, II 2, p. 68, cu privire la
investijiile de capital recomanda-
bile: 1/3 în pamînt, 1/3 în mărfuri,
1/3 ca bani disponibili.)
Pentru cei a căror conştiinţă
cauzală nu este satisfacută fâră o
interpretare economică
(„materialistă", după cum, din
pâcate, se mai spune), fac
observaţia că eu consider câ
influenţa dezvoltării economice
asupra soartei ideilor religioase
este foarte importantă şi mai tîrziu
voi încerca să prezint modul în
care în cazul nostru au evoluat
relatiile şi procesele de adaptare
reciprocă. Numai că ideile
religioase nu pot fi pur şi simplu
deduse din „economie", ci sînt —
şi în această privintă nu se pot
introduce nici un fel de corective
—, la nndul lor, cele mai puternice
elemente modelatoare ale
„caracte-relor populare" şi-şi
poartă în interiorul lor legile
proprii şi puterea coercitivă. lar
diferenţele cele mal importante,
cele dintre lutera-nism şi
calvinism, sînt determinate
predominant politic, în măsura în
care momentele extrareligioase
joacă vreun rol.
278. Acest lucru îl are în vedere
Ed. Bemstein, atunci cînd, în
studiul său citat mai sus spune (pp.
681 şi 625); „Asceza este o vir-
tute burgheză". Consideraţiile sale
din pasajul citat sînt cele dintîi în
care sînt sugerate aceste conexiuni
importante. Doar că această
conexiune este mult mai
cuprinzătoare decît bănuieşte el.
Câci
, fabrican(i de stofe,

vînzâtori de câiţi,

croitori. 258
hotărîtoare nu a fost simpla
acumulare a capitalului, ci
ra(ionali-zarea ascetică a întregii
vieţi profesionale. încă Doyle a
subliniat clar, referitor la coloniile
americane, opozitia dintre nordul
puritan, unde datoritâ „coerciţiei
ascetice a economisirii" a existat
întot-deauna un capital care se
cerea investit, şi situaţia din sud.
279. Doyle, The English m
America, vol. II, cap. I. .Existenţa
unor fierării (1643), a unor
postăvarii (1659) pentru pia(ă (şi
de altfel şi marea înflorire a
meşteşugurilor) în Noua Anglie în
prima generaţie după întemeierea
coloniei au fost, dintr-un punct de
vedere strict economic,
anacronisme şi s-au deosebit
izbitor de situaţia din sud, la fel ca
şi de Rhode Island, necalvinistă şi
benefi-ciind de o totală libertate a
conştiinţei. în ciuda faptului că
avea un port excelent, încâ în 1686
în raportul dat de Govemor and
Coimcil se scria: The great
obstmction conceming trade is the
want ofmer-chants and men of
considerable Estates amongst us"'
(Amold, Hist. ofthe State of R. L,
p. 490). Nu încape nici o îndoială
că la acest lucru a contribuit
constrîngerea de a investi din nou
capitalul eco-nomisit exercitată de
limitarea puritană a consumului.
La aceasta s-a adâugat disciplina
bisericească de care nu ne vom
ocupa aici încă.
280. Sigur că aceste cercuri s-au
redus rapid în OIanda, după cum
se demonstrează în descrierea lui
Busken-Huets (loc. cit„ vol. II,
cap. II şi IV). Totuşi Groen van
Prinsterer spune (Handb. d.
Gesch., v. h. V, ed. a 3-a, § 303 —
nota, p. 254): „De Nederlanders
verkoopen veel en verbruiken
wenig'"', încă despre perioada de
după Pacea din Westfalia.
281. Pentru Anglia, de exemplu,
în favoarea acestei idei ple-deazâ
o peti(ie a unui nobil regalist citată
de Ranke în Englische Geschichte,
IV, p. 197, în care, dupâ intrarea
lui Carol al II-lea în Londra, se
cerea interzicerea prin lege a
achiziţionării de moşii de către
capitalul burghez, care astfel urma
sâ fie fortat să se orienteze numai
spre comerţ. Statutul „regentului"
olandez se desprindea ca „statut"
de patriciatul burghez din oraşe
pnn cumpărarea vechilor moşii ale
cavalerilor. (Vezi în accastă
privin(ă plîngerea din 1652,
potrivit căreia regenţii ar fi mai
niult rentieri şi nu oameni de afa-
ceri,plîngere con(inută în Fruin,
Tienjaren uit den tachtigjarigen
oorlog.) E drept că aceste cercuri
nu au avut niciodatâ o mentalitate
riguros calvinistâ. lar pasiunea
notorie a cercuhlor largi ale
burgheziei
* Maiea piedică referitoare la
comerţ este lipsa negustorilor f
oainenilor cu
situa(iebun&printrenoi.
" Olandezii consumâ puţin şi vînd
mult.
259
olandeze în a doua jumatate a
sccolului al XVlI-lea penlru tilluri
aristocratice este sut'icientă pentru
a arăla că, cel putin în accastă
pcrioada, dcosebirea dintre situa{ia
din Anglia §i cea din Olanda se
poate accepta numai cu prudenţâ,
Aici tbrţa posesiunii unor bani
moşteniţi a frînt spiritul ascetic.
282. AchiziţioDarea pe scarâ
mare a moşiilor cnglcze dc către
capitalul burghez a tost urmată de o
epocă dc prospcritate a agricul-turii
engleze.
283. Landlorzii anglicani au
refuzat adcseori pîna în secolul
acesta să accepte nonconformiştii
drcpt arendaşi. (în prezcnt, ambe-le
partide conlcsionalc au un număr
aproximaliv egal de membri.
înainlc, noncoiifbrmiştii au fost
întotdeauna în minorilate.)
284. Pc buna dreptalc atragc
alcntia H. Levy (în rccent aparutul
studiu din Arc/in' /'. Sozinlwivs.,
46, p. 605 ş. urm.) ca „tnisaturile
de caracter" ale poporului englez,
dcdusc din numcroase caracterislici
parţiale, ar prcdispune accst popor
la acceptarea unui e(/io.s ascctic §i
a unor virtiUi burghezc, mai piiţin
decît altc popoarc. 0 pol'ta dc via[a
viguroasa §i primara a fost (§i eslc)
principala trasatura a sa. Puterea
ascczei puritane din timpul
dominajici sale se manil'csta
tocmai prin uluitoarca inasura în
carc această trasatura dc caractcr a
fost nwtlcnitu la adcplii sai.
285. Rcvinc rnercu §i în
prezcntarca lui Doylc. întotdcauna
în ati-tudinea purilanilor molivul
rcligios a avut un cfect hotarîtor
(l'ireşte nu întotdcauna singunil
hotarîtor). Mutarea gciillemcnilor
în Mana-chusscls, chiar §i a unci
camere a lorzilor cu nobilime
ereditară, colonia (sub conduccrea
lui Winthrop) era gata s-o admila,
cu concli-ţia ca gcntlcmcnii sa sc
alature biscricii. Pcntru a se
menlinc disci-plina confesională
sc urmarca caracterul închis al
coloniei (New Hampshirc şi Maine
au fost colonizate de mari
negustori anglicani, care au
întemciat uriaşc crc.scalorii de vile.
Aici legalura sociala era foarte
slaba). înca în 1632 s-au auzit
plîngeri la adrcsa „lacomici dc
profit" a locuitorilur Noii Anglii
(vezi, de cxcmplu. Wecdcns, Eco-
nomii.- uinl Smi.il Hi.^oiy o/'.Ven
Enflaiul, I, p. 125).
286. Acest lucru îl subliniază înca
Pctly, op. cil., §i loatc sursele
contemporane fara cxccptie
vorbesc în spccial dc scctan[ii
puritani:
baptişti, quakeri, menoniti, ca fiind
o palura în parte lipsitâ de mij-
loace, în pane o mica burghezw
capitalistâ §i îi opun atît
arislocratiei marilor neguslori, cît
şi aventurierilor nnanciari. Dar
tocmai din aceaslâ pătură inic
capitalistă şi nu din rîndurile
marilor financiari: mo-nopolişti,
fumizori de stat, creditori ai
statului, întreprinzători colo-niali,
pivmoters etc., a provenit ceea ce
era caracteristic capitalismului
260
occidental: organizarea burghc/-
privat-capilalista a aclivitaţii lucra-
tive. (Vczi, de excmplu, Unv/in,
Imlustriaf Organization in the 16*
and /7'* Ccnluiics, London, 1914,
p. 196 ş. unn.). Accs( contrast era
binc cunoscut conlcmp(iranilor, cf.
în ace.st scns Parkcr, Discourse
Conccmins Piititanf;, din 1641,
nndc se exprima opoziţia atît faţa
de crcalorii <le proicctc vane cît şi
fa(a de curtcni.
287. Vezi în ceea ce priveştc
modul în care s-a manifestat acest
lucru în politica Pennsylvaniei în
secolul al XVIII-lea şi în special în
timpul razhoiului pcntru
indepcndcnţă: Sharpless, A Quaker
Expctiincnt in Govcmiwnt,
Philadclphia, 1902.
288. Lcht.'n \Vcslc\f., dc Southey,
cap. 29. El mi-a fost ihdicat într-o
scrisoarc a prol'. Ashlcy (1913),
caci eu nu-1 cunoşteam. E.
TroeHsch (caruia i 1-am comunicat
în acest scop) 1-a citat ocazional.
289. Rccom;ind c;i pasajnl sa fic
citit dc ti.->\i cci carc a.stazi se vor
mai informali ţi inai în(clcp(i cu
privirc la aceste Iucruri decît înşişi
conducatorii ţi contcmporanii
acelor mişcari care, după cum sc
vcde, ştiau foarle prccis ce faccau
şi ce puncau în pcricol. E într-
adcvar inaccept;ihil proccdeul
adoptat de unii din criticii mei de a
contesta cu alît;i aroganţa faptc
incontestabile şi pîna acum de
nimeni contestatc. pe care m-am
limitat sa le examinez din punctul
dc vcdcrc al unor loi-tc motricc
launtricc, ayi cuin din pacate s-a
întîmplat. în sccolul al XVII-lca
nimeni nu a pus vrcodata la
îiidoială aceste legaluri (cf. şi
Manlcy, (.Aum -offi^r examnwil,
1669, p. 137). Pe lînga scriitorii
moderni citati mai sus, le-au tratat
ca pe ceva de la sine înţelcs pocţi
precum H. Hcine şi Kcats, ca şi
reprezentanti ai ştiinţci cum sînl
Macauley, Cunningham, Roeers
sau scriitori ca Malthew Arnold.
Din literalura cea mai noua vezi
Ashley, Birinin-gh.im Indtisln' ;un/
Cotnnwrcc (1913), carc la timpul
său mi-a cxprimat totalul acord
printr-o scrisoarc. Cf. în lcgatura
cu întreaga problcma studiul lui H.
Lcvy cilat la p. 260, în nota 284.
290. Ca înca la puritanii
vrcmurilor clasicc acelcaşi lucruri
erau de la sine'intclcsc estc ilustrat
foarte bine de faptul ca la Bunyan
Mr. Mnncy-Lovc argumcntcaza
fara înconjur: „c.ste pcnnis sa dcvii
rcligios pcntiv a ik-vcni boyit, dc
cxcmplu, pcnlru a-(i spori clien-
tela", caci este inditerent de ce ai
devenit rcligios (p. 114 din editia
Tauchnitz).
291. Defoe era un nonconformist
zclos.
292. Şi Spener (Theol. Bedenkcn,
/oc. cit., pp. 426 ş. urm., 429, 432
ş. unn.) consideră profesiunea de
comerciant ca fiind plină de ispite
şi de capcane, totuşi, la o întrebare
dâ următoarea explica{ie:
„îmi face plăcere să vâd că, în ceea
ce priveşte comerţul, bunul
261
amic nu are nici un fel de
scrupule, ci îl recunoaşte ca pe un
mod de viaţă, ceea ce şi este,
pentru ca să aducă foloase
omenirii şi ca atare, să se practice
iubirea potrivit voinţei lui
Dumnezeu." în mai multe locuri
această afinna{ie este sus(inută
mai bine cu argumente mer-
cantiliste. Atunci cînd Spener
caracterizează uneori într-un spirit
perfect luteran dorinţa de
îmbogăţire conform cu I. Tim. 6, 8
şi 9 şi invocîndu-1 pe Isus, fiul lui
Sirah (vezi mai sus) drept
principală cursă care trebuie
îndepărtată şi adoptă punctul de
vedere al „hranei" (Theol.
Bed.,vol. III, p. 435, sus), el îl
atenueazâ, pe de altâ parte,
referindu-se la sectanţii prosperi
care totuşi trăiesc în cucer-nicie
(p. 244, nota 233). Şi pentru el
bogăţia ca efecta} unei munci
profesionale hamice i se pare
nevinovată. Ca urmare a influenţei
luterane, acest punct de vedere
este mai pujin consecvent decît cel
al lui Baxter.
293. Baxter, loc. cit., II, p. 16,
atrage aten(ia sa nu fie angajaţi ca
„servants" „heavy, flegmatik,
sluggish, fleshly, slothful
persons"* şi recomandS să se
prefere „godly servants"**, nu
numai pentru câ „ungodly
servants" '" ar fi simpli „cye-
servants""", ci, mai ales, pcntru că
„a truly godly servant will do all
your service in obe-dience to God,
as ifGod hiniselfhad bidhim do
it""". în schimb, alţii ar fi înclinaţi
„to make no great matter of
conscience of Y("****". Şi invers,
la muncitor semnul caracteristic al
graţiei nu este mărturisirea
exterioară a religiei, ci „the
conscience to do their duty"*"*"*.
Se observă că aici interesele lui
Dumnezeu se interfe-rează în mod
suspect cu cele ale patronilor: pînă
y Spener (Theol. Bed., III, p. 272),
care în alte locuri îndeamna
stăruitor oamenii să-şi lase timp
pentru a se gîndi la Dumnezeu,
consideră ca ceva de la sine înţeles
că muncitorul trebuie să se
multumeascâ cu un minimum de
timp liber (chiar §i duminica). —
Pe bună dreptate, unii autori
englezi i-au numit pe imigranţii
protestan(i „pionieri ai muncii
calificate". Vezi §i dovezile lui H.
Levy. Die Grundl. des Qkonom.
Liberalismus, p. 53.
294. Vezi analogia dintre
predestinarea „nedrcaptă" după
crite-riile omeneşti numai a unora
§i repartitia bunin-ilor tot atît de
nedreaptă,
' Persoane masive, flegmadce,
apatice, obeze, trîndave. "
Servitori cucernici. '" Servitori
necucernici. "" Servitori care
supraveghează. """ Un servitor cu
adevărat pios va face totul
ascultînd de Dumnezeu, ca y
cum Dumnezeu însuşi 1-
ar fi rugat sS te serveascâ.
"—• Sâ nu facă din asta o
mare problemă de
conştiinţâ. ....... Conştmiţa
de a-gi face datoria.
262
dar tot atît de voită de Dumnezeu,
de exemplu, la Hoombeek, /oc.
cit., vol. I, p. 153. Pe lîngâ aceasta,
de exemplu, la Baxter, op. cit., î,
p. 380, sărăcia este adeseori
simptomul unei lenevii pâcătoase.
295. Şi Th. Adams (Works ofthe
Pur. Div„ p. 158) este de părere că
Dumnezeu lasă probabil atîţia
oameni săraci, pentru că, după cîte
ştie el, ei nu ar putea face fa(ă
ispitelor pe care le aduce cu sine
bogăjia. Căci mult prea des
bogăjia alungă religia din sufletul
omului.
296. Vezi mai sus pp. 246-247,
nota 239, şi cartea lui H. Levy
citată acolo. Exact acelaşi lucru
este relevat în toate descrierile (de
exemplu, de Manley, pentru
hugheno(i).
297. Lucrări asemănătoare nu au
lipsit nici din Anglia. Acolo se
situează, de exemplu, şi acel
pietism care, continuînd Seiious
Call (1728) al lui Baxter, a
propovăduit sărăcia, castitatea şi,
initial, izo-larea de lume.
298. Activitatea lui Baxter în
comunitatea din Kidderminster
care în momentul sosirii sale era în
pragul destrămării este unică în
ceea ce priveşte succesul în istoria
asisten(ei spirituale şi în acelaşi
timp un exemplu tipic pentru
modul în care asceza a format
masele pentru muncă sau, în
limbaj marxist, pentru producţia
de „plusva-loare" şi care, pur şi
simplu, a facut posibUă
valorificarea ei în raportul
capitalist de muncă (industria
casnică, ţesătoria). Acesta este
raportul cauzal general. Din
punctul de vedere al lui Baxter, a
pus încadrarea credincioşilor săi în
angrenajul capitalismului în slujba
intereselor sale etice şi religioase.
Din punctul de vedere al
dezvoltârii capitalismului, acestea
din urmă au acfionat în serviciul
dezvoltării „spiritului" capitalist.
299. Şi încă ceva; Avem tot
dreptul să avem rezerve în privinţa
„bucuriei" pe care i-o produceau
meşteşugarului medieval obiectele
create de el, ca agent psihologic,
lucru de care se vorbeşte atîta.
Sigur câ un grâunte de adevâr e
aici. în orice caz însăşi asceza a
golit munca de acest farmec laic,
astâzi nimicit pentru totdeauna de
capitalism şi 1-a orientat spre
lumea de dincolo. Munca
profesională ca atare este voitS de
Dumnezeu. Caracterul impersonal
al muncii din ziua de astăzi:
obscuriiatea ei şi lipsa oricărei
bucurii prilejuite de ea privita din
punctul de vedere al individului
este încă transfi-gurată din punct
de vedere religios. în epoca
apari(iei sale, capita-lismul avea
nevoie de muncitori dispuşi sâ fie
utilizaţi în economie, de dragul
conştiinţei. Astăzi capitalismul
domină societatea şi nu mai are
nevoie de recompense cereşti
pentru a-i constrînge pe mun-citori
să munceascâ.
263
 300. în privinţa acestor
cunlra<Jic(ii şi cvolulii, vezi H.
Levv în cartea citata anterior.
Atitudinca profund ostila
monopolismului, caracteristica
Angliei, a opiniei puhlice s-a
născul din punct de vedere istoric
din unirea luptei penlru pulerea
politică împotriva Coroanei —
Parlamentul ccl lung i-a cxclus pc
monopolişti din rîndurile sale —
cu motivelc ctice ale
puritanismului §i cu intcrcsele
economice ale capitalismului
burghez mic şi mijlociu împolriva
magnaţilor financiari din sccolul
al XVII-lca. The Declaration of
the Annydin 2 augu.st 1652,
prccum y peliţia lcvcllcrilor din 28
ianuaric 1653 ccr, în afara dc
înlaturarca accizclor, vamilor,
impo-zitelor indirecte şi
introduccrca unei .s/'nr/e l:i.\ pc
f.sr.ito*', dcci five tradc", adica
înlaturarca oricaror îngradiri
monopoliste alc comcr-(ului în
intcrior şi cxtcriur, considerîndu-lc
drcpl îiic.'ilcari alc drcp-turilor
omului. Tol astlcl $i ..inarclc
protcsl".
301. Vezi în acea.sta privinta H.
Lcvy, Okon. Lihcral., p. 51 ş. urm.
302. Faptul că accle coniponente
alc caror radacini religioase nu au
fost cercetate aici, în speţa
cnun(ul:.„honcstv in tlic best
policy" (explicaţia data de
Franklin crcditului} sînt de origine
puritana apar(inc unui contcxt
înlrucîlva dilerit (vezi m accaslă
privinla stu-diul urmator). Aici nc
vom mulţumi sâ redam doar
urmaloarea observa(ie a lui J.D.
Rowntrcc (Quakerism, Pa.st aiid
Prcfsent, p. 95/6) asupra carcia
mi-a atras atcnpa Ed. Bernstcin:
„Is it mcrely a coin-cidence, or is
it a consequcnce, thal thc loftv
profcssion of spirilual-ity madc by
thc Fricnds has gonc hand in hand
wilh shrewdncss and tact in the
transaclion of mundanc atfairs?
Real picty favours the success of a
tradcr by insuring his inlcgrily,
and foslcring habits of prudence
and forethought: — important
items in obtaining lliat standing
and crcdit in the commcrcial
world, which are requisitc for the
steady accuinulalion ol'weullh."'"
(Vczi sludiul urmator). „Cinstit ca
un hughcnol" cra in .sccolul al
XVlI-lca u cxprcsie la fel de pru-
vcrbială ca oncslitalca Dlaiidc/ilor
pc carc a adniiral-o Sir W. Temple
' 0 singură taxa
pe proprietate. "
Comeiţ liber.
•" Este doar o coincidenţă sau o
consecinţă faptul că profesiunile
înalte ale spiritualilâpi îndeplinite
de prieteni au mers minâ-n inînă
cu şirelenia şi tactul în tranzactii
de afaceri lumeşti? Pielatea
adcvâralâ favonzează succesul
unui comerciant, asigurîndu-i
integritatea şi stimulînd fbrmarea
unor obiceiuri de prudenţă şi
cumpâlare: — puncte importanle
în obţinerea acelui statut şi credit
în lumea comercialâ care sînt
necesare pentni o acumulare
conslanlâ de averi.
264
şi, un secol 1; i tîrziu, accca a
englczilor, în compara(ie cu conli-
nentalii, carc nu trccuscră prin
accastă şcoala clică.
303. Bine analizat în Cnn'lhc, dc
Biclschowsky, vol. II, cap. 1-8.
Cît priveştc cvolulia „cosmosului"
ftiinfilic, o idec înrudila este
exprimata şi dc Windclband la
sllrşilul lucrarii sale Bliitezeit der
tlcinschcn Philowphic (vol. II din
G'fM.'/i-1/. nfnere/i Philwophie).
304. Sitints' E\cihi^tiny Rc^l.
cap. Xll.
305. ,JM-ar pulca oarc hatrînul
cu cci 75 000 dc dolari ai sâi pe an
sa sc relragă din afaceri? —Nu!
Faţada magazinului trcbuic
cxtinsa cu 400 dc picioare. Dc cc?
— Thal lienl'i c\'er\'thini!*, zice
cl. — Seara. cînd so(ia şi liicclc
lac lcclură în comun, el tînjeşte să
se culcc, duminica sc uila la ccas
din cinci în cinci minule, aşleptînd
srîrşitul zilci: cc cMslcnţa ralala'"
Asltel şi-a rczumat ginercle (emi-
gral din Gcrmania> ;il uimi i.liY-
snx'i.l-in.in dc Irunlc diiitr-un oraş
dc pe malul rîulni Ohio opinia
asupra accsluia din uirna, o opinie
pc carc „balrînul", la rîndul sau.
lara îndoiala ca ar t'i considerat-o
tolal lipsita dc scn.s şi un simplom
al lipsci dc cnergie lipic gcrmana.
306. Chiar şi acca.sta rcmarca
(ramasa aici neschimhala) ar
trebui sa t'i putut arata lui
Brentano (/oi-. cit.) ca nicKxlata
n-am pus la îndoiala iinportanla
(/e MIU' •\tnluli>;tiv a accstuia.
Recent Borinski subliniaza din
nou cu pulcrc. în Ahli.nnll. dcr
Miinclicner AĂ". der VV'y.s',..
1919, ca nici umai)ismul nu cra .J-
aţionalism" pur.
307. Nu dc accasla prohlcma. ci
dc Relorma în general, în spc-cial
dc cca a lui Luthcr. sc ocupa
discur.sul acadcmic al lui Bclow:
D;f L/rs.ic/H'n dc-r Rftonii.iiion
(Frciburg. 1916). Pentru (ema
tratată aici. inai alcs pcnlru
controvcrscle pc care le-a
provocat acest studiu. annntim
lucrarea lui Hcrmelink,
Rftomi.tliiin und Grgen-
rc'/onn.'irion, care iîisa sc rctcra in
primul rînd la allc prohleme.
30î(. Caci sludiul dc mai sus s-a
rctcrit în m(x) intenţional numai la
rclaţiile în care o innuenţă a unur
conţinuluri de conştiinlâ reli-
gioase asupra vicţii cullurale
„malcriale" este într-adevăr
indubi-tabila. Nimic nu ar li lost
mai uşor decît de a se merge mai
deparle calre o „conslrucpc"
rormala carc sa dcducu logic din
ralionalismul prolcstanl lol cc
c.slc „caraclcristic" cullurii
mtxlcrne. Darprclerăm sa lasam
ascnicnca lucruri pe scama acclui
tip dc diletanţi care cred într-o
„unilate psiho-socială" şi în
posibililalca de a o rcduce la o
^mgui'n Ibrffîula. — Să rnai
obscrv'am că, lirc^le, pcrioada
;Mi(e-no.ir.î cvoluliei pe care am
analizat-o aici a dczvoltarii
capitaliste a fost
pretutindeni^codcterminatâ de
influenle creştine, alît inhibitoare,

265
cît şi stimulatoare. Natura lor va
fi dezbătută într-un alt capitol. De
altfel nu este sigur dacă dintre
problemele creionate mai sus una
sau aha va mai putea fi discutată
în cadrul acestei reviste, dat fiind
pro-filul ei. Pe mine nu mă atrage
într-o măsură prea mare scrierea
unor cărţi stufoase care s-ar
sprijini atît de mult, curn ar fi
cazul aici, pe lucrările altora
(teologice şi istorice). (Las aici
aceste propoziţii nes-chimbate.)
— Pentru tensiunea dintre idealul
de via(ă şi realitate în „perioada
capitalismului timpuriu"
dinaintea Reformei, vezi Strieder,
Studien zur Geschicfîte der
kapitalist. Organisations-formen
(1914), cartea a II-a (şi contra
scrierii lui Keller citată mai
înainte şi utilizată de Sombart).
309. Gâsesc că această
propoziţie şi observaţiile şi
remarcile imediat anterioare ar fi
fost suficiente pentru a se exclude
orice neînţelegere în privinţa
scopului pe care a vrut să-1
realizeze acest studiu şi nu găsesc
nici un nwtiv pentru un adaos. în
locul conti-nuării directe
intentionate la început, în sensul
programului de mai sus, m-am
decis, în parte din motive
neprevăzute şi în special din
cauza apariţiei lucrării lui E.
Troeltsch SoziaUehren der
christlichen Kirchen (în care
multe din cele ce aş fi vrut eu să
discut sînt tratate într-un mod de
care eu, ca neteolog, n-a§ fi fost
în stare), dar în parte şi pentru a
elibera acest studiu de izolare şi a-
1 integra în ansamblul dezvoltării
culturale, să pun pe hîrtie mai întîi
rezultatele unor studii
comparative, privind corelările
u/uv'erea/-istorice dintre religie şi
societate. Acestea urmează aici.
Ele sînt precedate de un scurt
studiu ocazional de explicare a
conceptului de „sectă" utilizat mai
sus şi în acelaşi timp de expunere
a importanjei concepţiei puri-tane
cu privire la bisencă pentru
spiritul capitalist al epocii
modeme.
 PROTESTANTISM ŞI
CAPÎTALISM

Deşi au trecut peste 70 de ani

de la moartea sa, Max Weber este
considerat unul dintre mani
gînditori contem-porani, unii
exegeţi neezitînd sa-1 piivească
drept cel mai mare sociolog al
tuturor timpurilor.
Contemporaneitatea lui Weber nu
decurge numai dia faptul ca este
cel mai citat sociolog, ci, în
primul lînd, din actualitatea
aiiallzelor sale şi din permanenta
reconsiderare a contribuţiilor
sale metodologice şi
epistemologice. A creat o opera
impresio-nantă, care în România
ultimelor decenii a fost cunoscută
doar de w număr restrîns de
specialişti. La acest fapt au
contribuit două situaţii. Mai întîi,
o limitare de ordm edi-tonal:
absenţa tradiicerilor în limba
română a principalelor opere ale
sociologului german. în al doilea
lînd, o limitare de ordin
ideologic: Weber a fost
considerat unul dintre principalii
adversaii teoretici şi ideologici ai
lui Karl Marx. în consecinţa,
opera sa trebuia ţinută departe
de cei pe care i-ar fi putut
influenţa.
Este un merit remarcabil al
Editurii „Humanitas" de a oferi
cititonlor români o parte dintre
manle creaţii ale lui Max
Weber. Cuprinderea Iwrării
Etica protestantâ şi spi-ritul
capitalismului în această
inifiativă nu este întîmplă-
toare. De la apanţia ei,
această lucrare a provocat
aprinse controverse care au
au îacetat nici astăzi.
Controverse de ordin istoric, în
primul lînd, dar şi de ordin
actaal prin punerea îa
corelafie a două categorii mari
de fapte: religia şi dezvoltarea
ecoaomică.
267
 Capitalisnnil. ca tip ilc
orgiwizurc ccoiwmica. n
condus la o dezvoltarc f^rS
preccdcnt a societilţilor.
njungiml .s;î fie considcral la
nivclul siiiiiiiliii conwn. cît şi nl
iinnr conccpţii idcologicc. drcpt
singura cnlc r:i}ional:î dc dcz-
voltm'c nwdcn]:}. Cnpitiilisnnil
n npuivt înlr-o uiniinită piute u
luinii — Eiiropu occidciituli'i —
^i s-u cxtins ircptnl. ajunguid
un sisfem dc orgtuiizm'c
economicî dc ciipriiiderc
nwndială. Ciim sc cxpIic'S
fapluf a} cl u apHnit inli'-o anu-
mită zonă. că a rciişit doar 111
wiiiniie •••ocicti'Sţi. i:ir în altclc
nu? Accfstca ^înt întrch.li'ilc
prnicipnlc ln carc Wchcr oferă
iin n'îspun.'i in hicnircn sa.
Răspiinsurilc datc dc Wcbcr
au dohuidit în iilliinii aiii o
actiialitate ncbâniiiul.
ŢSiilc /b.s/c socialistc .->int în
pre/.cnt în t'aţn iiuor nni opţiiini
în ccca cc piivcflc nwdelclc dc
dezvoltare. Dinlrc accslc
modclc. cnpitalisnwl c.s/c privit
drept iina dintrc cclc mai
siinn'c posibilită^i. Va rciişi
îns^ capitalismiil în ^în/c cst-
ciiropcnc /;i i'cl dc binc ciun u
rcuşit îii Eiiropu dc vcst, în
Stittclc fJnilc ulc Anicricii,
Caiiadu, Ausli'alin. Japonia
saii îii allc iiîii ciipruisc 111
culc-goria celor puternic
dczvollalc'?
Pentru a puteu da un răspiiiis
crcdibil ]a accastă intre-bare,
cimoaştcrca analizci istorice
pc care Wcbcr o face gcnczci
cupitalismului estc dcoscbit dc
iililă. Nu ninnai penliv
speciuH^u 111 donicniuJ
ftiin{ch)r sociulc şi politicc, diir
§i pcnuv cci caiv sc ocupă dc
cltiborarca politicilor
econoniice şi socialc.
Paradignia aptiii{ici
ciipitulisnuihii ^i u dczvollăiii
cco-nomice şi sociale w
general claborată de Karl
Marx conti-nuă să fie foane
prczentă în gîndirea şi acţiiinilc
oamcmlor politici din fostele
{ări socialiste. Pentru a putea
fi înţeleasă de un numar cît
mai mare de oamem, această
paradlgmâ a fost simplifîcată
pînă la grotesc. Dezvoltarea
economica şi sociala (m spe{ă
cea dc lip capitalist) a
fostposibUă datorita
268
dczvoltării torfclor produclive
(uwvapile tclinicc. creşlerea
calificării forici dc miinca.
pcrlccţionărilc în orgaiuzarea
prodiic}ici) carc, ln lîndul ei, a
dclcrmmat pcileclionarea
rclaţiifor de prodiicţic şi
dczvoltarca iinci anumite
supra-stmctun idcoJogicc şi
inslilufiona]c. Schcniatizînd
foanc nuill pai'adigina
niai'xi^la. dczvollarca
cconoinicii şi socială ar t'i
posibilă ducă s-ur usigura o
bază feluiică modcniă, un
voluin sut'icicnt dc niarc dc
capitaf, o foilă dc niuncă cali-
ficulil şi compctcn[clc
miinugcrinlc ncccsurc. In rcst.
nu ar nmi l'i dccit o problcină
dc limp. Ouincnii nr trehui dour
să aşteptc buiefnccrilc iinci
dczvoJlăii sigiire.
Evolufia diii iiltiinclc dcccnii u
miiltor ţări din Africa, Aincncn
Lafinil şi Asiu dovcdcştc c<î
accastă schcmă de gîiidirc şi
dc acfiiinc .wciulă u condus îii
puţinc cazuri la rczultntclc
sconnitc. Annliftn uccstor
siluaţii au fbsf nedu-mcriţi dc
fnplul cS moddiil dc dczvoltarc
capitalist carc a condus la
rc/ultatc alil dc biinc m rcgiiinilc
în care a apiîiiit nii a diis lu
rczultittc similni'c şi în
altc ?.one. Conchizia a fost că
în dezvolt.ircn capitafismiilui
intervin miilt mai nwlţi fuctori
dccîl sînt aviifi în vcdcrc în
piiradigma marxistă. Pentru a
îiifclcgc roliil acestor factori.
uiiiilizii liicrăiii fiii Weber Etica
prote.stanta şi spiritul
capitalismului rcdevuie foartc
iililă şi actuulă.
Ciipitalisnwl a apariit într-o
zonă gcografică in care iniţiaf
nu sc îmivncaii complct
prccondi}iile stabilite în
paradignia marxislă. lnovarHe
tchnologicc din A^iu dc .suri-
c.sf nu nii condiis ln schimbăi'i
iinpomuUc in domeniul
cconomic .>/ .sor/»(/. Unclc
dinlrc ucc'iic ino\':i}ii tiu l'osl
preluatc de Eiiropii occidcntnlă
şi ulilizate in fonne noi de
orgaiiizare cconoinică. în timp
ce zoncle în cai'c ele uu t'ost
produse au rămus vremc
mdefungată neschimbnte în
struc-tunle lor economice şi
sociale.
Din punctul de vedcre al
disponibUităfUor în capital,
alte zone din Europa (Spaiiia,
Portugalia şi, partial, Franţa)
269
erau într-o situaţie mult mai avantajoasă. Cea
mai mare parte a aurului şi argintului care
provenea din Lumea Nouă nu făcea decft să
tranziteze pnn metropolele spa-niolă şi
portugheză. Ţările de Jos care erau în acea vreme
coloaii spaniole beneficiau mai mult de bogaţiile
Lumii Noi. Afluxul de capital a detenninat în
Spania chiar un anumit declm al producţiei
inteme. S-au extins aspiraţiile nobiliare şi,
decurgînd din aceasta, dorinţa de a nu mai
muaci. Spania a fost nevoita să plătească sume
tot mai man pentru importunle de produse
necesare consumului alimentar şi de produse
manufactwate. Ţările precatolice, deşi dispuneau
de capitaluri importante şi de unele dintre cele
mai avansate tehnologii ale vremii, au cunosciit o
dezvoltare capitalistă relativ tîrzie. Pentm ca noul
sistem de organizare economică de tip capitalist
să poată să apară §i să se extindă au fost
necesare combinarea mai multor factori şi
manifestarea unora care nu se regăsesc în cele-
lalte zoae ale lumii. Acest factor deosebit este
identificat de Weber în corelaţia dlntre etica
rellgioasă §i comporta-mentele economice.

In concepţia lui Weber, comportamentele

economice au un conţinut etic intrinsec. Pentm
omul modem, munca este o datone, un semn de
virtute şi o sursă de satisfacţie personală. Aceasta
este o trăsătură a „omului capitalist modem", dar
ea are o origine transcendentală. şi o semni-
ficafie religioasă evidentă pe care sociologul
german îşi propune să o reliefeze.
„Spiritul capitalismului" la Weber are o
semnificaţie care contrastează. cu ua alt tip de
activitate pe care el îl desenwează ca fiind
„tradiţional". Comportamentul tradi-ţional este
evident atimci cîad muncitorii prefera muncă mai
puţină în loc de bani mai mulţi, cînd în orele de
muncă wmaresc maximum de coafort şi mmimum
de efort, cînd se dovedesc incapabUi să se
adapteze la noile metode de

270
munca. El se manifestă atunci cînd întrepnnzătoru
se concentrează pe o gamă diversificată de
produse şi nu pe producţia de calitate
standardizata, cînd ntmul muncii lor este inegal,
cînd se mulţumesc cu venituri care permit o viafă
confortabilă şi cînd relaţiile lor cu lucratorii,
negus-torii §i concurenţii sînt mai curînd
personale şi directe. Alte trasaturi ale spintului
tradifional sînt zgîrceniaşi lipsa de scrupule în
organizarea afacerilor.
Treptat, acest „spirit tradiţional" a cedat locul
iinui nou spirit orientat după anumite pnncipii
morale. Chiar dacă el se mai practica, aşa cum a
fost cazul la sfîrşitul Evului Mediu tîrziu, a
început să fie disimulat, toleranţa publică faţă de
el diminiiîndu-se mult.
Deosebirile dintre cele două tipuri de
comportamente se pot observa §1 în modul în
care întrepniizătorii urma-resc cîştigul.
întreprinzâtorul tradiţional dobîndeşte cîşti-gul
prin camătă şi circulaţia banilor, prin
participarea la finanţarea unor tranzacţii politice
cum ar fi revoluţiile, războaisle, confruntănle
între grupări politice, piin ex-ploatarea colonială
sau fiscala, piin utilizarea forţei de muncă
aservite, pnn comerţul monopolist cu colonille
sau prin utilizarea a diferite metode de
impozitare. Cîştigurile reallzate dui acest
comportament depindeau foarte mult de
fluctuaţiile politlce.
în contrast cu acest comportament,
capitalismul ur-măreşte cîştigul în mod raţional,
prin comercializarea continuă pe o piafă liberă,
dar doininată de regull_şi legi, prin dezvoltarea
de îatreprinderi productive care folosesc contuiile
contabile, prin operaţiile fînanciare, pnn
tranzacţiile speculative cu buauri standardizate,
prin administrarea permanentă a organismelor
politice, prin dezvoltarea între-pnnderilor
orieatate îh fimcţie de obţinerea profitului pe
tennen luag.
271
 Capitalisnwl cslc o organizarc
cconomica de tip raţional care
cuprinde întreprindcii bazate pe
invcstiţiile pe tenmn lung, pe
Hbci-tatea juridică a forţei de
muncă, pe divi-ziunea
planiFicată a muncii în cadrul
ÎDtreprii'ideni şi pe alocarea
factorilor dc producţie în functie
de cerinţele pieţei.
Considerat Ja nivcliil
coinpoilainentului individual.
spi-ritul capitalist nu estc o
invcn{ic absoluta a epocii
niodeme şi a iinei aiiumite zonc
geograficc. întotdeauna au
existat întrepnnzăton cai'c şi-au
condus în niod sistematic at'ace-
nle, carc au muncit mai miilt şi
mai grcu dccît oricare dmtre
lucrălorii lor. carc au aviit iin
consum modest şi §i-au folosif
economiHc pentiv a lc investi. în
perioadele prcnwderne. aceştiu
aii constituit însa cazuri izolate
şi nu aii putut impiinc o noua
ordine cconomică. Pentm ca noul
comportamcnt sa sc gcncrafizcze
în înlreaşa socictate. a fost
necesar ca cl sa-şi aiba originea
nu în comportaincn-tele
individuale ci în ccva conwn
tuturor membrilor unei societăfi,
ceva care să fic acceptat ca de la
sine înţelcs. Acest ceva comun
majontăiii membrilor unei
societă^i este identificat de caire
Weber în etica protestantismiilui.
în sccolul al XVI-lea. în vestii]
Europei s-au înrcgistrat, pe de o
parte. o iiitensificare a activităţii
economice şi coinerciale, iar pe
de allă parte. o iiitcnsificare a
activită-filor rclişioasc prui
Rclonna. Accaslă silua^ie este
aparent paradoxală. întrucît
iiitcnsit'icarea activităţii
religioase şi intensificarea
aclivilă{ii econoniicc sfnt. în nwd
obişnuit, incompatible.
Expenen(ele nwltor societăţi
probează ca iatensificarea
activitătii religioasc este însoţită
de o dinu-nuare a preocuparilor
pentru aspectele laice, iar
intensifî-carea activităţilor
ecofioniice eslc însoţită de o
scădere a pietismului sau chiar
de indiferenţa religioasă.
Societăţile care au îmbraţişat
protestantisinul au făcut însă
excepţie de la aceste regularităţi
istorice.
272
 Pentm a explîca această
excepţie, Weber procedează la o
analiză comparativă a
doctrinelor teologice dominante
în perioada capitalismului
timpuriu. Aceasta analiză îl
conduce la concluzia existenţei
unor putemice legătun între
modelele comportamentale,
conceptele eticii seculare §i
doctrinele religioase ale
protestantismului. De aici nu tre-
buie să tragem concluzia
căpănnţii Reformei au urmănt în
mod deliberat promovarea
„spintufui capitalismului". Weber
afirm& doar că doctnnele
protestante conţin în mod
implicit încurajăn ale noului tip
de comportament eco-nomic,
cum este cazul, în special, cu
doctrina predestmării.
Sub acest aspect,
protestantismul a marcat o
diferenţiere evidentă în raport cu
catolicismul. în doctrina catolica
(§i în cea ortodoxă), Dumnezeu
este biin şi îndurător. Faptul de a
fi ales sau damnat depinde în
mare măsură de com-
portamentul indivizilor, de gradul
în care aceştia respectă pomncile
divine. Niciodată nu este prea
tîrziu pentru a intra în graţia
divină. Chiar şi cele mai
cumplite păcate pot fi iertate, cu
condiţia ca păcătosul să-şi
recunoască greşe-lile şi sa se
conducă în continuare după
preceptele divine.
Protestantismul introduce o
concepţie noua asupra pre-
destinării. Faptul de a fî ales sau
damaat este stabilit de Dumnezeu
de la începutunle timpurilor şi
pentni tot-deauna. Omul nu
poate şti dacă a fost ales sau
damnat, pentru ca o asemenea
ştiinţă ar însemna ca el să poatâ
pătrunde misterele divine şi să-
şipoată negocia destinul cu
Dumne-zeu. în cele din urma.
aceasta ar însemna o
neînţelegere a atotputennciei şi
atotştiinţei lui Dunmezeu. Starea
de graţie sau de damnare este
hotăiîta de o putere absolută şi
nu depinde de ceea ce face omul.
Doctrina protestantă a
predestinani produce, pentrv
început, o stare de inconfort
psihic. întmcît nu mai poate
coopera cu Dumaezeu la făunrea
propnului destin şi aici
273
nu-i poate patrunde misterele,
individul trăieşte o stare
dramatică, de permanenta
incertitudine. Doctrina pre-
destmării elaborata de Calvin
(1509-1564) oferă un răspuns
la această nelinişte.
Conform acestei doctrine, ceea ce ştim este doai
faptul că unii oameni sînt aleşi, iar alţii sînt
damnaţi. Cum a luat Dumnezeu aceastS decizie nu
ştim şi nici nu putem aplica pnncipiile justiţiei
pămînteşti la hotărînle divine pentm ca am da
dovadă de lipsă de credinţă. în faţa acestei decizii
implacabile, omiil devine neputincios. Biserica,
preotul, sacramentele nu-1 pot ajuta. Nici
Dumnezeu însiişi nu-l poate ajuta pentm că ar
însemna că a greşit îa deciziile sale originare.
Soluţia oferită de Calvin este ca omul să se
comporte ca şi cum ar fi ales §i să respingă. orice
îndoială ca pe o tentaţie a diavolului. Pentm a-şi
depăşi îndoielile şi a se convinge ca se numară
printre cei aleşi, omul trebuie să lucreze în
permasenţă în slujba lui Dumnezu şi să se com-
porte ca un ales. în absenţa oricărui mijloc magic
de a atinge starea de graţie, omul nu are altă
soluţie decît de a duce o viaţă ascetică. Tocmai în
acest comandameat al eticii pro-testante este
identifîcată de catre Weber legatwa dintre
calvimsm §i „spiritul capitalismului".
Doctrina predestinării şi alte doctnne teologice
conexe încurajează viaţa activa, munca. Doctrina
piiritană argu-mentează credincioşilor faptul ca.
munca este singura apărare împotnva tentaţiilor, a
îndoielilor. Credinciosul trebuie să folosească
fîecare clipă din viaţa sa pentru a servi gloria lui
Dumaezeu şi peatru a dobîndi îocrederea asupra
„alegerii" sale. A folosi viaţa în conversaţii inutile,
în petrecen de societate, dormind mai mult decît
este aecesar pentru menţinerea sănătăţii, chiar şi
îa mgăcium este rau peatru ca omul se sustrage
astfel delao viaţă activă care este singura
conformă cu censţele lui Dumnezeu. Munca
perpetuă este modul de viafă poruacit de
Dumnezeu

274
caruia fiecare om trebuie sa i se conformeze.
Utilitatea muncii este judecată după rezultatele
bwie obţinute, care la rîhdul lor reprezintă semne
ale graţiei divine. Profitul şi bunăstarea sînt
condamnabile numai daca ele conduc la lenevie şi
delasare. Dimpotrivă, daca sînt rezultatul înde-
plinini obligaţiilor, ele sînt de apreciat ca darun
ale lui Dumnezeu pe care omul nu le poate refuza.
Atita timp cît este rezultatul unin efort permaaent,
dobîndirea de cîştigun este o obligaţie, o datone
pentru întreprinzător.
Doctrina puritană se opune, de asemenea,
slăbiciunilor emoţionale în viaţa personală.
Exagerarea relaţiilor emo-ţionale dmtre oameni îi
plasează îa pericolul de a se lasa pradă idolatriei.
Orice clieltuială este suspectă din puact de vedere
moral dacă ea serveşte plăcerilor, pentm că omul
este doar un servitor care trebuie să dea socoteală
pentru toate bununle pe care Dumnezeu le-a pus la
dispozifla sa.
Munca dcsfăfiirată conform comandamentelor
lui Dum-nezeu este singurul mijloc de a. obţine
certitudinea asupra graţiei divine.
Comportamentele întreprinzatorilor pro-testanţi
dm secolele al XVI-lea §i al XVII-lea sînt o reflec-
tare a acestui principiu etic dedus din doctrinele
religioase. Munca permanenta, pietatea,
simplitatea §i autocontrolul în toate acţiimile sîHt
trăsătun care se generalizează rapidpe maswa
statomicini protestaatismului.
Analiza doctrinelor teologice şi a scnenlor
pastorale din cadrul protestantismului pune în
evidenfă faptul ca acestea conţin în mod intrinsec
ideile încurajării^plani-ficării şi urmănni
permanente a cfştigului economic. în acest fef,
protestantismul ca mişcaie religioasa a influenţat
dez-voltarea culturii materiale şi a imprimat o
tendinţa gene-rală activităţilor oamenilor.
Impulswile psiliologice care-şi au ongiaea îa
credinţele şi practicile religioase au dat wi seas
vieţii cotidieae a oamenilor şi i-au determiaat să
adere la acestsens.

275
 Weber nu a îatreprms o analiză
în sine a ideilor reli-gioase, ci şi-
a concentrat analiza asupra
modului în care doctrinele
Reformei şi morala puntanilor au
devenit un mod de viaţa pentru
un întreg grup de oameni. Pentru
a raspunde la această problemă,
el a fîcut o analiză specială. a
comunităţilor sectare. Sectele
protestante §i asociaţiile
voluntare din Statele Unite sînt
folosite de el ca explicaţii ale
mecanismului social prin care
stmcturile morale ale puntanilor
au putut fi introduse îa societate.
Sectele puii-tane sînt un caz
special de organizaţii voluntare
în care aderenţii duc acelaşi mod
de viaţă şi urmăresc sa-i excludă
pe necredincioşi de la viaţa
internă a grupului. Membrii
sectelor îşi dezvoltă un puternic
sentiment de solidaritate pe baza
credinţelor comune şi a
convingeni că ei sînt cei aleşi de
Durnnezeu să stabilească o
aristocraţie spiritiială separată
de restul lumii. Membrii sectelor
trebuie sa pro-beze în pemanenţă
că ei deţin calităţile pentru care
au fost admişi. Credinciosul
trebuie să facă proba în faţa
celorlalţi membri ai sectei, dar în
primul rînd trebuie să-şi probeze
acest lucru sie îiisuşi. Toată viaţa
este pentru crediacios o
permanentă probă.
Organizarea socială a sectelor
a ofeiit mijloacele prin care etica
puntanismului a fost asimilată
modului metodic de viaţă.
Modelul sectelor puntane a fost
preluat şi de către alte
congregaţii şi comunitaţi
religioase.
Evitînd reducţionlsmul, Weber
arată că etica protes-tantă a fost
doar unul dintre multele
fenomene care au condus la
creşterea raţionalismului în
diversele aspecte ale vieţii
sociale. Rafioaallsmul s-a
manifestat îndeosebi îa civilizaţia
vestică şi este într-o măswă
importaată corelat cu
dezvoltarea capitalismului.
Rafionalismul a fost folosit îa
Vest îa cunoaşterea şi observaţia
ştiinţifică, în utilizarea metodelor
experimeatale, în analiza
istorică, îa juiis-prudeaţa, îa
organizarea adnunistraţiei şi a
activităfilor
276
economice. Deşi Onentul a fost
foarte avansat în nwlte domenii
ale cmoaşterii, sistematizarea
raţională a Occi-dentului i-a fost
totuşi strauiă. La o asemenea
evoluţie a Occidentulin au
contnbuit şi ideile religioase.
Generalizînd analiza, Weber
afîrmă că anumite aspecte ale
cultum modeme au fost
determmate de forţe religioa-se.
Precizarea intensităţii acestor
legătun arnecesita studii mai
numeroase şi mai amănunţite.
Sociologul german afirmă că
între protestantism şi capitalism
este o legatură. incidentală şi nu
o dependenţă cauzală absofută.
Lucrarea sociologului german
este mai curînd o formulare de
ipo-teze pentru cercetări viitoare.
Asemenea cercetări s-ar putea
refen la modul în care
raţionalismul ascetic al puri-
tanilor a afectat organizarea
vieţii de zi cu zi a grupurilor
sociale, începînd cu
congregaţiile şi terminînd cu
statul naţional. cum se
relaţionează el cu raţionalismul
umanist, cu empirisnwl ştiinţific,
cu dezvoltarea tcfmologiei
moder-ne şi a culturii.
Ipotezele formulate de Weber
au fost preluate şi anali-zate şi
de catre alţi sociologi* care au
evidenţiat modul cum s-au
combinat influenţele ideilor
religioase şi ale altor factori în
geneza capitalismului: uiovaţiile
telmice, afluxu-
' Ca orientare generalâ, teoria
lui Weber este consideratâ o
ipotezâ plauzibila. Puncte de
vedere în sprijinul teoriei sale au
fost fonnulate de către R. H.
Tawney, Religion and the Rise of
Capitalism, New York, Harcourt
Brace Jovanovich, 1926; H. M.
Robertson, Aspects of the Rise
ofEconomic Individualism,
London, Cambridge University
Press, 1933; R. Bendix, Max
Weber. An Intellectual Portrait,
London, Methuen & Co. Ltd.,
1959; J. Cohen, „Rational
Capitalism in Renaissance Italy",
în American Joumal of
Socioîogy, 1980, 85;
R. Collins, „Weber's Last Theory
of Capitalism: A
Sistematization", în American
Sociological Review, 1980, 45.
Puncte de vedere în contradic(ie
cu cele susţinute de Weber au fost
formulate de A. Fanfani,
Catholicism, Protestantism and
Capitalism, New York, Sheet &
Ward, Inc., 1955 şi de K.
Samuelsson, Religion
aadEconomic Action: A Cntique
ofMax Weber, New York, Harper
Torchbooks, 1961.
277
rile de bogăţii dui Lumea Nouă, expansiimes
CUPRINS
nelirnitată a pieţelor, marile disponibilităţi de forţă.
de muncă liberă din punct de vedere juridic. Aceşti
sociologi au arătat că pro-testantismul nu a condus
în mod necesar pretutindeni la cspitalism. De
exemplu, calvinismul transpus de olandezi şi de
hughenoţii francezi în Africa. de Sud, deşi este
similar din punct de vedere teologic cu calvinismul
INTRODU
euro-pean, nu a condus la capitalism. Dimpotrivă,
el a avut în Africa mai cwînd un impact conservator
CERE.
âecît inovator

NOTE ...... de Weber în Etica protestantă şi

Teoria dezvoltată
spi-ritul capitalismului trebuie percepută în
. pe care i le-a dat autorul ei: o teone
dimensiunile
de explicaţie regionala şi istorică. A face din
PROBLE
această teone un model explicativ general şi a o
contrapune altor teorii privind geneza capi-
MA.(cum ar fi teoria marxistă) ar însemaa
talismului
să-i atri-buim autorului o exagerare şi chiar o
NOTE......
eroare pe care nu le-a comis.
Prof. dr. IOAN MIHĂILESCU
...

II. ETICA
PROFESIONALĂ A
PROTESTANTISM
ULUI ASCETIC.
NOTE .....................
.....

PROTESTANTISM
ŞI CAPITALISM.
(Postfa(â de loan
Mihăilescu)
Aplrot 1993

Culegere şi

paginare

HUMANITAS

Printed by
META-PRINT 39
Silvestru, 2-
Bucharest
Pbone:
610.84.40
' 'l

Sî S

—<,„0 1— 1

iii trecut pcstc • :1,:;: 1

70 d ix Weber
csU- coi
gînditori coiitriii
lind sâ-1 „
privf.iM i r.pl i ^
)log al tuturor
>ca lui Weber U ilur. \ ^^
1 câ este cel ;
imiil rind, din ;n i ii t.il , 1'
lil.i- 3
;ile şi din prrii
i,l;, ^
iiilribiiţiiloi siilc i
•logice. A crf.it i
i in Roin.liii.i • .cr.i
ire
o.scută do;ii dor
alişti. La .icesl ii ni.ir
t • .111
liiiiţii. Mai mlii. l iit;i-
i>
ial: absentsi ,
;i principalrlor o|)i ilnr 1 "
i;in. Jn al ..1. pl. .
doile<i 1 J, u ! j
ideologic:
Welu tnsl ;
ntre
princiiialii ;i( ,..11
Uici ai lui Karl
su trebuia lll
| ..rlf11 '
(1 putut , 'il'
inlluent IOAN
Mlll \

Max \\il)t