Marin Lavinia

Cl a-X a E

Mase plastice
Inca din antichitate oamenii au folosit materiale naturale ca :
lemnul,pielea, bumbacul, lana, matasea, pergamentul, papirusul. In
India antica se utiliza shellacul, o rasina naturala, pentru acoperirea
obiectelor din lemn, iar in Roma antica se utiliza o rasina naturala,
fosila denumita amber.
La mijlocul sec.al XVII-lea s-a descoperit gutaperca, o rasina
naturala folosita la izolarea cablurilor, a carui inlocuire cu materiale
sintetice s-a realizat in 1940.
Incepand cu a 2 jumatate a sec. al IX-lea au aparut materiale noi,
care au determinat o adevarata revolutie in dezvoltarea stiintei si
tehnicii si anume materialele polimerice(polimer). In anul 1833 J.
Berzelius defineste pentru prima data notiunea de polimer care sta la
baza chimiei macromoleculare.
Materialele plastice sunt materiale tehnologice in compozitia
carora intra un polimer, un plastifiant care imbunatateste si conserva
proprietatile fizico-mecanice, o umplutura inerta si uneori un colorant.
Polimerii sunt molecule mari (macromolecule) constituite prin
unirea intre ele a unor molecule mai mici numite monomeri. Ca
monomeri se folosesc alchene sau derivati ai acestora, denumiti in
general monomeri vinilici.
Molecula care se repeat poarta denumirea de mer(parte) si este
reactant. Produsul de reactie se numeste polimer. Numarul de
molecule de monomeri care intra in alcatuirea unei macromolecule de
polimer se numeste grad de polimerizare (n).
Mpolimer=n*Nmonomer
Polimerizare -> poly=numeros, meros=parti(limba greaca). De
exemplu, reactia de polimerizare a etenei se produce dupa urmatoarea
reactie chimica

n H2C=CH2 → (-H2C- CH2-)n

etena polietena
(monomer) (polimer)

Reactia de polimerizare consta deci in decuplarea unei perechi

de electroni ai leg, duble Π, care se pun in comun cu electroni ai
moleculelor vecine cu care reactioneaza si formeaza legaturi simple.
Marin Lavinia
Cl a-X a E

Polimerizeaza foarte usor compusii care deriva de la etena prin

substituirea unui atom de hidrogen cu un radical de hidrocarbura sau
cu alti atomi.
Exemple:

H2C = CH ; H2C = CH
│ │
CH3 CL
metilena clorurara de vinil
(propena)

nH2C = CH → ( - H2C - CH -)n

│ │
clorura de vinil policlorura de vinil

Reactia de polimerizare se mai numeste si reactie de poliaditie.

Acest tip de reactie este caracteristic substantelor nesaturate mai ales
celor cu legaturi duble

H2C = CH2 + H2C = CH2 → -H2C – CH2 – CH2 – CH2 –

monomer monomer dimer
+ H2C = CH2 → - H2C – CH2 – CH2 – CH2- CH2 – CH2 –
trimer
+ H2C = CH2 → - H2C – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 –
CH2
tetramer

In functie de proprietatile si domeniile de utilizare, polimerii se

impart in mai multe grupe, cele mai importante fiind: materialele
plastice, elastomerii, fibrele, adezivii si materialele peliculagene.
Proprietatile maselor plastice depend de natura polimerului, a altor
materiale adaugate, a plastifiantului, a umpluturii si a conditiilor de
prelucrare.
Polietena
Polietena(P.E.) a fost obtinuta pentru prima data in 1933, iar 3
ani mai tarziu s-a produs pe scara industriala in Anglia prin
polimerizarea etenei la presiune inalta.
Marin Lavinia
Cl a-X a E

Industrial polietena se obtine prin polimerizarea etenei lichide, la

presiuni mari (1000-2000 atm) si la temperature joasa(100-300 C) sau
la presiune joasa (pana la 5 atm) in prezenta catalizatorului Ziegler.
Polietilena are o structura filiforma; ea este alcatuita din
macromolecule liniare cu foarte putine ramificatii. Gradul de
polimerizare este de circa 1800. Este o masa solida, laptoasa sau
transparenta, flexibila sau rigida, cu rezistenta mecanica si electrica
buna. Are stabilitate chimica mare, fiind insolubila in apa si in alti
solventi. Temperatura de inmuiere este cuprinsa intre 110-150 C;
prezinta stabilitate termica ridicata. Polietena se utilizeaza ca material
plastic electroizolant in electrotehnica si electronica, la imbibarea
tesaturilor si a hartiei, la fabricarea ambalajelor, a foliilor a tuburilor si
conductelor, a vaselor de diferite forme si marimi si a multor alte
obiecte de uz casnic.
Foliile de polietena sunt permeabile la gazele din atmosfera, dar
sunt impermeabile la apa; ele au densitate mica, o flexibilitate ridicata
si o mare rezistenat la rupere. Pot fi sterilizate fara a-si pierde forma.
Sunt folosite si pentru protejarea rasadurilor in agricultura.
Permanent sunt cercetate si produse numeroase materiale
plastice cu proprietati noi, materiale mai rezistente, mai usoare, mai
ieftine si mai flexibile pentru constructia de locuinte si alte cladiri,
pentru avioane, automobile, trenuri si vapoare.
Cauciuc 1744 Francezul Charles Marie de la Condamine a
participat intre 1735-1744 la o expeditie stiintifica in Peru pentru
masurarea meridianului terestru.Coborand pe fluviul Amazon a
descoperit arborele de cauciuc in inima padurii tropicale si a notat
remarcabilele calitati ale sucului care se scurgea din acestia.
Vulcanizarea.Americanul Charles Goodyear lucra intr-o zi la un
procedeu de trate a gumei indiene.Intamplator au cazut cateva picaturi
dintr-un amestec de guma de cauciuc si sulf pe un disc cald.A obtinut
primul brevet in 1844 dar a trebuit sa duca o lupta continua cu un
mare numar de contrafaceri si a obtinut castig de cauza abia in 1852.
Cauciucul sintetic.In 1860 Englezul Charles G.William a obtinut
separarea izoprenei.Primele succese industriale au fost obtinute de
G.Bouchardot-Franta-in 1880 si Tilden-Anglia in 1884.Productia de
cauciuc sintetic (elastomer) a inceput cu adevarat in timpul ce;ui de-al
doilea razboi mondial pentru inlocuirea cauciucului natural.
Marin Lavinia
Cl a-X a E

Celofanul.In 1908, J.E.Branderberger, regenerand celuloza

pentru obtinerea fibrelor a obtinut un film transparent.L-au denumit
celofan, iar marca pentru aceasta denumire a fost depusa in 1912.
Bachelita 1909.Prima materie plastica sintetica a fost brevetata
de belgianul Leo Hendrik Baekeland (1863-1944) naturaliza
American.Baekeland a facut studii de chimie la Universitatea din
Grand, iar la 26 de ani s-a stabilit in SUA pentru a lucra intr-o
societate de materiale fotografice.
A inventat prima hartie fotografica “operationala” Velox pe care
a comercializat-o prin propria sa firma.Si-a vandut brevetul si
societatea in 1899 inventatorului George Eastman.In 1905 a inceput
cercetarile care l-au condus la inventarea bachelitei.
PVC.In 1913 profesorul german Klatte breveteaza polimerizarea
unui gaz, clorura de vinil. Fabricarea industriala incepe in 1931 iar in
prezent obiectele din PVC cunosc o multitudine de aplicatii: tevi,
marochinarie, izolatii electrice, etc.
Plexiglasul.In 1924 chimistii Barker si Schinner au obtinut o
sticla organica comercializata din 1934 sub numele Plexiglas.
Polistirenul 1933. Pus la punct de germanul Wulff, este folosit
pentru jucarii, ambalaje alimentare, carcase de radio, etc.in 1933 firma
BASF inventeaza polistirenul expandat (zapada artificiala) utilizat ca
izolant termic si element antisoc.
Nylon 1935.Numele este generic pentru poliamide. A fost
brevetat in 1937 de americanul Walace H.Carothers, director al
departamentului de cercetari fundamentale in fizico-chimie la firma
lui Du Pont de Nemours, elev al lui Lavoisier.Nylon a fost folosit
pentru confectionarea parasutelor utilizate la debarcarea din
Normandia. La sfarsitul razboiului, Nylon este simbol al
modernismului si prosperitatii. In 1964 a fost inventata o familie de
poliamide rezistente la temperature inalte: Kinel si Kapton.
Polietilena 1935.Polietilena de joasa densitate a fost obtinuta in
1935 de englezii Fawett si Gobson iar fabricatia industriala a inceput
in 1939.In 1953 germanul Karl Ziegler (premiul Nobel 1963) a obtinut
polietilena de inalta densitate, mult mai rigida. Din 1985 DMS
(Olanda) si Allied (SUA) folosesc o polietilena de 30 de ori mai
rezistenta la tractiune decat otelurile de greutate egala cu ea.
Peba 1981. Aceata familie de materiale sintetice (intermediara
intre cauciuc si plastic) a fost creata in 1981 de Gerard Eleens
Marin Lavinia
Cl a-X a E

(Atochem). Se foloseste pentru fabricarea incaltamintei si

echipamentelor sportive.