CURS 4

NURSING ÎN BOLILE RESPIRATORII

4.1 Probleme de dependență in bolile respiratorii

Una din problemele prioritare în cadrul manifestărilor de dependență o reprezintă
recunoașterea elementelor de semiologie respectiv cele trei categorii de semne clinice care dau
caracterul de urgență:
 Semne generale=febră,astenie
 Semne funcționale=cele spuse de pacient gen dispnee
 Semne fizice=identificate la inspecția pacientului
Asistentul trebuie să fie capabil să observe aceste semne şi să aprecieze caracterul
lor de urgenţă.
Probleme de dependență identificate în boli respiratorii sunt:
1. Alterarea vocii
2. Dispnee/ Ortopnee
3. Obstructia cailor respiratorii
4. Hemoptizia
5. Epistaxis
6. Cianoza
7. Durerea toracică

1)Alterarea vocii:
a) Manifestari de dependenta: Disfonie – raguseala
Afonie –imposibilitatea de a vorbii(fără voce)
Senzatia de sufocare - din cauza factorilor alergeni
-din cauza secrețiilor
b) Surse de dificultate: Inflamatie, infectie, reactie la alergeni

2)Dispnee:
a)Manifestari de dependenta:
 Respiratia de tip Kussmaul este o respiratie in patru timpi: inspiratie-pauza-
expiratie-pauza. Miscarile respiratorii sunt profunde si zgomotoase. Apare in coma
diabetica.
 Ortopnee
 Hiperventilatie
 Apnee
 Hipoventilatie
 Respiratia de tip Biot se caracterizeaza prin cicluri de respiratii intrerupte de
perioade de apnee de 5 pana la 20 de secunde. Este o respiratie agonica.
 Bradipnee
 Tahipnee
  Respiratia de tip Cheyne-Stokes este o respiratie periodica, caracterizata prin
alternante de polipnee si apnee. Respiratiile cresc progresiv in amplitudine si
frecvență, ating un apogeu, apoi descresc pana ce inceteaza. Perioada de apnee
dureaza 10 pana la 20 de secunde, dupa care ciclul reincepe.Acest tip de respiratie
se intalneste in insuficienta cardiaca stanga, in ateroscleroza cerebrala, in tumori si
accidente vasculare cerebrale, uremii etc.

b)Surse de dificultate:
 Boli ale inimii
 Boli ale cailor respiratorii superioare

3) Obstructia cailor respiratorii

a)Manifestari de dependență:
- Secretie abundenta
- Alterarea somnului
- Alterarea apetitului și a alimentației
- Respiratie dificila pe nas
- Cornaj (zgomot suierator)
- Tiraj (depresiune respiratorie a partilor moi ale toracelui, mai ales in epigastru,
supracostal, intercostal)
b)Surse de dificultate:
- Inflamatie, infectie
- Corp strain
- Deformari ale cutiei toracice/nasului
c)Obiective:
- Pacientul sa respire normal/liber
- Umidificarea aerului
- Hidratarea pacientului
- Educarea pacientului pentru a evita contaminarea mediului sau a altor persoane

4) Epistaxis – hemoragie nazala

Interventiile AM:
 Comprimam cu policele timp de 10 min cu ochii pe ceas, pe nara care
sangerează,obligând pacientul să stea cu toracele aplecat spre înainte.
 Comprese reci pe frunte, ceafa, nas
 Să nu vorbească

5) Hemoptizia
 Este o urgenţă ce impune un diagnostic etiologic în vederea elaborării unei conduite
adecvate. Caracteristici:
 sângele este roşu, aerat, puţin coagulabil(rămîne lichid), cu pH alcalin
 se poate repeta cu frecvenţă variabilă şi uneori de mai multe ori pe zi
 spre sfârşit cantitatea şi frecvenţa diminuă, iar sângele devine negricios, reprezentând
reziduul bronşic
În ceea ce privește conduita terapeutică imediată în caz de hemoptizie, există o serie de
gesture utile:
 pacientul cu hemoptizie confirmată
 se internează obligatoriu în spital
 aprecierea corecta a cantitatii de sange
 semne clinice de detresa respiratorie - care sugereaza gravitatea-insuficienta
respiratorie acuta.
 cercetarea semnelor clinice de anemie acuta (paloare, hTA, puls slab, filiform)
 semne de soc hemodinamic - in hemoptizii massive
 repaus absolut la pat, in pozitie semi-sezanda, daca este posibil pe partea leziunii;
 repaus vocal absolut.
 in primele ore sau zile, alimentatie formata exclusiv din lichide reci (compot,
sirop, limonada, lapte);
 punga cu gheata pe hemitoracele presupus bolnav sau pe stern. calmarea
bolnavului si pe cei din anturajul acestuia,
 manevrarea bolnavului cu blandete;
 sa-i asigure izolarea, semiobscuritatea, aerisirea, temperatura moderata (16°);
 sa recomande bolnavului sa nu tuseasca, sa inspire lent si profund; sa-i curete gura
de cheaguri.

4.2 Investigații specifice. Examene paraclinice și de laborator

4.2.1 Investigarea imagistică a aparatului respirator
 Radiografia toracică / Radioscopiile toracice
 Explorări radiologice cu substanţe de contrast: bronhografii (contrast radioopac
iodat: lipiodol), fistulografii;
 Explorarea CT toracică
 RMN
 Explorare (cu izotopi radioactivi) scintigrafică: scintigrafie pulmonară de
perfuzie; scintigrafie pulmonară de ventilaţie

4.2.2 Explorarea funcţională respiratorie

 Spirometrie
 Spirografie
 Analiza gazelor
 Teste farmacodinamice: test bronhoconstrictor, test bronhodilatator
  Tehnicile spirografice:
Scop:
 Determinarea funcţiei ventilatorii pulmonare.
 Utile în diagnosticul tipului de tulburare ventilatorie:Obstructiva; Restrictivă;
Mixtă;
 Utile în diagnosticul caracterului reversibil/ireversibil terapeutic al tulburării
ventilatorii;
 Utile în evaluarea progresivitătii bolilor cronice respiratorii

4.2.3 Examinari de laborator

 Examenul sputei si al aspiraţiei bronsice:
 Examen citologic: celularitate suspectă; eozinofile
 Examen bacteriologic : direct (coloraţie Gram şi Ziehl-Nilsen) ; culturi( floră banală,
bacil Koch)
 Examenul lichidului pleural- exudat sau transudat
 Examene de sânge
 Examen de urină

4.2.4Teste cutanate
Intradermoreactia la tuberculina

4.2.5. Examinari endoscopice

Fibrobronhoscopia  

4.3 Etapele procesului de îngrijire

1.Culegere de date prin:
 interviu,
 observatie clinica,
 cercetare documente medicale,
 discutii cu echipa de ingrijire si apartinatorii.
2.Analiza si sinteza informatiilor:
 Manifestari de independenta/dependenta
 Surse de dificúltate
3. Probleme de dependenta și formularea diagnosticului de ingrijire
4. Elaborarea planului de ingrijire
5.Stabilirea obiectivelor si prioritatilor de ingrijire

4.4. Rolul si atributiile asistentului medical in pneumologie

 Îngrijirea bolnavilor cu afecțiuni pneumologice cuprinde aceiasi parametrii generali care se
referă la:
 felul imbolnavirilor
 caracterul infirmitatiilor pe care le imprima vremelnic sau temporar bolnavului
 gradul suferintelor acestuia dar si particularitatiile psihologice ale fiecarui bolnav în
parte
Sumarea tot mai mare de alte sarcini care sunt mai mult sau mai putin specifice numai unor
grupe de boli sau bolnavi.Prima sarcină a oricarei ingrijiri este cunoasterea bolnavului in functie
de gradul de urgentă.A doua este durata pentru care se execută planul de ingrijire, foarte diferita,
putind varia intre citeva ore pina la citeva zile sau chiar mai mult.Următoarea sarcină o
reprezintă alcătuirea unui plan complex de ingrijire specific fiecarui bolnav, care nu poate fi
aplicat la nici un alt bolnav.
El se consemnează in foaia de temperatură a bolnavului sau in condica de predare si de
preluare a serviciului și cuprinde in esentă urmatoarele probleme:
 asigurarea conditiilor de mediu adecvateunor ingrijiri generale
 alimentatie specifică în concordanță cu boala și statusul pacientului
 supravegherea bolnavului în mod continuu
 pregatirea explorarilor paraclinice
 recoltarea produselor biologice pentru analize
 prevederea si recunoasterea complicatiilor
 asigurarea prompt a masurilor de urgenta pina la venirea medicului
 acomodarea pacientului la regimul de viata in spital
 administrarea medicatiei si altor forme de tratament
 pregatirea bolnavului pentru externare si probleme de educatie sanitara
 respectarea problemelor de protectie a muncii

Particularitati de ingrijire a bolnavilor cu afectiuni pulmonare

Îngrijirea bolnavilor din sectia de pneumologie este diversificată deoarece deficitul de

oxigen al organismului la majoritatea afectiunilor pulmonare face ca ingrijirile elementare ,
metodele de explorare paraclinice ca si tehnicile utilizate in tratamentul si ingrijirea acestora să
necesite multă atenție. Îmbolnavirile aparatului respirator generează multiple tulburari psihice
fiind cauzate de deficitul de oxigenare a creierului si de sentimentul fricii violente de moarte
iminentă.Aceste stari chiar si după ameliorare pot fi urmate de depresie, adinamie si astenie
pronuntată toate insotite de stari anxioase. Mai ales bolile cronice ale plaminilor care presupun
tratamente îndelungate,acutizări repetate,spitalizări numeroase pot tulbura echilibrul psihic al
pacientului.Pe de altă parte o grupă insemnată a bolilor pulmonare au caracter infectios ceea ce
impune sarcini in plus personalului de ingrijire.
1) De o însemnătate mare este asigurarea conditiilor de mediu ceea ce presupune:

 saloane amplasate cu ferestrele spre nord

  încalzite moderat cu 1-2 grade mai scazute decât temperatura optima,adică 18-19 grade
C. Exceptie fac bolnavii cu afectiuni inflamatorii care necesită o atmosfera calda cu
umiditate ridicată.
 se va avea grija ca saloanele in care se ingrijesc bolnavii cu expectoratii si exhalatii fetide
sistemul de ventilatie sa fie perfect si să funcționeze permanent
 La curatenia zilnica trebuie evitata ridicarea prafului astfel ca se vor folosi aspiratoare si
carpe umede
 se va intocmi planul de dezinfectare curenta si terminală care trebuie respectată.

2) Pe alt palier de ingrijire ,la fel de important este amplasarea bolnavilor.

 se va avea grija ca cei cu imbolnaviri cu caracter infectios sa fie internati in saloane

separate, daca nu este posibil atunci sa nu fie pusi linga tineri, diabetici si virstnici.
 sa fie mobilier cit mai simplu
 patul e bine sa fie deplasabil pe rotile
 Pentru bolnavii ce necesita timp indelulgat de spitalizare se impune pentru intretinerea
nevoilor intelectuale aparate de radio, TV cu castia individuale

3)Un alt element important se referă la ingrijirile generale.

 la majoritatea afectiunilor pulmonare pozitia cea mai convenabila a pacientului este

semisezindă. Acest lucru insa nu trebuie forțat si bolnavul trebuie lasat sa isi aleaga
singur pozitia recomandandu-i sa o schimbe cat mai des pentru a evita complicatiile
hipostatice.
 in caz de hemoptizie sau embolie pulmonara bolnavul trebuie mentinut in repaus absolut
cu capul si trunchiul ridicat.
 in cursul pleureziilor uscate bolnavul se culcă pe partea sanatoasă pentru a putea evita
durerile, dupa ce apare exudatul se culca pe partea bolnavă pentru a putea respira mai
usor cu partea sanatoasă.
 in bronsectazie si supuratii pulmonare bolnavul singur isi va da seama de pozitia optimă
de drenaj postural, a carui durata va fi stabilită de medic. Este pozitia in care evacueaza
mai usor sputa, pozitii care sunt uneori bizare dar care nu trebuiesc impiedicate .Toaleta
se face in functie de starea bolnavului deoarece trebuie avut in vedere ca acesti bolnavi
transpiră abundent ceea ce face ca pielea sa fie fragilă , se lezează usor si fac mai repede
escare de decubit.
 lenjeria trebuie imediat schimbata, ori de cite ori este nevoie.
 pielea transpirata va fi spalata cu alcool mentolat care invioreaza circulatia periferică
 bolnavii care expectoreaza vor primi scuipatori și vor fi invatati sa evite imprastierea
sputei, utilizind corect scuipatorile

4) În sarcina asistenților dieteticieni revine stabilirea alimentației pacientilor cu boli

pulmonare.Aceasta presupune:
  adaptarea la perioada de evolutie a bolii.Astfel in perioadele febrile hrana este alcatuită
din alimente lichide si pastoase, bogata in vitamine.Mai tirziu dieta este mixtă,
hipercalorica alcatuita din alimente usor digerabile.
 trebuie asigurat si aportul cantitativ de lichide luind in considerare si pierderile prin
expectoratie daca e abundentă
 supravegherea bilantului hidric are o importanta deosebită
 Nu trebuie pierdut din vedere că bolnavii cu expectoratii fetide si abundente sunt lipsiti
de poftă de mincare,de aceea ei vor fi inițial alimentați perfuzabil și se va suplimenta cu
vitamine parenteral.Mai ales în cazul lor este necesar ca in preajma meselor sa isi faca
toaleta cavitatii bucale , sa fie serviti cu alimente hipercalorice.
 O atenție sporită se va acorda ingrijii tranzitului intestinal regulat în contextual
supravegheri pacientilor cu boli pulmonare.
 Daca nu există contraindicatii speciale va fi sfatuit să tusească de mai multe ori pe zi.
 Tusea dureroasa poate fi usurată prin exercitarea unei presiuni moderate cu palmele pe
spatele si sternul bolnavului in timpul efortului de eliminare a sputei.
 Sputa se adună , se masoară si se pastrează pina a fost vazuta de medic.La nevoie va fi
trimisa la laborator pentru examenul morphologic.Pentru examenul citologic va fi trimisă
imediat , recoltarea facindu-se de dimineata.
 Zilnic se va urmari respiratia, culoarea tegumentelor, mucoasele, starea psihică a
bolnavilor

Este important ca asistenta să :

 recunoască semnele promotorii ale complicatiilor ca hemoptizia, tromboembolia

pulmonara, embolia pulmonara, pneumotoraxul pulmonar, insuficienta respiratorie acută.
 În caz de drenaj plaural asistenta trebuie sa supravegheze atit bolnavul cit si aparatura de
drenaj.
 Asistenta va indruma bolnavul sa se miste in pat cit mai incet, cu precautie și
deasemenea la interval de 2 ore sa faca miscari de hiperventilatie.
 Va arăta și îi va explica bolnavului ca in caz de tuse sa sprijine cu palma hemitoracele
drenat pentru a limita disconfortul.
 supravegheze volumul si aspectul lichidului drenat
 să controleze racordurile tubulaturii de administrare a medicamentelor.Daca fluxul se
oprește ajuta la drenarea lichidului de comprimare si decomprimare a tuburilor de
cauciuc.
 in caz de complicatii va interveni cu oxigen inainte de venirea medicului.
 Ea trebuie sa sesizeze efectele secundare ale medicamentelor,să le consemneze și să le
aducă imediatla cunoștiința medicului
 Trebuie să asigure pregatirea pentru examenele paraclinice,ex. Radiologic, tomografie
computerizată,bronhoscopie,spirometrie,etc.

5)Pe tot parcursul internării trebuie să se ocupe și se educația sanitară a pacienților.

 are ca prim obiectiv prezentarea mijloacelor de protectie fata de infectii.
 asigură instruirea asupra modului de prevenire a imprastierii sputei in timpul tusei si
utilizarii scuipatoarelor.
 face permanent educație antitabagică, lămurind bolnavul de efectul daunator al fumatului
 asigură protecția muncii pe sectiile de pneumologie prin purtarea mastilor in cursul
procesului de ingrijire a bolnavilor,a hainelor de protectie care se vor schimba cit mai
des.Este recomandat ca
 inainte de parasirea serviciului să facă dus.
 asistenta care lucreaza in aceste sectii este bine sa petreaca timpul liber in aer curat și să
respecte în mod regulat contoalele sanitare periodice