Iron Maiden

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Iron Maiden

Iron Maiden la un concert in Paris

Date personale
Origine Londra,  , Regatul Unit
Gen muzical
Heavy metal
Ani de activitate 1975 - până acum
Case de discuri Island Records, RBMG
Premii Grammy Award for Best Metal
Performance[*]  
Membri
Bruce Dickinson (voce)
Steve Harris (bas)
Dave Murray (chitară)
Adrian Smith (chitară)
Janick Gers (chitară)
Nicko McBrain (tobe)
Prezență online
Site web
pagină Facebook
cont Twitter
Internet Movie Database
Myspace
Instagram
canal YouTube
Modifică date / text 

Iron Maiden (1975) este o faimoasă formație britanică de heavy metal,

înființată în 1975 de către basistul Steve Harris. Iron Maiden (cum este
deseori denumită de fani) este una dintre cele mai de succes și mai influente
formații ale genului heavy metal, vânzând peste 100 milioane de albume de-a
lungul carierei din care 2 milioane cu ajutorul casei de discuri Island Records.
Maiden a scos până în prezent[Când?] 16 albume de studio, 7 albume live, 5
albume compilație, 17 albume video și 3 boxseturi.

Cuprins
 1Istorie
 2Discografie
 2.1Albume de studio
 2.2Albume Live
 3Membrii grupului
 4Diverse
 5Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
Iron Maiden există oficial din ziua Crăciunului 1975, când bassistul Steve
Harris și cei patru colegi ai săi în acea vreme – Paul Day (voce), Terry Rance
(chitară), Dave Sullivan (chitară) și Ron Matthews (baterie) – aleg titulatura ce
avea să devină celebră mai târziu, inspirați fiind de numele unui instrument de
tortură medieval (folosit in special de Inchiziția spaniolă), dar și de succesul
pe care îl înregistra pe atunci filmul Omul cu masca de fier.
Anii de inceput au insemnat dese schimbări de componență, stând însă sub
semnul voinței lui Steve Harris de a impune grupul cu orice preț, excluzând
totuși orice compromis în privința muzicii. În urma concertelor susținute, Iron
Maiden iși atrage notorietatea pe plan local, însă casele de discuri, deși
perfect conștiente de valoarea grupului, preferă să nu riște, cerându-le celor
cinci muzicieni să treaca la punk în schimbul unui contract discografic. Faptul
este de neconceput pentru Steve Harris, care crede cu tărie în viitorul
genului heavy metal, astfel că trupa ramane în circuitul underground.
Prima inregistrare este realizată la granița dintre 1978 și 1979, pentru ca
prima apariție discografică, EP-ul "The Soundhouse Tapes" ce conține
piesele "Iron Maiden", "Invasion" și "Prowler", să fie editată (în numai 5.000
de exemplare) în toamna anului 1979. Înregistrare pe care îi gasim, alaturi de
Steve Harris, pe chitariștii Dave Murray și Tony Parsons, vocalul Paul Di Anno
(unul din punctele forte ale concertelor grupului) și pe bateristul Doug
Sampson. Între timp, beneficiind și de ajutorul managerului Rod Smallwood,
devenit persoană cheie în domeniul administrativ legat de Iron Maiden, dar
bazându-se în primul rand pe muzica sa originală și lipsită de compromisuri,
grupul intră în vizorul importantei case de discuri EMI, cu care va semna un
contract în decembrie 1979.
Pentru înregistrarea primului LP sunt recrutați bateristul Clive Burr și
chitaristul Dennis Stratton, în timp ce coperta cade în sarcina graficianului
Derek Riggs. Astfel că, o data cu prima realizare discografică importantă
semnata Iron Maiden, albumul autointitulat apărut în 1980, se naște Eddie
The Head, cel care va deveni mascota oficială a grupului, nelipsită de pe
coperțile următoarelor albume, de pe scenele pe care a concertat Iron
Maiden, figurând de asemenea pe toate materialele lor promoționale.
Cota grupului crește pe zi ce trece, Iron Maiden efectuând un turneu britanic
încununat de succesul înregistrat la Festivalul Reading, pentru ca în toamnă
să cânte în deschiderea turneului european al americanilor mascați de
la Kiss. Anul 1981 aduce o schimbare importantă în grup, prin venirea lui
Adrian Smith, acesta și Dave Murray formând de aici înainte un duo chitaristic
de calibru. În același timp, producatorul Martin Birch, cunoscut mai ales
datorită colaborarii sale cu Deep Purple, devine al șaselea component al
echipei Iron Maiden, iar succesul albumului "Killers" permite grupului să
efectueze un turneu european în postura de headliner, continuat cu un turneu
sold-out în Japonia și cu deschiderea turneului american al celor de la Judas
Priest.
Popularitatea grupului este deja ridicată, însă Iron Maiden va erupe pur și
simplu în 1982, odata cu sosirea noului frontman, Bruce Dickinson, și cu
înregistrarea albumului "The Number Of The Beast", piatră de hotar în istoria
rockului mondial, album ce intră direct pe primul loc în topurile britanice. "Run
To The Hills", "The Number Of The Beast", "The Prisoner" raman piese de
rezistență pentru genul heavy metal.
De acum înainte, nimic nu mai stă în calea mașinii heavy metal de calitate
numită Iron Maiden, formula de aur fiind completată în 1983 prin cooptarea
bateristului Nicko McBrain. Urmeaza albumele "Piece Of Mind" (1983), cu al
său "The Trooper", apoi "Powerslave" (1984), cu cele două imnuri, "Aces
High" și "2 Minutes To Midnight", turnee, participarea la numeroase festivaluri,
dintre care se remarcă "Monsters Of Rock" sau mega-festivalul desfașurat în
ianuarie 1985 la Rio de Janeiro, Iron Maiden figurând pe afiș alaturi
de Queen, Whitesnake, Scorpions, AC/DC, Yes, Ozzy Osbourne și Rod
Stewart. Aceasta a fost practic perioada de aur a grupului, marcată și de
apariția dublului album "Live After Death", editat în octombrie 1985 ca un
premiu pentru fanii săi.
Anul 1986 aduce o nouă schimbare de concepție în optica muzicală Iron
Maiden, albumul "Somewhere In Time" nemaifiind o creație aparținând
aproape exclusiv lui Steve Harris, de data aceasta aducandu-și o importantă
contribuție la compunerea pieselor și Adrian Smith, iar rezultatul poate fi lesne
constatat în tenta progresivă imprimată întregului album. Experimentul
continuă în același sens și pe "Seventh Son Of A Seventh Son" (1988), de
această dată fiind folosite chiar și sintetizatoare, lucru ce părea de
neconceput cu numai câțiva ani înainte.
Fanii sunt descumpăniți, iar anii următori nu par să fie benefici pentru Iron
Maiden. Plecarea lui Adrian Smith, care începuse să aibă idei muzicale
complet diferite de acel trade mark care îi impusese pe Iron Maiden nu a
aranjat deloc lucrurile, iar tăcerea prelungită a celorlalți componenți ai grupului
nu parea să fie deloc de bun augur. A fost de ajuns să se afle faptul că Bruce
Dickinson lucrează la doua proiecte cvasipersonale, în speța fiind vorba de un
roman intitulat "The Adventures Of Lord Iffy Boatrace" și, lucru mai grav, de
un album solo purtând numele "Tattooed Millionaire", pentru ca zvonurile să
inceapă să circule în presa de specialitate. Se vehicula ideea iminentei plecări
a lui Dickinson de la Iron Maiden, jurnaliștii dând ca sigură înlocuirea sa cu
Michael Kiske. Cum lucrurile luaseră deja o întorsătură neplacută, Steve
Harris și-a mobilizat colegii, integrându-l în trupă pe chitaristul Janick Gers,
vechi fan Maiden, dupa o singură repetiție. Mașina de heavy metal era gata
de fapte mari, motivația aparuse din nou, toți cei cinci muzicieni erau hotărâți
să arate întregii lumi că spiritul Iron Maiden s-a păstrat nealterat. Totul a mers
ca pe roate, cei cinci regăsind bucuria de a face o muzică simplă, dar
personală. "No Prayer For The Dying" este de fapt urmarea logică a
albumului "The Number Of The Beast", mulți fani au rămas fideli acelei
perioade, marturisea Dave Murray. In timpul inregistratilor am resimtit un
entuziasm pe care nu-l mai regasisem de multi ani, acest nou album este ca
o reintoarcere la originile istoriei Iron Maiden.
Părerile sunt însă împărțite, deși imediat dupa apariția albumului domnise un
entuziasm general, iar Steve Harris & co. vor fi nevoiți să schimbe din mers
tactica, rămânând să confirme abia in 1992 cu "Fear Of The Dark", deși nici
acest album nu întrunește elogiile întregii critici. Într-un fel este explicabil,
genul heavy metal s-a schimbat extrem de mult, devenind din ce în ce mai
divers, iar o realizare precum "The Number Of The Beast" poate părea
deșuetă în contextul actual.
Plecarea lui Bruce Dickinson avea sa pună din nou pe tapet zvonurile privind
desființarea grupului, "confirmate" întrucâtva și de editarea în 1993 a celor
două albume live, "A Real Live One" și "A Real Dead One", considerate pe
atunci ca un fel de adio spus fanilor. Și totuși, Iron Maiden este o poveste
prea frumoasă pentru un asemenea sfărșit, iar Steve Harris este, pentru a
câta oară, partizanul unei reveniri în prim planul scenei metalice a Fecioarei
de Fier. "Fără Bruce, oricum nu va semăna cu Iron Maiden", se lamentează
acum fanii, lucru care rămâne de demonstrat, pentru că nu trebuie uitat faptul
că înlocuitorul său, Blaze Bayley, nu este chiar un necunoscut, având chiar
ceva din alura lui Bruce Dickinson, iar fostul său grup, Wolfsbane, fiind de
multe ori comparat cu prima formulă Iron Maiden, în special în privința
aparițiilor live. Începutul lunii octombrie, a scos pe piață noul produs
discografic semnat Iron Maiden, albumul intitulat "The X Factor", un opus ce
conține 14 piese, între care figurează, pentru prima oară în cariera grupului,
doua cover versions (UFO și The Who). Din păcate, Blaze Bailey nu a
convins și mulți deja s-au gândit cu nostalgie la perioada cu Bruce. Discul nu
sună rău, are multe parți care au farmecul celor din perioada de aur, dar
parcă nu e un întreg ca pe vremuri. Și al doilea disc Maiden cu Blaze –
"Virtual XI" - nu a picat prea bine cu toate ca nici acesta nu e un produs chiar
rău. De fapt, era clar ca locul lui Blaze nu era la Maiden și ceea ce trebuia să
se întample s-a intâmplat. Bruce Dickinson s-a reîntors în grup dupa mulți ani
de absență.
Revenirea s-a produs în 1999 și după scurt timp mult așteptatul disc Maiden
în formula de aur a fost gata. Mai mult decât atât, Bruce nu a venit cu mâna
goală și l-a readus cu el și pe Adrian Smith, chitaristul cu care Maiden a avut
în anii 80 cea mai bună perioada a sa. Cu trei chitariști în formulă, Maiden a
pus pe picioare un foarte bun disc heavy metal intitulat "Brave New World",
disc realizat ca pe vremuri. Iar lungul turneu mondial ce a urmat lansării
albumului s-a încheiat în ianuarie 2001 cu un concert la faimosul festival
din Brazilia, Rock in Rio, unde trupa a cântat în fața a circa 250.000 de fani.
În 2003 trupa lansează albumul "Dance of Death" ce conține destul de multe
elemente progresive ce au devenit deja parte din stilul Maiden. Albumul
contine si prima piesa compusa de bateristul Nicko McBrain si anume "New
Frontier". Un album live "Death on the Road" in august 2005, iar versiunea
DVD este putin amanata si lansata in februarie 2006.
Al paisprezecelea album de studio Iron Maiden, intitulat "A Matter of Life and
Death" este lansat pe 28 august 2006. În turneul de promovare albumul este
cântat integral la fiecare concert, o premieră pentru Iron Maiden.
Pe 13 decembrie 2007, Iron Maiden au anunțat că turneul Somewhere Back
In Time va include și un concert în România pe 4 august 2008. Acesta a fost
al doilea concert al formației în Romania, primul fiind în 1995, cu Blaze Bailey
la voce.
Pe 4 martie 2010 a fost anunțat numele următorului album, "The Final
Frontier", ce va fi lansat la sfârșitul acestei veri. Cu aceasta ocazie Iron
Maiden vor face un nou turneu mondial, care va include si un concert in inima
Transilvaniei, la Cluj Napoca, in data de 15 august 2010.

Discografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Discografia Iron Maiden.
Albume de studio[modificare | modificare sursă]
 Iron Maiden (1980)
 Killers (1981)
 The Number of the Beast (1982)
 Piece of Mind (1983)
 Powerslave (1984)
 Somewhere in Time (1986)
 Seventh Son of a Seventh Son (1988)
 No Prayer for the Dying (1990)
 Fear of the Dark (1992)
 The X Factor (1995)
 Virtual XI (1998)
 Brave New World (2000)
 Dance of Death (2003)
 A Matter of Life and Death (2006)
 The Final Frontier (2010)
 The Book of Souls (2015)
 Senjutsu (2021)

Albume Live[modificare | modificare sursă]

 Live!! +one (1980)
 Maiden Japan (1981)
 Live After Death (1985)
 A Real Live One (1993)
 A Real Dead One (1993)
 Live at Donington (1993)
 Rock in Rio (2002)
 Death on the Road (2005)
 Flight 666 (2009)
 En Vivo! (2012)
 Maiden England '88 (2013)
 The Book of Souls: Live Chapter (2017)
 Nights of the Dead, Legacy of the Beast: Live in Mexico City (2020)

Membrii grupului[modificare | modificare sursă]

Membri grupului Instrumente Perioada Albume
 bas 1975 - prezent toate

Steve Harris

chitară 1976 - prezent toate

Dave Murray

 Killers
 The Number of the
Beast
 Piece of Mind
 Powerslave
 Live After Death
 Somewhere in Time
1980 - 1990, 1999 -   Seventh Son of a
chitară
2012 - prezent Seventh Son
 Brave New World
 Rock in Rio
 Dance of Death

Adrian Smith  A Matter of Life and

Death
 voce 1981 - 1993, 1999 - 2012

Bruce Dickinson

 Piece of Mind
 Powerslave
 Live After Death
 Somewhere in Time
 Seventh Son of a
Seventh Son
 No Prayer for the Dying
 Fear of the Dark
 A Real Live One
baterie 1983 - 2012  A Real Dead One
 Live at Donington
 The X Factor
 Virtual XI
 Brave New World
Nicko McBrain  Rock in Rio
 Dance of Death

 A Matter of Life and

Death
 No Prayer for the Dying
 Fear of the Dark
 A Real Live One
 A Real Dead One
 Live at Donington
 The X Factor
chitară 1990 - 2012  Virtual XI
 Brave New World
 Rock in Rio
 Dance of Death

Janick Gers
 A Matter of Life and
Death
 Iron Maiden
 Killers
Clive Burr baterie 1979 - 1982
 The Number of the
Beast
  Iron Maiden
voce 1978 - 1981
 Killers

Paul Di'Anno

 The X Factor
voce 1994 - 1999
 Virtual XI

Blaze Bayley

chitară 1979 - 1980  Iron Maiden

Dennis Stratton

Doug Sampson baterie 1977 - 1979 Toate

Thunderstick baterie 1977 Toate
Ron 'Rebel'
baterie 1975 - 1977 Toate
Matthews
Paul Day voce 1975 - 1976 Toate
Dennis Wilcock voce 1976 - 1978 Toate
Dave Sullivan chitară 1975 Toate
Terry Rance chitară 1975 - 1976 Toate
Bob Sawyer chitară 1976 Toate
Terry Wapram chitară 1977 Toate
Paul Todd chitară 1977 Toate
Paul Cairns chitară 1977 Toate
Tony Parsons chitară 1979 Toate
Tony Moore clape 1977 Toate

Diverse[modificare | modificare sursă]
  Mascota Iron Maiden este zombie-ul Eddie, prezent pe toate coperțile, posterele, și
încarnat pe scenă, la concertele Iron Maiden. Eddie are inclusiv un joc video, "Ed Hunter".
 În 2002 formației i-a fost acordat de către Academia Britanica a Compozitorilor premiul
"Ivor Novello" pentru realizări internaționale.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Pagina oficială Iron Maiden
 Pagina vocalului Bruce Dickinson

[ascunde]
v • d • m
Iron Maiden

Bruce Dickinson · Steve Harris · Dave Murray · Adrian Smith · Janick Gers · Nicko McBrai

Iron Maiden · Killers · The Number of the Beast · Piece of

Mind · Powerslave · Somewhere in Time · Seventh Son of a Seventh Son · 
Albume de studio for the Dying · Fear of the Dark · The X Factor · Virtual XI · Brave Ne
World · Dance of Death · A Matter of Life and Death · The Final Frontier 
Book of Souls · Senjutsu

Live After Death · A Real Live One · A Real Dead One · Live at Donington 
Albume live
Live Dead One · Rock in Rio · Death on the Road

Best of the Beast · Ed Hunter · Edward the Great · Eddie's Archive · Th

Compilații și box-set-uri
Essential Iron Maiden

Live at the Rainbow · Video Pieces · Behind the Iron Curtain · Live After

Death · 12 Wasted Years · Maiden England · The First Ten Years: The Videos
Video și DVD-uri There to Eternity · Donington Live 1992 · Raising Hell · Classic Albums: T
of the Beast · Rock in Rio · Visions of the Beast · The Early Days · De
Road

EP-uri The Soundhouse Tapes · Live!! +one · Maiden Japan · No More Lies

BIBSYS: 4043656
 
BNF: cb13904134p (data)
 
GND: 5232500-3
 
ISNI: 0000 0001 2324 5420
 
LCCN: n91119210
Informații
 
bibliotecare
MusicBrainz: ca891d65-d9b0-4258-89f7-e6ba29d83767
 
NKC: xx0009463
 
SUDOC: 052494608
 
VIAF: 141909049
 
WorldCat Identities (via VIAF): 141909049

Categorii: 
 Formații rock britanice
 Formații heavy metal
 Câștigătorii premiilor Grammy
 Câștigătorii premiilor Silver Clef