Heavy metal (adesea numit simplu metal) este un subgen al muzicii rock[1] apărut la sfârșitul anilor

1960 - începutul anilor 1970, în Marea Britanie.[2] Cu rădăcini în hard rock, blues rock și psychedelic
rock, formațiile care au creat genul heavy metal au dezvoltat un sunet gros, masiv, caracterizat de
distorsiuni înalt amplificate, pasaje solo de chitară extinse, beat-uri accentuate, și intensitate
generală. Versurile și stilurile de interpretare ale heavy metalului sunt adesea asociate
cu masculinitatea, agresivitatea și machismo.[3]

Primele formații heavy metal, ca Led Zeppelin, Deep Purple și Black Sabbath au atras audiențe
mari, deși acestea au fost adesea ridiculizate de critici, un statut comun în întreaga istorie a genului.
La mijlocul anilor 1970 Judas Priest a ajutat stimularea evoluției genului prin eliminarea
influenței blues;[4][5] Motörhead a introdus o sensibilitate punk rock și a sporit accentul pe viteză.
Formații din New Wave of British Heavy Metal ca Iron Maiden și Saxon au procedat în aceeași
manieră. Înainte de sfârșitul deceniului, fanii heavy metal au devenit cunoscuți ca "metalheazi" sau
"headbangeri".

Pe parcursul anilor 1980, glam metal-ul devine o forță comercială prin formații ca Mötley
Crüe și Poison. Scenele underground au produs o direcție spre spre stiluri mai extreme și mai
agresive: thrash metal a devenit mainstream datorită unor formații ca Metallica, Megadeth, Slayer,
și Anthrax, în timp ce alte subgenurilor extreme de metal ca death metal și black metal rămân un
fenomen de subcultură. Începând cu mijlocul anilor 1990, stiluri populare ca groove
metal (e.g. Pantera) care îmbină extreme metal cu hardcore punk, și nu metal (e.g. Slipknot), care
încorporează elemente de grunge și hip hop; și metalcore (e.g. Killswitch Engage), au extins în
continuare definirea genului.