Ioan Botezătorul 

(în ebraică ‫יוחנן‬, Yoḥanan, uneori Yoḥanan ben Zaḫariya, Ioan fiul lui Zaharia)

este una din figurile centrale ale creștinismului și islamului; predicator și botezător pe malurile râului
Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus;[3] este numit de către Iisus „cel mai mare
dintre cei născuți din femei”,[4] iar Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre
sfinți[3] (având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui).

Un înger îi vestește lui Zaharia[modificare | modificare sursă]

Evanghelia după Luca relatează că, în zilele lui Irod Antipa, împăratul Iudeii, un înger îl anunță pe
dreptul Zaharia, preot din tată-n fiu și înaintat în vârstă, pe când era în Templul Domnului pentru
tămâiere, că rugăciunea sa a fost ascultată: Elisabeta, stearpă și înaintată ei în vârstă, descendentă
din preoți, va naște un copil al cărui nume trebuia să fie Ioan.[3] Îngerul îl vestește pe Zaharia astfel:
El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi
mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umplea de Duhul Sfînt
încă din pîntecele maicii sale. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va
merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și
pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un
norod bine pregătit pentru El. (Lc1.14-17)
Lui Zaharia nu-i vine să creadă iar îngerul -continuă Evanghelia- îl pedepsește făcându-l mut, până
în ziua în care urmau să se adeverească acestea. Peste un timp, nevasta sa Elisabeta rămâne
însărcinată și se ține ascunsă cinci luni.

Fecioara Maria vine la Elisabeta[modificare | modificare sursă]

Evanghelistul Luca relatează cum îngerul Gavriil o anunță pe fecioara Maria că îl va naște pe Iisus,
dar și că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună. Maria se
scoală chiar în zilele acelea și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda, unde locuiau
Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci, continuă
evanghelistul, pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece iar Elisabeta se umple de Duh Sfânt, strigând
cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați! Maria stă cu Elisabeta cam
trei luni, după care pleacă acasă.