Anatomia (ana=prin și tomein=tăiere) este[1][2] o ramură a biologiei morfologice care studiază forma și

structura organismelor, ca și ale părților lor componente. În mod curent, termenul are mai ales o
conotație medicală deși metodele anatomiei sunt aplicabile pentru orice organism pluricelular (inclusiv
animale, plante, unele ciuperci). Studiul anatomiei este strâns legat de cel al fiziologiei, iar cu timpul
(mai ales în secolul XX) din anatomie s-au desprins discipline complementare: histologia, embriologia,
biologia celulară.

Disecție pentru descoperirea trigonului carotic. Disecția este o metodă indispensabilă în studiul
anatomiei.
Clasificare și domeniu de studiu
Există mai multe variante ale anatomiei, care pot fi clasificate astfel:

1. După obiectul de studiu: anatomia vegetală, animală si Anatomia omului

2. După modul de abordare al obiectului de studiu*: Anatomia descriptivă (sau generală,sistemica) -

studiaza țesuturile și organele ținând seama și de proprietățile lor fiziologice și urmărește organizarea
acestora în aparate și sisteme.

Anatomia topografică - studiază pozițiile diferitelor elemente anatomice precum și raporturile dintre
acestea. Are ca pricipiu de studiu criteriul sintetic, pe regiuni, stratigrafic, al organismului. De aceea este
numita si anataomie regionala sau pentru ca este strans legata de practica chirurgicala i se mai spune
anataomie chirurgicala sau aplicativa. In studiul Anatomiei trebuie sa fie luate in considerațiune in mod
permanent ambele aspecte: anatomia trebuie sa fie in acelși timp sistemica, cat si topografica.

Anatomia funcțională - studiază relațiile de cauzalitate și dependență dintre forma, poziția și funcția
diferitelor elemente anatomice.

Anatomia patologică (Anatomopatologia, Morfopatologia) - este disciplina medicală care studiază

modificările de ordin macroscopic și microscopic intervenite la nivelul organelor și țesuturilor ca urmare
a unei stări patologice, sau pe cele care cauzează diferite stări patologice.
Anatomia clinică - se ocupă cu integrarea cunoștințelor de anatomie în practica medicală (examen clinic,
manevre terapeutice etc.). Ca subdiviziuni ale sale se pot menționa anatomia chirurgicală și anatomia
radiologică (mai nou anatomia imagistică)

Anatomia comparată - studiază comparativ alcătuirea acelorași elemente la diferite specii, căutând să
integreze diferențele și similitudinile în cadrul proceselor de evoluție, adaptare, speciație.

Anatomia varstelor - studiaza particularitațile de varsta survenite in decursul vieții omului. Ca etalon se
ia anatomia copilului și anatomia varstnicilor ( gerontologia ).

Anatomia artistică sau Anatomia plastica - studiază din punct de vedere estetic relațiile dintre
dimensiunile, relifurile și proporțiile corpului uman, jocul mușchilor, diferite atitudini și mișcari cu scopul
teoretizării și înțelegerii frumuseții.

*Această clasificare se aplică de obicei anatomiei animale și celei umane.

Studiul lui Leonardo da Vinci privind proporțiile corpului uman. Ilustrație pentru cartea De Divina
Proportione a lui Luca Pacioli, 1509
Metodele de studiu al anatomiei constau mai ales în observație. Aceasta poate fi:

macroscopică
pe viu, cu ochiul liber, prin palpare, percuție, sau prin intermediul diferitelor tehnici de imagistcă sau
pe cadavru, cu ajutorul disecției - procedeul cel mai folosit și cel mai util.
microscopică
Observarea și descrierea structurilor cu ajutorul microscoapelor, sau al altor tehnici.