Elefantul

Elefanții sunt mamiferele mari care formează familia

Elephantidae din ordinul Proboscidea. În prezent sunt
recunoscute trei specii: elefantul african (Loxodonta africana),
elefantul african de pădure (L. cyclotis) și elefantul asiatic
(Elephas maximus). Elefanții sunt răspândiți în Africa
Subsahariană, Asia de Sud și Asia de Sud-Est. Elephantidae este
singura familie supraviețuitoare a ordinului Proboscidea; altele,
acum dispărute, sunt deinotheres(d), gomphotheres(d),
mamuții și mastodonții.

Toți elefanții au câteva trăsături distinctive, dintre care cel mai

notabil este trompa lungă (numită și proboscidă), utilizată în
multe scopuri, în special pentru respirație, ridicarea apei și
apucarea obiectelor. Incisivii lor devin colți, și pot servi ca arme
și ca unelte pentru mutarea obiectelor și săpare. Pavilioanele
mari ale urechilor ajută la controlul temperaturii corpului.
Picioarele, asemănătoare unor piloni, pot susține o greutate
mare. Elefanții africani au urechi mai mari și spinări concave, in
timp ce elefanții asiatici au urechi mai mici și spinări convexe
sau drepte.

Elefanții sunt erbivori și se găsesc în habitate diferite, printre

care savanele, pădurile, deșerturile și mlaștinile. Preferă să
rămână lângă apă. Sunt considerați a fi o specie esențială(d)
datorită impactului asupra mediului înconjurător. Alte animale
tind să-și păstreze distanța față de elefanți, în timp ce
prădătorii, cum ar fi leii, tigrii, hienele și câinii sălbatici, vânează
de obicei doar puii de elefant. Elefanții trăiesc în societăți de
fisiune-fuziune(d) în care mai multe grupuri familiale se adună
pentru a socializa. Femelele au tendința de a trăi în grupuri
familiale, care pot consta dintr-o femelă cu puii ei sau mai
multe femele înrudite cu descendenții lor. Aceste grupuri sunt
conduse de un individ denumir matriarhă, adesea cea mai
bătrână femelă.