Elefanții sunt mamiferele mari care formează familia Elephantidae din ordinul Proboscidea.

În prezent
sunt recunoscute trei specii: elefantul african (Loxodonta africana), elefantul african de pădure (L.
cyclotis) și elefantul asiatic (Elephas maximus). Elefanții sunt răspândiți în Africa Subsahariană, Asia de
Sud și Asia de Sud-Est. Elephantidae este singura familie supraviețuitoare a ordinului Proboscidea; altele,
acum dispărute, sunt Deinotherium, Gomphotherium, mamuții și mastodonții.

Toți elefanții au câteva trăsături distinctive, dintre care cel mai notabil este trompa lungă (numită și
proboscidă), utilizată în multe scopuri, în special pentru respirație, ridicarea apei și apucarea obiectelor.
Incisivii lor devin colți, și pot servi ca arme și ca unelte pentru mutarea obiectelor și săpare. Pavilioanele
mari ale urechilor ajută la controlul temperaturii corpului. Picioarele, asemănătoare unor piloni, pot
susține o greutate mare. Elefanții africani au urechi mai mari și spinări concave, in timp ce elefanții
asiatici au urechi mai mici și spinări convexe sau drepte.

Elefanții sunt erbivori și se găsesc în habitate diferite, printre care savanele, pădurile, deșerturile și
mlaștinile. Preferă să rămână lângă apă. Sunt considerați a fi o specie esențială datorită impactului
asupra mediului înconjurător. Alte animale tind să-și păstreze distanța față de elefanți, în timp ce
prădătorii, cum ar fi leii, tigrii, hienele și câinii sălbatici, vânează de obicei doar puii de elefant. Elefanții
trăiesc în societăți de fisiune-fuziune în care mai multe grupuri familiale se adună pentru a socializa.
Femelele au tendința de a trăi în grupuri familiale, care pot consta dintr-o femelă cu puii ei sau mai multe
femele înrudite cu descendenții lor. Aceste grupuri sunt conduse de un individ denumir matriarhă,
adesea cea mai bătrână femelă.

Masculii își părăsesc grupurile familiale atunci când ajung la pubertate și pot trăi singuri sau cu alți
masculi. Masculii adulți interacționează cel mai adesea cu grupurile familiale atunci când caută un
partener și intră într-o stare caracterizată prin nivelul ridicat de testosteron și agresivitate cunoscută ca
musth, care îi ajută să obțină dominație și succes la reproducere. Puii sunt centrul atenției grupurilor lor
familiale și sunt dependenți de mamele lor până la trei ani. Elefanții pot trăi până la 70 de ani în
sălbăticie. Ei comunică prin atingere, vedere, miros și sunet; elefanții folosesc infrasunetele și
comunicarea seismică pe distanțe lungi. Inteligența elefanților a fost comparată cu cea a primatelor și a
cetaceelor. Se pare că ei au conștiință de sine și dau dovadă de empatie față de indivizii muribunzi sau
morți din specia lor.

Elefanții africani sunt pe lista speciilor vulnerabile întreținută de Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii (IUCN), în timp ce elefantul asiatic este clasificat ca fiind pe cale de dispariție. Una
dintre cele mai mari amenințări la adresa populațiilor de elefanți este comerțul cu fildeș, deoarece
animalele sunt sacrificate pentru colții lor din fildeș. Alte amenințări pentru elefanții sălbatici sunt
distrugerea habitatelor și conflictele cu oamenii. Elefanții sunt folosiți ca animale de povară în Asia. În
trecut, au fost folosiți în război; astăzi, ei sunt expuși în grădini zoologice, practică adesea controversată,
sau exploatați pentru divertisment în circuri. Elefanții sunt ușor de recunoscut și apar frecvent în artă,
folclor, religie, literatură și cultura populară.
Cuvântul „elefant“ provine din latinescul Elephas (genitiv elephantis, „elefant“), care este forma
latinizată a grecescului ἐλέφας (Elephas, genitiv ἐλέφαντος, elephantos), probabil provenit dintr-o limbă
neindo-europeană, probabil feniciană. Este atestat în greaca miceneană ca e-re-pa (genitiv e-re-pa-to) în
scriere silabică liniară B. La fel ca în greaca miceniană, Homer folosea cuvântul grecesc cu referire la
fildeș, dar, după vremea lui Herodot, acesta și-a extins aria semantică cuprinzând și animalul. Cuvântul
românesc actual este pus în legătură și cu vechiul termen francez olifant (secolul al XII-lea). Loxodonta,
numele științific generic pentru elefanții africani, este termenul grecesc care înseamnă „dinte cu muchie
înclinată”.