George Bacovia.

George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. 4/16 septembrie 1881, Bacău, Regatul României[2] –

d. 22 mai 1957,[3][2][4][5] București, Republica Populară Română[6][2]) a fost un scriitor român format la școala
simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în
literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet
minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai
important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
Biografie

George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu pe actuala stradă G.
Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890
urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău.
Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău.
Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal.
Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi
inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai
Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte
instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară
la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Și
toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George. În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage
în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În
1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca
răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată
de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar al
lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi
de toamnă, obținând același succes. Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din
București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce
la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de
Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai
târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău
iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu
profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la
Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor
contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un
poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în
primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război Mondial se dezlănțuise,
influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond,
Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un
neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică
insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind
pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic,
cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar
fi existențialismul (Ion Caraion) etc.

Volume antume
•Plumb, București, 1916
•Scîntei galbene, Bacău, 1926
•Bucăți de noapte, București, 1926
•Poezii, București, 1929
•Cu voi..., București, 1930
•Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934
•Comedii în fond, București, 1936
•Opere, București, 1944
•Stanțe burgheze, București, 1946
•Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)
Ediții postume (selectiv)
•Gaudeamus. Versuri. Versi. Ediție bilingvă româno-italiană, Di Felice Editore, 2015
•Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere, biobibliografie și eseu critic
de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
•Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și postfață de Geo Vasile, București,
Editura Ideea Europeană, 2007.
•Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul Literaturii Române, 2001.
•Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez,
București, Editura Minerva, 1978.
•Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației Culturale Române, 1994.
•Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
•Opere, București, Editura Semne, 2006.
•Plumb. Versuri și proză, prefață de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru Literatură, 1965.
Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediție bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura Dacia, 1988.
•Poeme alese / Poemi scelti, ediție bilingvă româno-italiană, București Editura Fundației Culturale Române, 2002.
•Poezii, ediție îngrijită și repere istorico-literare de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1980.
•Poezii, Galați, Editura Porto-Franco, 1991.
•Poezii, București, Editura Universal Dalsi, 2001.
•Poezii / Versek, ediție bilingvă româno-maghiară, București, Editura Gramar, 2003.
•Poezii . Proză, postfață și bibliografie de Ion Bogdan Lefter, București, Editura Minerva, 1983 (reed. 1987).
•Proză, București, Editura Minerva, 1980.
•Rar, poeme rostite la radio, București, Casa Radio, 2005.
•Scrieri alese, prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, București, Editura pentru Literatură, 1961.
•Stanțe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și câteva ciorne, Bacău, Look Design, 2000.
•Versuri, București, Editura Saeculum, 1996.
•Versuri și proză, ediție îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice și bibliografie de Ion Nistor, prefață de Mircea
Anghelescu, București, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
•Versuri și proză, București, Editura Eminescu, 1987.
•Blei und andere Gedichte. Dionysos, Boppard, ins Deutsche: Christian W. Schenk, 2018,

Premii și distincții.
În 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb.
•În 1925 primește premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români, ex aequo împreună cu Lucian Blaga.
•În 1934 Premiul Național de poezie este acordat lui George Bacovia și lui Tudor Arghezi.