Terapia laser

Conform teoriei clasice, relative sau cuantice a fizicii, parametrii luminii pot fi explicaţi în mai multe
moduri. Totuşi, natura primordială a luminii rămâne cea de particulă/corpuscul şi undă electromagnetică.
Această dualitate încă nu poate fi explicată pe deplin, dar ea totuşi descrie cel mai bine lumina.
Particularităţile radiaţiei laser sunt:

• este total monocromatică, deci are o singură lungime de undă.

• este total polarizată – orientarea în spaţiu a undelor este după o direcţie bine stabilită
• este total coerentă – orientarea în timp este absolută, maximul şi minimul tuturor undelor sunt
identice în timp

Coerent Non-coerent
 O undă laser de intensitate mare reprezintă “raza ucigătoare” a autorilor de science fiction; o undă
laser poate distruge obiecte şi materiale. Totuşi, o undă laser de intensitate mică, bine controlată, fără să
depăşească 500 mW are efecte minore asupra organismelor biologice şi a fiinţelor vii, dar poate avea un
efect stimulator excelent.
 Cuvântul LASER este abrevierea de la Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation
(Emisie stimulată de radiaţie luminoasă amplificată).

Primele teorii referitoare la radiaţia laser au fost emise de Albert Einstein la începutul secolului 20,
descriind posibilităţile teoretice ale laserului în 1916 – 1917. Totuşi, primul aparat laser nu a fost construit
înainte de anii 1960, urmând apariţiei altor descoperiri în aşa numitul domeniu radiotehnică cuantică
(N.G. Basov şi A.M. Prochorov din fosta USSR şi C.H. Townes din USA au primit premiul Nobel pentru
aceste descoperiri în 1964).
 Aplicaţiile în medicină ale laserului au urmat la scurtă vreme. La început, numai laserele de mare
intensitate erau folosite. Aceste lasere prin cantitatea de energie transmisă, apărând efectul termic, pot
distruge, tăia, evapora şi cauteriza ţesuturile.

1. Tipuri de laser
Laserii se pot clasifica în mai multe categorii în funcţie de mai mulţi parametrii:
1. Sursa
substanţă solidă (laser cu rubin)
substanţă lichidă
substanţă gazoasă - helium/neon, argon laser
semi-conductor (GaAs, GaAIAs) – în present cea mai importantă formă pentru
laserele terapeutice.
 1.Lungimea de undă (laser bazat pe semi-conductor)

laser albastru (400-500nm)

laser verde (500-550nm)
laser roşu (600-700nm)
laser infraroşu (700-950nm)

Spectru vizibil

500nm 700nm

400nm 600nm
Radiaţie ultravioletă, raze X, Radiaţie infraroşie,
raze gamma, radiaţie microunde, unde radio
cosmică
 Cele mai folosite lungimi de undă sunt cele din spectrul roşu. După o pătrundere de 2-3 mm prin
ţesuturile vii, intensitatea lor scade la jumătate. Acest lucru face ca folosirea acestui tip de laser să fie
eficientă în tratarea mucoasei şi a bolilor de piele. Având în vedere că energia este absorbită doar de
o mică porţiune de ţesut, dispozitivele de 20 mW şi chiar mai mici sunt foarte potrivite.

Laserul în spectrul infraroşu îşi reduce intensitatea la jumătate după ce pătrunde 2-3 cm în
ţesuturile vii. Aceste lasere sunt folosite în tratarea structurilor din profunzime (ligamente, muşchi,
tendoane). Deoarece energia transmisă de laser este absorbită de o porţiune redusă de ţesut, iar noi
dorim ca zona cea mai puternic radiată să fie undeva în profunzime, de aceea se recomandă o putere
de emisie mai mare de 30 mW.
 1. Moduri de lucru
lasere pulsatile
lasere continue
lasere cu pulsaţia modulată
 1. Tipul radiaţiei
convergenţă: radiaţie punctuală
divergenţă: o rază care acoperă o suprafaţă mai mare, ceea ce face ca tratamentul să nu necesite baleierea
razei pe deasupra zonei afectate
scanner laser: dispozitive pentru iradiat suprafeţe mari

1. Clasa laserului (în funcţie de puterea de ieşire)

Clasa 2: mai puţin de 1mW
Clasa 3A: mai puţin de 5mW, densitatea de ieşire mai mică 25 W/m2
Clasa 3B: mai puţin de 500mW
 1. Întrebuinţare
laser tip stilou: acesta oferă de obicei doar un anumit număr de lungimi de undă disponibile. Avantajul acestui tip de
laser este acurateţea în utilizare.

laser de buzunar: conceput special să încapă în buzunarul doctorului, iar sonda va fi legată printr-un cablu de acesta.
Acest tip de laser este cel mai întâlnit. Acestea pot lucra cu sonde de sute de mW.

dispozitive de cabinet: de obicei conectarea la reţeaua de alimentare, iar sonda conectată la aparat printr-un cablu.
Avantajul acestor modele constă în general în multitudinea de funcţii şi moduri de operare posibile.
 1. Parametrii fizici ai laserului, unităţi de măsură

lungimea de undă: ca o caracteristică a laserului acesta este întotdeauna monocromatic. Are o singură lungime de
undă măsurată în nanometri (nm).

puterea de ieşire: de obicei măsurată în mW. Puterea de ieşire este fie cea maximă, amplitudinea maximă a
impulsurilor, sau puterea medie. Folosirea unor accesorii optice care să ghideze lumina laser scad puterea acestuia cu
aproximativ 10%.

Frecvenţe de modulaţie: definită ca număr de oscilaţii pe secundă - Hertz (Hz). Câteodată se iau în calcul
şi alte caracteristici ale impulsurilor, respective cât la % constituie perioada de activitate (tipul ţesutului şi
modulaţia) din durata unui impuls. Anumite frecvenţe sunt utilizate cel mai adesea (5 Hz efect stimulativ,
10 Hz efect analgesic), frecvenţele Nogier sunt de asemenea folosite des (de obicei în acupunctură), şi
frecvenţele Voll sunt folosite.

Densitatea de putere (doza): în (J/cm2) reprezintă energia emisă pe unitatea de arie.

 1. Efectele biologice ale laserului de putere mică (laser non-invaziv)
Anumite calităţi fizice ale laserului determină anumite efecte clinice. Cele mai importante efecte clinice sunt:

efect analgezic
efect miorelaxant
efect antiflogistic
efect antiedematos
efectele bactericide şi antivirale
 Toate aceste efecte sunt confirmate de studii obiective care au fost verificate şi validate.

îmbunătăţirea microcirculaţiei
creşterea activităţii intracelulare a multor enzime, în mod particular a ciclului Krebs
creşterea circulaţiei oxigenului, utilizarea mai eficientă a glucozei
stimularea sintezei DNA
creşterea activităţii fibroblastelor
activarea fagocitozei
activarea pompei de Na/K a membranei
activarea proceselor metabolice la nivel celular: parţial prin activarea pompei Na/K a membranei şi a
transportului de Ca, parţial prin activarea sistemului mitocondrial
schimbări la nivel local a unor mediatori importanţi - inflamatori (substanţe histaminice,
prostaglandine) sau, de exemplu, endorfine.
 1. Contraindicaţii ale terapiei laser non-invazive

iradierea directă a glandelor cu secreţie intrinsecă

iradierea directă a ochilor – pot avea loc modificări ireversibile ale retinei. De aceea, este necesară întotdeauna
protejarea ochilor terapeutului şi pacientului cu ochelari care îndeplinesc condiţiile de siguranţă şi care au fost
autorizaţi de un organ de competenţă.
iradierea directă a zonelor maligne şi potenţial precanceroase
pacienţi extenuaţi sau cu stări febrile
nu utilizaţi niciodată regimurile pulsatorii sau laserii de infraroşu la pacienţii cu boli cu accese (epilepsie)
aplicarea pe zona abdomeniului în timpul gravidităţii
pacienţi cu implanturi cochleare
 TERAPIA CU LASER
DE ÎNALTĂ INTENSITATE - INTRODUCERE ÎN METODĂ

Sistemele biologice reacționează în mod natural la energia luminii

Progresul tehnologic permite maximizarea acestei influențe terapeutice asupra țesutului uman

▪ Terapia cu laser de înaltă intensitate

– Puterea 2 - 12W
– Lungimea undelor 810 - 1064nm
– Laser din clasa IV.
PRINCIPII BIOMEDICALE