CONFLICT ȘI COMUNICARE

DANILIUC NATALIA
 SUBIECTE PENTRU DISCUȚII

1. CONFLICTUL. DEFINIȚII. CAUZE.

2. FUNCȚIILE CONFLICTULUI
3. ETAPELE CONFLICTULUI
4. CLASIFICAREA (TIPURI) CONFLICTELOR
5. METODE INTERPERSONALE DE EVITARE A
CONFLICTELOR.
 Ca noțiune, conflictul derivă din l. latină „conflictus”, ceea ce înseamnă:
„a ține împreună cu forța”.
Ca fenomen, conform dicționarului de sociologie, semnifică: „opoziția
deschisă, lupta între indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunități, state
de interese economice, politice, rasiale divergente sau incompatibile, cu
efecte distructive asupra interacțiunilor sociale”.
Dicționarul de psihologie, definește conflictul drept: „luptă de tendințe,
de interese, situație în care se găsește un individ supus unor forțe vectorial
opuse și pe puteri aproape egale”.
CONFORM DICȚIONARULUI DE SOCIOLOGIE, coord. C. Zamfir și L. Vlăceanu (1998):

CONFLICTUL – opoziție deschisă, luptă între indivizi, grupuri,

clase sociale, partide, comunități, state cu interese economice,
politice, religioase, etnice, rasiale, divergente sau incompatibile,
cu efecte distructive asupra interacțiunii sociale.
CAUZE...?!
 CAUZELE CONFLICTELOR

• DIFERENȚE DE COMPORTAMENT ȘI CARACTER ÎNTRE OAMENI

• INCOMPATIBILITATEA PSIHOLOGICĂ
• COMPORTAMENTELE DIFICILE ALE UNOR PERSOANE
• REPARTIZAREA RESURSELOR LIMITATE
• DIVERSITATEA SCOPURILOR
• DEOSEBIRI ÎNTRE OPINII ŞI VALORI
• DIFERENŢE ÎNTRE NIVELUL DE STUDII ŞI EXPERIENŢA DE VIAŢĂ
• COMUNICĂRILE INEFICIENTE, CIRCULAŢIA ZVONURILOR
• COMUNICAREA DEFECTUOASĂ
• ... ETC.
 FUNCȚIILE CONFLICTULUI
1. F. DE AVERTIZARE ȘI ALARMĂ
Conflictul joacă rolul „febrei” care anunță organismul prezența unei disfuncții și
necesitatea luării de măsuri. Conflictul poate fi considerat semnalul de alarmă pentru o
situație dată și conștientizarea lui este foarte importantă, și este considerată ca fiind prima
fază a rezolvării lui (conflictului).

2. F. DE MOBILIZARE
Presupune un consum de energie psihică mare dar, pe de altă parte, conflictul este cel
care motivează ființa umană. Starea de neliniște, tensiune determinată de prezența
conflictului este benefică pentru mobilizarea psihicului în vederea rezolvării conflictului în
anumite condiții: - perceperea conflictului în momentul apariției; - acceptarea lui; - orientarea
către rezolvarea conflictului.
3. F. DE SELECȚIE
Se referă la diferențierea și divizarea conflictelor în: - rezolvabile sau nu; - pozitive sau
negative; - afective, cognitive, volitiv-comportamentale dar, se referă și la cauzele acestora,
a consecințelor conflictului, a aspectelor pozitive ale conflictului diferențiate de cele negative.

4. F. DE VALORIFICARE
Presupune evidențierea aspectelor pozitive ale conflictului, etapă ce condiționează
rezolvarea lui.
5. F. DE DEZVOLTARE A PERSONALITĂȚII
Pe lângă faptul că conflictul este inevitabil, el reprezintă o modalitate de depășire a
aspectelor vechi, rigide, inadecvate, de evoluție, dezvoltare și perfecționare pe orice plan.

6. F. DE REDUCERE, ELIMINARE A UNOR VIITOARE CONFLICTE

7. F. DE CREȘTERE A INOVAȚIEI (noi strategii de gândire și comportament)

8. F. DE DEZVOLTARE A COEZIUNII, prin creșterea încrederii; de măsurare a „puterii” și

„viabilității” relațiilor cu ceilalți.
ETAPELE CONFLICTULUI
 ETAPELE CONFLICTULUI
1. DEBUTUL – FAZA ÎN CARE UN CONFLICT IESE DIN STAREA DE LATENŢĂ ŞI
DEVINE MANIFEST PRIN SIMPLE NEÎNŢELEGERI.
Pot apărea divergenţe minore care necontrolate la timp pot degenera în conflicte reale.

2. CONFRUNTAREA – FAZA ÎN CARE TENSIUNEA INTERACŢIUNII ESTE CRESCUTĂ.

ACEST MOMENT ESTE FOARTE IMPORTANT DEOARECE APARE NEVOIA UNEI
SOLUŢII RAŢIONALE.
Modul de gestionare a acestei etape îşi va pune amprenta asupra evoluţiei conflictului.
Creşterea, escaladarea conflictului sau rezolvarea lui se hotărăşte în această etapă.
3. CREŞTEREA – ARE LOC ATUNCI CÂND PĂRŢILE ÎŞI INTENSIFICĂ ACŢIUNILE DE
URMĂRIRE A SCOPURILOR LOR.
Creşterea poate fi văzută în forme diferite, însă de obicei implică anumite acţiuni ostile
îndreptate către o altă parte.
În această etapă se ajunge la escaladarea agresivităţii argumentelor, indivizii tind să
înlocuiască acţiunile raţionale cu acţiuni iraţionale, chiar violente.

4. POLARIZAREA - ARE LOC ATUNCI CÂND TOATE ASPECTELE RELAŢIILOR DINTRE

PĂRŢI ÎNCEP SĂ SE DESTRAME.
Dacă se ajunge în această etapă înseamnă că acel conflict este distructiv,
contactul dintre părţi descreşte, iar comunicarea devine încordată.
De obicei această situaţie este însoţită şi de creşterea numărului de rezultate
problematice.
5. LĂRGIREA – ESTE O FAZĂ ÎN CARE PĂRŢILE ÎNCEP SĂ-ŞI GĂSEASCĂ SUPORT ÎN
ALIAŢI ŞI PROTECTORI, CONDUCÂND LA CREŞTEREA NUMĂRULUI DE PĂRŢI
IMPLICATE ÎN REZULTATELE CONFLICTULUI.

6. ANTRENAREA - ÎN ULTIMELE STAGII ALE CONFLICTELOR, PĂRŢILE

SUNT DESEORI PRINSE ÎN CURSUL ACŢIUNII GENERÂND O CONTINUARE SAU
INTENSIFICARE A CONFLICTULUI, FĂRĂ NICI O ŞANSĂ DE RETRAGERE ONORABILĂ
SAU SIGURĂ.
Frica de a pierde influenţa şi poziţia, neacceptarea admiterii unei greşeli costisitoare,
şi dorinţa de revanşă sau recuperare a pierderilor, toate astea contribuie la continuarea
implicării în conflict în ciuda pierderilor uriaşe.
7. DESCREŞTEREA - ARE LOC ATUNCI CÂND PĂRŢILE, UNEORI CU AJUTORUL UNEI
TERŢE PĂRŢI INTERMEDIARE, ACŢIONEAZĂ ÎNTR-UN MOD PRIN CARE INDICĂ CĂ
AU DE GÂND SĂ ÎNCETEZE CU COMPORTAMENTUL ADVERS, FIE UNILATERAL FIE
CONDIŢIONAT.

8. REZOLVAREA - ESTE ETAPA ÎN CARE PĂRŢILE AJUNG SĂ REDUCĂ, SĂ REZOLVE

SAU SĂ TERMINE CONFLICTUL.
Se obţine o situaţie de calm şi cooperare.
Rezolvarea prin crearea unui echilibru instabil nu este o soluţie constructivă, acesta, la
cel mai mic semn de tensiune va reacţiona distructiv asupra părţilor, putând genera un nou
conflict.
 CLASIFICAREA CONFLICTULUI
A. Din punct de vedere al efectelor pe care le produce, conflictul poate fi:

- benefic (funcțional sau constructiv) – care apare ca o

confruntare de idei între indivizi sau grupuri, cu posibile soluții
pentru creșterea performanțelor; acest tip de conflict împiedică
situațiile de stagnare, elimină tensiunile și facilitează efectuarea
schimbării în bine a acțiunilor.
A. Din punct de vedere al efectelor pe care le produce, conflictul poate fi:

- distructiv (disfuncțional) – care se referă la orice confruntare

sau interacțiune între persoane sau grupuri a căror acțiune
împiedică realizarea obiectivelor propuse; acest conflict
determină consumarea resurselor personale și organizaționale
în condiții de ostilitate, generând o permanentă stare de
nemulțumire.
B. Din punct de vedere al sferei de cuprindere deosebim:

- conflicte intrapersonale (interioare) – se produce când există, o

incompatibilitate, o inconsistență între elementele cognitive corelate, ceea
ce afectează capacitatea de prezicere și autocontrol a individului, ceea ce
condiționează, în cele din urmă, incertitudinea; deci, apare atunci când un
individ nu știe cu precizie ce trebuie să facă și ce cere de la el, mai ales
când cerințele activității desfășurate sunt în contradicție cu valorile proprii
sau cu ambițiile sau idealurile proprii;
B. Din punct de vedere al sferei de cuprindere deosebim:

- conflicte interpersonale – apar și se amplifică între doi sau mai mulți

indivizi din același grup, sau din grupuri diferite, formale sau informale;
sunt cauzate de reguli, de diferențe de personalitate, de diferențe cu privire
la valori, interese și atitudini, sau de unele stări afective negative (antipatie,
invidie, ură etc.);
B. Din punct de vedere al sferei de cuprindere deosebim:

- conflicte inter-grupuri – apar frecvent între grupuri cu interese și

obiective diferite și au, de regulă, un caracter complex datorită atât
cauzelor care le generează, cât și a efectelor pe care le pot provoca.

! Aceste conflicte, per general, condiționează creșterea sau accentuarea coeziunii grupului
și a loialității între membrii acestuia. (Robert E Callahan și colab.)
C. Din punct de vedere al esenței lor, conflictele umane pot fi:

- conflictele esențiale, de substanță – determinate de existența unor

obiective diferite ce se manifestă cu o mai mare intensitate atunci când
indivizii își satisfac propriile interese prin intermediul grupului;
(exemplu: conflictul dintre generații...)

- conflictele afective – condiționate de stări emoționale care vizează

relațiile interpersonale;
METODE INTERPERSONALE DE SOLUŢIONARE A CONFLICTELOR

• EVITARE • OCOLIRE
• ATENUARE • ADAPTARE
• FORŢARE • CONCURENŢĂ
• COMPROMIS • COOPERARE TEMPORARĂ
• REZOLVAREA PROBLEMEI • COLABORARE
 CONCURENȚĂ-FORȚARE

REALIZAREA SCOPULUI CU ORICE PREŢ

SE RECOMANDĂ:
• REZULTATUL E FOARTE IMPORTANT PENTRU DVS.
• NU EXISTĂ ALTERNATIVE
• SITUAŢIA E CRITICĂ, E NEVOIE DE O DECIZIE NESTANDARD
 CONFORMISMUL - O COOPERARE TEMPORARĂ

PĂRŢILE PARTICIPANTE LA CONFLICT SUNT PREDISPUSE SĂ MODIFICE CEVA

(NEIMPORTANT) DIN PROPUNERILE LOR

POATE FI FOLOSIT:
• PARTICIPANŢII LA CONFLICT POSEDĂ ACEEAŞI PUTERE
• SUNT ÎNTR-O CRIZĂ DE TIMP
• ACCEPTĂ COMPROMISUL CA O DECIZIE TEMPORARĂ
 COLABORARE – REZOLVAREA PROBLEMEI

PĂRȚILE IMPLICATE ÎN CONFLICT SE RESPECTĂ RECIPROC, SUNT GATA SĂ

DISCUTE FĂRĂ EMOŢII ŞI EXPLOZII, SĂ SE DEZICĂ DE VARIANTA LOR ÎN
FAVOAREA "ADVERSARULUI"
E O DISCUŢIE DESCHISĂ DESPRE PROBLEMELE, PIEDICILE ÎN ACTIVITATE
 IMPORTANT!

SOLUȚIONAREA UNUI CONFLICT RAR ARE DE-A FACE CU

CINE ARE DREPTATE.
PROBLEMA E CONȘTIENTIZAREA ȘI RECUNOAȘTEREA
DIFERENȚELOR.

THOMAS CRUM
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!

O ZI BUNĂ...!