Tema 9: Bancă centrală

Banca Centrală modernă este autoritatea monetară a ţării cu competenţe exclusive în domeniul monedei şi
creditului - emiterea de monedă, elaborare şi promovare a politicii monetare, gestionarea sistemului de plăţi,
reglementarea şi supravegherea băncilor şi altor instituţii financiare.

Băncile centrale:

a) sunt instituţii bancare, aflate în fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere şi organizare a relaţiilor
monetar-financiare ale unui stat, atât pe plan intern, cât şi în relaţiile cu alte sisteme monetare
b) sunt organisme autonome cu personalitate juridică proprie, capitalul acestora fiind în proprietatea statului,
mixt şi privat.
c) ele conduc politica monetară şi de credit în cadrul politicii economice şi financiare şi menţin stabilitatea
monedei naţionale.

Obiectivele statutare ale Băncii Centrale. Banca Centrală, în contextul gestiunii proceselor economice, are
competenţa de elaborare şi promovare ei politicii monetare, fapt care impune necesitatea stabilirii certe a
priorităţilor şi obiectivelor urmărite. Banca Centrală, de regulă, formulează şi declară obiectivele politicii
monetare în statutele sale.

Independenţa Băncii Centrale este percepută în contextul raporturilor dintre puterea politică din ţară şi Banca
Centrală, autonomiei băncii. în adoptarea deciziilor.

Funcţia de emisiune monetară, fiind monopolizată într-o singură instituţie, de fapt, a contribuit cel mai mult la
apariţia Băncii Centrale. Emisiunea monetară a evoluat odată cu succesiunea formelor monedei şi a etalonului
monetar.

Funcţia de centru al politicii monetare este una recentă, extrem de importantă, care derivă din cea de emisie
şi control al monedei. În urma cunoaşterii efectelor cantităţii de monedă asupra proceselor economice şi
rezultatelor macroeconomice, Banca Centrală a implementat instrumente de natură monetară de influenţă
asupra ofertei şi cererii de bani.

Funcţia de centru valutar, având, iniţial, la bază preocupările Băncii Centrale privind raporturile monedei
naţionale cu monedele străine şi relaţiile cu alte sisteme monetare, în prezent, odată cu creşterea rolului
politicii monetare şi amplificarea raporturilor monetare internaţionale, a obţinut noi conotaţii.

Funcţia de bancă a statului este una cheie în apariţia Băncii Centrale. Băncile regale au fost înfiinţate, în primul
rând, cu scopul ca acestea să acorde împrumuturi statului şi, abia ulterior, au obţinut monopolul în emisiunea
de monedă.

Conducerea activităţii BNM este în competenţa Consiliului de administraţie, care este alcătuit din cinci
membri: guvernatorul - preşedintele consiliului, primul - viceguvernator - vicepreşedinte al consiliului, trei
viceguvernatori ai băncii naţionale. Membrii Consiliului de administraţie, inclusiv guvernatorul, se numesc pe
un termen de 7 ani. Mandatul membrilor Consiliului poate fi reînnoit.

Obiectivul fundamental al BNM, din 2006, este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Totodată, BNM
promovează şi menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a
statului.