Pe termen lung, toți factorii de producție sunt variabili.

Întreprinderea, încercând să mărească volumul

producției, atrage din ce în ce mai multe resurse, adică crește scara producției. În același timp, există o
rentabilitate (efect) diferită de la schimbările în scara producției. Randamentele crescânde la scară apar
atunci când volumul producției crește mai mult decât volumul de utilizare a resurselor. De exemplu, cu o
dublare a factorilor de producție, volumul producției se dublează cu mult. Economii de scară în creștere
în producție pot fi realizate datorită influenței unor astfel de factori:
1. Diviziunea muncii. În întreprinderile mari, specializarea este posibilă, ducând la creșterea
productivității muncii și la scăderea costurilor.
2. Management îmbunătățit. La întreprinderile mari, sunt alocați specialiști care sunt direct implicați în
marketing, publicitate, aprovizionare, lucrări științifice și tehnice etc. Acest lucru face posibilă creșterea
eficienței întreprinderii.
3. O creștere a dimensiunii producției nu necesită o creștere proporțională a tuturor resurselor. De
exemplu, dublarea numărului de mașini-unelte dintr-o fabrică nu necesită aceeași creștere a
mecanicilor, electricienilor, agenților de pază, contabililor, precum și a costurilor pentru iluminat,
încălzire, ventilație etc. O revenire constantă (a devenit) la scară a producției se observă atunci când
volumul producției și volumul de utilizare a resurselor cresc proporțional. Dublarea resurselor de
producție duce la o dublare a volumului producției. O revenire descrescătoare la scara producției are loc
atunci când producția crește mai puțin apreciabil decât crește volumul factorilor de producție utilizați. De
exemplu, dublarea resurselor duce la o creștere a producției de numai o dată și jumătate (Figura 7.8).
Economiile de scară de producție în scădere provin din influența unor astfel de factori: 1. Inerția
semnificativă a sistemelor mari, pierderea acestora a flexibilității necesare pe o piață instabilă. 2. Ieșirea
întreprinderii dincolo de pragul controlabilității (dimensiunea mare a întreprinderii creează un sistem de
management greoi. „A - coordonarea legăturilor intermediare, schimbul de informații devine mai dificil,
iar CA duce la scăderea eficacității decizii de management).

Analiza pe termen lung (cu toti factorii de productie variabili) a comportamentului producatorului capata
o semnificatie speciala atunci cand firma doreste sa-si extinda scala de operatii, sa intre in afaceri intr-
un anumit domeniu de activitate sau sa patrunda pe alte piete de desfacere. In aceste situatii, capata
relevanta efectele produse de cresterea dimensiunii factorilor de productie asupra rezultatelor firmei,
respectiv cunoasterea asa-numitelor randamente de scara. Deciziile firmei referitoare la extinderea
afacerilor sale sunt luate, desigur, in limitele constrangerilor date de resursele disponibile. In conditiile in
care producatorul dispune de un volum sporit de resurse, activitatea firmei tinde, in mod firesc, sa se
extinda pentru a-si mari profiturile obtinute. Aceasta relaxare a constrangerii de buget va deplasa linia
izocostului spre dreapta si paralel cu cea initiala. Evident ca o diminuare a resurselor (o accentuare a
constrangerii de buget) va deplasa linia izocostului spre stanga. Ansamblul liniilor de izocost
reprezentate intr-un singur grafic alcatuiesc o familie sau o harta a izocosturilor. Folosind rationamentul
cunoscut, putem defini, pentru fiecare nivel al resurselor (bugetului) ce pot fi investite, echilibrul
producatorului in punctul de tangenta al izocuantei cu linia izocostului corespunzatoare. Daca unim
toate aceste puncte care definesc echilibrul producatorului, obtinem ceea ce se numeste calea de
expansiune a firmei sau linia de scara a acesteia. Calea de expansiune a firmei exprima cresterea
cantitatilor de factori utilizati pe masura sporirii productiei, in conditiile mentinerii constante a nivelului
preturilor factorilor de productie. Cand factorii de productie (L si K) cresc in aceleasi proportii, calea de
expansiune a firmei este o dreapta, intrucat schimbarea de scara a acesteia se produce fara substituire
de factori . In aceasta situatie, producatorul alege scara activitatii (talia sau marimea firmei) nu si
proportia combinatiei intre factori; poate fi, de exemplu, cazul complementaritatii stricte a factorilor de
productie in care substituirea lor este exclusa. Atunci cand intervine procesul de substituire a factorilor,
ca urmare a modificarii raportului dintre productivitatile lor marginale, calea de expansiune poate lua
forma unei curbe cu panta pozitiva, dar care evolueaza sinuos pe parcursul schimbarii de scara sau de
talie a firmei. In procesul expansiunii firmei, sporurile de productie inregistrate pot fi diferite in raport cu
cresterea dimensiunii factorilor de productie in care s-a investit. Astfel, sporuri de productie de marimi
egale (rate egale de crestere a productiei) presupun cantitati constante, descrescatoare sau
crescatoare din factorii de productie utilizati, dupa cum randamentele acestor factori sunt constante,
crescatoare sau descrescatoare. Randamentele de scara sunt constante atunci cand modificarea
dimensiunii factorilor de productie determina o modificare in aceeasi proportie a volumului productiei; in
aceasta situatie, o dublare a volumului productiei necesita o dublare si a cantitatii factorilor utilizati.
Randamentele de scara sunt crescatoare daca cresterea factorilor de productie determina o crestere
intr-o proportie superioara a volumului productiei; in acest caz, dublarea nivelului productiei necesita
cresterea intr-o proportie mai redusa a factorilor de productie. Invers, in cazul randamentelor
descrescatoare, volumul productiei creste intr-o proportie mai redusa decat cresterea factorilor utilizati;
de exemlu, o dublare a volumului productiei implica o crestere mai mare (mai mult decat dublu) a
cantitatii factorilor de productie. De retinut faptul ca, randamentele de scara descrescatoare reprezinta o
problema diferita de ipoteza randamentelor marginale descrescande pe termen scurt. Dupa cum se
cunoaste, legea randamentelor descrescatoare arata ca sporurile de productie ale intrarilor din factorul
variabil (tehnologia si capacitatea de productie ramanand nemodificate) se vor diminua in cele din urma.
Pe termen lung, cand toti factorii de productie sunt variabili, este posibil ca randamentele in scadere sa
nu se produca atata timp cat firma poate ajusta intrarile din toti factorii utilizati. In consecinta,
randamentele de scara reprezinta o problema distincta de ipoteza randamentelor (sau productivitatii)
marginale descrescande. Cheia intelegerii lor se refera la distinctia intre termenul scurt si termenul lung
in analiza comportamentului producatorului. Legea randamentelor de scara se refera la scara de
activitate sau dimensiunea firmei si releva efectele cresterii simultane a factorilor productiei. Importanta
ei consta in faptul ca, in cazul randamentelor crescatoare se produc economii de scara (de crestere, de
dimensiune). Cresterea dimensiunii firmei poate spori profitabilitatea acesteia ca urmare a economiiilor
realizate in procesele de aprovizionare, desfacere, transport, a economiilor tehnologice, de marketing,
de publicitate etc. Dimpotriva, extinderea dimensiunii firmei este limitata in conditiile unor randamente
de scara descrescatoare, care conduc la cresteri de costuri si pierderi de eficienta – asa-numitele
deseconomii de scara. Se explica, astfel, cauza faptului ca intr-o serie de domenii de activitate unde
posibilitatile realizarii economiilor de scara sunt in general limitate, predomina firmele mici si mijlocii.
Rezulta ca exista o dimensiune optima a firmei, care poate fi o intreprindere mica, mijlocie sau mare.
Dimensiunea optima a firmei poate fi considerata acea marime care se adapteaza cel mai bine la
realizarea scopului sau, astfel incat sa-i asigure stabilitate si un grad normal de profitabilitate pe o
perioada cat mai indelungata de timp. Potrivit definitiei echilibrului producatorului, dimensiunea firmei
este optima cand realizeaza un anumit volum al productiei cu cele mai mici costuri.

Efectului economiilor de scara;

 

Economiile de scara reflecta o situatie de scara a costului mediu pe

termen lung in urma cresterii dimensiunilor #rii si/sau a volumului de
productie.

2) Efectului dezeconomiilor de scara;

Dezeconomiile de scara, exprima o situatie in care costul mediu pe

termen lung creste pe masura cresterii productiei, sint si ele generate de
mai multi factori.