Tema8: Structuri instituţionale din domeniul monedei şi

creditului.
Literatura ştiinţifică americană descrie modelul ce se sprijină pe tradiţia liberală americană, care pune în
evidenţă întreg ansamblul de instituţii financiare, identificându-le cu genericul „sistem financiar”.

Sistemul financiar reprezintă un complex ce cuprinde diferite tipuri de instituţii financiare: bănci, companii
de asigurare, fonduri mutuale, companii financiare şi bănci investiţicmale.

Sistemul instituţiilor financiare, în esenţă, reprezintă cadrul instituţional al sectorului financiar al economiei
naţionale.

Sistemul financiar este structurat în instituţii financiare depozitare şi instituţii financiare non-depozitare.

Sistemul bancar reprezintă cadrul instituţional al activităţii de intermediere financiară şi monetară,

constituit din bănci ordonate pe nivele în funcţie de competenţe.

Sistemul bancar cu un nivel este alcătuit dintr-o singură bancă, aceasta aparţinând statului, care, în regim
de monopol, exercită atât funcţiile băncii centrale, cât şi funcţiile băncilor de toate genurile. Acest sistem
bancar este tipic economiei etatizate.

Sistemul bancar cu două nivele este tipic economiei de piaţă. Caracteristica de bază a acestuia este
autosuficienţa financiară şi autonomia funcţională a băncilor, care derivă din doctrina liberală. Structura pe
două nivele prevede că veriga de bază o constituie instituţiile bancare, indiferent de tipologia acestora, iar la
nivelul superior se află banca centrală.

Sistemul instituţiilor financiare nebancare din domeniul monedei şi creditului include: organizaţii de
microfinanţare, societăţi de economii şi credit, uniuni de credit, societăţi de credit mutual, societăţi de
leasing, societăţi de facturare, societăţi de scont, societăţi de reescont, societăţi de plăţi, centre de
decontări, centre de clearing, centre de clearing, societăţi de emisie a monedei electronice, case de amanet,
unităţi de schimb valutar etc.

Sistemul instituţiilor financiare nebancare, de asemenea, a început să se formeze din anul 1991, prin
reorganizarea instituţiilor existente la acel moment (case de amanet) şi constituirea de noi tipuri de instituţii
financiare nebancare.

Instituţiile de credit se definesc ca societăţi care atrag depozite, acordă credite şi/sau emite monedă
electronică. În această categorie, sunt incluse: băncile, organizaţiile cooperatiste de credit, băncile de
economisire şi creditare, băncile de credit ipotecar, şi instituţiile emitente de monedă electronică.

Unităţile de schimb valutar sunt următoarele: a) case de schimb valutar, b) puncte de schimb valutar ale
băncilor şi c) puncte de schimb valutar ale băncilor. În prezent, funcţionează peste 360 de unităţi de schimb
valutar. Societăţi de plăţi şi societăţi de emisie a monedei electronice, cu toate că există cadrul legal de
activitate a acestora, până în prezent, n-au fost înregistrate.

Comisia Naţionala a Pieţei Financiare reglementează activităţile din sectorul de microfinanţare şi de

leasing.