Chirița în provinție -Relația

din tre două personaje

Operă “Chirița în provinție ” este o comedie scrisă

de Vasile Alecsandri și este alcătuitș din 2 acte și
23 de scene. În aceasta operă ne este prezentata
relatia din tre Chirița și Barzoi, soț și soție. Pe
parcursul acestei opere observăm cum disputa din
tre aceste personaje este o dispută de tip
conservator-novativ, mai exact de stagnare-
evolutie.
Chirița Bârzoi este personajul principal și eponim
al comediei, soția lui Grigore Bârzoi și mamă a trei
copii: Aristita, Calipsita și Guliță. Întreaga piesă se
concentrează în jurul protagonistei, o moșiereasă
de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară
o aristocrată educată, cu preocupări mondene și
vorbitoare de limba franceză. Personajul devine
comic tocmai prin acest contrast între esență și
aparență, între ce este de fapt Chirița și impresia
pe care vrea să o lase celorlalți. Aceasta reprezintă
chipul boieroaicei de provincie a cărei ambiție este
aceea de a parveni și de a imita modele de viață
occidentale.

Disprețuindu-i pe tărani, pe care îi numeste

”Mujici ” , ” Tărănoi ” , ” țopârlani ” și îi consideră ”
buni de gură și răi de lucru ” , devine ridicolă când
are pretenții de mare doamnă, cu știința limbii
franceze. Dând dovadă de o atitudine extremă,
Chiriță își organizează sistemul de viață după
cerințele modei. Ea este dispusă să facă orice
pentru a fi în ton cu moda ” daca-i moda .... și dacă-
mi place ...“ ; ”daca-i moda, n-am habar! ”.

Expresii ca ” boire une cigare „ , ” J'aime mieux ça ”

și așa mai, stârnesc uimirea și provoacă reacții
ironice din partea lui Șarl, profesorul de franceză
care se ocupă de Guliță, fiul tâmp al Chiriței. Însă
despre adevăratul ei patriotism ” nu mai pot trăi în
țara asta !„ ,

” m-am săturat de Moldova ” dispretul ei față de

Moldova, pe care abia asteaptă s-o părăsească.
Lăcomia este o altă trăsătură a personajului, care
și-o doreste de noră pe Luluța pentru că avea
avere, și este revoltată că jidovii au adus la
isprăvnicie doar 10 căpățâi de zahăr, în loc de 12.

Grigore Bârzoi, spre deosebire de Chirița , este

un personaj mai puțin conturat. Grigore Bârzoi
rămâne la fel de necioplit, în ciuda strădaniei
Chiriței de a-l ciopli . Se chinuie să poarte straie
nemțești( “Apoi da! ... de cand m-ai scos din
minte ca sa ma schimonesesti în straie stramte, pun
cate doua ceasuri pana ma-mbrac’)
Se rusineaza de nasturii mari cat niste farfurii (“Și
Ian priveste ce seaman cu bumbii isti mari? …
Parca-s un negustor de farfurii ”). Grigore
reprezinta tipul persoanei conservatoare,
statornice. Acesta prefera hainele traditionale, cele
turcesti, anteriul și cu giubeaua. Astfel el ajunge
nemultumit atunci cand soția sa il obliga sa fie în
pas cu moda și poarte straie nemtesti: sapca de
aghiotant și un palton cu bumbi mari cat niste
farfurioare. (BÂRZOI (intrând): Ardă-le focu
straie nemţeşti, că-mi vîn de hac!)

Din fraza pe care o rosteste Grigore (“Las’ ca d-

neei cucoana nu se mai catadicseste sa caute de
gospodarie... sa faca cozonaci, pasca, pastramuri,
dulceti, vutci, visinapuri... ca la cașa omului... sau
macar sa-mi faca la mașa vrun cheschet, vro
plachie, vro musaca, vro capama, vro paclava...
vro ciulama... bucate crestinesti... sanatoase și
usoare”) reiese nemultumirea pe care o are datorita
faptului ca soția a adaptat la moda frantuzeasca și
mancarea, aceasta acum cerand doar “blanmanjele,
din bulionuri, ”, mai exact sosuri. Acesta mai este
nemultumit și în legatura cu orele la care soția sa
vrea ca mesele sa fie servite .

(“ BÂRZOI: Iaca mă duc... doar nu dau tătarii...

însă ian ascultă, soro: cată să fie mașa gata mai
devreme, că eu nu-s deprins nemţeşte.
CHIRIŢA: Înainte de 5 ceasuri nu se poate.
BÂRZOI: La 5?... când se pun boierii la cărţi?)

Alt nou obicei al Chiritei care il deranjeaza pe

Grigore este reprezentat de paharele verzi cu apa
calda pe care Chirița le pune pe masa, aceasta
intelegand gresit obiceiul spalatului gurii dupa
cina. În loc sa foloseasca apa calda pentru a clati
gura, aceasta foloseste apa calda pentru spalatul
degetelor cu apa calda. (“BÂRZOI: Ş-apoi şi alt
păcat... a luat obicei să aducă la sfârşitul mesei
păhăruţe verzi cu apă caldă... cică aşa-i moda la
Ieşi... de-şi spală gura unii dinaintea altora... şi nu-
i zi în care să nu mă-nşel... şi să nu beau apă
caldă!”)

Chirița mai aduce și alte noi obiceiuri, pe care nu

le face pentru ca așa simte, ci doar pentru ca așa e
moda. Fumatul, calaritul, gatitul, profesorul de
franceza, limba franceza, adusul ravasului pe o
tava, spalatul gurii cu apa calda. Face toate astea
din snobism, deoarece doreste sa para o
aristocrata educata, cu preocupari mondene și
vorbitoare de limba franceza.
Atunci cand Safta ii atrage atentia Chiritei în
legatura cu faptul ca fumatul ii va face rau, aceasta
raspunde ca pentru ca e la moda nu ii va face rau.
(“SAFTA: Iar îi să tragi tiutiun, soro?... Pare că te
văd iar c-ai să te îmbolnăveşti.
CHIRIȚA : Ba nu, soro, c-aşa-i moda. Dacă sunt
armazoancă, trebuie să mă deprind cu ţigările... ‘’)

(‘’Toată lumea azi fumează,

Scoate fum pe nas, pe gât;
Unii moda imitează,
Alţi fumează de urât.
Omenirea-i o ţigară
Care se preface-n scrum;
Ș i amorul cel cu pară
Arde şi se schimbă-n fum...
Numai fumuri vezi aice
La femei şi la bărbaţi.
Toţi fumează... poţi dar zice:
Că-s mai toţi înfumuraţi.’’)

Un alt obicei al Chiritei il reprezinta calaritul prin

curte.
(CHIRIȚA , în costum de amazonă intră călare pe
poartă înconjurată de ţărani )
(‘’ și nici c-o să vie să mă coboare de pe cal...
Ioane... Ioane... mă!... săraca de mine c-or să mă
lase să şed toată ziua călare ca un jăndar... ‘’)
Aceasta recunoaste ca nu calareste pentru ca ii
place.

Limba franceza reprezinta din nou un snobism,

aceaste nu incearca sa inteleaga limba franceza sau
sa o ia cu inceputul, ci doar spune cuvintele așa
cum le aude sau traduce vorbe specific
moldovenesti cuvant cu cuvant în franceza, acest
lucru starnind amuzamentul lui Sarl, dar datorita
functiei pe care o are iși abtine rasul în fata lipsei
de cultura a femeii.
(‘’CHIRIȚA : C’est qu’il est trè s... zburdatic...
mais avec le temps je sui sure qu’il deviendra un
tambour d’ instruction.
ŞARL (cu mirare): Tambour?...
CHIRIŢA: Oui... adică, dobă de carte... tambour...
nous disons comme ça en moldave.’’)
(‘’ CHIRIȚA (râzând): Non... Să-i dai bani pe
miere... de l’argent pour du miel... c’est correct...
nous disons comme cela...’’)

O alta etalare a snobismului este reprezentata de

cerinta Chiritei de a-I fi aduse scrisorile pe o tava.
(‘’ION: Cucoană... iaca răvaşul de modă.
CHIRIȚA : Adă-l încoace... (Căutând în talger.)
Unde-i, că nu-l văd în talger?...
ION: Cred și eu dacă-i de desubt.
CHIRIȚA (ridicând talgerul): Dedesubt?... Aşa te-
am învăţat eu?... Nu-i nici sub talger?... Ce-ai făcut
răvaşu, tontule? ‘’)

Chirița are aere de persoana culta, emancipate, dar

nu se comporta ca atare.
Aceasta scuza toate transformarile pe care le aduce
în viata de familie prin fraza (“CHIRIȚA : Aşa-i
moda la Ieşi.”)
Cu alte cuvinte relatia din tre cei doi reprezinta
mai mult relatia din tre Occident și Orient, unde o
familie are o disputa cu privire la ce moda sa
adopte: Moda Occidentala sau Moda Orientala.