ISDN - Integrated Service Digital Network

Reţeaua digitală cu servicii integrate (ISDN) a fost standardizată de comitetul ITU-T printr-o normă

RC
internaţională, specifică reţelelor telefonice cu comutaţie de circuite, fiind proiectată să permită servicii
simultane de voce, video şi date.

Accesul ISDN se poate face:

 la servicii de bandă îngustă (N-ISDN – Narrowband ISDN) cum ar fi:
- serviciul telefonic (semnalul vocal este convertit în semnal digital şi transmis prin canale de
comunicaţie de 64kb/s (canale de tip B));
- telefaxul (realizează transmiterea şi recepţia de imagini fixe) – prin intermediului faxului;
- teletexul (realizează transmiterea de mesaje text); Serviciu de telegrafie la distanţă cu ajutorul
teleimprimatorului.
- videotex – asigura transferul informaţiilor, de regulă sub formă de pagini de text care puteau fi
afişate pe ecranul unui calculator sau televizor.
RS
 la servicii de bandă largă (B-ISDN – Broadband-ISDN ), ca de exemplu:
- servicii conversaţionale: videotelefon, teleconferinţă, supraveghere video;
- servicii de mesagerie;
- alte servicii disponibile prin reţeaua internet.

Pe lângă aceste servicii de bază, reţeaua ISDN poate oferi şi o serie de alte servicii suplimentare, cum ar
fi:
 Servicii suplimentare de identificare a numărului:
- CLIP (Calling Line Identification Presentation) - prezentarea identităţii liniei chemătoare;
- CLIR (Calling Line Identification Restriction) - ascunderea identităţii liniei chemătoare;
CU

- COLP (COnnected Line Presentation) - prezentarea identităţii liniei chemate. Oferă posibilitatea
de afişare a numărului la care a ajuns un apelul (valabil şi în cazul apelurilor deviate).
- COLR (COnnected Line Restriction) - restricţionarea prezentării identităţii liniei chemate.
Asigură posibilitatea neafişării numărului liniei respective, pe terminalul abonatului chemător, care are
serviciul COLP activat.
- SUB (Sub addressing) - sub-adresarea. Permite extinderea capacităţii de adresare pe un singur
număr de acces ISDN, prin adăugarea de cifre reprezentând sub-adresa specifică terminalului respectiv.

1
 - MCI (Malicious Caller Identification) – identificarea unui apel injurios. Permite identificarea
numărului chemător chiar dacă acesta are instalat serviciul CLIR. Se poate apela la acest serviciu numai
sub ”comanda oamenilor legii”.

RC
 Servicii suplimentare referitoare la destinaţia apelului:
- CFB (Call Forward Busy) - redirijarea apelului când abonatul apelat este ocupat. Permite
redirijarea apelurilor primite către un alt post telefonic prestabilit, în cazul în care linia abonatului este
ocupată.
- CFNR (Call Forward No Response) - redirijarea apelului când abonatul apelat nu raspunde.
Permite redirijarea apelurilor primite către un alt post telefonic prestabilit, în cazul în care, timp de
aproximativ 30 secunde, abonatul chemat nu răspunde.
- CFU (Call Forward Unconditioning) - redirijarea necondiţionată a apelurilor. Permite redirijarea
imediată a apelurilor primite către un alt post telefonic prestabilit.
- CD (Call Deflection) - devierea apelurilor. Permite transferul selectiv al apelurilor către alt
număr, înainte de intrarea în convorbire.
- CH (Call Hunting). Permite rutarea unui apel către primul post liber disponibil dintr-un grup de
RS
posturi telefonice.
- TP (Terminal Portability) - portabilitatea terminalului. Oferă posibilitatea de a muta apelul de la
un telefon la altul.

 Servicii suplimentare privind completarea apelului:

- CW (Call Waiting) - apel în aşteptare. Permite avertizarea abonatului privind apariţia unui nou
apel de intrare în timpul unei convorbiri, precum şi afişarea numărului chemătorului.
- HOLD - apel în aşteptare. Permite întreruperea unei convorbiri, lăsând-o în faza de aşteptare, şi
revenirea ulterioară la aceasta (eventual după efectuarea unei alte convorbiri în paralel).
- CCBS (Completion of Calls to Busy Subscribers). Este utilizat atunci când chematul este
CU

ocupat. CCBS permite chemătorului să fie conectat direct la chemat atunci când cel din urmă devine liber.

 Servicii cu mai mulţi participanţi:

- 3 PTY (Three ParTY) - conferinţă în trei. Permite realizarea simultană a două apeluri care pot fi
puse în legătură, realizând conferinţa între cei trei participanţi.

În ISDN există două tipuri de canale: B (de la "Bearer") şi D (de la "Delta"). Canalele B sunt canale
alocate utilizatorilor pentru transportul de date, voce codată PCM, eventual fluxuri de date provenind de
la mai multe surse cu debite informaţionale relativ mici, mixate. Toate fluxurile informaţionale care se

2
transferă pe un anumit canal B au aceiaşi destinaţie, dar fiecare canal B poate avea o destinaţie diferită de
a celorlalte canale. Canalele D sunt folosite pentru semnalizare şi control, dar uneori pot fi folosite şi
pentru transfer de date.

RC
În cazul serviciilor ISDN de bandă îngustă pot exista următoarele tipuri de acces:

- Acces de bază (Basic rate interface (BRI) — numit şi Basic Rate Access (BRA)): constă din două
canale de comunicaţii de tip B, fiecare cu o capacitate de câte 64 kb/s, şi un canal D pentru semnalizări cu
o capacitate de 16kb/s. Împreună cele trei canale pot fi descrise de notaţia 2B+D. Astfel, debitul util în
linie este: 2x64kb/s + 16kb/s = 144kb/s.

- Acces primar prin canale B (Primary Rate Interface (PRI) — numită şi Primary Rate Access
(PRA)): utilizează un număr mai mare de canale de tip B precum şi un canal D cu o rată de transfer de 64
kb/s. Numărul de canale B dintr-un PRI variază de la o ţară la ţară: în America de Nord şi Japonia
standardul este de 23B+1D, cu o bandă însumată de 1.544 Mbps (cadru T1), iar în Europa şi Australia
numărul de canale este de 30B+1D, la care se mai adaugă un canal pentru sincronizare, rezultând o rată de
RS
2048 kb/s (cadru E1). Canalele Bearer pot fi multiplexate într-un canal unic de capacitate mare, printr-un
proces numit "bonding" (grupare), şi poate fi utilizat de un singur client.

- Acces primar prin canale H 0 : comunicaţia se realizează prin canale de 384kb/s(canale H 0 )

echivalente cu 6 canale B. În acest caz, debitul util în linie este de 2048kb/s, putându-se folosi combinaţii
n x H 0 + m x B <= 30 x B.

- Acces primar prin canale H 12 : comunicaţia se realizează printr-un singur canal H 1 de 1920kb/s,
echivalentul a 30 de canale de comunicaţie de tip B.

În cazul accesului ISDN de bandă largă se pot folosi următoarele tipuri de canale:
CU

- H 21 de 32768kb/s;
- H 22 de 43 – 45 Mb/s;
- H 4 de 132 – 138,24 Mb/s;

1.1. Accesul de tip ISDN – BRA

Figura 1 prezintă configuraţia de referinţă pentru accesul de tip ISDN – BRA. Reţeaua este definită de
grupuri funcţionale şi puncte de referinţă astfel:

3
  TE1 – Terminal Equipment ISDN - reprezintă dispozitivul terminal de abonat care poate fi:
telefon digital, echipament terminal de linie etc. Dacă echipamentul terminal are caracteristicile
corespunzătoare punctului de referinţă S, atunci acesta este de tip N-ISDN şi este notat TE1.

RC
 TE2 – Terminal Equipment non-ISDN are caracteristici de interfaţă diferite de cele necesare în
punctul de referinţă S şi necesită conectarea printr-un adaptor de terminal. ISDN BRA acceptă conectarea
a maximum 8 echipamente terminale ISDN.
 TA – Terminal Adaptor care are rolul de a controla structura semnalului în punctul de referinţă S
pentru terminalele de tip non – ISDN.

RS
Fig.1 Configuraţia de referinţă pentru accesul de tip ISDN – BRA

 NT – Network Terminal:
- NT2 este un terminal de reţea opţional ce poate realiza funcţii de comutaţie şi concentrare de
trafic (PABX – (Private Automatic Branch eXchange)) sau multiplexare (MUX) cu diviziune în timp.
Debitul în punctul T pentru ISDN – BRA este de 192kb/s. Conexiunea la acest nivel se realizează pe 4
CU

fire (2 pentru transmisie şi 2 pentru recepţie).

- NT1 este un terminal de reţea care asigură adaptarea la mediul de transmisie (ex. cablu de
abonat) pentru transmisii digitale bidirecţionale pe 2 fire şi transfer de putere. Debitul pentru ISDN –
BRA în punctul U este de 160 kbps. Funcţiile NT1 sunt: adaptarea pentru transmiterea semnalului în
linie, întreţinerea liniei şi controlul performanţelor, multiplexare de nivel 1 şi transferul de putere.

 Punctul de referinţă R – defineşte punctul dintre un echipament non-ISDN şi terminal adaptator (TA).
 Punctul de referinţă S – este o interfaţă a terminalului ISDN individual şi separă terminalul utilizator
de funcţiile de comutaţie ale reţelei.

4
  Punctul de referinţă T – separă echipamentele de reţea de echipamentele abonatului.

În punctele S şi T vom avea cadre de 48 de biţi, transmise cu perioada de 250µs, deci debitul binar în linie

RC
48
va fi de = 192kbps . Cadrele de 48 de biţi sunt formate astfel (figura 2):
250 ⋅ 10 −6

Fig.2. Structura cadrului în punctele de referinţă S şi T

o 4 canale de comunicaţie de tip B (2xB 1 + 2xB 2 ), rezultă în total 4x8biţi = 32 biţi;

o 4 biţi ai canalului de semnalizare D;
o 3 biţi de delimitare cadre: - F (Flag) – bit de sincronizare cadru;
RS
- Fa (Flag auxiliar pentru sincronizare);
- N = Fa negat;
o E – 4 biţi de ecou folosiţi pentru controlul accesului la canalul de semnalizare D;
o L - 2 biţi de balansare (controlează eliminarea componentei de curent continuu);
o M – bit de control multicadru;
o A – bit folosit pentru activare (TE şi NT1 pot fi dezactivate pentru a reduce consumul de energie);
o S – bit de rezervă (pentru standardizări ulterioare);

Codul de linie utilizat în interfeţele S şi T este un cod pseudo-ternar (AMI (Alternate Mark Inversion)
modificat): „1” logic reprezintă lipsă de tensiune, iar „0” logic reprezintă impuls negativ sau pozitiv – în
CU

mod alternativ.

Se utilizează un cod de linie pseudo-ternar cu alternanţa pulsurilor – pozitiv – negativ pentru eliminarea
componentei continue din semnal.

Bitul F este folosit ca bit de sincronizare de cadru şi este întotdeauna setat la valoarea +0. Primul bit de
zero după L va insera o violare a regulii de codare pseudo-ternare.

5
Bitul Fa (Flag auxiliar pentru sincronizare) de pe poziţia 14 a cadrului va introduce de asemenea o
încălcare a regulii semnelor. Se va realiza o verificare suplimentară a delimitării corecte a cadrelor.

RC
Cadrul emis de TE este întârziat cu doi biţi faţă de tactul emis de NT. TE se sincronizează după tactul NT.

Oricare dintre terminale poate solicita apel la un moment dat, însă există un singur canal de semnalizare,
astfel că trebuie definită o procedură de control a accesului la canalul D. Astfel, TE1 solicită acces la
canalul D prin transmiterea către NT a unei secvenţe “11111111111”. Cadrele transmise de NT vor
RS
conţine biţi de ecou E prin care sunt retransmişi biţii D recepţionaţi de la TE1.

TE1 care a solicitat accesul la canalul D analizează biţii E recepţionaţi şi:

- Dacă prin biţii E, TE1 recepţionează de la NT aceeaşi secvenţă “11111111111” prin care TE1 a
solicitat acces la canalul D, atunci se decide că D (canalul de semnalizare) este liber şi va fi ocupat de
respectivul echipament terminal. Poate începe astfel semnalizarea prin canalul D.
- Dacă prin biţii E se recepţionează o secvenţă diferită de “11111111111” (ex “11110”) se decide că
nu este permisă semnalizarea în acel moment, canalul D fiind ocupat. TE1 intră într-o stare de aşteptare.
La expirarea unei temporizări se va relua procesul de control al accesului la canalul D.

În sensul TE spre NT este posibilă utilizarea unui canal suplimentar pentru transferul de date numit
CU

canalul Q. Informaţia conţinută în canalul Q, concretizată prin biţii Q1, Q2, Q3, Q4, este transmisă prin
intermediul bitului Fa în sensul TE spre NT pe durata a 20 cadre de 48 biţi.

6
 Tabelul1. Controlul transmisiei de date prin biţii Fa (Flag auxiliar) /Q1 – Q4/ şi M
TE -> NT (bit NT -> TE (bit
Nr. cadru NT -> TE (bit Fa)
Fa) M)

RC
1 “1” logic Q1 “1” logic
2 “0” logic “0” logic “0” logic
3 “0” logic “0” logic “0” logic
4 “0” logic “0” logic “0” logic
5 “0” logic “0” logic “0” logic
6 “1” logic Q2 “0” logic
7 “0” logic “0” logic “0” logic
8 “0” logic “0” logic “0” logic
9 “0” logic “0” logic “0” logic
10 “0” logic “0” logic “0” logic
11 “1” logic Q3 “0” logic
RS
12 “0” logic “0” logic “0” logic
13 “0” logic “0” logic “0” logic
14 “0” logic “0” logic “0” logic
15 “0” logic “0” logic “0” logic
16 “1” logic Q4 “0” logic
17 “0” logic “0” logic “0” logic
18 “0” logic “0” logic “0” logic
19 “0” logic “0” logic “0” logic
20 “0” logic “0” logic “0” logic
1 “1” logic Q1 “1” logic
CU

 Punctul de referinţă U – defineşte punctul dintre un echipament NT1 şi centrala de comutaţie digitală.
Interfaţa U compune cadre de 640 biţi transmise cu o perioadă de 4ms (figura 3), rezultând un debit binar
în linie de 160kb/s.

7
 640 biţi în 4 ms

RC
BA1 BA2 .... BA32 Sync C/S BA1 BA2 BA3 ...

1111111111111111111 xxxxxxxxxxxx0 B1 D B2 D 0
Cuvânt de Control / Stare
sincronizare
Nr. biţi
19 x „1”
Fig. 3. Structura cadrului în punctul de referinţă U

Mesajele de semnalizare sunt transferate între utilizator şi reţea prin pachete de informaţii în interiorul
canalului D, folosind un protocol de acces la link pentru canal D denumit LAP-D (Link Access Protocol).
Informaţia canalului D (2 biţi /acces bază) este extrasă din blocurile de date 2B+D la recepţie şi asamblată
RS
într-un buffer. Fiecare cadru este delimitat prin flag-urile de start şi stop şi conţine un câmp de adresă, un
câmp de control, un câmp de informaţie şi o secvenţă de verificare a cadrului(FCS).
CU

Fig. 4. Structura pachetului de semnalizare

Aceste câmpuri au următoarele semnificaţii:

- Flagurile permit realizarea delimitării cadrelor (01111110).
- Câmpul de adresă identifică destinatarul (proces terminal la care este dirijat mesajul).
- Câmpul de control identifică tipul cadrului (ex informaţie sau supervizare) şi asigură salvarea
cadrelor într-o secvenţă coerentă. El controlează retransmiterea cadrelor cu erori.
- Câmpul de informaţie conţine mesajul curent, care poate fi semnalizare sau date de utilizator.
- Câmpul de verificare conţine un cod polinomial care permite detecţia erorilor.

8
Tratarea apelului ISDN (figura 5)

În momentul iniţierii unui apel, după ce echipamentul terminal TE, primeşte acces la canalul D, acesta

RC
transmite un mesaj de "SETUP" spre centrală. Mesajul "SETUP" cuprinde următoarele informaţii:
- informaţii de adresare;
- serviciu de bază cerut (ex: serviciu cu comutaţie de circuite sau de pachete, tipul serviciului);
- servicii suplimentare asigurate de centrală (ex. identificare apel injurios, identificare chemător şi
chemat, etc.);
- selecţia canalului de acces: canal B sau D (pentru date cu viteze reduse).

Informaţia de adresare (număr chemat) poate fi conţinută în mesajul "SETUP" sau va fi inclusă în
următoarele mesaje de informaţie (INFORMATION). Dacă centrala de origine recepţionează corect
informaţiile în mesajul "SETUP", ea transmite spre terminal mesaj "SETUP Acknowledge" prin care se
confirmă conectarea la centrală. După ce centrala recepţionează suficiente informaţii pentru rutarea
apelului, aceasta va răspunde cu mesajul " CALL PROCEEDING".
RS
CU

Fig. 5. Mesaje de semnalizare utilizate pentru tratarea unui

Centrala locală decide dacă apelul este rutat spre altă centrală. Semnalizările între centrale se realizează
folosind sistemul de semnalizare nr.7 (SS 7) pentru apeluri cu comutaţie de circuite spre o altă centrală
ISDN, sau folosind protocolul X.75 pentru apeluri cu comutaţie de pachete spre o reţea cu comutaţie de
pachete.

9
Centrala terminală destinatară va transmite un mesaj "SETUP" la toate terminalele care asigură accesul de
bază solicitat, iar terminalele compatibile cu serviciul de bază vor informa despre primirea semnalului de
apel, prin mesajul de răspuns "ALERTING".

RC
Centrala destinatară informează centrala de origine că se transmite apel spre terminalul solicitat găsit
liber, prin transmiterea mesajului "ALERTING". Centrala de origine retransmite acest mesaj
"ALERTING" spre chemător, mesaj care este echivalent revers apelului folosit în conexiuni telefonice.

Centrala destinatară alocă apelul primului terminal chemat (TEx sau TEy) care răspunde şi care transmite
către centrală mesajul "CONNECT". Centrala transmite acestuia mesajul "CONNECT
ACKNOWLEDGE ". De asemenea sunt eliberate celelalte terminale apelate.

Prin semnalizări între centrale, se asigură în final informarea terminalului chemător de răspunsul
chematului prin mesajul "CONNECT". Opţional, terminalul poate răspunde prin mesajul "CONNECT
ACKNOWLEDGE " centralei de origine.

După realizarea comunicaţiei, în funcţie de terminalul care a fost primul deconectat, se folosesc trei
RS
mesaje care determină eliberarea conexiunii: "DISCONNECT", "RELEASE" şi "RELEASE
COMPLETE".

1.2. Accesul de tip ISDN – PRA

Pentru comunicaţii în reţeaua ISDN cu viteze superioare celor oferite de tehnica BRA se poate realiza o
structură de canale ISDN definită de metoda PRA ce utilizează linii de acces simetrice de 2048 kbps atât
pentru transmisie cât şi pentru recepţie. Transferul informaţiei este de două tipuri:
• structurat
- acces comutat – prin canalele de comunicaţie B şi D în care reţeaua de telecomunicaţii
CU

realizează conexiunea, comunicaţia şi eliberarea conexiunii. În acest caz semnalizările se transmit pe

canalul D. Rata maximă de transfer a datelor este:
30 × B = 30 × 64kbps = 1920kbps
- acces pe linie închiriată în reţeaua de telecomunicaţii – în acest caz pentru transferul datelor nu
mai este necesar un canal de semnalizări dedicat D, prin el putându-se transmite date ca printr-un
canal B. Debitul maxim este:
30 × B + 1 × D = 31 × 64kbps = 1984kbps
• nestructurat – numai pe linii închiriate în care rate maximă de transfer pentru date este de
2048kbps.

10