IZVOARELE DREPTULUI ROMAN

IZVOARELE DREPTULUI ROMAN IN SENS FORMAL reprezinta formele sub care se

infătișează normele juridice, regulile de conduită care guverneaza in special relațiile dintre
particulari.

Aceste norme alcatuiesc ius civile(dreptul roman civil).

Pe langa acesta observam ius honorarium(drept pretorian).

Pe langa dreptul privat roman exista si drept public roman care contine norme reglemmenteaza
raporturile dintre personae private si stat, institutiile statului

Dreptul roman cuprinde inca din epoca veche a regalitatii si republicii dreptul consuetudinar,
obiceiul juridic- longa consuetudio si ios maiores. Acesta este un drept rigid, conservator.
Legea celor 12 table cuprinde norme derivate din obicei si vizează domenii precum prop
quiritara, familia si procedura civila (normele care guverneaza conduit partilor in fata
magistratului si a judecatorului).Tot in epoca veche, interpretarea normelor juridice cuprinse in
legea celor 12 table ramane apanajul pontifilor (preoti din randul patricienilor).

In anul 301, Cneus Flavius divulga formulele si zilele faste. Cu toate acestea, normele juridice,
dreptul roman, tributar obiceiului si legilor conservatoare, nu se poate adapta la mutatiile care se
produc in societatea romana, dreptul e inflexibil, legile adoptate de comitia tribute, centuriata, au
in caracter conservator. In aceste împrejurări, magistratul roman (consuli pretori, edilii curuli,
cenzorii, guvernatorii provinciilor), in virtutea lui Potestas respectiv Jurisdictio, prezinta un
program de guvernare la preluarea mandatului de un an si adauga prin ius edicendi mijloace
procedural formule-actiuni prin care se castiga drepturi noi necesare formulării pretențiilor in
justitie.

Pretorul începe sa creeze drepturi – Lex ebutia- procedura de judecata pe langă procedura legis
actiunilor, procedura formulară. Pretorul creeaza actiuni mutilis, ficticii, cu transpozitiune –
facilitează posibilitatea apărării drepturilor în procesele de judecata.

Ex bona et ecvitas – buna credinta si echitate- evaluare de catre judecator corecta, se conciliaza
ideea de justitie cu satisfacerea drepturilor.

Iuris civilis suplendi gratia/ corigendi gratia- Pretorul inovează, aducand formule noi, destinate
sa ia locul celor căzute in desuetudine.

Pretorul elaboreaza interdicte..inca din faza inure, de asemenea ordine pt judecator.

In legatura cu interdictele, ca expresie a puterii imperium- exista in materia posesiei interdictele

menite sa apere posesia. Posesia ca stare de fapt. Interdictele retinendi posesionis cauza si
recuperandi posesionis cauza- primul concura la protectia posesorului, apara starea amenintata
de un aversar. Pretorul instintat cu judecata pune in aplicare acest interdict prin care respinge
tentative de amenintare a posesiei de catre un tert– ud rubi si uti posidendis.

Tot ca expresie a lui imperium, pretorul poate ordona misio imposesionis, adica punerea în
posesie a reclamantului care dispută stabilirea unui bun cu paratul. Punerea in posesie se face
cum re sau sine re.

Pretorul intervine in sprijinul dreptului, acționand iuris civilis adjurandi gratia.

Iuris civilis suplendi gratia- Dreptul pretorian completeaza ius civile.

Edictul pretorului in care se regasesc formulele in vitutea lui iuris dictio (mijloace care pleaca de
la premise ca exista un drept recunoscut de pretor care merita apparat prin actiuni) reprezinta
prin formulele pe care le contine, un edicum pereptuum.Din acest moment, edictul nu mai suferă
modificări.

O puternica influenta asupra dreptului roman se face prin procesul de interpretare a dreptului,
elaborat de jurisconsulti. Jurisprudenta concura asadar la modernizarea dreptului. Pana in 301,
jurisprudenta e realizata de pontifi. Ulterior se laicizeaza, apărand profesia de jurisconsult.
Acestia isi desfasoara activitatea prin respondere, agree, cavere, prin care dau consultatii juridice.
Odata cu trecerea la Principat, Principele, odata cu reprimarea puterii pretorului de a crea drept,
evidentiaza importanta activitatii jurisconsultilor. Jurisprudenta devine izvor de drept cand opinia
jurisconsultilor concordă.

Legea este urmatorul izvor de drept. Este adoptata de comitii. Comitia populus romanus adoptă
un proiect de lege prin rogatio. Membrii comitiilor nu au initiative legislative, numai magistratul
propune un proiect de lege. Legea intra in vigoare si poarta denumirea de leges rogatio. Legea
cuprinde trei parti- Prescriptio, Rogatio si Sanctio. Tipuri de lege -Leges perfecte ( sacntiunea e
nulitatea actului) , Leges minus qvan(?) perfecte ( alta sanctiune), Leges imperfecte (nu cuprinde
o sanctiune).

Un alt izvor de drept este Senatus Consult- acte ale senatului prin care se solicita pretorului să
cuprinda in edictul lui anumite rezoluții, anumite norme.