Eul personal/ individual –

Eul social.
Socializarea

www.uaic.ro
Eu personal (individual)
• se referă la o componentă a personalității constituită din
trăsături (comportamente) originale, care îl deosebesc pe
individ de ceilalți membrii ai colectivității;

• exprimă raportul de diferențiere între individ și

colectivitate;

• presupune un ansamblu de premise biologice înnăscute,

dar și comportamente dobândite în experiența socială;

• definit întotdeauna în raport cu o anumită colectivitate,„

eul personal este, ca și eul social, multiplu.
Eu social
❑desemnează o componentă a personalității constituită
din trăsături (comportamente) articulate într-o unitate
relativ coerentă (care nu exclude, însă, contradicțiile) și
relativ stabilă, comune majorității membrilor unei
colectivități;

❑nu este înnăscut, ci dobândit în contactul direct și/sau

mijlocit, real și/sau imaginar, cu colectivitatea (altul
generalizat);

❑întrucât orice individ intră în contacte cu o multitudine

de colectivități, personalitatea sa socială este multiplă.
Eu social
• eul social asigură coeziunea, stabilitatea
grupului, conservarea „ordinii sociale,
reproducerea „structurii sociale;

• are rolul de a normaliza un comportament

original și de a-l fixa, stabiliza, obiectiva în
instituții;

• eul social este esențial în schimbarea socială.

Socializarea
• Desemnează procesul de creare (producere) a eului
social, a identității sociale a unui individ; evoluția
personalității individuale pe o traiectorie dependentă de
traiectoria sa socială;

• În sensul cel mai larg, socializarea este procesul prin care

o ființă asocială care nu stăpânește principiul (sensul)
structurii sociale date și nu se comportă în mod
sistematic similar cu majoritatea membrilor colectivității
devine o ființă socială (corespunde tipului individual
mediu al colectivității).
Socializarea
• Prin socializare, individul include structurile sociale
învățate (norme după care acționează grupul, scheme de
comportament acceptate social, rutine ș.a.),
conștientizate, în cele proprii (percepție, observație,
gândire, mișcări corporale), asigurându-se de
reproducerea lor în experiența ulterioară;

• interiorizarea„structurilor sociale (ca și actualizarea lor

în acțiunea ulterioară a individului socializat) implică
selecție și reinterpretare din partea individului și se
produce întotdeauna într-o situație interacțională care
presupune negociere.
Socializare primară. Socializare secundară
• Socializarea primară este cea prin care un individ biologic, asocial în
raport cu oricare dintre colectivitățile umane, dobândește primul său eu
social, prima sa „identitate socială;
• de regulă, colectivitatea în contact cu care se realizează socializarea primară
este familia.

• Socializarea secundară
• individul care posedă deja cel puțin un eu social (cel puțin o identitate
socială) este supus unor procese simultane și succesive de socializare
secundară, în urma cărora dobândește o pluralitate de „euri sociale (o
pluralitate de identități sociale);

• mecanismul prin care se realizează socializarea este

interiorizarea/internalizarea/aproprierea structurii sociale (rolurilor) în
experiența cotidiană.
Grupul social
• este constituit din indivizi uniți prin relații a
căror rețea se organizează prin
complementaritate.

• apartenența la un grup social îi determină pe

indivizi să se auto-definească în termenii
caracteristicilor grupului respectiv, conferind
membrilor o anumită identitate socială.

• http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/omul-multiplu
Clasa de elevi

• Clasa de elevi este un grup social foarte

important pentru copil, datorită longevității, și
are o influență aparte asupra membrilor săi.
Clasa de elevi. Caracteristici
• Interacțiunea față-în-față a fost considerată
întotdeauna o caracteristică fundamentală a
grupului social;

• Se dezvoltă norme ce modelează

comportamentele și le face previzibile;

• Structura clasei este întărită de statusurile și

rolurile ce apar și evoluează în interiorul ei.
Clasa de elevi. Caracteristici
• Clasa tinde, ca grup, să atingă anumite scopuri.

• Membrii clasei se percep pe ei înșiși ca făcând parte din

grup, iar elevii din alte clase (grupuri) îi identifică pe
baza acestei apartenențe.

• Clasa școlară este un grup social specific ce mediază, în

timp, la nivelul fiecărui membru, schimbări cognitive
fundamentale.

• Ca grup social, clasa îndeplinește mai multe funcții, însă

integrarea socială este cea mai importantă.
Alte instituții de socializare

• - internatele școlare/ programele after school;

• - centrele de joacă și petrecere a timpului liber;
• - centrele de consiliere pentru copii, adolescenți, familii;
• - centrele de animație, inclusiv pentru bătrâni;
• - casele de tip familial;
• - centrele pentru copiii străzii;
• - centrele care oferă consiliere psihopedagogică.
 Principii ale practicii în pedagogia socială

• raportarea la persoană se realizează din perspectivă multiplă -

educaţională, psihologică, culturală, fizică, socială etc.

• practicantul devine el însuşi participant în construirea relaţiei cu

persoana aflată în dificultate;

• dimensiunea relaţională este pronunţată, pedagogul social

facilitează integrarea prin participarea la activităţi comune:
educaţionale, artistice, fizice, de dobândire a conduitelor autonome
etc.

• în calitate de profesionişti, pedagogii sociali sunt încurajați să

reflecteze în mod constant cu privire la activitatea lor și să aducă
atât contribuţii teoretice, cât şi noi modalităţi de semnificare şi
înţelegere a intervenţiei educaţionale din perspectivă socială.
 Responsabilități ale pedagogului social
• se integrează în viaţa copilului, tânărului, adultului cu
care lucrează, indiferent de mediul de provenienţă al
acestuia: familial, instituţional (şcolar sau rezidenţial);

• lucrează în echipe multidisciplinare, colaborând cu

resurse umane specializate în problematica de
intervenţie;

• intervine nu doar la nivel individual, prin oferirea

serviciilor educaţionale necesare realizării integrării
sociale, ci acţionează la nivel macro, comunitar,
acţionând în spiritul dezvoltării toleranţei, acceptării şi
responsabilizării;
 Responsabilități ale pedagogului social

• acordarea asistenței educaționale persoanelor aflate în

dificultate: copii, tineri, șomeri, vârstnici, familii

• realizarea activităților de prevenție.

• formarea acelor abilități care să permită depășirea

problemelor care au condus la marginalizare/ excludere/
instituționalizare.
Responsabilități ale pedagogului social

• Conform Codul de Clasificare a Ocupaţiilor din

Romania (COR, ed. 2013), pedagogul social poate lucra
în comunităţi educative pentru copii tineri și adulți, de
stat sau private;

• formarea în această profesie presupune o abordare

holistică a individului, prin asimilarea unor cunoștinţe
teoretice din domeniul psihologiei, pedagogiei, şi
sociologiei, şi aplicarea lor în practica educativă.
 Responsabilități ale pedagogului social
• planificarea, realizarea şi evaluarea procesului de
dezvoltare a copilului/tânărului / adultului în cadrul
instituţional.
• colaborare cu personalul de specialitate (psiholog,
asistent social, educatori) în evaluarea situaţiei
beneficiarilor şi a dificultăţilor specifice cu care acesta se
confruntă,
• propune soluţii pentru integrarea familială, socială sau
şcolară
• Stabilește strategiei de soluţionare; aleger tipul de
servicii şi activităţi, în funcţie de specificul cazului.
 ANIMAȚIA SOCIO-CULTURALĂ ÎN
CONTEXTUL PEDAGOGIEI SOCIALE
• Animaţia socio-culturală vizează susţinerea
motivaţională a indivizilor şi a comunităţilor, prin
activităţi care încurajează participarea şi actualizarea
potenţialului de rezolvare a problemelor (Kurki, 2000).

• “dezvoltarea capacităţii de comunicare, a abilităţilor

practice, sociale, emoţionale, cognitive, de dezvoltarea
armonioasă a personalităţii, de reintegrare socială, de
relaxare şi refacere a beneficiarilor, de recreere şi
divertisment”,
• Clasificării Ocupațiilor din România (COR) din 2015 include
ocupația de animator socio-educativ (cod 516907),
 ARTĂ ȘI INTERVENȚIE SOCIO-EDUCAŢIONALĂ

• Implicarea în crearea unui act sau produs

artistic, precum și consumul de artă (fie și
pasiv) pot avea influențe pozitive la nivel
individual (cognitiv, comportamental, stare de
sănătate), dar și socio-comunitar (creșterea
nivelului de incluziune socială, reducerea
incidenței comportamentelor deviante și a
delincvenței, beneficii socio-economice).
 TEHNICI DE ARTĂ TEATRALĂ ÎN
PEDAGOGIA SOCIALĂ

• Teatrul reprezintă o modalitate de alfabetizare

culturală care se poate folosi de la vârsta
preșcolarității, până la vârsta adultă.
• Într-o lume marcată de derivă axiologică și
profunde probleme sociale, jocul de rol oferă
instrumente pentru conturarea propriei
identități, în condițiile înțelegerii diversității și
ambiguității.
SPORT ȘI INTERVENȚIE
SOCIO-EDUCAŢIONALĂ
• a) beneficii pentru starea de sănătate (prevenirea și
controlul problemelor de sănătate fizică și psihică și, în
final, reducerea cheltuielilor pentru servicii de sănătate
în sectorul medical);
• b) beneficii sociale (stimularea comportamentelor
prosociale și reducerea incidenței comportamentelor
antisociale);
SPORT ȘI INTERVENȚIE
SOCIO-EDUCAŢIONALĂ
• c) beneficii educaționale (în principal, niveluri
mai înalte ale performanței școlare și reducerea
abandonului școlar);
• d) beneficii economice (de exemplu, susținerea
economiei locale prin investiții în facilități și
evenimente sportive care generează infuzie de
capital, creșterea numărului de locuri de muncă,
creșterea sectorului turistic etc).