Ce din frunze îti doineste, ce cu fluierul îti zice, Ce cu basmul povesteste - veselul Alecsandri, Ce-nsirând margaritare pe-a stelei blânda raza Acum seculii strabate, o minune luminoasa, Acum râde printre lacrimi, când o cânta pe Dridi... (Mihail Eminescu)
1818, 21 iulie Viitorul bard national se naste la Bacau. Fiu
de boiernasi: Vasile Alecsandri si Elena Cozoni, fata unui grec românizat. Ca în poveste, au fost sapte copii, dar au ramas doar trei: frumoasa Catinca, Iancu - viitorul colonel si Vasile, care va deveni regele poeziei. 1828 Tatal, îmbogatit din negotul cu sare si cereale, cumpara mosia Mircesti, din Lunca Siretului, pe care pusese ochii mai demult, în drumurile sarii, umblând din tinutul Bacaului pâna la Iasi si dincolo de Prut. Copilul care purta numele tatalui, Vasile, învata în casele iesene ale familiei cu Gherman Vida, calugar maramuresan. Fiul de tigan Vasile Porojan îi devine prieten de joaca, la Mircesti. 1828-1834 Studiaza la pensionul lui V.Cuénim, fiind coleg cu Kogalniceanu. 1834 Calatorie de studii la Paris, unde-si ia bacalaureatul în 1835. Încearca sa studieze chimia, medicina, dreptul, dar renunta repede, ocupându-se cu drag de literatura. 1838 Primele încercari literare în franceza, pe care-o stapânea la perfectie. 1839 Vine în Moldova si pleaca din nou în voiaj apusean, împreuna cu C. Negri si V. Docan. Calatoria în Italia îl va inspira în nuvela romantica Buchetiera de la Florenta (publicata în Dacia literara, 1840). 1840 Devine unul dintre directorii Teatrului National din Iasi. I se joaca prima piesa Farmazonul din Hârlau, iar în 1844 comedia Iorga de la Sadagura. 1845 Alecsandri participa, la Mânjina (conac la nord de Galati), la onomastica lui Costache Negri si a surorii acestuia Elena Negri (21 ani). Se consuma o alta poveste pasionanta de dragoste din istoria literaturii noastre. Frumoasa Elena, nu de mult divortata, raspunde la declaratiile de iubire ale tânarului de 24 de ani. În jur, la conacul primitor, au venit nu numai prieteni de la Iasi (Kogalniceanu, C. Negruzzi, Alecu Russo, Ion Ionescu de la Brad), ci si fratii munteni N. Balcescu, Ion Ghica s.a. Tinerii intelectuali pregateau aici, în secret, viitorul tarii: Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor, Independenta. Elena Negri îmbata sufletul lui Alecsandri cu vraja iubirii, determinându-l sa-i scrie stihuri de amor. Numai ca Elena se îmbolnaveste si pleaca, în 1846, cu fratele ei Costache, în strainatate. În septembrie, îndragostitul Vasile o întâlneste la Venetia, unde ramân împreuna doua luni. Dragoste de vis, care continua în alt voiaj prin Austria, Germania, Franta. Boala de piept a Elenei se agraveaza la Paris si pleaca amândoi în sudul Italiei, unde-l întâlnesc pe prietenul lor Balcescu. Însa zilele iubitei sunt numarate. Costache Negri si Kogalniceanu vin la Neapole si, la 25 aprilie 1847, se îmbarca pe un vas francez, cu gândul s-o transporte pe muribunda în tara. Numai ca tragedia se consuma pe vapor, la 4 mai, când se apropiau de Cornul de aur (Constantinopol). Elena se stinge în bratele iubitului, fratelui si prietenului Mihalache. O înhumeaza în curtea bisericii din Pera, pe lespedea de marmura fiind sapata inscriptia: Elena Negri, Moldavia, 4 mai 1847. Fiintei disparute îi dedica poemul Steluta (romanta celebra a fost compusa de D.G. Florescu). La fel îi închina ciclul Lacramioare. 1848 Este unul dintre conducatorii miscarii revolutionare de la Iasi. Scrie acum poezia Catre români (mai târziu cu titlul Desteptarea României). Fuge, dupa înfrângerea revoltei, prin Austria si Germania la Paris, unde scrie poeziile Adio Moldovei si Sentinela româna. 1850 Dupa un exil de doi ani, revine în Moldova. La Teatrul National i se joaca Chirita în Iasi sau Doua fete si-o neneaca. 1852 Culege si "îndreapta" minunatele perle ale folclorului românesc pe care le publica în anul 1852 (vol. I), partea a doua aparând în 1853: Poezii populare. Balade adunate si îndreptate de V.Alecsandri (Miorita, Toma Alimos, Manastirea Arges, Novac si Corbul etc.) Totodata, în 1853, publica si poeziile sale originale Doine si lacramioare, la Paris. 1890 Bolnav de cancer, care l-a rascolit îndelung, se stinge vara, la 22 august, ramânându-i în priviri universul casei de la Mircesti. A fost dus la mormânt într-un car tras de patru boi. 1856 Hora Unirii e publicata de Kogalniceanu în Steaua Dunarii. Alecsandri se înroleaza, cu toata fiinta, în lupta pentru Unirea Principatelor. Pe la sfârsitul acestui an începe o noua poveste de dragoste, desi era legat printr-o promisiune de credinta facuta Elenei Negri, pe patul ei de moarte. Se zice ca poetul tomnatic (35 de ani) s-a îndragostit de tânara Paulina Lucasievici sau Locasiewicz undeva, la un han din Tg. Frumos (tatal ei era hangiu). O instaleaza la Mircesti si Paulina, în urma idilei, naste o fata: Maria, fiica lui V. Alecsandri (3 noiembrie 1857). E fericit si le construieste nu un castel, ci o casa mica si luminoasa, cuib al tihnei si iubirii. Noua locuinta din fata vechiului conac este legata printr-un coridor (numit Corabia) de noua casa, unde azi e modestul muzeu memorial din Mircesti. 1859 E numit de Cuza-Voda ministru al afacerilor externe, pledând în Occident pentru recunoasterea Unirii. 1860 Se stabileste, pentru toata viata la Mircesti, lânga noua sa iubire Paulina si fetita lor Maria. Cu Paulina se va casatori oficial foarte târziu, pe 3 octombrie 1876 (la 55 de ani). 1862-1875 Scrie la Mircesti ciclul Pasteluri, poezii lirice, 40 la numar: Miezul iernii, Serile la Mircesti, Iarna, Gerul, La gura sobei, Oaspetii primaverii, Rodica, Lunca din Mircesti, Malul Siretului etc. 1872-1878 Scrie aproape întreaga poezie epica. Ciclul Legende: Groza, Andrii-Popa, Altarul manastirii Putna, Visul lui Petru Rares, Legenda rândunicai, Grui-Sânger, Rapirea Bucovinei, Dan, capitan de plai, Dumbrava rosie s.a. - Închina ciclul Ostasii nostri (1878) eroismului românilor în Razboiul de Independenta (Penes Curcanul, Sergentul, Hora de la Grivita, Hora de la Plevna s.a.) 1878 Cântecul gintei latine, poezie pentru care este premiat la concursul panoramic de la Montpellier (Franta). 1879 Se joaca drama Despot-Voda, încununata cu marele premiu al Academiei Române. 1881 Scrie feeria nationala Sânziana si Pepelea. 1883 Termina drama Fântâna Blanduziei. 1885 La Teatrul National are loc premiera dramei Ovidiu. 1890 Bolnav de cancer, care l-a rascolit îndelung, se stinge vara, la 22 august, ramânându-i în priviri universul casei de la Mircesti. A fost dus la mormânt într-un car tras de patru boi.