RENAŞTEREA ÎN ALTE SPAŢII EUROPENE

Osmoza culturală europeană e favorizată de condiţiile politice: papii au avut reşedinţă

temporară la Avignon (Franţa), regii Spaniei au venit în sudul Italiei, familia regală de Anjou (Franţa) a
stăpânit ducatul Napoli, ducii de Burgundia (Ţările de Jos) au făcut parte din curtea Franţei. Exaltările
aristocraţiei care trăia, prin artă, nostalgia propriului fast şi care servea drept model burgheziei, au
favorizat şi ele osmoza dintre “goticul” internaţional şi noutăţile Renaşterii. S-au adăugat drumurile
comerciale, pe care circulau deopotrivă artişti şi opere de artă, Umanismul şi marca tradiţiei locală,
astfel încât stilul Renaşterii şi în Ţările de Jos se poate identifica şi în Germania, Franţa, Spania.
RENAŞTEREA ÎN ŢĂRILE DE JOS
Teritoriile aflate pe cursul inferior al fluviului Maas, cea mai mare parte teritorii flamande
(Flandra este acum parte a Belgiei) erau atunci denumite Ţările de Jos. Erau teritorii subordonate
politic Spaniei, însă cu o redutabilă putere economică
comunitară: manufacturi, companii bancare, comerciale,
navale, erau conduse de grupuri din rândul unei burghezii ce
nu afişa luxul princiar de la curţile europene, ci trăia în
reşedinţe relativ modeste în comparaţie cu palatele nobiliare.
Interioarele erau confortabile, cu mobilier şi decor de calitate
şi bun gust, fără lux ostentativ afişat. Umanismul cultural era
un umanism popular, bazat pe cultura şi tradiţiile locale.

PICTURA:
Reprezentanţi:
Jan van Eyck (1390-1441), Rogier van der Weyden (1400-
1464), Hyeronimus Bosch (1453-1516), Pieter Bruegel cel
Bătrân (1530-1569)
Caracteristici generale:
1. Se pictau fresce puţine, altare poliptice multe (Altarul
mielului mistic-Van Eyck-Gand; Grădina deliciilor -
Bosch)

Fig. Jan van Eyck. Altarul din Gand (Altarul Mielului Sacru).
Altarul poliptic este închis. Registrul median: Buna Vestire. În lateralele registrului inferior: donatorii altarului

Fig. Jan van Eyck. Altarul Mielului Sacru (altarul din Gand, deschis.). Detaliu din panoul central
Fig. Jan van Eyck. Altarul din Gand (Altarul Mielului Sacru). Altarul poliptic este deschis.
Registrul superior. În laterale Adam şi Eva. În centru: Deisis.
Între ele Îngeri muzicanţi. Registrul inferior. Panourile
laterale: diverse categorii de participanţi la ceremonie. În
centru: Mielul sacru.
2. Domină tematica biblică, (Rogier van der
Weyden, Coborârea de pe cruce) era încadrată în
cotidian, ca şi cum scenele s-ar desfăşura în lumea
reală (Van Eyck – Altarul din Gand, Madona
cancelarului Rollin, Brueghel-Uciderea pruncilor)
3. Tematic: frecvente scene populare (Peter
Brueghel-Ospăţul de nuntă, Proverbe
flamande).
4. În compoziţii apar frecvent interioare
specifice zonei (ateliere, prăvălii, locuinţe
mic-burgheze), cu obiecte atent descrise,
tendinţă ce va conduce spre tema naturii
statice în pictura flamandă (Van Eyck -
Familia Arnolfini, Quinten Metsys - Zaraful
şi soţia lui).
Fig. Jan van Eyck. Familia Arnolfini.
5. Mulţi pictori se formaseră, iniţial, ca
miniaturişti, prin urmare lucrările lor se
caracterizau prin descriptivism, minuţiozitate,
prin viziune specifică miniaturilor (ex. Van
Eyck)
Fig. Jan van Eyck. Familia Arnolfini. Detaliu.
6. în numeroase
compoziţii sunt
inserate peisaje
citadine (Van
Eyck: Madona
cancelarului
Rollin, Altarul
mielului sacru).
7. Sunt pictate
por-trete
impresionante prin
nobleţea spiritu-ală a
personajelor: calm,
demnitate, con-
centrare a gândirii:
Rogier van der
Weiden-Bărbat cu
săgeată, Portret de
femeie.

Fig. Hyeronimul Bosch.

Iisus purtând crucea
 Fig. Hyeronimus Bosch. Grădina deliciilor
Bosch face apel, într-un mod, la imaginaţie fapt ce i-a transformat creaţia artistică în sursă de inspiraţie pentru pictura
modernă, mai ales pentru Expresionism şi Suprarealism.
Hyeronimus Bosch, prin modul impresionant cum concepe pictura religioasă, făcând apel la
imaginaţie, la mitologia populară în descrierea păcatelor, ispitelor, răutăţii, prostiei, deformând chipuri
şi siluete pentru a aduce imaginii mai multă expresivitate, a devenit precursor al expresionismului
modern (Isus purtând crucea, altarul Grădina Deliciilor, tripticul Ispitirea Sfântului Anton).
RENAŞTEREA ÎN GERMANIA
Influenţa Renaşterii manifestată cu întârziere din cauza spiritului profund mistic, medieval, al
germanilor, din cauza neîncrederii în om şi în puterea raţiunii, ce nu au permis laicizarea artei.
Păstrarea până în sec. al XVI-lea a vechilor structuri religioase şi a vechilor relaţii feudale au condus la
reacţii violente (războiul ţărănesc, 1525) şi la apariţia, şi răspândirea largă a Reformei, iar laicizarea
culturii, a artei nu a mai putut fi oprită, astfel făcându-se loc influenţelor Renaşterii. Centrele
importante: Nürenberg (supra-numit
“Florenţa Nordului”), Augsburg
(dominat de bancherii Fugger, mecenaţi
cu o vastă cultură).
Fig. Veit Stoss. Altarul din Cracovia
Sculptura
Desprindere de arhitectură (sculptura nu
mai este realizată exclusiv pentru a
decora construcţiile ci devine artă de
sine stătătoare). Se realizează statui din
bronz, lemn. Artiştii cei mai renumiţi în
epocă: Peter Viescher şi Veit Stoss
(1447-1533), autor al unor monumentale
altare poliptice în care sculptura
policromată şi aurită este de o mare
expresivitate prin gestică teatrală şi prin
intensitatea sentimentului religios1.
Pictura

Fig. Grünewald, Altarul din Isenheim

Caracteristici generale:
1. Se executau puţine picturi murale dar
multe altare poliptice
2. Expresiile personajelor sunt exagerate,
pentru a impresiona cât mai puternic,
temele grave, dramatice, uneori tragice
(Exemplu: Altarul din Isenheim –
Grünewald)
3. linie frântă, precisă, chipuri aspre şi
colţuroase
Relaţiile cu Italiaumanism, teorie, culoare
(Dürer – Cei patru apostoli), eleganţa,
nudul, personaje mitologice (Cranach –
Venus şi Cupidon) portret (Hans Holbein –
Ambasadorii)
Reprezentanţi:
Grünewald viziune mistică,
dominat încă de tradiţia gotică. Altarul din Issenheim (1515) impresionează prin tragismul scenelor
biblice, subliniat de contraste puternice de umbre şi lumini, dar în opera lui apar şi colţuri de natură,

1
Veit Stoss a avut patru fii, care i-au urmat modelul, stabilindu-se în Transilvania unde altarele din lemn sculptat și
policromat, a avut o largă răspândire.
tipuri de ţărani revoltaţi, amănunte de decor ce indică efortul lui de a crea un spaţiu real, nu unul
convenţional ca în pictura medievală.
Hans Holbein a realizat foarte multe
portrete, lucrând mult timp şi la Londra, la
curtea lui Henric al VIII-lea. Ex. de portrete
foarte cunoscute: Erasmus din Rotterdam,
Ambasadorii, Henric al VIII-lea.
Fig. Hans Holbein. Portretul lui Henric al VIII-lea.
Eleganţa şi măreţia portretului regal este dublată de
caracterizarea psihologică a acestui bărbat dominat de
ambiţii şi pofte, intrat în legendă prin stupiditatea lui şi
prin cruzimea de a-şi ucide soţiile care nu-i asigurau
moşte-nitori. Pictat la 10 ani după portretul lui Francisc
I realizat de Jean Clouet, îl egalează prin compoziţie,
culoare şi pătrundere psihologică.

Albrecht Dürer (1471-1528) e unul dintre cei mai mari maeştri ai Renaşterii europene.
Umanist, adept al Reformei personalitate enciclopedică, autor de studii teoretice în domeniul
geometriei, proporţiilor corpului, perspectivei, fortificaţiilor. A călătorit în Italia, unde l-a cunoscut pe
Mantegna şi Giovanni Bellini, în Ţările de Jos de unde a preluat tehnica uleiului, a descoperit
importante efecte ale culorii, inclusiv în domeniul teoriei contrastelor cromatice.
Fig. Albrecht Dürer. Cei patru Apostoli
Mare desenator şi gravor, i se datorează în cea mai mare măsură transformarea desenului din
element ajutător al pictorilor în artă de sine stătătoare. De mic realizează portrete de excepţie (mai ales
autoportrete). Printre gravurile sale cele mai reprezentative se numă-ră Melancolia, Sfântul Ieronim în
chilia sa, Cavalerul, Moartea şi diavolul” şi gravurile din ciclul intitulat Apocalipsa (15 planşe, printre
care şi Cei patru cavaleri ai Apocalipsei).
Gravurile lui, ca şi picturile (Cei patru apostoli), sunt încărcate de mesaje şi semnificaţii
filosofice, morale, de simboluri ezoterice şi umaniste. Psihologia marcată de frământările sfârşitului
sec. XVI şi de profundul misticism medieval german, determină o expresivitate uneori ameninţătoare
prin asprime, prin fermitatea principiilor, rezultată din formele colţuroase, frământate, din concentrarea
privirilor etc.
Fig. Sfântul Ieronim în chilie şi Melancolia

Gravura era deosebit de dezvoltată, deoarece în Germania medievală gravura în lemn era
practicată peste tot, de foarte mulţi meşteri. Se ilustrau cărţile religioase, se realiza gravură satirică,
multe caricaturi. Din acest motiv toţi marii reprezentanţi ai picturii Renaşterii germane erau şi mari
gravori.
RENAŞTEREA ÎN ARTA FRANCEZĂ
Influenţa Renaşterii italiene s-a inserat, începând cu secolul al XV-lea, pe o puternică tradiţie gotică
(arhitectură, miniaturi) şi pe un foarte puternic spirit princiar medieval. Artiştii italieni, îndeosebi arhitecţi şi
pictori, începuseră a fi invitaţi în întreaga Europă (Boemia, Austria, Ungaria, Rusia), războaiele îi aduc pe
francezi în peninsula Italică şi admiraţia pentru realizările artistice de acolo aduce în Franţa grădinari, artizani,
costumieri , arhitecţi încă din timpul lui Carol al VIII-lea şi al lui Ludovic al XII-lea.
Cum ducii de Burgundia au fost mult timp integraţi Curţii Regale franceze, mulţi artişti au venit din
Ţările de Jos în Franţa, astfel că a început o interferenţă de influenţe artistice care a funcţionat mai multe secole
şi care a contribuit, alături de influenţa Italiei, la ridicarea foarte rapidă, după secolul al XVI-lea, a artei franceze.
Arhitectura
Din Renaşterea franceză cele mai valoroase creaţii se realizează în arhitectură: castelele regale şi
nobiliare (Blois, Amboise, Chambord, Chenonceau, Louvre, Fontainebleau etc). Transformarea fortăreţelor
medievale în palate renascentiste începe la Blois în 1498 2.
2
Gerard Legrand, Arta Renaşterii, Editura Meridiane Ed. Larousse, Bucureşti, 2000, p. 91.
 Caracteristici ale palatelor franceze:
- majoritatea aveau deja construit un nucleu în stil gotic la care se adaugă aripi, scări, logii
renascentiste (scările castelelor de la Blois, Chambord) cu faţade compuse şi decorate după principii
renascentiste (alinierea golurilor pe verticală, cu ritmuri alternate, ferestre largi, diferenţierea etajelor)
- curţi interioare înconjurate de aripi ce imită adesea, cu rol pur decorativ, fortificaţiile medievale
(turnuri de colţ, turnuri ce flancau intrarea principală, metereze);
- acoperişuri pitoreşti, cu ferestre de mansardă, coşuri, lanterne decorate cu motive renascentiste
- parcuri cu peluze, garduri vii, arbori, bazine, grote - organizate după modelul vilelor italiene, riguros
geometrizate în compoziţii simetrice (dezvoltare deosebită a arhitecturii peisajului)

Fig. Castelul Chenonceau

Construit pe râu, păstrând din vechiul castel gotic doar un turn, castelul are în jur, după noua modă a castelelor
franceze, parcuri vaste, cu alei trasate simetric, cu statui si oglinzi de apă, instituind un tip de „parc francez” ce se va
răspândi la toate marile palate europene.
Fig. Palatul Luvru. Arh. Pierre Lescot, sculpt. Jean Goujon. Detaliu de faţadă şi interior cu tribuna Cariatidelor

Treptat, Franţa va lua locul

Italiei în următoarele secole şi va
deveni modelatorul exigenţelor
estetice, ale eleganţei şi
frumuseţii în arhitectură.
Clădirea Luvrului, frumoasă prin
eleganţa proporţiilor, volumelor
şi ornamentelor, neascunsă de
ziduri sau de natură, a stabilit
criteriul de armonie la care au
aspirat toate curţile monarhice
ale Europei.
Pierre Lescot (1512-1578)
este autorul extinderilor şi
reamenajărilor palatului Louvre,
decorat şi la exterior şi la interior
cu sculpturi realizate de Jean
Goujon.

Fig. Jean Clouet. Francisc I

Jean Clouet (1485–1540),
flamand de origine şi de formaţie
artistică, a fost pictor de curte pentru Francisc I, căruia i-a realizat un somptuos portret, de o mare forţă
psihologică. Fiul lui, François Clouet (1510–1572), i-a moştenit funcţia la Curtea Regală în timpul lui Francisc I,
Henric al II-lea, Francisc al II-lea şi Carol al IX-lea, realizând numeroase portrete.
Arta portretului fiind stimulată de moda portretului din societatea franceză a secolului al XVI-lea, a
generat o adevărată şcoală de portretişti, debutând prin Fouquet dar întemeiată de familia Clouet.
Caracterizată prin fineţea desenului, privirea plină de forţă psihologică, atitudinea aristocratică, arta
portretului francez al secolului al Renaşterii pregăteşte „portretul de aparat al secolelor XVII şi XVIII.
Faţă de portretele Renaşterii italiene, în care accentul era pus pe exprimarea personalităţii puternice,
rezultat al armoniei fizice şi spirituale, om conştient de valoarea lui în societate, faţă de portretul din arta Ţărilor
de Jos în care este reflectat respectul pentru valorile morale şi cele practice, în pictura Renaşterii franceze este
definit omul superior prin inteligenţă şi rafinament, educaţie şi simţul valorilor sociale, capabil să aprecieze
gestul elegant de curtoazie şi subtilitatea unor trăiri abia perceptibile.
Fascinaţia Italiei s-a manifestat în arhitectura urbană, în maniere (comportament), vestimentaţie.
Artişti italieni (Roso şi Primaticcio) sunt invitaţi în Franţa: Leonardo petrece ultimii ani la reşedinţa lui Francisc
I de la Amboise, Rosso Fiorentino, Primaticcio (discipol al lui Raphael), sculptorul Benvenuto Cellini au lucrat
la Fontainebleau.

Fig. Palatul Fontainebleau

Francisc I, adevărat principe al Renaşterii, a “modernizat” toate reşedinţele regale, a construit palatul
de la Fontainebleau (arh. Gilles le Breton), care ilustrează eliberarea arhitecturii franceze de sub tutela italiană
şi asimilarea deplină a stilului renascentist.
Aici au fost aduşi artişti italieni, mulaje după faimoase sculpturi antice (Laocoon, Afrodita din Cnid,
Apolo din Belvedere) pentru a servi drept model artiştilor francezi. A rezultat o producţie artistică de o eleganţă
rafinată, manieristă, rece, ruptă de tradiţia franceză, care a înnoit mai ales artele decorative (vitraliul, miniatura,
tapiseria), dar şi pictura şi sculptura, direcţie manieristă cunoscută sub numele “Şcoala de la Fontainebleau”

BIBLIOGRAFIE

https://prezi.com/8b-sopraj2tp/renasterea-in-afara-italiei/
https://www.rasfoiesc.com/hobby/arta-cultura/Renasterea72.php
https://ro.wikinohr.top/wiki/Renaissance
https://ro.historylapse.org/raspandirea-artei-renasterii-in-germania
A realizat: Taburceanu Andreea
Gr 21DI
Profesor: Dragneva Lilia