În al doilea rând a examinat dacă prin aplicarea dreptului național
instanțele interne au încălcat Convenția, adică dacă decizia de condamnare a respectat exigențele articolului 7. Din aceste principii generale, primul aspect examinat de instanța europeană a fost îndeplinirea condițiilor de previzibilitate și accesibilitate a legii interne. Curtea a încercat să descopere dacă problema constă în calitatea normei care a stat la baza condamnării. Norma juridică în baza căreia instanțele române și-au bazat condamnarea reclamantului a fost art.9 din Legea nr. 36/2002 1 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României. Prin urmare, pentru a stabili dacă în prezenta cauză dreptul intern răspundea exigențelor articolului 7 din Convenție instanța de la Strasbourg analizează îndeplinirea condițiilor de previzibilitate și accesibilitate a dispozițiilor acestui articol din Legea nr. 36/2002. Făcând referire la dreptul național aplicabil, în concret articolul 9 din Legea nr. 36/2002, Curtea a constatat că legea română nu era la acel moment clară și previzibilă pentru reclamant întrucât textul de lege nu era redactat în termeni suficient de preciși, pentru ca domnul Plechkov să realizeze că acțiunea sa intră sub incidența legii penale. Norma respectivă nu stabilea în mod clar lățimea zonei economice exclusive române, dimpotrivă, articolul 9 era o simplă normă a cărei aplicare efectivă depindea de încheierea unui acord între România și Bulgaria în vederea delimitării zonei economice exclusive. În acest sens, instanța europeană reproșează legiuitorului român, în principal, existența unei norme neclare în ordinea juridică națională care nu putea fi considerată de aplicare previzibilă și de asemenea pasivitatea autorităților române care nu au dat nicio definiție subsidiară în ceea ce privește limitele zonei economice exclusive decretate de România în sensul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării.
1 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/33782 Previzibilitatea și accesibilitatea legii
Referitor la modul în care instanțele naționale au aplicat dreptul național,
Curtea a reținut că interpretarea dispozițiilor interne pe care au realizat-o Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța nu a respectat dreptul intern. Instanțele interne au extins prin analogie sfera de aplicare a articolului 9 din Legea nr. 36/2002 întrucât l-au interpretat ca instituind efectiv zona economică exclusivă cu o lățime de 200 de mile când in realitate norma respectivă menționa că delimitarea zonei se putea face numai pe bază de acord între state și u Previzibilitatea și accesibilitatea legii