Bunurile de uz personal

Pentru a fi considerate bunuri proprii, doctrina juridică a stabilit

următoarele condiții: „bunurile să fie dobândite de către soțul care le folosește
pentru uzul său personal, indiferent de proveniența banilor cu care bunul a fost
achiziționat.”1

Este vorba de o donație între soți în temeiul art. 340 lit. a) NCC, „constituind
bunuri proprii celui din urmă soț, dacă bunurile au fost donate de un soț
celuilalt.”2

În ipoteza sumelor de bani cu care a fost achiziționat bunul de uz personal

sunt comune, va avea un drept de creanță soțul care a participat la achiziționarea
acelui bun împotriva soțului proprietar.

În practica judecătorească, o problemă controversată o constituie

determinarea naturii juridice a bunurilor de lux.

În acest sens, „bijuteriile primite de unul dintre soți sunt bunuri comune, chiar
dacă sunt folosite de un singur soț, dar în raport cu veniturile soților au fost
dobândite în scopul investirii economiilor soților.”3

1
Marieta AVRAM, Drept civil. Familia. Ediția a 2-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București,
2016
2
Flavius-Antoniu BAIAS, Codul Civil, Editura C.H.Beck, București, 2020
3
Emese FLORIAN, Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, Editura C.H.Beck.
Ediția 6, București, 2018