DIFERENTE INDIVIDUALE IN INVATARE

Problematica diferentelor individuale in invatare a intrat in sfera de preocupari a specialistilor in

psihologia educatiei mai ales din ratiuni practice, din nevoia de a elabora si aplica programe de
instruire care sa fie cat mai adecvate fiecarui elev in parte sa permita implicarea fiecarui elev in
experiente de invatare care sa il ajute sa isi realizeze intregul potential de dezvoltare. Cercetarile
s-au axat pe identificarea naturii diferentelor individuale in invatare, a principalilor factori care le
determina a modalitatilor adecvate de masurarea a acestora.

Principalii factori care au fost luati in studiu cand s-a vizat cercetarea diferentelor individuale in
invatare au fost:

paternurile individuale de crestere dezvoltare,

aptitudinile,

inteligenta,

creativitatea,

strategiile de invatare,

stilul cognitiv,

stilul de invatare si de studiu al elevilor,

abilitatea mnezica,

interesele (Lindgren, 1967, Ellis, 1978, Fontana, 1995, Child, 1997).

Masurarea diferentelor individuale s-a facut prin:

teste individuale de inteligenta,

teste de grup de inteligenta,

de creativitate,

teste de aptitudini,

chestionare de interese si

chestionare de personalitate.
Valoarea reflectiei teoretice asupra diferentelor individuale in invatare este atat una descriptiv-
explicativa, cat si una practica. Ele au contribuit la conturarea profilului elevului care necesita
atentie speciala:

copii exceptionali, tipici si atipici;

copii talentati;

copii cu retard in dezvoltare, cu dificultati de invatare sau

delincventi (Lindgren, 1967, pp.501 – 541).

Paternurile individuale de crestere si dezvoltare

Paternurile individuale de crestere si dezvoltare sunt legate de conceptul de maturitate care

exprima ,,masura in care copilul este in cadenta cu alti copii de varsta lui' dar si standardele
comportamentale si asteptarile adultului in ce priveste copilul (Lindgren, 1967, p.61).

Tipurile de maturitate sunt:

maturitatea fizica,

maturitatea intelectuala (data de dezvoltarea cognitiva),

maturitatea sociala (capacitatea dorinta de a-si asuma responsabilitati si de disponibilitatea de

schimbare a intereselor sociale),

maturitatea emotionala (care presupune desprinderea de dogmatismul sau aderarea rigida la un

singur punct de vedere, cu desconsiderarea altor puncte de vedere).

Aceste paternuri pot evidentia o dezvoltare intarziata sau una accelerata, ambele influentand
cantitatea si calitatea invatarii in scoala.

Particularitatile morfo-fiziologice si psiho-sociale determinate de stadiul de dezvoltare fizica si

fiziologica reprezinta primii indicatori in functie de care copilul este considerat apt pentru
activitatea scolara.

Varsta cronologica este aceea care exprima distanta temporala (in ani, luni, zile) de la nasterea
individului pana la un anumit moment dat de timp; este primul reper in aprecierea gradului de
pregatire al copilului pentru inceperea scolii, in stransa corelatie cu varsta anatomica (prin care
se exprima dezvoltarea sistemului osteo-articular si a masei musculare).
Varsta fiziologica (eficienta cardiaca, respiratorie, rezistenta la efort etc.) exprima posibilitatile
de adaptare functionala a organismului la efortul implicat de activitatea scolara.

Particularitatile cresterii si dezvoltarii biologice, ale maturizarii fiziologice si ale dezvoltarii

psihice sunt printre primii factori care influenteaza insusirea si perfectionarea abilitatilor bazale
de citit, scris, socotit, care sunt sarcini de dezvoltare prioritare ale copiilor din scoala elementara.

Particularitatile maturizarii fiziologice (mai ales a maturizarii sexuale) influenteaza ,,indeplinirea'

majoritatii dintre cele 9 sarcini de dezvoltare descrise de Havighurst (1951) ca fiind specifice
adolescentei:

acceptarea propriului fizic si a apartenentei la gen;

formarea de noi relatii sociale;

realizarea independentei emotionale fata de parinti sau alti adulti;

realizarea unor parghii pentru independenta economica;

selectia si pregatirea pentru profesie;

dezvoltarea intelectuale necesare competentei sociale;

realizarea comportamentului specific responsabilitatii sociale;

pregatirea pentru viata de familie;

construirea valorilor (Havighurst, 1951, p.237)

In combinatie cu alti factori, maturitatea fizica, intelectuala si emotionala asigura ceea ce este
numit de Marcia realizarea identitatii adolescentului adica evidentierea celor doi factori esentiali
pentru identitatea matura:

1. depasirea crizelor de alegere a altenativelor de viata (de exemplu credinta religioasa);

2. angajarea (commitement) si investirea eului in propria alegere).

Erikson descrie adolescenta ca o perioada a moratorium-ului, termenului limita („ time-out”

period) in care se experimenteaza o varietate de identitati pana la asumarea responsabilitatii
pentru una anume, se „incearca'/probeaza o serie de cai de a fi. Indecizia este o parte esentiala a
moratorium-ului, dar ambiguitatea indeciziei poate conduce la oprirea prematura (premature
foreclosure) (o alegere sau optiune prematura care apoi va fi regretata). (Erikson, 1