BALANS

(piesă în trei acte)

POVESTEA PE SCURT (Sinopsis)

Mamă și fiică se reîntâlnesc după aproape trei decenii pentru a rezolva problemele în balans ale trecutului.
După ani lungi de ezitări, se alege confruntarea, cu mari speranțe de împăcare și de intrare într-o
normalitate tardivă și mai mult simbolică. Din perspectiva vieții, e mult prea târziu. E, în fapt, căutarea
iertării de dezgreunare a sufletului pentru călătoria finală.
Un fost soț-tată și un prieten cu soția sa, toți decedați, sunt personajele nevăzute ale piesei și victime
morale care întregesc povestea.
Egoism, indecizie, prăbușire în aspirații, destin confuz, toate duc spre un bilanț de viață negativ. Mai este
posibilă iertarea?

STRUCTURA PIESEI

- Comme d’habitude [A1-SI]

- Monologul plecării [A1-S1]
- Monologul aşteptării [A1-S2]
- Dialogul reîntâlnirii [A1-S3]

- Dialogul povestirii [A2-S1]

- Dialogul confruntării [A2-S2]

- Monologul revoltei [A3-S1]

- Monologul frământării [A3-S2]
- Dialogul resemnării, împăcării și surprizei [A3-S3]
- My way [A3-SF]

PERSONAJE

- Letiția, mama, actriță greu și insuficient împlinită între două lumi diferite, România şi Franța, 75 de ani;
- Timeea, fiica, actriță de mare succes în România, crescută de Andrei; 51 de ani;
- Rareş, decedat, reiese din dialoguri, prieten foarte bun cu Andrei;
- Andrei, decedat, reiese din dialoguri, fostul soț al Letiției, prieten foarte bun cu Rareş;
- Ioana, decedată, reiese din dialoguri, soția lui Rareș.
----------------------------------------
Notă
Combinații de vârstă acceptabile pentru mamă și fiică:
75/51 (an acțiune: 2019); 70/48 (an acțiune: 2016); 65/45 (an acțiune: 2013); 63/43 (an acțiune: 2011).
1
ZGOMOTE
- Comme d’habitude, melodia interpretată de Claude François; aduce ideea unei vieți ușoare, trăită liber
(A1-SI);
- zgomot de sală de așteptare la aeroport
(A1-S1-la început);
- pe o muzică instrumentală, sunetul unui avion care decolează (cursa Paris - București)
(A1-S1-la final);
- zgomot de sală de așteptare la aeroport
(A1-S2-la început);
- pe o muzică instrumentală, sunetul unui avion care aterizează (sosirea cursei Paris – București)
(A1-S2-la final);
- zgomot de sală de așteptare la aeroport
(A1-S3-la început);
- pe o muzică instrumentală, zgomotul de circulație prin oraș al unei mașini; zgomot de oraș
(A1-S3-la sfârșit și pe heblu);
- pe o muzică instrumentală, zgomot de oraș
(A2-S1-din heblu și la început);
- melodie instrumentală
(A2-S2-la sfârșit și doar pe heblu);
- melodia instrumentală din scena anterioară
(A3-S1-la început și la sfârșit);
- melodia instrumentală din scena anterioară
(A3-S2-la început și la sfârșit);
- melodia instrumentală din scena anterioară;
(A3-S3-la început)
- My way, melodia compusă de Claude François, interpretată de Frank Sinatra, cu versuri rescrise
de Paul Anka; aduce ideea unui bilanț de viață, o viață cu suișuri și coborâșuri, dar plină de realizări;
induce ideea iertării
(A3-SF).

PLANURI
Realizate din panouri dreptunghiulare înalte, glisante, desenate și dispuse în cascadă.
Fiecare panou se iluminează, în zona de joc (X), doar atunci când acțiunea se desfășoară în planul său.
Intrarea actorului (<) într-un anumit plan se face prin spatele planului din fața sa

_______________ Planul 1 – Parisul – un panou cu cladiri reprezentative din Paris - în partea de sus,
X < aeroportul din Paris - în partea de jos (A1-SI)(A1-S1)
______________ Planul 2 – îndepărtat – un panou cu cladiri din București – în partea de sus,
X < aeroportul din București – în partea de jos (A1-S2)(A1-S3)
_______________ Planul 3 – de mijloc – un panou cu casa din Bucuresti a Timeeei
Nu primește acțiune în spațiul său
_______________ Planul 4 – apropiat – un panou cu bucătăria casei;
X < masă, scaune, aragaz (A2-S1)(A2-S2)
_______________ Planul 5 – foarte apropiat – panou cu
grădina casei; masă, scaune
X < (A3-S1)(A3-S2)(A3-S3)(A3-SF)
... Spectatori ...

MENȚIUNI
1. Didascaliile din text, în roșu și între paranteze drepte, nu sunt complete și, oricum, nu trebuie să
fie un impediment pentru o altă viziune regizorală și interpretativă;
2. Am preferat să folosesc cifre pentru numere;
3. Între paranteze […], am propus text suplimentar;
4. Între paranteze (...), am indicat variante de text.
2
ACTUL 1, SCENA INIȚIALĂ
Comme d’habitude

[ Letiția în stop-cadru într-o poziție semnificativă, în incinta aeroportului din Paris; lumina crește în
intensitate progresiv; piesa muzicală “Comme d’habitude”, compusă și interpretată de Claude François,
începe și se stinge încet spre final, după 2 minute ]

ACTUL 1, SCENA 1
Monologul plecării

[ Letiția, indecisă pentru călătoria ei spre București, intră din stop-cadrul precedent; melodia se
înlocuiește gradat cu zgomot de sală de așteptare în aeroport cu sonorități franțuzești, care apoi scade în
intensitate pentru intrarea personajului în rol ]

Letiția
Mi-au trebuit 28 de ani ca să cumpăr un nou bilet de avion [ accentuat ] către casă.

Il am, … mă uit la el… şi nu ştiu ce să fac cu el.

[ pauză ]
Gândirea îmi este confuză și răvășită de un trecut țepos.

Picioarele mi-au fost leneşe către aeroport.

[ pauză lungă; meditativ ]

Chez ma maison!
Către casă!

[ trist și profund; (finalul povestirii închide această idee) ]

Dar oare... [ accentuat ] unde este casa mea?
3
[ pauză ]
Am lăsat timpul să dospească în mintea mea o soluție.

Ideea unei scrisori lămuritoare m-a urmărit tot mereu, dar mi-am zis că-i prea puțin.

Mă pot salva oare câteva cuvinte frumos ticluite aruncate pe o hârtie?

[ pauză; hotărâtă ]
Mama adevărului este confruntarea.

Aș dovedi prea multă lașitate alegând să evit înfruntarea.

N-aș obține nici descătușarea personală prin care aș elibera... [ accentuat ] demonii nătângi din mine.

[ pauză ]
Sunt zobită de toate amintirile mele putrede.

Stau sub presiunea lor infernală de ani de zile.

Toți prietenii, [ ca-n “Crima din Orient expres”,] îmi împlântă adânc cuțitul judecății în suflet.
Și încă ei nu știu tot adevărul!

[ pauză ]
Zilele îmi sunt ostenite de nopți interminabile de coşmar.

Ridicată pe tronul rușinii, cerșesc îndurare unei mulțimi hidoase care mă aclamă, bucurându-se de
funestele mele păcate.

[ cu un ton ușor smiorcăit și nervos ]

Doamne, ce să fac? Se mai poate îndrepta ceva?

Mai am două ore să mă gândesc dacă să fac această necesară, dar tardivă reparație!

[ pauză lungă; cu aplomb ]

Am trăit intens...

Am gustat din plăcerile vieții poate nepermis de mult, cu o insațietate care multora li s-ar putea părea
bolnavă.

[ apăsat; cu hotărâre justificativă ]

Am vrut să fiu fericită!

[ moale, cu îndoială ]
Am fost? ...

Am vrut să fiu împlinită!

Am strălucit? ...

[ pauză și schimbare de tonus, plină de încredere și hotărâre initial, apoi cu o cădere treptată în
deznădejde ]
Sigur că am strălucit, m-am ridicat de unde [ accentuat ] multe nu ar fi putut s-o facă,
dar simt că (stră)lucirea mea va fi înghițită cu totul de ziua judecății ce stă să vină.

4
Si nu va fi judecata de apoi, ci cea de dinainte.

[ cu o nuanță de neputință și supunere ]

Dieu, que dois-je faire? ...

Ce să fac, Doamne?

[ ușor răstit, cu reproș ]

Zeci de ani am aruncat în neant această întrebare și nu mi-ai dat iluminare!

[ cu mirată întrebare și reproș, de la înălțimea limitei umane ]

Ce să fac, Doamne!?

[ se îndreaptă către porțile de îmbarcare; rămâne în stop-cadru într-o poziție semnificativă; zgomot de
sală de așteptare la aeroport cu sonorități franțuzești; lumina se stinge încet spre heblu; pe un fond
muzical instrumental, se aude sunetul unui avion care decolează (Paris - București); zgomotul continuă și
se stinge pe heblu ]

ACTUL 1, SCENA 2
Monologul aşteptării

[ lumina crește în intensitate; intră progresiv un zgomot de sală de așteptare din aeroportul București cu
sonorități românești; Timeea, în așteptarea mamei, intră din stop-cadru, dintr-o poziție semnificativă ]

Timeea
[ agitată; cu nervozitate; făcând ceva ]
Parcă niciodată drumul ăsta către aeroport n-a fost atât de obositor.

Aglomerat de mașini,… aglomerat de gândurile mele aflate într-o permanentă coliziune.

Trăiesc o oră de intensă răzvrătire sufletească... și văd multe incertitudini la orizont.

[ pauză; mai liniștită ]

După 28 de ani mă reîntâlnesc cu [ ironic ] mama... de la capătul firului…

Fără să-i fi răspuns în același fel, de multe ori mi-a trimis poze.

Niciodată nu le-am privit cu interes.

5
“Cine este această femeie?”, imi ziceam!

“Cu ce drept insistă să-mi tulbure liniştea încărcatei mele existențe?

Unde s-o pun în bagajul intereselor mele?”

[ următoarea secvență se expune rar, unde este cazul, cu timpi de reflecție între idei ]

Pâna la 12 ani, mai mult nu m-a vrut.

Usturimea unei permanente și neînțelese respingeri mi-a tulburat cei mai fragezi ani ai copilăriei.

[ pauză ]
Au urmat 11 ani de dispariție completă a ei din viața mea, care au adus definitiv în sufletul meu, dinspre
ea, golul matern.

Am găsit singură răspunsuri la toate întrebările adolescenței și [ resemnată și mulțumită ] poate, fără
răsfăț, am ieșit mult mai întărită din lupta asta!
[ cu o foarte ușoară îndoială, neavând răspuns la întrebarea: ”Ce ar fi fost dacă ar fi fost?” ]
Poate!

[ pauză ]
După cei 11 ani de absență, [ ironic și cu nervozitate ] apare la ușa mea cu explicații și invocând pretenții
de neînțeles.

A fost o vizită meteorică care m-a înverșunat și mai mult în păcatul neiertării.

Timp de 28 de ani după aceea, la celălalt capăt al firului, [ apăsat ] mereu a avut pornirea unei
reîntoarceri.

[ accentuat; cu ciudă ]
Nu m-am opus să revină în viața mea, dar [ apăsat ] tot ea nu a găsit curajul și însuflețirea să vadă drumul
drept și luminos către mine.

Nici eu n-am găsit puterea s-o încurajez.

[ dezamăgită; cu ciudă ]
Un șirag de lașități fără justificare au ținut-o neimplicată și departe de universul meu.

Resemnată și deziluzionată, am fost o simplă spectatoare la alternanța ei emoțională.

[ pauză; cu zâmbet amar și o ușoară temere ]

Dar timpul... a sădit în mine, tot mai mult, o puternică - dar temătoare - curiozitate.

[ pauză; împăcată, revine cu hotărâre ]

Cu porțile larg deschise,… o aştept…

[inspiră adânc; oftând și cu resemnare ]

O… aştept!

[ rămâne în stop-cadru într-o poziție semnificativă; lumina se stinge ușor spre heblu; pe un fond muzical
instrumental, se aude sunetul unui avion care aterizează ]

*
6
ACTUL 1, SCENA 3
Dialogul reîntâlnirii

[ pe parcursul întregului dialog din această scenă, Letiția încearcă să intre în zona de intimitatea a
Timeeei (o caracteristică a felului ei de a fi), dar aceasta o ține în permanență la distanță; acest fapt
trebuie să fie perceput foarte intens de către public ]

[ lumina se aprinde ușor; zgomotul de sală de așteptare la aeroport cu sonorități românești se stinge
progresiv; personajele pornesc dintr-un stop-cadru semnificativ ]

[ Letiția: apariție jovială, exuberantă și neadecvată; entuziasm nesigur ]

[ Timeea: primire rece; distantă; zâmbet amar, aproape imperceptibil ]

Letiția
- Ma chèrie …

[ reverență, poză de artist; piruetă ca să arate cât de bine e îmbrăcată ]

Comment ça va?

[ îi întinde două brațe dar Timeea ezită și refuză îmbrățișarea mamei; apoi, încercând s-o apuce de
obraz, rămâne cu mâna în aer și creionează alt gest ]
Zâmbeşte, draga mea!

Viața e frumoasă, nu-i un lux!

[ exuberant ]
Trăiește-o!

Timeea
[ ușor încurcată de euforia mamei ]
Bună!

N-am nicio îndoială că ai trăit-o tu şi pentru mine.

[ ironic, parcă intuind povestea ]

Cred că “doi în unu’” ți-a fost formula comercială de viață!

[ sec ]
Cum a fost drumul?

Letiția
[ ignorând întrebarea și puțin jenată ]
La cât de frumoasă ești, ar trebui să fii toată numai zâmbet.

7
Timeea
[ tăios ]
Mulțumesc! ... dar când sunt ocazii, nu ratez niciodată să mă bucur de ele.

Letiția
Touché!

Timeea
[ schițează un zâmbet; pauză; o privește lung; amabil ]
Nu s-a prăvălit trecutul peste noi.

Și tu ai îmbătrânit frumos.

[ cu sinceritate ]
In tinerețe aveai o frumusețe comună, acum ai una specifică.

O frumusețe coaptă.

Letiția
Da! [ chicotind ] Gata să cad din pom!

[ pauză; o privește lung; cu admirație ]

Abia acum îmi dau seama cât de înaltă eşti.

Semeni cu tatăl tău.

[ pozând; cu umor și săltând ușor pe vârfuri ]

Grand comme lui!

Timeea
Da… şi… aproape la fel de bine legată ca el.

Letiția
Presupun că tu știi asta foarte bine, [ mai mult către sine ] ... dacă lucrurile n-ar fi puțin mai ...
complicate.

Timeea
Ce vrei să spui?

Induci suspans!

Letiția
[ încearcă să o mângâie pe obraz; gest ratat; o privește în ochi, apoi către public/sine ]
Quel fardeau!

[ mai tare, inteligibil pentru Timeea; amplificând confuzia ]

Ce povară!

8
[ întorcându-se brusc şi zâmbind amar; ignorând întrebarea ]
Cum ar fi fost să nu ne mai vedem niciodată?

Timeea
Mmm… Poate... nu prea grav!

[ pauză; o privește intens studiind-o ]

Pari o cutie cu surprise.

Sper să nu te deschizi până la urmă ca o cutie a Pandorei.

Letiția
[ oftând ]
Dar nici ca o cutie cu bomboane asortate.

Timeea
N-ar fi posibil!

Ai mult talent în întorsături [ apăsat ] amare de viață.

Ești ca un macaz foarte bine uns, care sare și la o adiere de vânt.

Nu cred că cineva s-a plictisit vreodată în preajma ta.

Letiția
Nici nu mi-aș fi dorit.

Culoarea dă farmec vieții!

Timeea
Dar nici sarea și piperul nu ți-au lipsit. Le-ai avut întotdeauna la tine și ... [ apăsat ] n-ai răbdat niciodată
să nu le utilizezi!

Abuzul însă a fost ceva rău!

Nu mi-ai răspuns. Cum a fost drumul?

Letiția
Cum să fie?!

Dacă ți-aș spune că a fost obositor, nu m-ai crede.

Timeea
De ce obositor?

Letiția
Copleșită de gânduri…
9
Timeea
Acum zborurile sunt foarte sigure. Probabilitatea ca să…

Letiția
Nu-i vorba de asta…

[ întorcând subiectul ]
Tu? În concediu! Acasă!?

[ cu umor ]
Mereu pe drumuri, în concediu fiind, ai ajuns să-ți faci din casă destinație turistică.

Timeea
[ zâmbet discret ]
Da!

Copiii sunt prea mari ca să le mai fac eu vacanțele…

Acum sunt plecați prin Europa într-o călătorie liberă, fără rezervări, fără destinații precise, fără
program…

Letiția
Adolescența, o libertate de vis... pe care puțini o fructifică frumos!

Timeea
Acum nici nu mai știu ce înseamnă să fii liberă, fără griji. [ visând la libertatea adolescenței ] …

Aștept concediul în intimitatea casei ca pe o oază de liniște peste an.

[ rar; ridicând ușor brațele către cer, cu un accent glorios-emfatic; ușor ironic ]
Singură și netulburată, în cetatea inexpugnabilă a gândurilor și idealurilor mele…

Letiția
Poate n-am picat prea bine.

[ mai mult către sine și căutând ceva în bagaje ]

Dar oare când ar fi fost bine…?

Timeea
[ serios și ușor nervos ]
Mă intrigi din ce in ce mai mult.

Simt nori de furtună.

[ iritată ]
Doar am convenit să ne întâlnim acum!

10
Letiția
Adevărat!

Timeea
[ ironic ]
O întâlnire, o dată la 28 de ani, nu poate fi ceva care să ne încurce viețile prea mult.

[ ironie accentuată; gest semnificativ cu degetul; Letiția preocupată de bagaj ]

Moderația e bună în toate și,... noi două, ne-am ținut de ea!

Letiția
[ închide bagajul; ignorând aluzia și ironia; inspirând profund; oftând și cu hotărâre ]
Mergem?

Timeea
[ cu hotărâre, acceptând amânarea clarificărilor ]
Da!

Vom lua un taxi.

Soțul meu a fost constrâns să plece într-o călătorie ce nu suporta amânare.

[ cu un ușor reproș în exprimare; au o relație bună dar mereu fragmentată de obligații profesionale
despărțitoare ]
Europa este biroul și… [ zâmbind complice ] libertatea lui!

Letiția
Aș fi vrut să-l cunosc...

Timeea
[ misterios ]
O vreme, vom fi doar noi două.

[ fixând-o cu privirea, cu capul înclinat; privire de jos în sus; șoptind puternic ]

Ochi în ochi, suflet în suflet!

Letiția
[ oftând și evitând privirea Timeei; mai mult ca pentru sine ]
Da…

Ochi în ochi,… care pe care!

[ cele două personaje ridică bagajele și rămân într-un stop-cadru semnificativ; lumina se stinge ușor spre
heblu; pe un fond muzical instrumental, care continuă pe heblu, se aude zgomotul de circulație prin oraș
al unei mașini ]

*
11
ACTUL 2, SCENA 1
Dialogul povestirii

[ lumina crește progresiv; zgomotul de oraș se stinge ușor pe un fond muzical instrumental; personajele
sunt acasă, în bucătărie; discuție relaxată într-o zi oarecare de la sosire]
[ personajele intră dintr-un stop-cadru semnificativ ]

Timeea
Ce zi frumoasă!

Pun de-o cafea!

Letiția
Daaa,... te rog!

Timeea
[ aprinzând aragazul; căutând un ibric ]
Cum ți-a fost somnul de după-amiază?

Letiția
[ zâmbind ]
Cum să fie?

După plimbarea de dimineață și masa de prânz, m-am odihnit foarte bine, [ ironic ] potrivit vârstei şi
acumulărilor de viață!

Timeea
[ punând cafeaua pe foc; relaxat și sacadat]
”Să nu ne mai vedem niciodată.”

[ pauză ]
De ce ar fi fost o tragedie?

Ne leagă ceva?

Aici, cursul de mamă l-ai făcut la fără frecvență!

[ ironic]
Și nici nu m-am gândit vreodată să te chem la notare!

Letiția
[ oftând ]
Mai degrabă cursul ăsta din București l-am abandonat.

12
Timeea
[ ironic ]
Oi fi început altul în Paris!

M-ar mira!

N-ai părut prea dedicată vieții de familie.

Letiția
[ mai mult către sine ]
De-ar fi numai atât!

Timeea
[ pauză lungă; amestecând cafeaua; plictisită; schimbând subiectul ]
N-ai avut timp să vizitezi prea mult orașul, dar, ... din ce-ai văzut până acum, ... cum ți se pare Bucureștiul
după atâta timp?

Letiția
Inundat de mașini, [ cu admirație ironică ] și ce mașini!

Timeea
Da, un trafic înăbușitor!

Letiția
[ironic-apăsat ]
Multă avere în mișcare!

Timeea
Mă salvează faptul că sunt destul de mult plecată din București.

Dar, știi și tu asta, nu-i o situație mult diferită în alte capitale.

Letiția
Așa este!

[ pauză ]
Mașini multe, oameni așișderea...

Ca pe vremuri, foarte mulți oameni pe stradă.

N-ar sta românul deloc pe lângă gospodărie, să mai meșterească și el una-alta, să mai citească ceva…

Timeea
Mereu pe drum, mereu preocupat de ceva în afara casei.

13
Letiția
[ cu umor ]
Cu certitudine, românul nu-i neamț, poate-i un pic franțuz…

Timeea
[ zâmbind ]
Mișcarea asta browniană a românului pe străzi m-a amuzat tot timpul.

Contrastul a fost șocant când, demult, am vizitat Berlinul răsăritean și, după ora 18, nu vedeai țipenie de
om pe străzi.

[ pauză ]
O vrei cu puțin zahăr…

Letiția
Da!

[ pauză; ironic ]
In politică... se pare că stați foarte bine!

Timeea
[ ironic ]
Daaa… Atingem perfecțiunea democratică, facem artă curată!

Sub imbold politic, principiile de viață au devenit ca o plastilină.

Facem ce vrem din ele!

Letiția
Oare n-a fost așa mereu?

Timeea
[ serios; cu năduf ]
Poate așa a fost dintotdeauna, dar acum grobianismul și incultura politicienilor ne jignesc mai mult.

Ei chiar nu reușesc să înțeleagă că și noi mai trăim pe-aici!

Letiția
[ zâmbind ]
Știi doar cum se spune:
Democrația este acel sistem care te ferește de a avea lideri mai buni decât meriți, și poate-i corect!

Timeea
[ oftând; serios ]
Politica se fundamentează pe această minciună care se cheamă carismă.

Pe unul dintre politicieni, râsul îl făcea o [ accentuat ] reptilă simpatică.

14
Letiția
Dar agresivă...

Timeea
Mulți au fost seduși de atacurile lui exprimate cu vulgaritatea necesară unui politician care se…
[ accentuat ] mișcă popular.

[ cu dezamăgire; ironic ]
Credeam că ne înalță,... dar tot la nivelul pământului am ajuns să ne căutăm drumul.

Letiția
[ ironic ]
Păi nu spuneați că România are nevoie de autostrăzi?

Timeea
[ ironic ]
Păi da, dar începusem și noi să ne ridicăm puțin, … să visăm la autostrăzi suspendate…

[ cu năduf ]
In politică, nimeni nu vrea să impună reguli stricte pentru că nu vrea pentru sine reguli stricte.

Letiția
Să pescuiești în ape tulburi e mult mai productiv.

Timeea
Mulți politicieni își maschează incompetența cu lătrături politice.

E drept că... politicianul care latră nu mușcă!

Letiția
Dar fură!

[ râzând ]
Cum se știe: politica este o curvă.

Timeea
Da, dar politicianul român este o curvă proastă.

Pare mereu tras de sfori și mă tem că de multe ori cânepa nu-i românească.
[ cu dezamăgire ]
Trăim povestea tristă a unei societăți în care [ apăsat ] foarte mulți sunt îngenuncheați de ... [ apăsat ]
foarte puțini.

Letiția
”Mulți” pe vremea lui Lapușneanu însemna un pericol. ”Proști, dar mulți!”

15
Timeea
Adevărat!
[ ironic ]
Faptul că între timp ne-am mai și deșteptat, se pare că nu ne aduce un mare avantaj, din contră!

Acceptăm averile făcute peste noapte ca pe ceva firesc!

[ ironic ]
Nu-i așa?!

Ce vină are Nuți…

O știi pe Nuți?

Letiția
[ ironic-râzând ]
O știu!

Pe De Lături, m-am mai informat!

Timeea
Cum spuneam, ce vină are Nuți… care, tricotând, se trezește dimineața, înainte de ”cântatul” cocoșului,
cu un găinaț de câteva milioane de euro în conturi?

Letiția
[ ironic-râzând ]
Totuși, poate că nu e cazul să fim invidioși pe norocul altuia!

Timeea
[ ironic-aprobativ ]
Chiar așa!

[ pauză; servind cafeaua; mergând pe linia norocului ]

Ti-ai căutat vreodată norocul în cafea?

Letiția
[ cu ironie amar-veselă ]
Nu!
Cred că n-am avut niciodată cești suficient de mari ca să-mi cuprindă destinul!

Timeea
[ zâmbind; jucăuș ]
Tu știi!

Destinul împlinit deja… sigur n-ar fi încăput, dar pentru cel care stă să fie… cred că... ar fi loc!

[ ironic; cu iz sexual ]
Nu mai ai nici tu potența de altădată!
16
Letiția
[ amuzat-resemnată ]
Soarta mea, nici nu mai știu de ce oraș s-o leg, ... de Paris, ... de București!?

[ pauză; divagând ]
Paris-București, sau Arcul de triumf din Paris pus față-n față cu cel din București.

București, … Micul Paris!

Timeea
Da, își merită pe deplin supranumele.

Letiția
Micuțul Paris, cu un primar mare și simțitor, și-ar putea recăpăta farmecul pierdut, de odinioară.

Timeea
Un architect belgian spunea că nu suntem deloc conștienți de valoarea arhitecturală unică a capitalei
noastre.

Prevedea un viitor frumos orașului nostru, … și chiar îl are.

Letiția
Dar deloc nu se fructifică turistic asemănarea culturală dintre Paris și București.

Timeea
Da! Bucureștiul, extensia culturală a Parisului...

Letiția
Ca să parafrazez o ghidușie populară: Bucureștiul este un oraș frumos. Păcat că are primari!

Timeea
[ zâmbind aprobator ]
Dar... n-are Bucureștiul soarta cea mai rea!

Să vezi Constanța cum e!

Plângi cu mai multe lacrimi decât poate să cuprindă Marea Neagră!

Letiția
Oricum, Bucureștiul este mult, foarte mult schimbat!

Multe locuri sunt de nerecunoscut.

Timeea
Da!
17
Arhitectura nouă a adus tăvălugul uniformizator al prostului-gust și al nedefinitului.

Detaliile suferă de lipsa armoniei vizuale.

Dar cine mai are timp pentru așa ceva?

Letiția
[ ironic ]
Sunt convinsă că tot ce se construiește acum arată foarte bine din avion.

Ne pregătim pentru circulația cu autodrone.

Timeea
[ zâmbind; ușor ironic; rar, cu greutate filosofică ]
Timpul le transformă pe toate!

Letiția
[ sec ]
Da... Și ne umple de cicatrice!

[ pauză; schimbând subiectul ]

In turnee, nu ți-au ajuns deloc pașii prin Franța!

Timeea
Să spunem că destinul m-a vrut mai mult în Anglia, Italia, Statele Unite…

Letiția
Sau poate ai conlucrat tu intens cu destinul la planificarea destinațiilor tale.

Ți-am urmărit mereu drumurile și am sperat să ți se apropie și de mine.

Timeea
Și dacă s-ar fi întâmplat, ce-ar fi fost?

Letiția
Poate mai mult decât o simplă apropiere.

O vorbă din popor a pus deja un verdict greu: ”Părinte îți este cine te crește!”

Timeea
Părinte îți este și cine, forțat sau ajuns să te rupă din sufletul său, tânjește și luptă [mai apoi], cu
sinceritate, pentru reîntregire.

Letiția
[ o privește intens și lung în ochi, după care întoarce privirea; cu dezamăgire și descurajare ]
Da,... dar e greu să umpli cu simțăminte duioase un gol creat cu multă vinovăție.

Nimic nu înlănțuie mai mult sufletele decât reciprocitatea și statornicia sentimentelor frumoase.
18
În ce mă privește, sunt destul de resemnată: iubirea o poate primi doar cine are priceperea s-o ofere pe-a
lui.

Timeea
[ cu multă înverșunare ]
N-am să-ți înțeleg niciodată deciziile.

Nu știu ce chimie te-a făcut să iei hotărâri atât de … iresponsabile!

Letiția
[ oftând ]
În ceasul ăsta de bilanț pentru mine, le pot numi chiar catastrofale.

Timeea
Când ne-am întâlnit acum 28 de ani, ai încercat să-mi spui ceva, dar eram destul de nervoasă și prea
lipsită de răbdare ca să înțeleg ce-mi povestești.

Să te trezești la ușă cu propria-ți mamă, după 11 ani de absență totală, nu poate fi ceva ușor de acceptat.

Încercai să spui o poveste foarte complicată care te privea [ înșiruire rară și accentuată pentru ca
publicul să fixeze personajele care nu apar în piesă; înșiruirea are sens doar pentru public ] pe tine, ...
[cu mândrie și reproș care dau puțin sens înșiruirii ] pe tatăl meu Andrei... și pe prietenul nostru de
familie, Rareș.

Letiția
Da..., atunci... demult… am încercat să-ți povestesc…

[ pauză lungă; cu voioșie; divagație ]

Ești fericită?

Timeea
Eu nu sunt nici fericită, nici nefericită. Eu sunt!

Cred că lipsa ta din viața mea mi-a ponderat elanul spre fericire.

Letiția
Să afișez acum regrete,... ar părea curată ipocrizie!

Timeea
Nici nu-ncerca!

Spre deosebire de tine care ai pus carul înaintea [cu năduf; ironic și apăsat] boilor, care ai pus fericirea
înaintea vieții şi te-ai blocat, eu am înțeles că, în viață, la fericire ajungi, nu pornești de la ea.

Și cu câtă trudă ajungi, dacă ajungi!

[ nostalgic, reflexiv ]
Mi-a fost dat s-o pot atinge de nenumărate ori.
19
Abia după aceea am început să visez, să-mi doresc un soi de faimă protectoare.

Din păcate, succesul te poate îndepărta într-un mod perfid de oameni, chiar şi atunci când rămâi lucidă,
corectă şi stăpână pe moralitatea ta.

Un ecran translucid se insinuează între tine și ceilalți,... și claritatea relațiilor sănătoase de până atunci
poate dispărea încet, încet…

Letiția
Gloria te ridică pe un piedestal și te pietrifică înainte de vreme.

De-acolo de sus, priveşti la o lume la care nu mai poți ajunge, şi de multe ori … chiar nici nu mai vrei să
ajungi.

Timeea
[ ironic, cu umor ]
Se poate imagina și o tristețe de felul ăsta!

În ce mă priveşte, nu m-am lăsat închisă în coconul gloriei.

Am căutat mereu alte și alte provocări.

Cernându-le mult mai intens, n-am rămas niciodată cu ciurul gol.

Letiția
Să treci prin sită mai multe opțiuni e o bună alternativă la depresie și o șansă sporită de a găsi ceva care
să-ți aducă împlinire.

Timeea
Totuși, suprema fericire rămân copiii.

Împlinirea mai ales prin ei este măsura reală a generozității și a moralității umane.

[ accentuat, cu emfază și reproș, răsucind cuțitul în rană și mai mult ]

Eu chiar mă pot mândri cu asta!

Până la urmă, eu cred că am găsit un concubinaj benefic între interesele mele și cele ale copiilor mei.

Letiția
Dar este destul de greu în ziua de astăzi să-ți ademenești copiii pe calea cea bună.

Timeea
Este adevărat!

Dar este adevărul care a dat bătaie de cap tuturor generațiilor.

Doar că acum vremurile sunt total diferite, oceanul informațional ne-a înecat pe toți.

20
Letiția
Valorile s-au răsturnat, prezentul şi viitorul sunt mult mai provocatoare.

Timeea
Ideile noastre desuete nu-i mai pot ordona.

Spune-i unui tânăr de azi să se grăbească încet. Festina lente!

Ce va înțelege el din asta?

Letiția
Părinții trebuie să stăvilească virulenta și chiar fatidica influență socială asupra copiilor.

Timeea
O abordare prietenoasă și inteligentă în educație, la vârste fragede, poate salva copilul de alunecările în
neant.

Mi-a fost alături soțul meu cu care am făcut un veritabil pas în doi în beneficiul copiilor, trecând cu
discreție și înțelegere peste toate nemulțumirile care ne-au vizitat, și n-au fost puține.

[ rămâne pe gânduri, cu o undă de mulțumire pe față; revine în forță cu un ton ironic ]

Tu... ești fericită?

Letiția
[ Letiția nu trebuie să treacă peste ironiile Timeei ca și cum nu le-ar auzi.
Trebuie să se vadă că le aude, că le simte, că suferă, dar că rămâne deocamdată, cu oscilații evidente,
încrezătoare în justețea suferinței ei]

Nu atât cât m-am zbătut să fiu.

[ stânjenită ]
Cum deja ai constatat, n-am avut un parcurs onest spre fericire.

Timeea
Mi-e greu să caut calificative.

Letiția
[ ignoră remarca; ton ironic, puțin vesel și impasibil ]
La început, am stimulat o competiție acerbă între nevoia mea de recunoaștere artistică și plăcerea carnală.

[ cu tristețe ]
La momentul acela, a învins plăcerea!

Timeea
Daaa!
[ ironic și apăsat ]
Pentru foarte mulți, fericirea e congruentă cu durata orgasmelor.

21
[ gest erotic cu pieptul înainte ]
Așa e când o iei pieptiș în viață!

Letiția
[ ignorând ironia ]
Până la urmă, nu m-a sugrumat atât nevoia de sex, cât nevoia de intimitate și de dialog profund.

Nevoia de a pătrunde în universul de gânduri ale celuilalt și a-mi găsi acolo un sens și un sprijin.

N-am avut puterea să mă opun acestei nevoi nedefinite, acestui dulce și amar păcat.

Dar într-o relație, uşor atingi despuierea trupească, greu o atingi pe cea sufletească,
…și misterul iubirii nu vine din sex.

Iubirea este încrederea oarbă că celălalt se hrănește cu substanța ta spirituală.

Timeea
[ intens mirată și amuzată; ironic ]
Tu… ai tânjit după o iubire dezinteresată?!?

Simt că foaia ta de parcurs nu sugerează asta!

Letiția
[ continuă netulburată ]
Nevoia de siguranță, neîmplinită, îți poate zădărnici și altera cele mai candide intenții.

Nesiguranța de orice fel, dar în special cea sentimentală, te poate arunca în cea mai cruntă disperare de
sine.

Timeea
[ caustic ]
Asta dacă, la bază, nu este vorba totuși de o formă patologică de egoism.

Letiția
[ surprinsă, ignoră remarca; continuă însă cu drama ei ]
Am comis greșeli grele și m-am hotărât brusc s-o iau de la capăt.

Mon Dieu, qu'est-ce qui se passait dans ma tête?

Am plecat în Franța cu speranțe mari și visuri reînnoite.

Cunoșteam limba franceză din familie, după cum bine știi.

Timeea
[ ironic; ca un exercițiu de dicție ]
Știu… și mai știu că nu știu limba franceză cum aș fi putut s-o știu dacă aș fi știut-o cu tine, [ ironic ]
mamă!

Bunica, mama ta, [ cu năduf ] vorbitoare nativă de franceză, nu mi-a fost deloc alături.
22
N-a simțit niciodată nevoia să-ți compenseze absența.

Mai mult am căutat-o eu, de multe ori fără izbândă…

[ cu multă resemnare ]
Dar asta-i altă dramoletă, care poate face succes pe o scenă mai mititică!

Nu mi-ai povestit niciodată, la telefon, cum ți-a fost perioada de început în Franța, cum ai reușit să te
lansezi…

Letiția
Greu… foarte greu! Cu multe rătăciri…

[ reflexiv; rar, accentuat, cu multă greutate de sens ]

Din toate punctele de vedere, am trăit mereu... între două lumi...

Când mă uit în urmă, nu-mi pot înțelege nici acum slăbiciunea de care am dat dovadă atunci, la noul
început de drum din Franța.

Până la urmă,... am reușit... să mă ridic…

[ ezitare; pauză ]

Timeea
Pari că eviți un subiect foarte dureros…

Letiția
[ cu resemnare ]
Nu cred că pot miza pe înțelegerea celorlalți.

Abia încerc să mă înțeleg eu.

[ pauză lungă; veselă și din senin ]

Distanța cea mai scurtă dintre rai și iad e în Paris, pe strada Saint Denis.

Știi strada?

Timeea
Intâmplător o știu.

Singura mea călătorie în Paris mi-a oferit un eveniment artistic chiar pe strada asta.

Letiția
Da, o stradă cu multă viață!

E un loc în care ieși dintr-un sex-shop și exact peste drum, peste cinci metri, intri într-o catedrală.

[ tainic-reflexiv ]
Distanța asta mică mi-a sugerat deunăzi că și drumul iertării pentru mine poate fi la fel de scurt, și-am
prins curaj să pornesc spre tine!
23
[ pauză; revenind amuzată ]
Sunt pe strada aia curvele înșirate ca stâlpii de telegraf.

Timeea
[ ironic-amuzată ]
Ai telegrafiat mult la viața ta?

Letiția
E o aluzie urâtă!

Timeea
Mai bine o aluzie decât o deziluzie!

Letiția
[ pauză ]
Să spunem că… nu mi-au rămas multe lucruri necunoscute.

Sfatul șugubăț și... urmat, potrivit căruia: ”mai bine să-ți pară rău de ceea ce ai făcut, decât de ceea ce nu
ai făcut!”, făcându-mi bilanțul, mă ilustrează perfect.

Sunt multe lucruri pe care le regret.

Doar discreția înfăptuirii lor mi-a salvat onoarea în ochii celorlalți.

[ oftând ușurată; apăsat ]

Ăsta-i adevărul gol-goluț…

Timeea
[ sec ]
Da! Și în culmea excitației!

Dincolo de regrete, îmi sugerezi că te-ai înfruptat intens din deliciile vieții,... și nici prea ușor nu-ți este
să vorbești despre ele.

Dar până la urmă, nu-i asta povestea pe care ai vrut să mi-o spui.

[ apăsat, pentru fixarea personajului în conștiința publicului ]

Andrei, tatăl meu…

Letiția
Da, da…, Andrei și Rareș, doi prieteni foarte buni, nedespărțiți, după cum știi.

Timeea
I-am avut alături tot timpul.

24
Letiția
[ pauză; copleșită de amintiri ]
Ce frumoși erau ei!…

Puteai să juri că-s făcuți de-o mamă.

La un moment dat, am pierdut cărările către ei,... au devenit încâlcite,... îmi scăpau sensurile…

[ oftează; pauză lungă; rostire rară pentru recepția sensului;atenția îi este distrasă de ceva; divagație ]
In viață sunt învingători şi învinși, ... dar şi învingători învinși.

Timeea
[ neînțelegând exact ce a vrut să spună; nedând prea mare importanță aserțiunii ]
Nu putem reuși chiar pe toate planurile, dar un echilibru în ceea ce facem trebuie căutat și păstrat.

[ ironic, parafrazând un vers proletcultist ]

Echilibrul e-n toate, e-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare...

Letiția
[ zâmbind ]
Pentru cunoscători, un vers frumos, inventat în mare ”strâmtoare”, dar cu subiect versatil, adaptabil
vremurilor.
[ revenind ]
Pari a te afla în starea de grație a unui compromis solid și cinstit cu viața.

Nimic nu te atinge.

Mereu am simțit la tine o atitudine suverană.

Timeea
Lucrurile pe care le înțeleg nu mă mai supără!

Poate aici e tot secretul echilibrului.

Am dus și eu, mulți ani, o luptă cu mine însămi.

Am servit din plin rația de stres în confruntarea cu fățărnicia umană.

Letiția
Înainte exista un minim rafinament al ipocriziei.

Timeea
Da. Acum totul e la întâmplare, pe simțuri primare!

In plus, sunt oameni care trăiesc doar din păreri.

E cea mai ostilă categorie de indivizi dacă nu pici pe aceeași lungime de undă cu ei.

Toate rezervele de creativitate ți se ofilesc în contact cu astfel de oameni.

25
Letiția
[ pauză; reflexiv ]
Ești mereu silită să trăiești într-o altă dimensiune.

Timeea
Întotdeauna am fost îngrozită de lumea care se creează în spatele fiecăruia dintre noi
prin [ ironic și accentuat ] bârfă nedocumentată.

O lume care n-are legătură cu realitatea...

O lume care se construieşte pe idei false de către oameni pârjoliți de resentimente și frustrări.

Pentru ei, discuția directă, pe față, este imposibilă!

Letiția
[ cu aplomb, parcă uitând de propriile-i probleme ]
Dar dintotdeauna informația a circulat pe un lanț al slăbiciunilor, nu pe unul al adevărului.

[ realizează inadecvarea de opinii; își acoperă fața cu palmele; rostire ușor tânguită ]
Da, o lume denaturată, departe de justețea pe care ne-o dorim.

Timeea
Până nu demult, am cerșit cu înverșunare adevărul și am obosit.

Acum, nu-l mai caut.

Acum, îl accept doar pe cel pe care-l simt între ochii mei și ochii interlocutorului.

Letiția
[ sperând; cu căldură și umor ]
Cea mai scurtă și nealterată distanță.

Distanța brâncușiană!

Timeea
[ zâmbind ]
Da! Venerabilul ascet a punctat cele mai frumoase și nobile idei ale universului uman.

Operele lui pot fi o sursă permanentă de stabilitate în această lume care, din punct de vedere sentimental,
devine din ce în ce mai friabilă.

Letiția
Da, Brâncuși oferă o cale către sinele căutător de statornicie lăuntrică.

Timeea
[ cu împăcare ]
În plus, în ultimul timp, am făcut și un parteneriat cu organismul meu.
26
I-am promis să nu-l mai tulbur, iar el s-a angajat să-şi continue conștiincios treaba,
[ accentuat ] să facă ce a învățat el temeinic în [ apăsat ] milioane de ani.

Cu rațiunea noastră, a cărei vârstă se numără în zeci de ani, am ajuns noi oamenii să-i spunem
organismului nostru ce să facă!!!

Letiția
[ zâmbind; cu ironie ]
Da! Mereu disputa dintre tinerețe și bătrânețe!

Aroganța rațiunii ne joacă uneori feste.

Timeea
[ zâmbește ușor; pauză; inspirând puternic; concluziv ]
Viața cu toate schimbările și surprizele ei m-a învățat multe!

Una peste alta, evoluția personală este o sinucidere perpetuă: mereu îl ucizi pe cel care ai fost ca să-l pui
în loc pe cel ce ești.

Letiția
Poți spune că ești o învingătoare, cu o carieră actoricească strălucită și cu o familie reușită
așezată în coordonatele [profunde ale] respectului și succesului…

Timeea
În viață, câștigă cine are răbdare până la capăt în tot ceea ce face!

Dar învingătoare ești și tu!

Nu-i puțin lucru să joci pe o scenă atât de pretențioasă precum cea franceză.

Letiția
[ cu resemnare și dezamăgire ]
Da,... o învingătoare,... o învingătoare învinsă…

Timeea
Nu înțeleg!?

Letiția
Ce să faci cu victoriile dacă punându-le în balanță cu eșecurile nu își arată greutatea?

Timeea
E drept că duci în spate o poveste de viață grea pe care încă n-am aflat-o în toată splendoarea ei.

Letiția
Da,... să revenim la povestea pe care am vrut să ți-o spun.
27
Timeea
Andrei și Rareș, cei doi prieteni... tații mei, aș putea spune...

Nu știu dacă îi este dat cuiva să primească atâta dragoste câtă am primit eu.

Parcă ai avut un contract secret cu Rareș să te suplinească și să-mi dea el ce ai refuzat să-mi dai tu,
[ ironic ] mamă!
[ pauză ]
[ Letiția își acoperă fața cu palmele și inspiră adânc; inspirația profundă va fi un gest des repetat de
acum încolo, care reglează respirația, dând curaj exprimării problemelor sale ]

Rareș nu a avut copii.

Pentru el și soția lui Ioana, ...am fost ca și propriul lor copil.

La moartea Ioanei am simțit că mi-am pierdut mama.

Povestea asta nu cred că-i lipsită de tâlc…

Letiția
Da, da… povestea asta…

[ pauză lungă; oftează; stă ușor cu spatele la Timeea, ca și cum ar vorbi singură ]
Am trăit într-un triunghi amoros cu Andrei și Rareș, fiind însă prietena declarată a lui Andrei.

Andrei nu și-a dat seama de acest concubinaj colțuros, ... dar la un moment dat, Rareș cred că a fost
cuprins de remușcări cu privire la situația în care se punea față de bunul său prieten Andrei.

[ pauză lungă; mai rar; nedumerită ]

Nu cred că putea fi o înțelegere între ei pe seama mea!

Să mă fi dorit amândoi și să fi negociat în taină ”folosința” mea?!

Situația asta, care mi-a încolțit acum în minte, ca o idee veninoasă, m-ar face și mai ridicolă.

Timeea
Presupunerea ta pare ridicolă!

Letiția
Recunosc că nu m-am gândit niciodată să străpung scutul prieteniei lor.

Acum când îmi reamintesc acele vremuri, încerc să înțeleg ce se ascundea în spatele prieteniei lor ideale...

Poate o relație intimă…?

Timeea
[ surprinsă și intrigată ]
Ce vrei să spui…?

28
Letiția
[ ușor fâstâcită; în forță și acoperind-o]
Oricum, povestea asta n-a durat mult și Rareș și-a cunoscut viitoarea soție.

A dispărut brusc din viața mea și fără urmă pentru [ accentuat ] mult timp.

Lucrurile s-au precipitat și în relația mea cu Andrei.

Au apărut neînțelegeri legate de apariția ta neașteptată.

Nu ne-am mai oferit timp pentru clarificări.

Tu te-ai născut din mers și nedorită.

N-am avut de ales.

Am supraviețuit amândouă unei nașteri de coșmar.

Ai pornit la drum în viață cu valul de decreței.

Timeea
[ ironic; cu emfază ]
Și n-a fost rău!

Am fost mereu pe creasta valului.

[ răstit și cu imputare ]
Dar n-a fost grija ta să mă ridici acolo, mamă!

Letiția
[ cu multă afectare ]
Știu,... sunt de neiertat.

Eram îngrozită!

Era prea devreme pentru mine ca să intru în robia căsniciei.

Timeea
Și-ai ales robia diavolului!

Letiția
[ prinsă în transa justificărilor ]
Visam la ani de glorie pe scena Naționalului.

Eram fascinată de toți marii noștri actori.

Îmi dansau rolurile lor în minte.

Întruchipam personaje care viețuiau în imaginația mea.

29
Trăirile mele intense mă împingeau spre scenă, căutând recunoaștere și aplauze în roluri mărețe.

Trăiam cu aplauze imaginare.

Timeea
Da, da... erai pe… [ ironic ] talazul unei grandori închipuite!

[ ironic-apăsat ]
Dar despre mine ce poți povesti?

Letiția
[ nedigerând ironia; concentrată pe drama ei ]
După ce te-ai născut, m-am lăsat purtată de o deznădejde trufașă.

Toate-mi înfrângeau destinul strălucitor la care visasem și visam.

Toate-mi stăteau în cale.

Timeea
Mai ales eu!

Letiția
[ ignoră remarca; continuă în transa justificărilor ]
Au fost ani de cumplite neliniști, de orbecăieli și de frustrări continue.

Mă prăbuşisem înainte să mă înalț!

Cădeam de la înălțimea propriilor mele idealuri.

Timeea
[ zeflemitor ]
O poveste țesută pe o canava profund imorală.

Cred că nici nu te-ai străduit prea mult.

Totul a venit de la sine.

Aveai trădarea în sânge.

O poveste destul de banală.

Letiția
[ mai mult ca pentru sine ]
Da!

O poveste banală… cu un miez otrăvit.

[ pauză scurtă; intoarce brusc privirea, o privește intens în ochi; inspiră profund; cu mult curaj rostește
apăsat și hotărât ]
30
Nu Andrei a fost tatăl tău, ci Rareș!

Timeea
[reacție puternică; rostire sinceră și îngrozită]
Mamă…!

[ HEBLU 7-10 secunde, timp în care Letiția își schimbă starea ]

ACTUL 2, SCENA 2
Dialogul confruntării

[ lumina se aprinde brusc ]

[ scena anterioară continuă brusc ]

Letiția
[ transfigurată; speriată; vorbind, se îneacă în plâns ]
Iartă-mă!

Timeea
Ființă inconștientă, cum ai putut să tăinuiești așa ceva?

Letiția
Iartă-mă! Iartă-mă!

Timeea
Ce vrei să spui?

Că viața mea a fost o minciună?

Că mi-am risipit sentimentele într-o direcție greșită?

31
N-a fost destul că nu ai fost în stare să accepți responsabilitatea creșterii unui copil?

Ce-i cu aiureala asta, [ răstit ] mamă?

Letiția
Iartă-mă!

Voi plăti prețul greșelilor mele!

Timeea
Când spui asta, simți că ai ceva în cap?

Vei plăti?

Cu ce vei plăti?

Există monedă pentru așa ceva?

[ concluziv și cu dispreț accentuat; sacadat ]

Vieți falsificate iremediabil!

Letiția
Știu, știu, dar măcar tu iartă-mă, că de la Dumnezeu, iertare, nu ştiu câtă mai pot spera!

Timeea
[ cu ironie ]
Cât de greu trebuie să-i fie și Lui!

Întotdeauna curvele și bolnavii găsesc [ accentuat; cu reproș ] în ultimul moment calea spre Dumnezeu,
sperând în izbăvire și vindecare.

Vrei iertare de la mine?!?

[ pauză; privind într-o parte și reflectând ]

Iertare?!

[ pauză; privind-o în ochi ]

Ca să iert, trebuie să înțeleg!

Ce-i de înțeles în povestea ta?

Letiția
Știu, am fost o ființă slabă, ușor de condamnat pentru asta.

Am amânat în permanență momentul clarificărilor.

Timeea
Amânare e puțin spus.
32
Letiția
Întotdeauna m-am temut de furtuna pe care o voi stârni!

Până la urmă am înțeles că oamenii pot ierta o greşeală, dar nu pot ierta ipocrizia ascunderii ei.

Poate și acum ar fi fost mai bine să tac, [ rar, apăsat și sacadat pe grupuri de cuvinte ] dar nu pot...
să duc... cu mine... în mormânt... acest... irespirabil... păcat!

Timeea
Abia acum înțeleg de ce ai stat mai mult ascunsă în toți acești ani.

[ ușor sacadat, cu apăsată dezamăgire și repulsie ]

Viață de om trăită într-o tainiță!

Letiția
Cu mare greutate am acceptat grozăvia faptelor mele.

Când am realizat ce am făcut, am căzut într-un hău de deznădejde.

Mi-a fost tot mai greu să găsesc o soluție coerentă…

Timeea
[ ironic ]
De coerență era nevoie?!

Era suficient să dezvălui faptele!

Letiția
Parțial am făcut-o!

Timeea
[ cu surprindere, puternic mirată; se calmează brusc ]
Ce vrei să spui?

Letiția
[ mai liniștită ]
Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc în Paris cu Rareș, cu un an înainte să se prăpădească.

Poate a fost un semn divin care mi s-a arătat atunci, dar nu suficient de puternic ca să fac ce trebuie.

Timeea
Mă surprinde să aflu că te-ai întâlnit cu Rareș în Paris!

Rareș s-a gândit foarte serios să se mute definitiv în Franța.

L-au împins și niște probleme de sănătate pentru care s-a tot căutat.
33
Către sfârșitul vieții, Rareș a fost tot mai discret cu viața lui personală.

Letiția
Știu!
Ne-am întâlnit și mi-a povestit despre problemele lui de sănătate.

Din momentul în care ne-am reîntâlnit, când și când, mai vorbeam la telefon.

Soția lui avea grijă de el, dar chiar în momentul în care s-a sfârșit, era plecată pentru o zi în țară.

Timeea
Da, Ioana, soția lui, mi-a povestit această nefericită întâmplare.

Tot Ioana mi-a mai spus că în ultimele cinci zile lui Rareș i-a fost imposibil să mai comunice.

Letiția
Da. Era internat de aproape două luni.

In timpul acesta i-am făcut două vizite la spital.

La ultima, comunicarea a fost cu neputință.

Pe patul de spital, vorbeam cu el şi vedeam în adâncimea ochilor lui că mă înțelege.

Era o conştiință captivă într-un trup obosit!

Ce poate fi mai dureros?!

O conştiință mare şi generoasă într-un trup ajuns scheletic şi mut.

L-am apucat de mână şi i-am şoptit:

“Nu mă vei putea ierta niciodată pentru asta: Timeea este fata ta!”

O crispare i-a fulgerat fața.

[ ajunge în lacrimi ]
Am primit în mâna mea o încleştare zvâcnită a pumnului său.

Înțelesese!

[ din acest moment, până la finalul actului, intensitatea rostirii descrește, în trei trepte, până la una
șoptită, dar inteligibilă; lumina se stinge și ea ușor ]
In următoarele secunde, trupul i s-a prăbuşit răpus de povara destăinuirii mele.

Timeea
[ cu uimire și surprindere; voce scăzută ]
Practic i-ai dat lovitura finală!

34
Letiția
Am rămas împietrită de efectul gestului meu.

[ încet, sacadat pe grupuri de cuvinte ]

I-am stins... ultima licărire de viață... cu cel mai tainic... păcat... al meu.

Pusesem încă o greutate pe sufletul meu.

[ personajele rămân în stop-cadru în gesturi semnificative; lumina se stinge ușor spre heblu, timp în care
începe o melodie instrumentală în acord cu dramatismul povestirii ]

ACTUL 3, SCENA 1
Monologul revoltei

[ lumina crește progresiv; muzica din scena anterioară continuă și se stinge ușor; Timeea intră dintr-un
stop-cadru semnificativ ]

Timeea
Mai mereu, vocea lui Rareş mă făcea să tresar.

Parcă ne purtam vorbele pe aceleaşi corzi vocale.

Dar niciodată, absolut niciodată, nu m-am gândit la mai mult.

Am luat-o ca pe o simplă asemănare.

[ pauză ]
Dragă Rareș, ai plecat și ai lăsat în urmă un dor care se va amplifica înmiit în urma acestei brutale
dezvăluiri.

35
Mă consolez cu gândul că sufletul tău, fie și în ultimul moment, s-a putut înălța purtat de frumusețea
secretului care ne leagă.

Sper că vei afla acolo sus împăcarea veșnică, fără să fi fost obligat să condamni aici, într-un spectacol
dizgrațios, iresponsabilitatea acestei femei.

[ pauză ]
Nu mă pot încă dezmetici.

[ revoltată și contrariată ]
Nu mi se întâmplă mie!

[ pauză; cu ciudă ]
Venită dintr-un vis urât pentru mine, această femeie îmi zdruncină brusc existența.

Calvarul unei relații fără discernământ părea să se sfârșească pentru totdeauna, dar el renaște încă și mai
învăpăiat.
[ ironic ]
Bătrâna doamnă nu și-a epuizat încă resursele malefice de energie.

[ pauză ]
Acum că aflu ce s-a întâmplat cu adevărat, judec altfel insistența lui Andrei în favoarea acestei năluci.

Toată viața m-a acoperit cu pledoarii privind [ ironic și accentuat ] fragilitatea acestei femei.

[ pauză ]
Hm! Cât de nedreaptă poate fi uneori viața!

Ca o ironie a sorții, chiar tu, Andrei, nefericit înșelat, îmi dai calea împăcării.

Din dragostea ta nesfârșită și necondiționată, cu care m-ai copleșit și m-ai binecuvântat,

eu sunt [ accentuat; cu ciudă ] obligată să compun o cheie a iertării pentru această femeie.

[ pauză ]
Știu că voi face exact ce ai fi vrut tu să fac, chiar dacă totul rămâne încă de neînțeles și de neacceptat
pentru mine.

Tu... ai fi înțeles și situația asta!

[ Timeea rămâne într-un stop-cadru semnificativ; lumina se stinge ușor spre heblu; până a se stinge
lumina, reîncepe melodia instrumentală anterioară ]

36
ACTUL 3, SCENA 2
Monologul frământării

[ lumina crește progresiv; melodia din scena anterioară continuă și se stinge ușor; Letiția intră dintr-un
stop-cadru semnificativ ]

Letiția
Ce mai pot face eu?

Căzută pe fundul unei gropi în care nici lumina nu mai are curajul să intre, la ce mai pot spera eu?

[ pauză ]
Am trăit mereu hăituită de nevoi de neînțeles, multe foarte greu de acceptat.

Nu mi-am oferit niciodată răgazul să reflectez profund la alegerile și acțiunile mele.

N-am avut niciodată zăbava omului înțelept!

Mereu în contratimp, mereu în alt timp, niciodată în al meu.

[ pauză ]
Mai pot totuși spera, dar scânteia nu-i la mine.

[ căzută într-un extaz poetic ]

Săraca-mi înțelepciune îmi spune că mai pot să ard, dar că nu mai pot… să aprind.

Nu mai pot… să pretind.

[ descurajată ]
Nici zenitul… să-l prind…

[ pauză; cu o ușoară speranță ]

Doar iertarea sinceră a fetei mele mai poate renaște între noi un crâmpei de viață comună cu un dram de
normalitate.

Îmi va fi oare acordată?

Se poate trece peste ingratitudinea mea mereu azvârlită celor care m-au înțeles și m-au acceptat?

[ pauză ]
Sunt conștientă de faptul că un trecut netrăit, fără legături șirete ca-n ”Micul Prinț”, a lăsat relația noastră
fără valoare sentimentală.

Vom sfârși cu tristețe într-un simplu și obositor raport de filiație.

[ pauză ]
Iubirea celuilalt… e un adjuvant uman plăcut, dorit şi de dorit, dar, la limită, nu este indispensabilă pentru
a trăi.

Probabil de-aia i-a dat Dumnezeu omului iubirea de sine.

Și poate eu… m-am iubit… mult prea mult!

37
[ pauză ]
Până la urmă, [ ironic ] cu multă eleganță și stil, eu cred că în viață n-am reușit decât… [ o șoptire
puternică ] să mă târăsc.

[ Letiția rămâne într-un stop-cadru semnificativ; lumina se stinge ușor spre heblu; până a se stinge
lumina, reîncepe melodia instrumentală anterioară ]

ACTUL 3, SCENA 3
Dialogul resemnării, împăcării și surprizei

[ lumina crește progresiv; melodia din scena anterioară continuă și se stinge ușor; personajele intră
dintr-un stop-cadru semnificativ ]

Timeea
Este foarte obositor și frustrant să trăiești într-o lume în care foarte mulți vor, dar nu pot.

[ zeflemitor ]
Tu ai vrut, dar n-ai putut!

Letiția
Am vrut să simt că mă poți ierta.

Nu-mi pot justifica altfel ezitarea.

Timeea
Când și când mă țineai la telefon în convorbiri anoste despre nimic.

[ răstit ]
Mereu ai tărăgănat lucrurile de parcă ai așteptat să moară toți cei care aveau dreptul să știe adevărul.

38
[ pauză ]
Cred că și dezvăluirea către Rareș a fost sub imperiul unei porniri întâmplătoare,... într-un moment total
nepotrivit,... dintr-o supremă disperare de sine.

[ apăsat și cu multă dezamăgire ]

Tu și numai tu!

Letiția
Rareș trebuia să afle!

Am simțit asta cu fiecare zi în ultimul său an de viață.

Nici el… dar nici eu… n-am avut îndrăzneala unei abordări frontale.

Gânduri nerostite pluteau mereu între noi.

Acum n-am nicio îndoială că Rareș a simțit ceva dintotdeauna.

De ce anume ne-am temut amândoi, n-aș putea spune.

Timeea
Tu nu cred că ai vreo scuză!

Amalgamul vieții tale mai mult te acuză, nu-ți dă nicio circumstanță atenuantă!

Letiția
Nu știu de ce nu mi-a fost la îndemână un alt fel de a trăi.

[ pauză ]
De multe ori… m-am simțit ca o vacă dusă să pască în deșert.

Balansul între a fi și a nu fi ceva în viață nu ne afectează în același fel pe toți.

Timeea
[ sec; ironic ]
Iar tu ai rămas până la urmă într-un balans perpetuu… care te-a amețit.

Letiția
Să dai un sens magnific și memorabil lucrurilor când simți că viața este un imens nimic poate fi o
încercare dificilă pe care foarte puțini și-o asumă.

Rațiunea este încă slujnica instinctului și a chimiei personale.

[ pauză ]
Nu știu ce-am mai putea face noi două, dar știu că timpul ne va strivi rapid pe toți!

Timeea
[ ironic ]
Daaa... și infinitul mistuitor este în fața noastră!
39
[ dezgustată ]
Vrei să justifici cu o filosofie prea mică responsabilități neonorate prea mari.

Adevărul e că... soarta nu te aruncă chiar în mijlocul oceanului, dar tu exact de acolo pari să vii!

[ împăciuitor; resemnată; cu umor ]

Dar hai să încercăm o împăcare la mal!

Cu mai mult sau mai puțin umor, oamenii și-au oferit mereu portițe de scăpare.

Pe fundul cutiei Pandorei zace speranța!

Ne-am putea agăța de ea, [ ironic ] ca să n-o lăsăm să ne îngroape ea pe noi!

Letiția
[ o privește intens; ușor înfricoșată ]
Putem încerca!

Timeea
N-o spui cu prea mult entuziasm!

Cred că am ajuns pe fundul acestei cutii, nu-i așa?!

Letiția
[ zâmbește amar ignorându-i parabola; o privește îndelung și confuz; o mângâie duios pe obraz; îi dau
lacrimile; oftează și-i șoptește ]
Doamne, cum am putut să rănesc un astfel de suflet!

Nu mă mai satur privindu-te!

Ai frumusețea desăvârșită a unei flori!

Timeea
[ sec ]
Da..., a unei flori corcite, născută din multipolenizare.

Letiția
[ zâmbet amar ]
N-a fost prea multă.

Cu tine am totuşi o certitudine.

[ pauză; întoarce privirea; cu descurajare ]

N-aş putea spune acelasi lucru despre... fratele tău.

Timeea
[ surprinsă, se înmoaie ușor ]
Ce frate?
40
Letiția
[ întoarce brusc privirea și o privește în ochi pe Timeea ]
Mai poți îngădui una?

Timeea
[ reacție puternică și mirat-îngrozită; undă comică ]
Mamă!

[ HEBLU, personajele rămân în stop-cadru ]

ACTUL 3, SCENA FINALA

My way
[ în heblu, începe progresiv melodia ”My way” în interpretarea lui Frank Sinatra; lumina se aprinde
usor; personajele rămân în continuare un minut în stop-cadrul din scena anterioară; Timeea întinde o
mână Letiției; poză de final ]

41