Ștefania Gălușcă

Materie pentru teză

I. Originea și evoluția limbii române

_Originea limbii române este legată de procesul de formare a poporului român.

_Au fost formulate teorii diverse cu privire la etnogeneza românească: originea pur latină a
limbii și a poporului român (teorie falsă), teoria continuității daco-getice (teorie adevărată),
teoria migraționistă a românilor din sudul Dunării (teorie falsă), teoria rezistenței și a
asimilării elementului latin (teorie falsă).
_Majoritatea specialiștilor consideră că limba română își are originea în limba latină a
romanității orientale, vorbită în Dacia și în provinciile romane vecine.
_Au fost asimilate împrumuturi diverse, în special slave și mediteraneene, care contribuie
procesului de relatinizare.
_Ceea ce este de reținut este că limba română a menținut structura gramaticală a limbii
latine.

_Specialiștii consideră că procesul romanizării începe cu secolul I î.H. și continuă până în

secolul al VII-lea d.H.
_Romanizarea este de două feluri: lingvistică și non-lingvistică.
_Conform Mariei Cvasnîi Cătănescu, în „Limba română. Origini și dezvoltare”, limba română
are trăsături conservatoare în lexic și în morfologie și trăsături inovative în fonetică și
morfosintaxă.
_Din limba latină, limba română preia declinările substantivelor, sistemul cazurilor, patru
tipuri de conjugare, modurile și timpurile verbale, precum și pronumele, mare parte a
numeralelor, numeroase adverbe, prepozițiile și conjuncțiile.
_Unitatea limbii române comune este spartă de evoluția istorică, prin așezarea slavilor și a
bulgarilor în zonă, rezultatul find apariția celor patru dialecte românești: aromân, dacoromân,
meglenoromân și istroromân.
_Latinitatea limbii române a fost mai întâi semnalată de cărturari străini, apoi de cronicarii
români.
_Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, cărturarii Școlii Ardelene au folosit-o ca argument
pentru susținerea drepturilor românilor din Transilvania.
_Limba română are în componența ei: stratul - latina vulgară sau populară, substratul - limba
geto-dacică, și adstratul - limba slavă.

_Cea mai importantă influență asupra limbii române începe în mijlocul secolului al VI-lea,
odată cu migrația slavilor pe teritoriile la sud de Dunăre, find asimilați treptat de populația
locală.
_Acest proces are drept consecințe majore bilingvismul slavo-român, reorganizarea Bisericii,
oficierea slujbelor în slavonă și organizarea statului în cnezate și voievodate.
_Lexicul de proveniență slavă conține mai ales substantive comune, care privesc omul și
familia, casa, uneltele, flora, fauna, termenele bisericești, verbe, adjective.
_Primul text în limba română, păstrat până în ziua de azi, este „Scrisoarea lui Neacșu din
Câmpulung”, adreasată lui Johannes Benkner, judele Brașovului.
_Încă de la sfârșitul secolului al IX-lea, pe teritoriul românesc s-a folosit alfabetul chirilic,
creat de frații călugări Chiril și Metodiu și răspândit de bulgari, sârbi și ruși. Grafia latină va fi
introdusă abia în timpul domniei lui Cuza.
_În situații oficiale, mai ales în cancelariile domnești sau folosit și limba latină și alfabetul
latin. În biserică sau folosit slavona și latina.
_Tiparul apare pe la mijlocul secolului al XVI-lea și, pentru început, este privilegiul exclusiv al
bisericii, primele tipărituri aparținând diaconului Coresi și ucenicilor săi.

_Aspectul cel mai elaborat, îngrijit și cu respectarea obligatorie a unor norme de utilizare
cultivată a limbii se numește limba literară.
_Varianta literară a limbii naționale moderne este deopotrivă conservatoare, dar este și
inovatoare, acceptând modernizarea acolo unde este necesar, în spiritul măsurii și al
echilibrului lingvistic.

_Latinitatea și dacismul sunt concepte care desemnează două curente de idei, ce străbat
cultura și literatura română.
_Latinitatea este promovată de cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce,
Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir și de reprezentanții Școlii Ardelene.
_Exagerările acestui curent se referă la teoria originii pur romane a populației și a limbii,
numită și purism.
_Dacismul se manifestă o dată cu interesul romanticilor pentru etnogeneză și pentru
mitologia din spațiul traco-dac. Curentul își face apariția în 1926 odată cu opera lui Vasile
Pârvan, „Getica”.
_în perioada interbelică latinitatea si dacismul sunt percepute de pe poziții adesea opuse și
sunt folosite pentru diverse antinomii: tradiție modernitate, spirit Național cosmopolitism,
orient occident.

II. Formarea conștiinței istorice

_În secolul al XVII-lea se manifestă o detașare a destinului culturii românești față de

activitatea clericilor;
_Boieri luminați;
_Scrierea unor opere istoriografice (letopisețe).

_Apare un nou tip de cărturar: instruit, cunoscător de limbi și culturi străine, investit cu funcții
politice;
_Cărturarii erau și războinici cu mari responsabilități;
_Narațiunile cronicarilor din secolele XVII-XVIII conțin amănunte văzute la fața locului.

_Letopisețul este o scriere veche cu conținut istoric și evenimente povestite în ordine

cronologică.
_Primele letopisețe au fost scrise în slavonă, cele mai importante sunt cele scrise de Grigore
Ureche, Miron Costin și Ion Neculce.
_Primul cronicar a fost moldoveanul Grigore Ureche, descendent al unei vechi familii
boierești.
_Cronica sa, „Letopisețul Țării Moldovei”, cuprinde istoria Moldovei de la anul 1359 până la a
doua domnie a lui Aron-Vodă.
_Originalul operei s-a pierdut, dar nouă ni s-a transmis textul prin copiile lui Simion Dascălul,
Misail Călugărul și Axinte Uricariul (copiști).
_Intențile scriitorului sunt expuse în prefață (Predoslovia), în care Ureche încearcă să
dovedească asemănările de ordin lexical dintre limba română și cea latină.

_Istoriografia românească începută de Ureche este continuată de Miron Costin, cărturar și

diplomat, personaj care s-a remarcat în veacul al XVII-lea ca cea mai proeminentă
personalitate a Țărilor Române.
_Miron prezintă evenimentele petrecute după anul 1595 (când se oprise cronica lui Ureche)
în „Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace”.
_Costin declară în Predoslovie că avea intenția de a începe scrierea de la „descălecatul cel
dintâi” (fel de a spune ce indică întemeierea unui popor).
_Mai târziu, Miron Costin scrie „De neamul moldovenilor și din ce țară au ieșit strămoșii lor”,
cu scopul de a aduce în discuție problema originii românilor.

_Continuatorul cronicii lui Miron Costin este cronicarul Ion Neculce, care duce letopisețul
până în vremurile contemporane lui, scrierea cuprinzând evenimente între anii 1661 și 1743.
_Opera sa, „Letopisețul Țării Moldovei” acoperă o etapă dramatică a istoriei moldovenești,
marcată de intrigi, războaie, decădere și de începutul domniilor fanariote.
_Predoslovia cronicii precizează izvoarele de inspirație: spre deosebire de Ureche și Costin,
Neculce apelează la tradiția orală, folosind informații proveniente de la boierii locali și
întâmplări la care a fost martor.

_Cronicarii moldoveni și munteni au pus bazele procesului de constituire a istoriografiei

românești, care va face posibilă apariția a primilor istorici din epoca pașoptistă: Mihail
Kogălniceanu și Nicolae Bălcescu.
_Cronicarii moldoveni și munteni au pus pentru prima dată problema originii latine a
poporului român: Grigore Ureche afirmă că toți românii se trag de la Roma și Miron Costin
dezvoltă această teorie în tratatul „De neamul moldovenilor”.
_Cronicile au și o valoare literară, considerând că se întâlnesc, într-o formă incipientă,
procedee ale prozei artistice: narațiunea, portretul, descrierea și dialogul.
_Autori precum Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihail
Sadoveanu și Barbu Delavrancea s-au inspirat din opera cronicarilor.