Gălușcă Ștefania clasa a XI-a E

Zona Sahel în contextul deșertificării și al secetei

Sahelul este o regiune semiaridă din vestul și nord-centrul Africii, care se extinde din Senegal spre
est până în Sudan. Acesta formează o zonă de tranziție între deșertul Sahara la nord și centura de
savane umede din sud.
Terenul este în principal de tip savană, cu acoperire continuă redusă și o tendință periculoasă de a
se îmbina în deșert din cauza suprapopulării și
supraexploatării. Cel puțin opt luni ale anului sunt uscate, iar
ploile, limitate la un sezon scurt, au o medie de 100-200 mm.
Regiunea Sahel a fost cândva casa unor vaste imperii
comerciale. Deși seceta și foametea erau componente
inevitabile ale vieții în această regiune aspră, popoarele au
fost relativ prospere și au dezvoltat practici agricole și de
creștere a animalelor care au permis populațiilor locale să
reziste și să se adapteze mediului înconjurător.
Sosirea francezilor în Africa de Vest la sfârșitul secolului al
XIX-lea a modificat tiparele agricole din Sahel. Politicile
franceze care puneau accentul pe culturile de export și
comerțul est-vest și din interior către orașele portuare din
Atlantic au determinat mai mulți comercianți și fermieri să
renunțe la comerțul trans-saharian. În anii 1920, regiunea dădea semne de stagnare. Francezii au
implementat o schemă de dezvoltare în trei direcții pentru a revitaliza zona: săparea mai multor
puțuri, desfășurarea de campanii veterinare și medicale și deschiderea de noi piețe în sudul
regiunii. Această strategie economică s-a dovedit a fi agravantă pentru situația solului, considerând
că populațiile umane și animale creșteau în continuu și necesitau cantități excesive de resurse.
Pe parcursul secolului al XX-lea, zona ecologică nu a putut să-și susțină populația în creștere.
Presiunea crescută asupra pământului a făcut inevitabilele secete mai ruinante pentru popor, iar
foametea din anii 1970 a provocat necesitatea urgentă de a inversa rata devastatoare a
„deșertificării”. Cu toate acestea, știința sugerează că progresul deșertului poate fi temporar,
vegetația revenind pe măsură ce ploile revin. Studii științifice recente bazate pe imagini din satelit
au descoperit că Sahara se retrage pe alocuri, făcând din nou viabilă agricultura în zonele pierdute
în deșert în anii 1980.