LUCRARILE CONFERINTEI INTERNATIONALE,,O SANSA PENTRU COPIII CU CES”

IUNIE 2021
PROMOVAREA EGALITĂȚII DE ȘANSE ÎN EDUCAȚIE PRIN ACTIVITĂȚI
INOVATOARE

Studiu de caz
Prof. Tudor Florentina
Școala Gimnazială Aurel Vlaicu Arad
Nume: V. I. G
Vârsta: 12 ani
Clasa: a IV a
I. DEFINIREA PROBLEMEI
❑ Modul de manifestare a subiectului în activitatea cotidiană
Un copil foarte liniştit, care socializează foarte greu. Manifestă rezistenţă la
schimbare, persistă în repetarea aceleiaşi activităţi, dacă vede că o face bine, dar
la un moment dat se plictiseşte. De cele mai multe ori refuză să comunice cu cei
din jur, mulţumindu-se să dea din cap afirmativ sau negativ.
❑ Date despre mediul familial
Familia are o stare materială relativ bună. Este primul dintre cei trei copii ai
familiei. Fratele şi sora lui sunt copii normali, nu au nici o deficienţă. Copiii sunt
îngrijiţi mai mult de mama, deoarece tatăl este plecat în Italia, revenind o dată la
trei luni pentru o săptămână.
❑ Date despre starea sănătăţii
Mama a avut probleme pe parcursul sarcinii. Copilul s-a născut la termen şi i s-
au făcut toate vaccinările necesare. Copilul a fost diagnosticat cu microcefalie,
intelect liminar şi imaturitate psihoafectivă, la vârsta de 7 ani, când ar fi trebuit
să meargă la şcoală. Din acest motiv intrarea la şcoală a fost amânată cu 2 ani. În
clasa I, nu s-a putut adapta, nu îşi cerea voie la toaletă când era cazul, plângea şi
încerca să plece acasă. A fost lăsat repetent.
Conform raportului de evaluare complexă, eliberat de compartimentul de
evaluare complexă a copilului, s-a stabilit că are: tipul de deficienţă: handicap
psihic; gradul de deficienţă-uşor, deficienţă mintală I (IQ = 65) şi a fost orientat
spre învăţământ de masă cu adaptare curriculară.
❑ Date despre dezvoltarea personalităţii
Intelectual (inteligenţă, gândire, memorie, imaginaţie, limbaj): are achiziţii
corespunzătoare clasei a II a, dificultăţi de analiză şi de sinteză. Nivelul
operaţiilor gândirii se află la nivelul concret.
Gândirea nu este creativă şi doar reproductivă. Limbajul este insuficient
dezvoltat, vocabularul este redus, foarte des vorbeşte monosilabic. Memoria are
eficienţă scăzută, nu are mecanisme de fixare intenţionate, rigiditate în fixare şi
reproducere. Afectiv–motivaţional: dă dovadă de imaturitate afectivă, care la el
se manifestă prin totală închidere în sine în clasă, vorbind cu învăţătoarea doar
când este singur. Este nehotărât şi abandonează uşor o activitate începută, chiar
dacă îi face plăcere.
Temperament: este introvertit, slabă reactivitate afectivă, calm, lent, caracterizat
prin răbdare, înclinaţie spre rutină, refractar la schimbare, rezistenţă la efort
fizic, dar lipsit de tenacitate.
Caracter: manifestă atitudini de colaborare în cadrul jocului, dar , de obicei el
este cel care trebuie să prindă, să ghicească, ceilalţi se ascund de el sau îi fac
farse, îi face plăcere să se îngrijească de animalele din gospodărie, nu este
dezordonat, nu este perseverent în activităţile şcolare începute, foloseşte formule
de salut, salută la rândul lui, manifestă responsabilitate în munca pe care o
desfăşoară în gospodărie cu mama lui. Aptitudini: nu predomină nici o
aptitudine, dar manifestă interes pentru munca în gospodărie.
❑ Comportament
Este un copil tăcut, liniştit, care nu se manifestă gălăgios în clasă. Chiar dacă
refuză să îndeplinească sarcinile care i se cer, nu deranjează ceilalţi colegi. Este
capabil să stea o oră întreagă şi să asculte ceea ce se vorbeşte în clasă, fără să se
foiască sau să deranjeze în vreun fel. Uneori, când i se dă o sarcină de îndeplinit,
închide caietul şi îl pune în ghiozdan, acesta fiind felul lui de a spune că refuză
să lucreze. Dar este atent la ce se lucrează. Nu lipseşte de la şcoală, chiar dacă
uneori trec zile întregi în care nu vrea să scoată o vorbă.
❑ Relaţiile în grupul de elevi
Evitat iniţial de colegi, acum este acceptat şi integrat pe cât se poate în jocurile
lor. Totuşi, preferă să stea singur, uitându-se prin cărţile din bibliotecă, sau pe
panourile din clasă şi de pe hol. Acceptă să fie ajutat de colegi în activitate, dar
nu manifestă nici un interes pentru ea. Singurele activităţi care îl mai stimulează
sunt jocurile motrice, cele muzicale şi experimentele.
II. NEVOI SPECIFICE ALE SUBIECTULUI ÎN CAUZĂ
Copilul diferit se adaptează greu la relațiile interpersonale, de aceea părintii
trebuie să joace rolul de tampon, de mediator între copil și persoanele străine.
Uneori părinții pot dramatiza excesiv reacțiile inadecvate venite din partea unei
persoane străine, identificând o falsă rea intenție într-un gest oricât de neutru. În
alte situații, ei neagă tot ceea ce copilul observă în jurul sau legat de propria
deficiență, insistă pe răutatea și ipocrizia persoanelor din anturaj, cultivând la
copil convingerea ca lumea în care trăiește este rea.
III. OBIECTIVE
1.Accentuarea caracterului concret aplicativ al activităţilor desfăşurate, prin
folosirea echilibrată şi gradată a metodelor bazate pe intuiţie, cuvânt şi acţiune;
2.Abordarea diferenţiată, dusă până la individualizare, folosirea de exerciţii,
probleme, sarcini, material intuitiv diferenţiat, individualizat şi a fişelor de lucru
individuale;
3. Dezvoltarea, trezirea şi consolidarea spiritului de observaţie şi a interesului
cognitiv;
4.Utilizarea artterapiei şi meloterapiei, în scopul satisfacerii principiilor
educaţiei estetice;
5. Colaborarea cu familia;
6. Copilul are nevoie de o îngrijire şi o supraveghere mai atentă din partea
părinţilor;
7. Este necesar ca părinţii să manifeste o atitudine pozitivă faţă de şcoală, să-l
aprecieze şi să-l încurajeze pentru a învăţa;
8. Se impune o organizare mai judicioasă a timpului petrecut de elev acasă, în
care să nu mai predomine activităţile gospodăreşti, ci să existe un raport optim
între timpul de muncă, timpul de învăţare şi cel pentru joc;
9. Creşterea respectului faţă de sine;
IV. PLAN DE ACŢIUNE
Accentuarea caracterului concret aplicativ al activităţilor desfăşurate, prin
folosirea echilibrată şi gradată a metodelor bazate pe intuiţie, cuvânt şi acţiune.
Abordarea diferenţiată, dusă până la individualizare, folosirea de exerciţii,
probleme, sarcini, material intuitiv diferenţiat, individualizat şi a fişelor de lucru
individuale;
▪ semnalizarea, prin răspunsuri adecvate, a înţelegerii mesajului interlocutorului;
▪ utilizarea modalităţilor alternative de răspuns la întrebări ;
▪ identificarea asemănărilor şi deosebirilor între el şi ceilalţi (colegi, profesori,
părinţi etc);
▪ formularea corectă de enunţuri verbale adecvate unor situaţii;
▪ formularea de opinii personale referitoare la diferite situaţii;
▪ dezvoltarea vocabularului;
▪ valorificarea achiziţiilor din vocabular în comunicarea cotidiană;
▪ manifestarea de interes şi cooperare în comunicarea cu alţii;
▪ utilizarea unor variate moduri de exprimare (verbal, nonverbal, muzical,
plastic);

Dezvoltarea, trezirea şi consolidarea spiritului de observaţie şi a interesului

cognitiv prin :
▪ asigurarea contactului cât mai frecvent al elevului deficient cu mediul
înconjurător (natural şi social) şi dirijarea observaţiei către lucruri şi fenomene
interesante ;
▪ imprimarea unui caracter atractiv, interesant tuturor activităţilor şi corelarea
acestora cu preocupările, interesele elevului ;
▪ implicarea elevului în sarcini de observare a fenomenelor din jur, ex.
schimbarea vremii, a
naturii şi consemnarea acestora în „calendarul vremii”;
▪ folosirea pe scară largă a mijloacelor audio-vizuale, a filmului de animaţie;
Utilizarea artterapiei şi meloterapiei, în scopul satisfacerii principiilor educaţiei
estetice.
▪ Convingerea părinţilor că este bine ca să urmeze astfel de cursuri alături de alţi
copii cu astfel de probleme.
Colaborarea cu familia
▪ Sensibilizarea părinţilor faţă de problematica şi nevoile copilului.
▪ Îmbunătăţirea colaborării dintre părinţi şi şcoală -cadrul didactic.
▪ crearea unui caiet prin intermediul căruia părinţii să fie informaţi săptămânal
de activitatea şi rezultatele elevului la şcoală, în care să noteze aspecte
semnificative ale activităţilor desfăşurate de copil acasă.
▪ întocmirea împreună cu părinţii şi elevul a unui „orar” pentru acasă.
▪ Convingerea părinţilor de necesitatea continuării şcolii într-un centru special,
aşa cum a recomandat şi medicul;
Creşterea respectului faţă de sine
▪ trasarea unor responsabilităţi în cadrul colectivului (responsabil cu serviciul pe
clasă)
▪ jocul de rol
▪ părinţii să acorde mai mult timp comunicării cu copilul şi invers;
▪ consiliere educaţională;