Sunteți pe pagina 1din 8

Cinematica fluidelor $

Ecuaţia de continuitate

Ecuaţia de continuitate reprezintă principiul conservării cantităţii de


fluid aflată în curgere. Prin cantitate se poate înţelege volum, masă, greutate.
Ecuaţia de continuitate se obţine făcând un bilanţ al maselor.
Diferenţa dintre masa de fluid intrată şi cea ieşită dintr-un volum de
fluid este egală cu variaţia de masă din interior datorată variaţiei de densitate
în timp.
Ecuaţia de continuitate în cazul tridimensional:

Această particulă, de dimensiuni dx,dy şi dz este infinitezimală, astfel


încât ρ si v pot fi considerate constante în raport cu dy de exemplu.
Se face bilanţul maselor:
Variaţia de masă după direcţia axei Ox este:
⎛ ∂ρ ⎞
dm x = ρ u dxdydt − ⎜ ρ u + u dx ⎟dydzdt Se deduc:
⎝ ∂x ⎠
`ˆÌi`Ê܈̅Ê̅iÊ`i“œÊÛiÀȜ˜ÊœvÊ
˜vˆÝÊ*ÀœÊ* Ê `ˆÌœÀÊ

/œÊÀi“œÛiÊ̅ˆÃʘœÌˆVi]ÊۈÈÌ\Ê
ÜÜÜ°pdfedˆtˆng°Vœ“
∂ρ u
dm x = − dxdydzdt
∂x
∂ρ
⇒ dm y = − v dxdydzdt
∂y
∂ρ
dm z = − w dxdydzdt
∂z
Se deduce variaţia totală de masă:
⎛ ∂ρ u ∂ρ v ∂ρ w ⎞
⇒ dm = dm x + dm y + dmz = −⎜⎜ + + ⎟⎟dxdydzdt
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
Masa iniţială din particulă este:
dmi = ρdxdydz
iar masa finală:
⎛ ∂ρ ⎞
dm f = ⎜ ρ + dt ⎟dxdydz
⎝ ∂t ⎠
Se deduce a doua expresie a variaţiei de masă:
⎛ ∂ρ ⎞
⇒ dm = dmf − dmi = ⎜ ρ + dt ⎟dxdydz− ρdxdydz
⎝ ∂t ⎠
∂ρ
dm = dxdydzdt
∂t
Prin egalarea celor două forme ale variaţiei de masă şi simplificare se
obţine ecuaţia de continuitate sub forma:

∂ρ ∂ρu ∂ρv ∂ρw


+ + + =0 sau:
∂t ∂x ∂y ∂z
∂ρ
+ divρν = 0
∂t
∂ρ
În cazul unei mişcări permanente =0
∂t
⇒ div ρν = 0
Pentru un fluid incompresibil ρ = ct ⇒ divν = 0 sau:
∂u ∂v ∂w
+ + =0
∂x ∂y ∂z
ce reprezintă forma extinsă a ecuaţiei ce conţine variaţiile de viteză.
Aceste rezultat se extinde la nivelul întregului volum de fluid, având în
vedere proprietăţile de omogenitate şi de izotropie ale fluidului.
Ecuaţia de continuitate în cazul tubului de curent:

Diferenţa dintre masa intrată şi cea ieşită în tub este:


⎛ ⎞ ⎛ ⎞
⎜ ρ1ν 1 ⋅ ndS1 − ρ 2ν 2 ⋅ ndS2 ⎟dt = ⎜ ρ1Vn1dS1 − ρ 2Vn2 dS2 ⎟dt
⎜ S∫ ∫ ⎟ ⎜ S∫ ∫ ⎟
⎝1 S2 ⎠ ⎝1 S2 ⎠
Se determină iniţial variaţia de masă din interiorul particulei de fluid.
În interior avem masa iniţială din volumul V:
mi = ∫ ρdV ,
V

iar masa finală este:


⎛ ∂ρ ⎞
m f = ∫ ⎜ ρ + dt ⎟dV
V⎝
∂t ⎠
Diferenţa dintre masa finală şi cea iniţială este:
⎛ ∂ρ ⎞ ⎛ ∂ρ ⎞
m f − mi = ∫ ρdV + ∫ ⎜ dt ⎟dV = ⎜⎜ ∫ dV ⎟⎟dt
V V⎝
∂t ⎠ ⎝ V ∂t ⎠
Făcând bilanţul maselor, cu alte cuvinte egalând cele două forme ale
variaţiei de masă, rezultă:
⎛ ∂ρ ⎞ ⎛ ⎞
⎜ ⎟
⇒ ⎜ ∫ ∂t dV ⎟dt = ⎜ ∫ ρ1Vn1dS1 − ∫ ρ 2Vn2 dS2 ⎟dt
⎜ ⎟
⎝V ⎠ ⎝ S1 S2 ⎠
şi prin simplificare rezultă:

`ˆÌi`Ê܈̅Ê̅iÊ`i“œÊÛiÀȜ˜ÊœvÊ
˜vˆÝÊ*ÀœÊ* Ê `ˆÌœÀÊ

/œÊÀi“œÛiÊ̅ˆÃʘœÌˆVi]ÊۈÈÌ\Ê
ÜÜÜ°pdfedˆtˆng°Vœ“
∂ρ
⇒ ∫V ∂t dV = S∫ ρ1Vn1dS1 − S∫ ρ2Vn2 dS2
1 2

Dacă mişcarea este permanentă: $


∂ρ
0= ⇒ Qm = ∫ ρ1Vn1 dS1 = ∫ ρ 2Vn2 dS 2 = ct
∂t S1 S2

Dacă fluidul este incompresibil:


ρ1 = ρ 2 = ct ⇒ Qv = ∫ Vn1 dS1 = ∫ Vn 2 dS 2 = ct
S1 S2

Ecuaţia de continuitate pentru tubul de curent elementar

Diferenţa dintre masa intrată şi cea ieşită este:


⎛ ∂ρVS ⎞ ∂ρVS
ρVSdt − ⎜ ρVS + ds ⎟dt = − dsdt
⎝ ∂ s ⎠ ∂ s
Masa iniţială şi cea finală din tubul respectiv sunt:
mi = (ρSds)
⎛ ∂ρS ⎞ ⎛ ∂ρS ⎞
m f = ⎜ ρS + dt ⎟ds ⇒ m = ⎜ dt ⎟ds
⎝ ∂t ⎠ ⎝ ∂t ⎠
Din bilanţul maselor, rezultă:
∂ρS ∂ρVS ∂ρS ∂ρVS
dsdt = − dsdt ⇒ + = 0 -forma generală
∂t ∂s ∂t ∂s
Dacă tubul este nedeformabil:
∂S ∂ρ ∂ρVS
⇒ =0 ⇒ S + =0
∂t ∂t ∂s
∂ρ
Dacă mişcarea este permanentă: =0
∂t
∂ρVS
⇒ = 0 ⇒ $ρVS = ct
∂t
⇒ Qm = ρ1V1 S1 = ρ 2V2 S2 = ct

Dacă fluidul este incompresibil: ρ = ct


⇒ Q = V1S1 = V2 S2 = ct

Această formă finală a ecuaţiei de continuitate reprezintă o formulă


foarte des utilizată de ingineri la calculul debitului volumic Q, în special în
situaţia când fluidul circulă printr-un circuit închis.
Se poate face observaţia că, de exemplu, când secţiunea de curgere se
micşorează, viteza fluidului trebuie să crească astfel încât să se transporte
acelaşi debit.
Dinamica fluidelor
Se ocupă cu studiul mişcării fluidelor, ţinând cont de forţele şi
transformările energetice care apar.
Se analizează iniţial mişcarea fluidelor ideale la care există frecări şi
pierderi de energie.
Deducerea ecuaţiei de mişcare a fluidelor ideale
Se consideră un volum oarecare de fluid aflat în mişcare uniform
variată. Se figurează toate forţele ce apar asupra unui volum delimitat de
fluid, de dimensiuni infinitezimale şi se aplică principiul al II-lea al
dinamicii.

Ecuaţia vectorială de mişcare (principiul al II-lea) este:

d Fm + d F p = dm a
În mod analog cu calculul efectuat la deducerea ecuaţiilor staticii
fluidelor se determină expresiile forţei masice elementare şi ale forţei
elementare de presiune şi apoi ale componentelor lor.
( )
d Fm = f m ⋅ dm = f m ⋅ ρdV = X i + Y j + Z k ρdxdydz

dFmx = Xρdxdydz
dFmy = Yρdxdydz
dFmz = Zρdxdydz
⎛ ∂p ⎞ ∂p
dFpx = pdydz − ⎜ p + dx ⎟dydz = − dxdydz
⎝ ∂x ⎠ ∂x
dm = ρdV = ρdxdydz
Din calculul efectuat la cinematică se utilizează expresiei componentei
de acceleraţie după axa Ox:
du
ax =
dt
Făcând înlocuirile în ecuaţia vectorială de mişcare se obţine ecuaţia
corespunzătoare axei Ox:
∂p du
Xρdxdydz − dxdydz = ρdxdydz
∂x dt
du ∂p
Xρ − ρ = ⇒ prin împărţire la ρ:
dt ∂x

du 1 ∂p
+ =X - ecuaţia corespunzătoare axei Ox
dt ρ ∂x
dv 1 ∂p - ecuaţia corespunzătoare axei Oy
+ =Y
dt ρ ∂y
dw 1 ∂p - ecuaţia corespunzătoare axei Oz
+ =Z
dt ρ ∂z

Primul termen reprezintă forţa unitară instantanee de inerţie, al doilea


forţa unitară de presiune, iar membrul drept forţa masică unitară.
Aplicând formulele de la cinematică pentru derivatele totale ale compo-
nentelor de viteză rezultă sistemul de ecuaţii de mişcare sub formă extinsă: $
∂u ∂u ∂u ∂u 1 ∂p
+u +v +w + =X
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂x
∂v ∂v ∂v ∂v 1 ∂p
⇒ +u +v + w + =Y
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂y
∂w ∂w ∂w ∂w 1 ∂p
+u +v +w + =Z
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂z
Sistemul are 4 necunoscute: u, v, w şi t ⇒ se completează sistemul cu
ecuaţia de continuitate.
∂ρ ∂ρu ∂ρv ∂ρw
+ + + =0
∂t ∂x ∂y ∂z
Dacă şi densitatea este o necunoscută, atunci se completează sistemul
cu ecuaţia de stare a gazelor: ρ = ρ ( p, T ) ⇒ 5 ecuaţii cu 5 necunoscute.
Sistemul se rezolvă exact în cazuri particulare de mişcare ⇒ formule
analitice.
În general, sistemul se rezolvă cu metode numerice, alegând o reţea în
care se precizează valorile iniţiale şi/sau la limită.
Valorile iniţiale u0 , v0 , w0 si p0 se precizează în cazul unei mişcări
nepermanente.
O condiţie la limită pentru fluidele ideale este că viteza tangenţială a
fluidului la suprafaţa solidă este diferită de zero, datorită absenţei frecărilor.
Componenta normală a vitezei la suprafaţa solidă este însă nulă.
Ecuaţia vectorială se obţine înmulţind fiecare ecuaţie cu versorul
corespunzător axei respective şi adunând membru cu membru se obţine:

du dv dw 1 ⎛ ∂p ∂p ∂p ⎞
i + j + k + ⎜⎜ i + j + k ⎟⎟ = X i + Y j + Z k ⇒
dt dt dt ρ ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠

dν 1
+ gradp= f m ecuaţia vectorială de mişcare.
dt ρ

S-ar putea să vă placă și