RUPTURA UTERINĂ

Definiţie - soluţie de continuitate, produsă în porţiunea situată deasupra

inserţiei vaginului, ce afectează integritatea uterului gravid.
Incidenţă - 1/1500-1/3000 naşteri. Incidenţa rupturilor uterine pe uter indemn
este rară. Incidenţa rupturilor uterine pe uter cicatricial este mare ( 70% din
rupturile uterine) datorită naşterilor pe cale vaginală după operaţie cezariană.
Factori de risc:
- cicatricile uterine după operaţia cezariană sau miomectomie;
- leziuni distrofice ale miometrului (la persoanele în vârstă, la marile
multipare);
- tumorile uterine (fibromatoză);
- tumorile praevia;
- malformaţiile uterine;
- canalul dur patologic;
- patologia ovulară: prezentaţii anormale, exces de volum fetal, gemelaritate;
- manevre obstetricale (în special când nu sunt îndeplinite condiţiile);
- utilizarea nejudicioasă a ocitocicelor.
Clasificare:
A. Dupa straturile anatomice implicate:
 completă – interesează peretele uterin în totalitate; există comunicare
între cavitatea uterină şi cavitatea peritoneală, fătul expulzat total sau
partial in cavitatea abdominala.
 incompletă – seroasa uterina isi pastreaza integritatea anatomica,
miometrul fiind interesat pe toata grosimea.
 complicată – soluţia de continuitate interesează si organele vecine :
vezica urinară, vaginul.
B. Dupa integritatea uterului:
 ruptura uterină pe uter indemn.
 pe uter cicatricial.
C. După localizare:
 ruptura uterină corporeală.
 ruptura uterină segmentară simplă sau propagată de la rupturile
cervicale.
D. După momentul apariţiei:
 ruptura uterină în gestaţie – extrem de rară.
 ruptura uterină in travaliu – cea mai frecventă.
E. După modalitaţile de producere:
 Traumatice: determinate de traumatisme directe: căderi, lovituri,accidente
rutiere, plăgi penetrante cu arme albe.
 Spontane ca o consecinta a alterarii structurale profunde a pereţilor uterini,
a malformaţiilor, a grefării patologice a oului. Apar la nivelul cicatricelor
uterine. În travaliu în caz de disproporţie cefalo-pelvică, tumori praevia,
prezentaţii distocice.
 Provocate: rupturi iatrogene – în cursul manevrelor obstetricale aplicate
intempestiv.
Diagnostic
Ruptura uterină în cursul sarcinii:
 femeia este purtătoarea unei cicatrici uterine (după o miomectomie sau
cezariană);
 se constată existenţa durerii permanente la nivelul cicatricii şi uşoară
sângerare pe căile genitale (deşi ecografia arătase inserţia placentei pe corpul
uterin);
 ulterior apar semnele de anemie acută şi iritaţie peritoneală.

Ruptura uterină în cursul naşterii evoluează în etape succesive:

I. Iminenţă de ruptură uterină (sindromul de preruptură):
- dinamică uterină excesivă;
- dureri lombo-abdominale foarte intense, anexietate, stare de agitaţie;
- sângerare uterină redusă (sânge roşu);
- deformarea uterului, care ia aspectul de ceasornic de nisip prin apariţia unui
spasm circular la joncţiunea dintre corpul uterin şi segmentul inferior – inelul
Bandl;
- punerea în tensiune a ligamentelor rotunde;
- modificări plastice ale prezentaţiei;
- suferinţă fetală;
- edem suprasimfiziar;
- hematurie;
- ascensiunea vezicii goale.
II.Ruptura uterină incompletă:
- pe uter cicatricial: simptomatologie ştearsă, fiind o surpriză intraoperatorie;
- pe uter integru: dureri la palparea polului inferior al uterului şi împăstarea
lombară (hematom), semne de anemie acută, semne de suferinţă fetală acută.
III. Ruptura uterină completă:
- durere abdominală violentă urmată de dispariţia contracţiilor uterine;
- şoc hemoragic: paloare intensă, polipnee, tahicardie, puls filiform,
hipotensiune arterială, transpiraţii;
- sângerare genitală (sânge roşu);
- dispariţia bătăilor cordului fetal.

Ruptură uterină completă pe uter cicatricial

Examen local:
- în ruptura uterină completă fără eliminarea fătului în peritoneu:
abdomenul este destins în totalitate, dureros, ocupat de lichid liber (matitate
deplasabilă pe flancuri), uterul este sensibil;
- în ruptura uterină completă cu eliminarea parţială a fătului: abdomenul
are acelaşi aspect, uterul fiind însă deformat;
- în ruptura uterină completă cu eliminarea totală a fătului in peritoneu: în
abdomen se pun în evidenţă două formaţiuni - uterul şi fătul situat liber în
 cavitatea peritoneală; la examenul vaginal digital prezentaţia a dispărut de la
nivelul strâmtorii superioare.
Diagnosticul rupturii uterine posttraumatice trebuie pus înainte de apariţia
semnelor generale prin controlul manual sistematic al cavităţii uterine după
fiecare intervenţie obstetricală, când se constată existenţa breşei uterine.

Conduita terapeutică în ruptura uterină

A) Conduita preventivă:
- elaborarea corectă a prognosticului de naştere;
- efectuarea corectă a probei de naştere;
- depistarea din timp a factorilor de risc;
- asistenţa corectă la naştere;
- efectuarea manevrelor şi intervenţiilor obstetricale numai dacă sunt
îndeplinite condiţiile iar obstetricianul este experimentat;
- manipularea cu discernământ a ocitocicelor, misoprostol, prostaglandine.
B) Conduita curativă:
- În iminenţa de ruptură uterină: administrarea unei medicaţii antispastice
urmată de evacuarea uterului de urgenţă prin cezariană.
- În ruptura uterină: laparotomie de urgenţă, evacuarea sarcinii şi cura
leziunilor:
- histerorafie: în rupturile liniare, necomplicate cu leziuni vasculare;
- histerectomie subtotală sau totală, în funcţie de leziune.

Histerorafie după ruptura uterină completă pe uter cicatricial cu deces fetal