cântec

Carina A. Ienășel

poezie de dragoste și de război,

scrisă-n tranșee, mâine nu îmi voi aminti
de toamna aceasta așa de frumoasă,
în care norii ți-au înflorit cântece vii.

privește, de la înălțimea geamului tău,

cum păsările își cern zborul, ca și cum acesta n-ar fi
nimic altceva decât pulbere solară,
bună pentru revolvere inventate în grabă.

ți-am pregătit, din cuvintele lumii, un scut,

pe care am inscripționat o singură literă, alfa,
știi tu atât de bine că toate încep cu alef,
continuă cu alef, că singura literă a lumii e-aceasta.

ți-am pregătit și merinde de drum -

știu că pleci, simt prea bine cum calea
îți apare înainte, prefăcându-mă-n scrum,
e firesc, în definitiv... e doar viața.

să-mi păstrezi, totuși, numai o toamnă,

nu mai multe, numai una și-atât...
de parcă ar fi silaba uitată
undeva... într-un dor infinit!