„Biografie intelectuală.

De la viață, școală și carieră la Om al Cetății”

- o carte „scrisă” din două lumi
Carina A. Baba

„Biografie intelectuală. De la viață, școală și carieră la Om al Cetății”, autor col (r)

lect. dr. ing. Constantin Avădanei – Editura Gutenberg, Arad, 2021, ediție îngrijită de Florica
R. Cândea. Un volum de peste 350 de pagini, dedicat Elenei-Bianca Avădanei și Mariei-
Costina Avădanei, fiicele autorului.
Volumul de față este cu atât mai prețios cu cât prezintă atât perspectiva lui Constantin
Avădanei despre destinul lui în această lume, cât și perspectiva prietenilor și a cunoscuților
lui despre viața plină de provocări, pe care a trăit-o la superlativ Avădanei.
Volumul de față este cu atât mai prețios cu cât reprezintă strigătul de lebădă al unui
mare patriot, o persoană care și-a cinstit și onorat țara cu vorba și fapta, în înțelesul cel vechi
și bun al cuvântului.
…Un curriculum vitae, un parcurs al vieții este această biografie, pornind de la
începuturi, fiindcă, e bine știut, familia reprezintă piatra de temelie al oricărui destin
memorabil. „Cum ți-l crești, așa îl ai” spune o vorbă din popor. Constantin Avădanei a fost
crescut să știe și să manifeste demnitate, onestitate, frumusețe a caracterului, respect față de
oamenii din trecut și față de cei din prezent. Pe toate acestea le vom observa, dacă parcurgem
rândurile primului capitol din acest fascinant CV, „Familia, viața și școala ca formare
inițiatică”. Urmează, firesc, „Cugir – tărâm de afirmare”, pentru ca de la pagina 137 să îl
privim pe Constantin Avădanei ca „Om al Cetății”, să pășim alături de el în „Geografii
culturale”, să îi ascultăm, apoi, pe prietenii lui. Fiecare dintre aceștia l-au prezentat pe
Constantin Avădanei prin prisma sufletului lor îndoliat, creionându-i un „portret peste timp”.
Cuvintele au fost completate de imagini, în capitolul „Fotografia ca stare de spirit”.
Așadar, recomandăm Biografia intelectuală a lui Constantin Avădanei, considerând-o
o carte de suflet, pentru suflet, dar, mai ales, o dovadă că în secolul nostru atât de ciudat,
iubirea de țară nu a dispărut, ci doar se strecoară discret printre noi, uneori surâzând, alteori
cu lacrimi în ochi.