Universitatea 

„1 Decembrie 1918” Alba-Iulia
Facultatea de Istorie și Filologie
Departamentul de Istorie, Arheologie și Muzeologie
Specializare: Istorie, anul II
Seminar: Didactica Istoriei
Student: Fărău Vlad

I. Personalități brădene

Introducere
Deși această așezare, numită Brad, are dimensiuni reduse ca întindere, este fără tăgadă
capitala incontestabilă a Țării Zarandului. Nu putem discuta de localitatea Brad fără a o încadra
în spațiul geografic, cultural și spiritual al Țării Zarandului.

Cu admirație constatăm că istoria Țării Zarandului înseamnă jertfă și biruință, resemnare

și încredere, supunere, dar niciodată închinare. Plugul și spade, dar și sfânta cruce sunt simboluri
care au întemeiat o civilizație și o spiritualitate unică în istorie. Aici, a ales Avram Iancu să își
doarmă somnul de veci, pentru că el ar fi spus spre sfârșitul vieții sale ,,Câtă lume am umblat eu,
țară mai bună, mai dulce, mai bogată, cu oameni mai primitori ca Țara Zarandului, n-am aflat.
Dacă voi muri, numai aici să mă îngropați.’’1. ,,Crăișorul “ rămâne un simbol în conștiința
noastră națională.

Ceramica de la Obârșa, “Treptele romane” de la Ruda Brad, grupul statuar descoperit la

Baia de Criș (1881), obiectele din bronz (1890) descoperite la Brad, având trăsăturile culturii
Wintenberg, precum și vagonetul de lemn pe șine din lemn cu schimbător de direcție aflat în
prezent la Vercheschmuseum din Berlin, așezările miniere de la Crișcior, Ribița, Mesteacăn,
Țebea, Căraci etc., toate aceste așezări, având biserici ortodoxe în stil bizantin cu deschideri spre
goticul transilvănean arată urme ale unei civilizații care a perseverat în credința străbună. Peste
tot aici în Țara Zarandului, oamenii au coborât în adâncuri și au scos la lumină aurul care a dat
strălucire Vienei. Fastul de la Curtea Imperială are în el durerea și lacrimile văduvelor și a
copiilor orfani ai Țării Zarandului.

1
Romulus Neag, Personalități brădene în lumina istoriei, Editura Polidava, 1995.

1
 1. Liceul,,Avram Iancu”din Brad - izvor de cultură și civilizație

A doua jumătate a sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea este caracterizat de

lupta politică pentru afirmarea ființei naționale, pentru îndeplinirea marilor aspirații ale revoluției
de la 1848. Acum se afirmă marii martiri ai neamului ca Andrei Șaguna, Ștefan Cicio-Pop,
Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Ioan Rațiu, Alexandru Vaida-Voivod ș. a. Dintre personalitățile de
seamă ale Comitatului Zărăndean constituit în 1861, având o administrație românească îi
amintim pe Ioan Pipoș, reprezentant de drept în Camera Magnaților, dr. Iosif Hodoș, Sigismund
Borlea, apoi protopop Vasile Damian, deputați în Parlamentul de la Pesta – apărători de seamă ai
drepturilor românilor. Amos Frâncu, Iosif Bașa, Nicolau Mihălțeanu, Teodor Pop, dr. Pavel
Oprișa, dr. Ioan Radu, oameni ai faptelor, care prin munca lor în domeniul culturii și a
învățământului, au dus pe cât posibil la îndeplinire imperativul acelor vremi.

În 1869, după o luptă de aproape două decenii sub oblăduirea arhierească a lui Andrei
Șaguna , își deschide porțile al cincilea liceu românesc din Transilvania, după cele de la Blaj,
Beiuș, Brașov, Năsăud, Gimnaziul Național Greco-Ortodox Român din Brad , prin munca lui
Ioan Pipoș, Iosif Hodoș, Amos Frâncu, Iosif Bașa, dar nemijlocit și a lui Avram Iancu.

2
 2. Împrejurările istorice ale înființării

Gimnaziului Greco-Catolic din Brad

După revoluția de la 1848, în condițiile intensificării luptei naționale a popoarelor

asuprite de imperiu, în 1860, Austria instituie o guvernare așa-zisă ,,liberală” în locul regimului
absolutist. Acest lucru favorizează afirmarea pe plan spiritual a românilor din Transilvania. În
1867, instaurează regimul dualist austro-ungar, ceea ce duce la o intensificare a opresiunii asupra
populației române din Transilvania. Acesta este contextul în care se înscrie efortul zărăndenilor
de a înființa o școală ,,mai înaltă” la Brad.

În 1863 i se recunoaște națiunii române statutul de egalitate cu fostele națiuni privilegiate

(maghiari, sași și secui), astfel se obține autonomia religioasă prin înființarea Mitropoliei Greco-
Catolice în 1863 și a celei ortodoxe în 1864 și prin extinderea și consolidarea instituțiilor de
cultură și educație. O mare dezvoltare o cunoaște învățământul primar. După abolirea iobăgiei,
numărul școlilor românești sătești crește în Transilvania. În lipsa ajutorului de la stat , obștile
sătești constituie fonduri materiale din care se construiesc școli, se angajează personal didactic,
se ocupă de funționarea școlilor. ,,Dar nimic nu este mai semnificativ pentru această includere a
țărănimii în circuitul culturii naționale decât modul în care s-a constituit fondul bănesc al
Gimnaziului Greco-Ortodox din Brad adunat din donațiile a 92 de sate zărăndene, ce dăruiesc în
acest scop sumele pe care ele le plătiseră la marele împrumut de stat din 1854.”2

3. Înființarea Gimnaziului Greco-Catolic din Brad

Trebuie menționat că o mare importanță o deține faptul că fruntașii românilor zărăndeni,

ctitori ai gimnaziului românesc din Brad, au fost tribuni în oastea lui Avram Iancu. Ioan Pipoș,
Simion Bărnuțiu, Axente Sever, A.T. Laurean, Iosif Hodoș, Amos Frâncu ș.a. semnează alături
de Avram Iancu moțiunea prin care se cerea desființarea iobăgiei și înființarea de școli de toate
gradele pentru românii din Transilvania.

Inițiativa aparține unui grup de preoți ortodocși din Brad și satele învecinate care
împreună cu protopopul Iosif Bașa fac demersuri pentru cumpărarea unui imobil din centrul
orașului. Din fericire, comitatul Zarand este condus de o elită a intelectualității românești,
precum: Ioan Pipoș, dr. Iosif Hodoș, Amos Frâncu, Ion Frâncu, Sigismund Borlea, George
2
Simion Retegan, Satul românesc din Transilvania, ctitor de școală, Editura Echinox, Cluj, 1994, pag.6.

3
Secula, Alexandru Șuluțiu, Gheorghe Moldovan ș.a. Aceștia sunt susținuți de Andrei Șaguna
care împărtășește cu entuziasm planul zărăndenilor ,,Primiți sfatul meu și împliniți făgăduința
voastră spre cumpărarea caselor din Brad și le prefaceți în izvor de lumină, după cum ne cere
timpul de astăzi.”3

Clădirea, fiind cumpărată, rămâne problema creării unui fond al gimnaziului din care să
fie plătiți profesorii, administrația și cheltuielile de întreținere. Soluția vine din cedarea
împrumutului de stat din 1854 făcut de la cele 92 de sate ale Țării Zarandului din veniturile
cetățenilor. Dr. Iosif Hodoș, Amos Frâncu, vicecomiți, însoțiți de protopopul Iosif Bașa cutreieră
satele în carul cu boi, pentru a obține de la țărani cedarea către fondul gimnazial a obligațiilor de
stat. Au ales să se jertfească pe altarul culturii, devenind ctitori ai gimnaziului de la Brad. Andrei
Șaguna joacă un rol decisiv în definitivarea statutelor, spunând: “Gimnaziul din Brad, comitatul
Zarand, e gimnaziu național român de legea greco-ortodoxă, el e gimnaziu mare de opt clase și
se bucură de toate prerogativele unui gimnaziu public de stat.”

Astfel, în toamna lui 1869, și-a deschis porțile Gimnaziul Greco-Catolic din Brad, iar la
21 mai 1870 a avut loc inaugurarea festivă la care a participat și Avram Iancu, care a rostit o
înflăcărată cuvântare, după mărturia directorului de atunci, protopopul Moise Lazăr. Din
mărturiile de atunci se atestă faptul că Avram Iancu a figurat în fruntea mai multor liste din sate
pentru contribuții benevole pentru gimnaziu. Scrisoarea transmisă conducerii liceului la 1969 cu
prilejul centenarului:

,,Subsemnatul Ion Blăgăilă, poreclit Iancu Horia, născut în satul Cărăstău comuna
Baia de Criș, colaborator al lui Amos Frâncu, fost învățător în comuna Căraciu, apoi profesor
la Școala Normală din Arad, vă supun următoarea comunicare asupra genezei ,,torței de
lumină”, care azi este liceul ce poartă numele Marelui Tribun, Avram Iancu.

Până în toamna anului 1872, Craiul Munților sau Moților, cum era supranumit Avrămuț
(Avram Iancu), a trăit mai mult la Cărăstău, la fiul fostului tribun Lesing, moșul bătrânului
preot Mihuț, care mai trăiește (trăia) încă în comuna Cărăstău și desigur , la un unchi de-al său,
Ianc, moșul lui Ianc Zaharia din Crângul Băncești mutat apoi în Crângul Văleni a satului
Cărăstău.

Pe fiii acestor strămoși ai mei i-am ajuns și de la ei știu că pentru ,,torța aceasta de
lumină” din Brad, Avram Iancu a fost primul dintre intelectualii din Țara Moților care a lansat
prima listă de subscripții pentru adunarea de fonduri de la oameni, ,,benevol”, cum era
intitulată, în scopul augumentării de fonduri pentru acoperirea ,,speselor de început”. El a
semnat sume mai mici, că era cap la mai multe liste. Banii îi avea de la Lesing și alți mulți unchi
ai lui, care erau destul de avuți.

3
Enea Hodoș, Cercetări, probleme școlare confesionale, Sibiu, 1944, pag.36.

4
 Cum el peregrina prin sate, moșii mei îmi spuneau că o listă cu el, cu Avram Iancu, a
circulat și pe Valea Obârșii, condusă de fostul urmaș al lui Ioan Oncu, fost tribun în Revoluția
lui Avram Iancu.

Dar nu aceasta a afost cel mai mare aport al lui Avram Iancu pe care l-a adus înființării
acelui gimnaziu de la Brad, ci aportul moral. Aduna pe oameni individual, îi îndemna să sprijine
această lucrare, cât și prin comune aduna bărbații de nădejde, cărora le vorbea de importanta
acestei înfăptuiri.

Printre vorbitori la deschiderea acestei școli a fost și el. Moșii îmi spuneau că atunci
când el vorbea, publicul de la mic la mare descoperea și-l asculta cu multă dragoste și adâncă
tăcere și smerenie. Era complet lucid, că el se prefăcea că e bolnav, ca să mai slăbească poterile
urmarirea lui de aceea, rugăm pe profesorii liceului de azi, care îi poartă numele, atât la istorie,
cât și cu alte ocazii, să respingă cu tărie blamul adus Marelui Erou și brav român , că ,,umbla
nebun de durere prin sate”, la finea vieții lui. Or un om cum pretind cei ce spun așa, nu ar fi fost
vrednic de atâtea acte mărețe pentru care a activat până la intrarea lui în mormânt.

Noi, cei care am fost crescuți de cei care nu l-am părăsit niciodată și rudeniile lui, știm
mai bine ,,cum a fost”, decât cei care au scris istoria sub influiență și ca să impresioneze.”4

Prof. univ. dr. Ilie Haiduc, fost elev al liceului brădean, citează un fragment din discursul
lui Avram Iancu, dictat elevilor de cl. a IV-a în anul școlar 1925-1926, de dr. Pavel Oprișa:
“Astăzi, fraților români a răsărit în mijlocul nostru, în falnicul Zarand, un soare nou, strălucitor.
Razele lui vivicatoare vor străbate munții plini de metale nobile și vor cuprinde întreaga suflare
românească, din nord de la Tisa, până la Dunăre și mare.”5

Liceul ,,Avram Iancu” din Brad s-a născut dintr-o impresionantă solidaritate și luptă
românească a intelectualilor și țăranilor, a mirenilor și clericilor în frunte cu conducătorii și
apropiații acestora din revoluția de la 1848.

4
Ion Blăgăilă, Bd. Armata Poporului, nr.10, Arad, 5 octombrie 1969.
5
Text comunicat de prof. dr. Nestor Lupei.

5
 Liceul ,,Avram Iancu” Brad, 1922

4. Personalități brădene în cursul istoriei

Țara Zarandului se poate numi vatră de spiritualitate românească, deoarece deși

opresiunea națională și precaritatea vieții materiale au fost de neegalat, deși metalul nobil a luat
drumul străinătății, aurul din sufletul zărăndenilor i-a făcut pe fii acestora să iasă la lumină, să se
afirme cu demnitate între marile personalității ale neamului românesc. Alții au venit din alte
zone, dar Țara Zarandului i-a adoptat ca pe niște frați, cu dragoste și respect. Toți sunt ctitori ai
istoriei Țării Zarandului.

Ioan Pipoș
S-a născut la Geoagiu, unde tatăl său era protopop în 1822. Are un bunic originar din
satul Țebea, lucru care îl leagă strâns de Țara Zarandului. Absolvă două facultăți, dreptul la Cluj
și montanistica (inginerie minieră) la Chemniz (Germania). A fost un membru al revoluției de la
1848, iar , mai apoi, se refugiază în Țara Românească. După revoluție, se reîntoarce în
Transilvania, unde ocupă diferite funcții în administrație în timpul absolutismului hasburgic.

6
 După instaurarea epocii constituționale (liberale) în 1861, este numit de împărat prefect al
Zarandului cu sediul la Baia de Criș, unde își formează o administrație formată în mare parte din
români ca: dr. Iosif Hodoș, Amos Frâncu (viceprefecți), George Secula, Sigismund Borlea,
Teodor Pop, Nicolae Butariu și alții. Deschide adunarea comitatului (congregațiunea
comitatensă) și declară limba română limbă oficială a comitatului, ceea ce determină proteste din
partea reprezentanților maghiari, în frunte cu Ladislau Ribiczey, care, de altfel, îl și
caracterizează pe Ioan Pipoș ,,Iată un om care și-a jertfit familia pentru neam! Ce bărbat integru,
ce suflet nobil-păcat că e valah!”

După instaurarea dualismului austro-ungar în 1867 este înlăturat prin desființarea

comitatului (1876), dar cea mai mare realizare a lui Ioan Pipoș este gimnaziul din Brad, realizare
cu totul și cu totul excepțională în contextul acelei epoci.

Dr. Iosif Hodoș

Revoluționarul de la 1848, luptătorul de la tribuna parlamentului de la Pesta, întemeietor
al Academiei Române, născut la 29 octombrie 1829, fiul de protopop își face studiile la Tg.
Mureș, apoi la Cluj, unde îl surprinde revoluția de la 1848, devenind subprefect a lui Avram
Iancu. Este nevoit să se refugieze la București, de unde pleacă la Viena pentru a-și continua
studiile, apoi la Padova (Italia), unde obține în 1854 titlul de doctor în drept.

În 1861 este numit viceprefect la Baia de Criș unde organizează tribunalul județean din
Baia de Criș, dar se implică depunând mari eforturi alături de ceilalți conducători ai comitatului
pentru construirea spitalului din Baia de Criș, lucru necesar deoarece spitalul din Deva se afla la
o distanță destul de mare și locuitorii din Zarand erau refuzați. Obține fonduri de la guvern cu
ocazia nașterii principelui de coroană, Rudolf, pentru ajutorul săracilor. A dus o luptă politică în
Parlamentul de la Pesta în vederea inițierii gimnaziului de la Brad, a înființării unei școli ,,mai
înalte” cu predare în limba română. Hodoș este unul dintre întemeietorii Partidului Național
Român, luptând a nu face nicio concesie cauzei naționale. Activitatea politică, dar și culturală îl
proiectează între personalitățile cele mai importante ale românilor de pretutindeni, numărându-se
printre fondatorii celui mai înalt forum științific de la București - Academia Română.

7
 Amos Frâncu
Născut la Benic, în comitatul Alba, într-o familie de intelectuali, face studii de drept la
Sibiu și se înscrie în oastea lui Avram Iancu. Duce o luptă politică și administrativă ca secretar-
șef al comitatului Zarandului. Este cel care îl roagă pe dr.Iosif Hodoș să îi reprezinte și pe moții
zărăndeni în Parlamentul de la Budapesta printr-o scrisoare entuziastă ,,Tu să vii nesmintit.
Maghiarii de aici, în Baia de Criș, cu Domnul cel Mare (împăratul) de la Viena, cum zic ei, au
părăsit și părăsesc cu toții Zarandul”6.

Amos Frâncu este în mare parte ctitor al ,,focarului de cultură și știință românească,
gimnaziul din Brad”7, dar același zel îl depune și pentru construirea spitalului din Baia de Criș.

Iosif Bașa
Protopopul Zarandului se înscrie ca ctitor, prin contribuția pe care și-a adus-o, având
îndrumarea arhierească a lui Andrei Șaguna, al celui de al cincilea liceu românesc din
Transilvania- Gimnaziul Național Român Greco-Ortodox din Brad. Era,, un om cu mai puțină
carte, dar cu multă bunătate de inimă, pururea încălzit de dorință și dragoste fierbinte pentru
învățătură”8

6
Enea Hodoș, op. cit. pag.76.
7
În Panteon, mormintele marilor noștri bărbați de la 1848-49 de Silvestru Moldovan Cluj 1929. Tip. Anca-
Antr.Mircea Jugănaru, pag.25.
8
Dr. I.Radu. Monografia Gimnaziului Român Gr.-Or. Din Brad. Orăștie, 1920. Pag.135.

8
 Andrei Șaguna
Este unul dintre cei care au dus Memorandumul la Viena, mergând în capitala imperiului
în renumărate rânduri. Episcop, apoi mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania,
este cel care i-a sfătuit pe conducătorii clerului și ai administrației Țării Zarandului cu
înțelepciune pentru a evita crearea unui gimnaziu de stat, sfătuindu-i să-l pună sub egida Bisericii
Ortodoxe Române, spunând:,,Numai un gimnaziu pus sub scutul bisericii poate trăi”9, căci, dacă
a reușit să existe, se datorează previziunilor sale, autoritățile statului neputând să-l lichideze.
Putem spune că Andrei Șaguna a fost un profet al neamului românesc: ,,Prin perspectiva unui
trecut din ce în ce mai depărtat, ne vom încredința tot mai mult că Șaguna a fost unul din șirul
acelora pe care Providența Dumnezească îi trimite să schimbe pe veacuri soarta popoarelor”.10

În virtutea prerogativelor stipulate de el în ,,Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe

Române din Ungaria și Transilvania”, recunoscut de autoritățile de la Viena, își îndreaptă toată
energia și forța talentului său spre biserică și școală, pârghiile de susținere ale neamului
românesc.

În climatul de destindere, începând cu anul 1860, acești înaintași pun bazele societății
culturale Astra (Asociațiunea Transilvană pentru Literatură Română și Cultura Poporului
Român). Organizarea de fiecare dată în altă localitate din Țara Zarandului a întrunirilor și
spectacolelor, care atrăgeau pe lângă intelectuali și țărani, comercianți, meseriași, negostori-
asociația urmărea răspândirea culturii prin organizarea de ,,serbări olimpice”, a unui muzeu, a
unei biblioteci, a unei expoziții, a unei editări de carte etc.

9
Prof. Emil Popa, documente în arhiva personală.
10
Ibidem.

9
 5. Personalități care au trecut pragul

Liceului ,,Avram Iancu” din Brad

În bimilenara sa existență, Țara Zarandului a dat istoriei României personalități

proeminente, care au menținut mereu trează conștiința națională și s-au înscris cu majuscule în
toate domeniile vieții social-politice, economice și culturale.

Enea Hodoș- fiul lui Iosif Hodoș, absolvent al primei promoții a Gimnaziul Național
Român Greco-Ortodox din Brad în anul 1872, absolvă Universitatea din Viena, secția de
Filologie. Se întoarce în Ardeal unde ocupă funcții de professor, publicist, scriitor, folclorist,
memorialist și autor de manuale didactice de gramatică și stilistică. A publicat un volum de
“Schițe umoristice”(1897), dar mai ales volume de literatură popular-bănățeană:”Cântece
bănățene”, ”Cântece cătănești”, ”Literatură populară aleasă”.

Dr. Pavel Oprișa- „Preotul deșteptării noastre”- s-a născut la Țebea, într-un mediu cu
adânci rezonanțe în istorie. Țebea marilor ridicări și a eternei alinări a Crăișorului, urmează
școala primară în sat, gimnaziul din Brad în 1877, apoi la Beiuș și, mai apoi, la Liceul Piarist din
Timișoara, îsi ia doctoratul în filozofie. A fost profesor la colegiul din Brad între 1890 și 1927,
predând limba română, istorie și latină. A fost director între anii 1904-1908. A dus o muncă
asiduă pentru colectare de fonduri și a creat Fondul pentru construirea noului local al liceului (cel

10
de azi). În 1904, la o călătorie clandestină a lui N. Iorga prin Transilvania, acesta face o vizită
colegiului, notând ulterior în jurnalul său ,,salele de clasă luminoase, înzestrate cu pupitre de cel
mai nou sistem”. După un anumit timp, directorul primește 50 de exemplare din ,,Istoria
Românilor” de N. Iorga, pe care acesta le distribuie gratuit elevilor merituoși. Urmează o anchetă
care duce la destituire sa din functia de director. Rămâne, în memoria timpului, profesorul dăruit
catedrei și directorul care se identifică cu liceul.

Gheorghe Pârvu- a fost profesor de muzică la Liceul Avram Iancu din Brad, în
perioada 1924-1939, când s-a pensionat. A organizat o sală de muzică bine dotată și a fost bine
implicat atât în cadrul liceului, cât și în activitatea culturală a zonei. Și-a construit o casă,
bijuterie arhitectonică, care în prezent găzduiește Biblioteca Municipală,, Gheorghe Pârvu” din
Brad.

Candin Ciocan- originar din Blăjeni, a absolvit gimnaziul inferior la Brad în 1911.
După ce a urmat studiile universitare la București, a fost profesor de fizică și chimie la
Liceul ,,Avram Iancu” din Brad între anii 1919-1948 și din 1932 a fost director până în 1948. A
urmat teologia la Sibiu și a devenit protopop onorific în 1939. Avea o statură de moț instruit și
patriot, încât mulți foști elevi de-ai lui spuneau :”Profesorul Candin Ciocan m-a făcut om, fără
intervenția lui m-aș fi rătăcit”.

Nestor Lupei- a absolvit liceul la Brad în 1927. A urmat,, Facultatea de Științe ale
Naturii” a Universității din Cluj. A fost profesor la Liceul ,,Avram Iancu” din Brad în perioada
1931-1948, mai apoi la Institutul de Minereuri Neferoase, care în acea perioadă funcționa în
clădirea liceului, până în 1952. După obținerea doctoratului, a devenit conferențiar, apoi profesor
la catedra de geologie a Facultății de Construcții a Universității din Timișoara.

Vlaicu Bârna- scriitor, poet, apărător al drepturilor românilor din Transilvania. A

urmat cursurile Liceului ,, Avram Iancu “ din Brad, apoi cele ale” Facultății de Litere” a
Universității din București. Primele versuri le-a publicat în revistele „Azi” și „Viața Literară” în
anul 1934 . Este unul dintre traducătorii operei lui William Shakespeare. A mai tradus din
Meliusz Joszef, Adam Mickiewicz.

11
 Marcel Olinescu- a fost profesor de desen și caligrafie la Liceului ,, Avram Iancu “
din Brad, între anii 1923-1926. Un artist de anvergură națională, a fost gravor, sculptor,
grafician, folclorist și poet. A ilustrat numeroase cărți și albume, a publicat foarte multe lucrări
de gravuri și poezii, dar a și pictat multe tablouri, pasiunea sa fiind peisajele.

Radu Mânzat Moga- un clasic al sculpturii române. A fost profesor de desen și de

caligrafie la Liceul ,, Avram Iancu “ din Brad. Multe din busturile aflate in curtea și interiorul
liceului sunt realizate de el. A realizat bustul lui Crișan, bustul lui Avram Iancu de la Țebea,
bustul lui Mihai Eminescu din Sibiu, statuia lui Decebal din Deva și multe alte sculpturi la Lugoj
și alte localități. A făcut parte din Corpul artiștilor plastici din 1943.

Ilarion Virgil Felea- profesor, preot, teolog și martir în numele credinței. După
școala primară urmează cursurile Liceului ,, Avram Iancu “ din Brad și a Liceului ,,Moise
Nicoară” din Arad, a studiat teologia la Sibiu și cursurile ,,Facultății de Litere și Filozofie” din
Cluj. A fost profesor a liceului din Brad.

Romulus Neag- s-a născut la Vâlcan-Blăjeni în 1935. A fost elev a Liceului ,, Avram
Iancu “ din Brad, apoi a absolvit ,,Facultatea de Filologie”, secția română-istorie din Cluj. De la
începutul carierei ca profesor și până la pensionare a fost profesor a liceului din Brad, scurte
perioade și director. Rămâne în istoria urbei ca un mare cărturar, profesor emerit, pedagog prin
vocație.

Mircea Sântimbreanu- s-a născut în comuna Băița, absolvent al Liceului Ortodox

Român Avram Iancu din Brad, al Facultății de Științe Juridice din București (1947) și al
Facultății de Filosofie din București (1951). Debutează cu volumul de proză pentru școlari Cu și
fără ghiozdan, mai scrie Sub lupă, 32 de premianți și multe altele. Scriitor al copiilor, a scris
teatru de păpuși, scenarii și scenete radiofonice, realizând traduceri și din limba italiană. A fost
profesor de istorie la mai multe școli din București, director al editurii Albatros, membru în
conducerea Uniunii Scriitorilor. Școala Generală nr.1 din Brad îi poartă numele pe frontispiciu.

12
 Arsenie Boca- având numele de Zian Boca, se naște la Vața de Sus și urmează Liceul
Național Ortodox ,,Avram Iancu” din Brad, absolvind în anul 1929 ca șef de promoție, drept
amintire vie a prezenței sale, plantează în curtea liceului un gorun, care însă în iarna anului 2021
se prăbușește sub greutatea anilor purtați. Este considerat cel mai mare duhovnic român al sec. al
XX-lea. A fost un mare teolog, ieromonah și muralist ortodox român. După liceu continuă
studiile la Sibiu la Academia Teologică, apoi la Institutul de Arte Frumoase din București, în
paralel frecventând cursurile de Mistică Creștină ale lui Nichifor Crainic de la Facultatea de
Teologie.

Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în

demersul de a traduce Filocalia11. Îi pune la dispoziție manuscrisele aduse din călătoria de
la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecției, susține
lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. În prima ediție a
volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numește pe Arsenie Boca „ctitor de frunte al Filocaliei
românești”.

 Stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi al Mănăstirii Prislop,

unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit
de securitate, închis în multe închisori și șantiere de muncă forțată, dar eliberat la insistențele
Bisericii Ortodoxe. A pictat biserica din Drăgănescu , precum și Icoana Maicii Domnului cu
Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București. De asemenea, îl pictează pe Mihai
Viteazu în Ateneul Român.

La mormântul său de la Mănăstirea Prislop, din Țara Hațegului, se perindă zilnic sute de

pelerini.

11
 Colecție de scrieri, majoritatea centrate pe practicarea virtuților.

13
 Florin Talpeș- a absolvit cursurile Liceului ,, Avram Iancu “ din Brad în 1975, iar în
1980, Facultatea de Matematică a Universității din București. Lucrează o perioadă ca cercetător
la Institutul de Tehnică de Calcul din București , apoi în 1990 înființează compania de software
și servicii softwin. În 2001 pornește compania de software de antivirus Bitdefender, fiind cel mai
vândut produs românesc la nivel internațional, cu peste 500 de milioane de utilizatori.

Pe lângă aceste distinse personalități, sunt convins că numărul lor este mult mai mare.
Dar ce pot spune este că în cei 150 de ani de existență a bătrânului nostru liceu a format și
formează în continuare, indiferent de condițiile social-politice, oameni de valoare. Mă întreb,
dacă nu era? Mulțumim celor care s-au luptat să-l înființeze, dar și celor care l-au condus și îl
conduc fiind pivotul în jurul căruia s-a învârtit cultura Țării Zarandului, farul care a răspândit
lumină până în cele mai ascunse văi ale acestui ținut, ținând trează conștiința națională.

14
 II. Monumente culturale ale Țării Zarandului

De multe ori grăbiți spre a merge la shopping în Deva sau spre Cluj cu diferite probleme,
pe valea Crișului spre Arad trecem pe lângă multe monumente istorice de care nici nu știm sau,
mai rău, nici nu le observăm. Am să încerc să le prezint urmând a le vizita în excursii de o zi sau
de câteva ore.

Muzeul Aurului- colecția mineralogică din Brad , cunoscută sub denumirea

de Muzeul Aurului, este unică în Europa.  A luat ființă în 1896, când un geolog neamț a strâns
câteva piese găsite în minele din zona Brad. Muzeul aurului din Brad are cea mai mare colecție
de piese din aur nativ din Europa. Remarcabile sunt exponatele cu aur nativ, originare din Munții
Metaliferi. Aurul poate fi văzut în mai multe ipostaze - așa cum s-a găsit în natură ( în mine) sub
formă de: lamele, filamente, dendrite, granule, cristale, pepite etc. Se găsesc și figurine de aur
nativ unice în lume ca: șopârla, aripi de pasăre, harta României, steagul Dacic etc. Sunt expuse și
fotografii de epocă, unelte folosite pentru extragerea minereului, documente etc. Muzeul are și o
colecție mineralogică din mai multe țări.

Muzeul mineral Toda- în comuna Crișcior, Petru Toda nu este un simplu

colecţionar de minerale: este cu adevărat pasionat de pietrele frumoase ale pământului, aşa că
şi-a dedicat viaţa acestor minunăţii cuprinse într-un uimitor muzeu pe care l-a amenajat singur.
Acest om a reuşit să ordoneze aici o parte din ceea ce a strâns în peste 40 de ani de căutări. A
adunat mai bine de 800 de piese excepţionale în colecţia sa, dar nu are expuse nici măcar
jumătate dintre ele. La o simplă plimbare printre minunăţiile de roci, simţurile descoperă o lume
aparte: culori, ţesături rotunde, ovale sau ascuţite prinse în arhitectura divină. 

15
 Treptele Romane- Galeria auriferă Treptele Romane, aflată la marginea satului
Ruda-Brad, a fost clădită în urmă cu peste 1.800 de ani. Mina de aur a fost inclusă pe lista
monumentelor istorice, fiind unul dintre puţinele astfel de obiective păstrate până în prezent.

Treptele Romane a rămas una dintre cele mai vechi galerii ale minelor de aur din Munţii
Apuseni. Locul poartă acest nume pentru că la capătul galeriei subterane săpată de mineri cu
dălţile în secolele II – III se află treptele construite pe vremea ocupaţiei romane în Dacia.

Țebea- Panteonul Moților- străveche vatră de pământ românesc, Ţebea

adăposteşte în cimitirul său osemintele celor mai importanţi eroi ai revoluţiei române din
Transilvania, din anii 1848-1849, în frunte cu Avram Iancu, Ioan Buteanu (1821-1849) şi Simion
Groza (?-1885). Lor li s-au adăugat peste timp, luptătorii pentru drepturile naţiunii române,
Sigismund Borlea (1827-1883) şi Theodor Pop (1827-1900), precum şi importanţi dascăli între
care amintim pe dr. Pavel Oprisa, George E. Camber şi alţii. Biserica Ortodoxă din Țebea a fost
construită între anii 1893-1896. I s-a spus Biserica cu Tricolor, deoarece încă de atunci, cu toate
că erau sub dominați maghiară, localnicii au pictat pe tavan 4 brâie tricolore.Tradiția spune că
oficialitățile de atunci au încercat prin mai multe mijloace să-i constrângă pe localnici să șteargă

16
tricolorul din biserică, dar ei nu au cedat, spunând: ”Nu, pentru că atunci când ne rugăm lui
Dumnezeu, ne închinăm și Sfântului Tricolor Românesc.”

Casa memorială Crișan- aflată pe vatra gospodăriei acestuia, a fost reconstruită

în anul 1979, după o fotografie publicată de către istoricul Ioan Lupaş în anul 1934. Clădirea are
aspectul unei case ţărăneşti din secolul al XVIII-lea. Are fundaţia din piatră, iar cele două camere
şi cămara sunt din bârne de lemn. În faţa Casei memoriale se găseşte bustul lui Crişan, realizat de
sculptorul Marcel Olinescu în anul 1929.

Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad- în cei aproape 30 de ani de

dăinuire, muzeul din Brad şi-a mărit inventarul prin noi achiziţii şi donaţii, având în prezent un
număr de 1.190 de obiecte: costume populare, unelte de prelucrare a lânii şi a cânepii, unelte
specifice tuturor meşteşugurilor practicate în Zarand, mobilier specific gospodăriilor ţărăneşti din
zona Brad, obiecte de artă populară, ţesături etc.

17
 Pe lăngă aceste muzee se întâlnesc în localitățile zărăndene troițe ridicate prin
grija profesorilor Liceului ,, Avram Iancu “ din Brad , în frunte cu directorii dr. Pavel Oprișa, dr.
Ioan Radu și Candin Ciocan, făclii ai cauzei neamului, la 150 de ani de la Răscoala lui Horea,
Cloșca și Crișan. În anul 1934 ridică nouă monumente, plăcile comemorative și basoreliefurile
de pe aceste monumente redau o impresionantă istorie în desfășurarea ei cronologică.

Monumentul lui Crișan din Brad (în curtea liceului)- basorelieful de pe soclu îl
reprezintă pe Crișan îndemnând iobagii la răscoală iar ultimul alineat spune:”Să nu uităm,
români, că pe trupurile lor frânte cu roata este așezată temelia patriei întregite.”12

Troița din Mesteacăn- ,, Aici, pe deal, a fost biserica veche din Mesteacăn, unde la 1
noiembrie 1784 Crișan sau Marc Giurgiu din comuna Vaca( azi Crișan n.n.) a adunat iobagii din
Zarand, le-a spus că Horea a fost la împăratul pentru ștergerea iobăgiei și le-a dăruit Crucea de
Aur a lui Horea cu chipul împăratului.

De aici au plecat cu toții la Alba Iulia să se înscrie grăniceri, dar pe drum, în comuna
Cucechiu, atacați de pandurii nemeșilor, s-au revoltat, au ales pe Crișan de căpitan, au jurat
moarte ungurilor și au purces crâncenul măcel de la 1784.
12
Din textul monumentului lui Crișan din curtea liceului.

18
 Aici s-a aruncat întâia sămănță a libertății naționale.”13

Troița din Curechi-,,Comuna aceasta este locul unde s-a aprins mai întâi scânteia
revoluției de la 1784.

Iobagii conduși de Crișan se opresc aici în seara zilei de 1 noiembrie, în drum spre Alba
Iulia, unde mergeau săse înscrie în armata grănicerilor.

Pe urmele lor, noaptea târziu, subprefecții unguri din Zarand, cu gornici înarmați, căutau
să prindă pe Crișan.

Nereușindu-le, împușcă asupra mulțimii. Aceasta, înfuriată, năvălește asupra lor și-i
omoară.

Crișan adună pe toți iobagii în Biserica din Curechiu și le ia jurământul de a stârpi pe toți
domnii unguri.

S-au întors apoi cu toții la Crișcior, Mihăileni, Brad și au început crâncena revoluție în
ținutul Zarandului.

Această sfântă cruce s-a ridicat aici, la 150 de ani de la moartea acestor mucenici ai
națiunii românești.”14

Basorelieful redă o imagine cutremurătoare cum doi panduri ard cu vătraiul pe spate un
copil al primarului, pentru a le spune ,,cvartirul”15 lui Crișan. Mama disperată se luptă cu aceștia.

Troița din Crișcior-,,Spre pomenirea veșnică a mucenicilor revoluției lui Horea de la

1784.

Întâia flacără a răscoalei a izbucnit aici, la Crișcior. Reîntorși de la Curechiu, din drumul
spre Alba-Iulia, țăranii înfuriați de prigonirile nemeșilor nemilostivi, la 2 noiembrie 1784,
conduși de căpitanul Crișan, făcură praf și cenușă toate curțile nemeșilor și uciseră 17 persoane
din nobilime.

Aici s-a stins vechea familie Kristyori care pe la anul 1400 era românească, membri ei
fiind urmași ai voivodului Bâlea-Boariu, ctitorul Bisericii Ortodoxe,-mai târziu maghiarizați cu
totul.

Preotul Constantin Turcin, numit popa Costan, unul din cei mai însuflețiți revoluționari, a
botezat pe ungurii scăpați cu viață și a cununat pe contesa Apolonia cu țăranul român Ioan Sârb.

13
Textul de pe troiță.
14
Ibidem
15
Gazda unde stă.

19
 Atât popa Costan cât și căpitanii puși de Crișan, George Marcu și George Adam, toți din
Crișcior, au fost frânți cu roata.

Prin suferințele și jertfele lor a prins rădăcini în sufletul poporului nostru hotărârea de a
lupta pentru libertate până la deplina ei întruchipare.”16

Troița din Mihăileni- În biserica de aici au botezat lăncierii lui Crișan la 3 noiembrie
1784 pe contesa Csiszar Caterina17 în-legea românească- și au cununat-o cu iobagul român Clej
Toader.

Aici au zdrobit cu roata nemeșii unguri a patra parte din trupul eroului nostru Crișan la 16
februarie 178518.

Tot aici la 22 aprilie 1849 s-au ținut tratativele între Avram Iancu însoțit de tribunii:
Simion Balint, Ioan Buteanu, Vlăduț, Dobra, Moldoveanu, Boierul și între Dragoș, omul lui
Kossuth..”19

16
Textul de pe troiță
17
Fiica fostului comite suprem al Zarandului născută Hollaki.
18
Deși Crișan s-a spânzurat, totuși trupul său a fost împărțit în patru părți și capul, fiind trimise în patru localități a
Zarandului, iar capul la Ribița.
19
Textul de pe troiță

20
 Troița din Buceș- La 7 decembrie 1785 a căzut aici căpitanul Micula Bibarț din Blăjeni,
împreună cu 85 de iobagi, în lupta crâncenă cu armata trimisă de împăratul Iosif al II-lea să
înconjoare pe Horea și ai săi în munți. Dumnezeu să-I odihnească!

Aici a fost cartierul general al lui Ioan Buteanu, comandantul legiunilor din Zarand și cel
mai bun prieten al lui Iancu.

Aici stămoșii noștri din satele din jur, conduși de vașnicul lor tribun, Simion Groza, preot
din Rovina, au nimicit ariergarda lui Hatwany, i-au luat toată merindea și l-au închis în Abrud,
unde în 10 mai 1849 i-au dat lovitura de moarte.

Românul ține minte.”20

Troița din Vălișoara- ,,La 1848-49 aici a fost, din porunca lui Iancu, lagărul satelor din
jur, sub conducerea tribunului Ioan Laslău, fost preot în Peștera.

Movila de peste vale acoperă oasele honvezilor21, cari s-au încumetat a se apropia de
trecătoarea de la Dealul Mare.

Cordonul lui Iancu a fost bine încheiat și aici.”22

20
Ibidem
21
 Nume purtat de soldații din infanteria maghiară în Evul Mediu și de soldații din armata pedestră austro-ungară.
22
Textul de pe troiță.

21
 Troița din Ribița- ,,Revoltați peste măsură de suferințele indurate, răsculații, la 28
octombrie 1784, sub conducerea lui Marcu Gheorghe Crișan, au făcut praf și cenușă curțile
nemeșești din Ribița.”23

Troița din Hălmagiu- ,,…pioasă amintire a preoților martirizați în revoluția lui Horia și
Iancu….anumeIoan Jude bătrânul și Ioan Jude tânărul, amândoi din Poienari, Eutimie Popovici
din Hălmăgel.”24

Troița din Gurahonț- „Ridicatu-s-a această sfântă și românească troiță îin zilele
Majestății Sale Carol al II-lea, fiind episcop al Aradului D.D. Grigorie, în anul Mântuirii 1934
întru pioasa amintire a preoților martirizați în revoluțiile lui Horea și lancu, dintre care 7 inși au
fost spânzurați în acest loc.

Primește, Doamne lisuse Hristoase, și această jertfă a slujitorilor Tãi în sfântul și cel mai
presus de Ceruri și ințelegătorul Tău jertfelnic și fă ca jertfa vieții lor să fie spre întărirea legii și
a Neamului nostru.

Aici a fost spânzurat de unguri I. Buteanu, tânărul prefect al legiunii Zarandului de la

1848, în dimineața zilei de 25.V.1849.

Prins mişeleşte de maiorul Hatvany, el a fost legat de un tun, dus de-a lungul văii Crişului
până aici.

Martir al idealului românesc, s-a stins 1liniştit, răzbunat de invingerile strălucite ale lui
lancu la Abrud.

23
Ibidem.
24
Fragment din textul de te troiță.

22
 Osemintele lui au fost duse și aşezate în cimitirul din Guarhonț în anul 1869, iar la anul
1924, cu ocazia centenarului lui Avram Iancu, au fost duse în cimitirul eroilor de la Țebea.

Tot aici au fost spânzurați Simion Groza, preot în Gurahont, Pavel Horvath, preot în
Pleșcuța, Sinesie Grozav, preot în Aciuța, apoi primarii Buta Ioan din losăşel și lancu din Feniş.

Deodată cu Buteanu au fost aduşi și spânzurați trei țărani cu țundre negre."25

III. Portul, dansul și graiul zărăndenilor

Portul românilor din Zarand este puternic influiențat de străinii cu care țăranii intră în
contact. Cu cât satele sunt mai aproape de orașe, comunele în care se aflau exploatații miniere,
cu atât țăranii iau din portul minerilor. Portul vechi originar din Zarand s-a conservat mai bine în
zonele de munte, unde țăranii au venit mai puțin în contact cu influențele din alte zone: Blăjeni,
Buceș, Bucureșci, Rovina, Șesuri, Curechi, Dupăpiatră. Cu cât ne apropiem de locurile unde se
practică mineritul, pe valea Crișului, de la Brad, în aval, cu atât portul popular își pierde din
originalitate.

În general, portului din zona Brad și din satele de pe valea Crişului în perioada de la
sfärşitul secolului al XIX-lea se caracterizează, așa cum îl înfățișează Silvestru Moldovan:

,,Bărbații, în majoritate, au părul tuns. Unii din cei trecuți de 40 de ani poartă părul lung,
iar bătrânii au părul împletit în chică în partea stângă a capului. Vara, ei poartă pălării cu
marginile mai late și puțin încovoiate în sus, cu fir aurit ori şnur întors de trei-patru ori în jurul
pălăriei cu „ciucur" la spate. În aval de Baia de Criş, pălăriile sunt mici și rotunde. Vara, se
poartă și pălării de paie.

Cămăşile sunt făcute din pânză de bumbac şi foarte rar din „giulgiu"(pânză fina), cu guler
ridicat pe gât ori îndoit în jos. Gulerul și „gura cămășii" sunt ,chindisite" (ornamentate) cu armici
roșu ori negru sau numai cu „chindisitură" de ață. Mânecile cămăşii sunt strâmte, cu „pumnari"
(manşete) cusuți frumos în „brânele, sălbănași și ochişori". Cusăturile - sălbănaşii și ochişorii
sunt de arnici şi foarte rar din mătase. Câmășile sunt simple, cu două și patru chiotori la gât, mai
rar sunt cu „pături" (pliuri) pe piept, mai ales la băieși26. Bărbații poartă „şerpare", (curele late
din piele), cumpărate de la târg. Peste cămăși, mai ales vara, se poartă un pieptar numit „laibăr",
tesut în forme geometrice din cânepă ori bumbac. Laibārul se încheie la gåt și ajunge până la
şolduri. Peste izmene, poartă cioareci de lână cu cusătură simplă ori cu şnur şi în față cu
25
Textul de pe troiță.
26
Minieri

23
„prohabe"(ornamente făcute din şnur negru). Cămaşa se poartă mai mult în cioareci. Atât vara,
cât și iarna, bărbații poartă pieptarul de oaie, scurt, până la şolduri. Pe deasupra, îmbracă tundra
neagră, lungă până la genunchi. În unele locuri, țundra e înlocuită cu laibărul ori şuba de lână.

Încălțămintea folosită sunt opincile cu „gurgui" și curele, apoi cismele, mai ales la băieși.
În opinci, se încalță cu obiele, iar ,fluierul piciorului" pānă la genunchi se înfășoară cu
„înfășurături" lungi, țesute din lână, care apoi se strâng în curele.

Fetele poartă părul „ales" pe mijiocul capului și făcut coadă, care atârnă pe spate, având
în capăt o primură sau panglică cumpărată din târg. Pe cap, poartă cârpă numită „năframă" sau
„chischineu". Cârpa e albă sau „pistrița" (imprimată în diferite culori), legată îndărăt, încât un
capăt atârnă mai lung pe spate. Nevestele poartă părul făcut cosiță ori „conci", iar pe deasupra
poartă învelitoare albă ori năframă de la târg din giulgiu ori bumbac. Cămaşa femeiască numită
„ie" e până la şolduri. La gât, ia are „gureluş", cusut cu arnici roșu sau negru în „brânele" ori
„sălbănași". „Gura cămășii" se leagă în două sau patru „chiotori" și e cusută frumos cu arnici,
mai rar cu mătase. La coate, mâneca cămăşii are cusătură jur împrejur numită „brazi”, mâneca se
sfârșește în ,,fodori”(volănașe) din ,,cipcă”(dantelă) ori cusuți cu arnic. Se mai poartă și laibăr de
pânză ori de misir (bumbac răsucit), care seamănă cu cel bărbătesc. Peste cămașă, poartă pieptar
din piele de oaie, frumos cusut, care ajunge până la şolduri. În unele comune, poartă laibăr de
postav. Pe la mijloc, femeile se încing cu „brâne" de lână ori „cingători", anume făcute. Peste
„poale", în spate, se poartă „opreg" (cătrinţă ori zadie de. lână neagră sau în diferite culori), iar în
față „surt" (cătrință) din mătase neagră, cusut cu flori, cumpărat din târg. În apropiere de oraș, se
poartă mai rar și rochie de creton și de postav, materialul fiind cumpărat din târg. Îmbrăcămintea
groasă este „tundra", laibărul de lână ori șuba, ca și la bărbați. Iarna, atunci când călătoresc,
femeile mai poartă gluga de lână, ca un fel de coif, care le scutește de vânt și ger. Ca
încălțăminte, folosesc opincile. Cismele și ghetele sunt mai rare.

La oraș, în mare parte, portul și-a pierdut originalitatea. Femeile se îmbracă cu rochii,

cămăși scurte și fuste, iar pe cap au năframe ori pălării.

 Portul băieșilor are multe influențe străine portului popular tradițional. Se poartă pălării
de pâslă, cămăși întărite, de prăvălie, laibăr negru, curea de mătase cu flori, cioareci strâmți de
„habă" cu șnur negru pe cusătură, iar în față, la prohab, cu modele. , unele cu tureci de lac, cusute
pe margine cu ață galbenă, cu însemnele băieșilor și cu tocuri înalte. pe margini cu şnururi late,
negre. Femeile băieșilor au veșminte luxoase: pe cấp năframă de mătase în diferite culori, cămăși
subțiri din materiale fine, pieptare din catifea sau mătase cu flori. Iarna, îmbracă bunzi lungi, din
postav căptușite cu blană și cizme. În restul anotimpurilor, încălțămintea o formează ghetele fine
din lac.”27 

27
Silvestru Moldovan. Zarandul și Munții Apuseni ai Transilvaniei.Editura proprie.Sibiu, 1898, pag.52-57.

24
 Dansul- românilor din Zarand este simplu. La cei din munți, și-a păstrat mai mult
caracterul național românesc. Pe valea Crișului, se joacă de obicei un fel de țarină, se mai joacă
învârtita și jiana. Minerii joacă și jocuri străine.

Graiul din satele zărăndene se încadrează în subdialecticul crișan, care se aseamănă

foarte mult cu graiul Munților Apuseni. În zonele miniere a fost mult modificat datorită
absorbției de forță de muncă din multe zone.

Claca- în tradiția populară organizarea unei forme de întrajutorare la muncile câmpului,

mai ales la secerat și cosit, care s-a practicat și în Zarand, a fost claca. Aceasta poate fi în două
feluri, cu lăutari și fără lăutari. La claca fără lăutari sunt chemați doar vecinii și unele rude, care,
la terminarea muncii, participă la un prânz cu bucate tradiționale. Claca cu lăutari este un
eveniment important al satului, de obicei la secerat, participă mai mulți tineri și se încheie cu o
mare petrecere in curtea și șura celui care organizează claca, cu mâncare și băutură (de obicei
țuică), lăutari și joc până spre dimineață.

Excursii planificate în ,,Săptămâna altfel”

Traseu 1

25
Traseu 2

Traseu 3

26
 Bibliografie

Nestor Lupei, Romulus Neag, Stelian Circo, Gavrilă Pașcu, Ovidiu Suciu, Livia Coroi,
Monografia Liceului,,Avram Iancu”Brad județul Hunedoara 1869-2019, Editura Argonaut,
Cluj-Napoca, 2019

Romulus Neag, Personalități brădene în lumina istoriei, Editura Polidava, Deva, 1995.

Idem, Monografia municipiului Brad, Editura Corvin, Deva, 2004.

27