7.

ÎNTINDERE ŞI COMPRESIUNE
7.1. CONSIDERAŢII ASUPRA SOLICITĂRII
DE ÎNTINDERE. TENSIUNI

O secţiune este solicitată la întindere sau compresiune, dacă torsorul de

reducere faţă de centrul de greutate al secţiunii are o singură componentă: un
vector forţă dirijat după axa barei.
În cazul când, în orice secţiune a unei bare, singurul efort este forţa axială
Nx, bara este supusă la întindere sau compresiune. În particular, forţa axială poate
avea aceeaşi valoare pentru mai multe secţiuni sau pentru toate secţiunile.
Solicitarea barei este de întindere când forţa axială are sensul către normala
exterioară a secţiunii şi de compresiune, când forţa axială are sensul normalei
interioare (fig. 7.1).

Fig. 7.1

Pentru început se analizează barele cu secţiune constantă şi nu se consideră

efectul greutăţii proprii. În virtutea ipotezei lui Bernoulli "secţiunile plane şi
normale pe axa barei, înainte de deformare, rămân plane şi normale pe axa
barei şi după deformare", două secţiuni situate la distanţă egală cu unitatea se vor
depărta sau apropia cu distanţa εx, planele lor rămânând paralele. Acest fapt se
verifică experimental, trasând pe feţele laterale ale barei generatoare şi directoare
echidistante. După deformare aceste drepte rămân rectilinii, echidistante şi
ortogonale (fig. 7.2). Aceasta înseamnă că, atât generatoarele cât şi directoarele îşi
modifică lungimea, deci ε  0, dar nu există modificări unghiulare. Condiţia γ = 0
implică τ = 0 în secţiunile transversale şi longitudinale. În baza legii lui Hooke,
  E (7.1)
rezultă σ = constant, deoarece modulul de elasticitate E este o mărime invariabilă în
domeniul de comportare liniar elastic al materialului.
Relaţia de echivalenţă între tensiuni şi eforturi
N    x dA (7.2)
A
devine:

128
 N
N   x  dA   x A   x  (7.3)
A
A
Distribuţia de tensiune σx este constantă pe secţiunea transversală în orice
secţiune numai dacă forţa axială provine din forţe uniform distribuite pe secţiunile
de capăt. Dacă forţele de pe secţiunile de capăt sunt aplicate concentrat sau după
alte legi, astfel încât torsorul în orice secţiune are numai componenta N, în
secţiunile din apropierea capetelor tensiunile nu mai sunt uniforme, dar la distanţe
mai mari decât dimensiunea maximă a secţiunii transversale, starea de tensiuni se
uniformizează (principiul lui Saint Venant, fig. 7.3).

Fig. 7.2 Fig. 7.3

Legea de distribuţie a tensiunilor în zonele perturbate nu poate fi dedusă

prin metode elementare.

7.2. DEFORMAŢII ŞI DEPLASĂRI LA ÎNTINDERE

ŞI COMPRESIUNE

O bară de lungime l, supusă la întindere sau compresiune uniformă cu forţa

axială N, va avea în tot lungul barei aceeaşi deformaţie specifică
u l
  max  (7.4)
l l
umax = Δl fiind modificarea lungimii barei, sau
 N
u max  l  l  l  l (7.5)
E EA
Produsul EA se numeşte rigiditatea secţiunii la întindere respectiv
compresiune. Cu cât această rigiditate este mai mare, cu atât deplasarea Δl este
mai mică.
Dacă forţa axială variază de la o secţiune la alta, se poate folosi relaţia (7.5)
pentru o lungime dx,

129
 Ndx
du  dx  (7.6)
EA
de unde, se poate deduce expresia deplasării axiale u(x):
l
N x 
ux    dx  C (7.7)
0
EA
în care C este o constantă de integrare ce se poate determina dintr-o condiţie la
limită (de margine sau de rezemare).
Dacă forţa axială este variabilă de la un subdomeniu la altul, dar constantă
pe fiecare subdomeniu (tronson) ca, de exemplu, pe bara din fig. 7.4, pentru a
calcula pe Δl, se consideră unul din capete fix şi se însumează deplasările date de
forţele axiale corespunzătoare fiecărui tronson:
n 1 n 1
Nl
u max  l   l i   i i (7.8)
i 1 i 1 EA

Fig. 7.4

7.3. MODIFICAREA SECŢIUNII TRANSVERSALE

ŞI MODIFICAREA DE VOLUM

Lungimea unei bare solicitate la întindere creşte cu umax = Δl, iar aria A a
secţiunii transversale se micşorează cu ΔA. Variaţia specifică de arie este măsurată
de raportul ΔA/A. La o bară de secţiune dreptunghiulară se obţine:
A A1  A b  b h  h   bh b   x b h   x h   bh
   
A A bh bh
2
 1   x   1  2 x   2 x2  2 x ,
unde A1 este aria secţiunii după deformare. Rezultatul obţinut este valabil indiferent
de forma secţiunii transversale, deci:
A
 2 x (7.9)
A
Prin modificarea dimensiunilor unei bare solicitate la întindere, se modifică
şi volumul ei. Raportul dintre variaţia volumului ΔV şi volumul iniţial V se numeşte
variaţie specifică de volum şi se notează cu εv. Pentru o bară prismatică, de lungime
130
l şi secţiune bh, solicitată la întindere, se obţine:
V V1  V b   x b h   x h l   x l   bhl
V    
V V bhl
2
 1   x  1   x   1   x 1  2  ,
deci,
V
v    x 1  2  (7.10)
V
Prin întindere o bară îşi măreşte volumul şi numai pentru anumite materiale,
cum ar fi pluta, volumul rămâne staţionar; prin urmare:
 x 1  2   0 (7.11)
şi deoarece εx > 0 rezultă 1-2ν  0, deci 0  ν  1/2.
Se poate conchide că la materiale omogene şi izotrope, în stadiul elastic,
coeficientul lui Poisson ν(0,1/2). Dintre materiale se constată că pluta are ν = 0,
iar plastilina ν = 1/2; oţelul moale în zona de curgere are, de asemenea, ν apropiat
de 1/2.

7.4. EFECTUL GREUTĂŢII PROPRII

7.4.1. EFORTURI, TENSIUNI

La bare verticale efectul greutăţii proprii apare sub forma unei forţe
distribuite în lungul axei, care produce compresiune sau întindere, după cum este
fixat capătul inferior sau superior (fig. 7.5).
Intensitatea forţei distribuite date de greutatea proprie, la barele de secţiune
uniformă în lung, este constantă şi are valoarea q = γA1, γ fiind greutatea specifică
a materialului constitutiv. Forţa axială N(x) = N într-o secţiune curentă a barei
fixate la capătul superior are expresia:
N  x   ql  x   Al  x , x  0, l  (7.12)
deci N(x) are o variaţie liniară, cu valoarea maximă în secţiunea fixată, egală cu
greutatea totală G a barei,
N max  G  Al (7.13)
Într-o secţiune oarecare x, tensiunile σx = σ, produse de greutatea proprie,
sunt:
N x 
 x     l  x  (7.14)
A
având deci tot o variaţie liniară (fig. 7.5).
131
 Fig. 7.5

Tensiunile maxime apar în secţiunea încastrată:

N
 max  max  l (7.15)
A

7.4.2. DEFORMAŢII SPECIFICE. DEPLASĂRI

Deformaţiile specifice se găsesc folosind legea lui Hooke:

  l  x 
x     (7.16)
E E
εx variază liniar în lungul barei, având valoarea zero la capătul liber şi maximă în
secţiunea de încastrare.
Un element de lungime dx îşi modifică lungimea cu du:

du  dx  l  x dx (7.17)
E
S-a considerat că pe lungimea elementară dx, deformaţia specifică ε este constantă.
Deplasarea unei secţiuni oarecare de abscisă x, se obţine prin integrare,
folosind şi egalitatea dx = -d(l-x):
x x

u x    x dx  C   l  x dx  C 
 
0 0
E
x

  l  x d l  x   C    l  x 2  C (7.18)
E0 2E
Constanta C se determină punând condiţia că secţiunea fixată din origine nu
se deplasează, deci
l 2 l 2
x  0  u 0   0   C  0  C 
2E 2E
Prin urmare,

132
 2

ux    l  x 2  l (7.19)
2E 2E
Deplasarea maximă este în capătul inferior, la x = l:
l 2 Al 2 Gl
u max  l    (7.20)
2 E 2 EA 2 EA
Efectuând suprapunerea efectelor, se pot scrie atât u(x) cât şi Δl, date de
forţele aplicate şi de greutatea proprie.
Remarcă. Modificarea lungimii barei sub efectul greutăţii proprii este egală
cu jumătate din cea produsă de o forţă concentrată P = G aplicată la capătul liber
al barei.

7.5. BARE CU SECŢIUNE VARIABILĂ LENT (informativ)

Toate consideraţiile făcute cu privire la

solicitarea de întindere sau compresiune se pot
aplica, fără a introduce erori importante, şi barelor
cu variaţie lentă a secţiunii, fie că se consideră sau
nu efectul greutăţii proprii. O analiză mai riguroasă
arată că, în acest caz, secţiunile nu mai rămân plane
după deformare, iar tensiunile nu mai sunt uniform
distribuite în secţiunile transversale. Astfel, la bara
Fig. 7.6 din fig. 7.6, de secţiune dreptunghiulară cu înălţimea
h variabilă după o lege liniară, datorită forţei P, într-o secţiune transversală apar
tensiuni σx şi τxy, care au expresiile:
2P 1
x  
2  sin 2 bx1  tan 2  2
(7.21)
2P tan 
 xy  
2  sin 2 bx 1  tan 2  2
Dacă unghiul α este mic, întrucât θ(-α,+α), valoarea tan2θ se poate neglija
în comparaţie cu unitatea; se deduce că abaterea de la distribuţia uniformă pentru σx
poate fi neglijată, iar τxy este foarte mic.
Într-adevăr, se poate face aproximaţia sin 2α  2α şi
P P P  
x   ,  xy   x (7.22)
2bx bh x  bh x  2 2
θ/2 (în radiani) este o valoare mică.

133
 7.6. ENERGIA POTENŢIALĂ DE DEFORMAŢIE

Deoarece în orice secţiune transversală a unei bare solicitate la întindere

tensiunile sunt σx, iar deformaţiile specifice εx, expresia energiei potenţiale de
deformaţie este:
 2 E 2
U   dV   dV   dV (7.23)
V
2 V
2E V
2
Folosind a doua formă din rel. (7.23) şi înlocuind σ = N/A şi dV = dAdx se
obţine:
N2 N2 N2
U   2
dAdx   2
dx  dA   dx (7.24)
V 2 EA l  2 EA A l  2 EA
Dacă se ţine cont că εx = du/dx = N(x)/EA, expresia energiei potenţiale se
poate pune sub forma:
2
EA  du 
U   dx (7.25)
l  2  dx 
La acelaşi rezultat se ajunge folosind a treia formă din (7.23).

7.7. BARĂ DE EGALĂ REZISTENŢĂ

LA ÎNTINDERE-COMPRESIUNE

Aşa cum s-a arătat în paragraful precedent, la barele având variaţie lentă de
secţiune, se poate admite că tensiunile σx sunt constante pe o secţiune transversală.
Se poate pune problema să se găsească o bară cu secţiune variabilă, astfel încât în
orice secţiune, tensiunile produse de forţa P, aplicată în extremitatea liberă, şi de
greutatea proprie să aibă o valoare constantă. Într-o astfel de bară materialul ar fi
cel mai bine distribuit. Aceasta constituie o problemă de proiectare optimă, având
ca obiectiv greutatea minimă.
Urmează că prin definiţie, bara de egală rezistenţă la întindere sau
compresiune are secţiunea variabilă astfel, încât σx = constant în orice punct
al oricărei secţiuni transversale. Secţiunea barei creşte o dată cu forţa axială
începând de la capătul liber către cel fixat (fig. 7.7).
Din definiţie rezultă:
N x 
  0  N  x   A x  0 (7.26)
A x 

134
 S-a luat tensiunea σ0 în valoare
absolută pentru a se arăta că rezultatele
vor fi valabile atât pentru întindere cât şi
pentru compresiune. De asemenea,
pentru a obţine unele simplificări ale
calculului, s-a luat originea sistemului de
referinţă în capătul liber.
În secţiunea x forţa axială este
N(x) = P+G(x), G(x) fiind greutatea
Fig. 7.7. proprie care acţionează asupra secţiunii A(x).
În secţiunea x+dx forţa axială se modifică datorită greutăţii proprii fiind N(x+dx) =
P+G(x)+dG(x), G(x)+dG(x) fiind greutatea proprie ce acţionează secţiunea
A(x+dx) = A(x)+dA(x). Pentru cele două secţiuni, relaţia (7.26) ia forma:
P  G  x   A x  0 a )
(7.27)
P  G  x   dG  x    A x   dA x  0 b)
Scăzând relaţia (7.27 a) din (7.27 b) se obţine:
dG  x   dAx  0 (7.28)
sau aproximând elementul de bară de lungime dx cu un cilindru, ecuaţia (7.28)
devine:
dG  x   A x dx  dA x  0 (7.29)
S-a obţinut o ecuaţie diferenţială cu variabile separate, a cărei soluţie se
obţine prin cuadraturi:
dA x   
 Ax     0 dx  C  ln Ax    0 x  C (7.30)

În secţiunea de la capătul liber, pentru x = 0 se cunosc:

P
N 0  P, A0   A0  (7.31)
0
condiţii care, introduse în (7.30), conduc la C = ln A0 şi deci

A x   x
ln  x  A x   A0 e  0 (7.32)
A0 0
Ecuaţia (7.32) dă legea de variaţie a secţiunii barei de egală rezistenţă la
întindere-compresiune (lege exponenţială). A(x) are o variaţie lentă întrucât γ/σ0
este mult mai mic decât unitatea şi deci ipoteza σ0 = const. în secţiuni transversale
este verosimilă.

135
 Deplasări. Tensiunile în secţiuni transversale fiind constante în lungul barei
implică εx = ε0 = const. şi deplasarea capătului liber este:
l
 l Pl
l    0 dx   0 l  0  . (7.33)
0
E EA0

7.8. NOŢIUNI DE PROIECTARE LA ÎNTINDERE

7.8.1. METODA REZISTENŢELOR ADMISIBILE

Condiţia de rezistenţă pentru orice bară solicitată de un sistem de forţe,

după metoda rezistenţelor admisibile este
 max   a (7.34)
adică tensiunile normale maxime din orice punct sunt, în modul, mărginite superior
de rezistenţa admisibilă.
În cazul întinderii această condiţie devine:
N
 ef max    a (7.35)
A
Pentru a determina σef max într-un caz mai general, trebuie să se considere
mai multe secţiuni, dacă nu rezultă direct cea mai periclitată. Astfel, se vor cerceta
secţiunea cu forţă axială maximă, secţiunea minimă, secţiunile slăbite de găuri de
nit, buloane etc. În particular, secţiunea barei poate fi constantă, slăbirile pot lipsi,
forţa axială poate fi constantă.
Verificare. Se cunosc: forţa axială, elementele geometrice ale barei,
materialul de constituţie, deci şi rezistenţa admisibilă, şi se poate determina σef max:
N
 ef max    a (7.36)
A
Dimensionare. Din relaţia (7.36), la limită se poate determina aria secţiunii
transversale Anec,
N
Anec  (7.37)
a
apoi se aleg forma şi dimensiunile secţiunii astfel încât Aef  Anec.
Determinarea forţei axiale capabile. Din relaţia (7.36) la limită se deduce
Ncap,
N cap  A a (7.38)
Forţa axială maximă ce se poate aplica barei va fi max Nef  Ncap.

136
 Dacă se doreşte găsirea încărcării capabile a barei, Pcap, se egalează
N max P  din diagrama de forţă axială cu Ncap rezultat din relaţia (7.38).
Indiferent de aspectele de proiectare considerate, pentru o proiectare
corespunzătoare σef max trebuie să se afle în intervalul [(1-0,05)σa, (1+0,03)σa],
adică se admite o depăşire a rezistenţei admisibile de 3% şi o situare sub rezistenţa
admisibilă de până la 5%.

7.8.2. METODA STĂRILOR LIMITĂ

În metoda stărilor limită condiţia de rezistenţă se scrie:

N  RA (7.39)
în care, N este forţa axială de calcul şi provine din încărcările de calcul, R este
rezistenţa de calcul şi se obţine din rezistenţa normată, prin înmulţirea acesteia cu
coeficientul de omogenitate şi, în anumite situaţii, şi cu coeficientul condiţiilor de
lucru. Dacă încărcările normate sunt P1, P2,..., Pn, încărcările de calcul
corespunzătoare se obţin prin înmulţirea celor normate cu coeficienţii de
supraîncărcare n1P1, n2P2,..., nhPh, cu care apoi se determină forţa axială de calcul.
Se reaminteşte că în metoda rezistenţelor admisibile, forţa axială provine din
încărcările normate. Rezistenţele de calcul sunt date în normativele de calcul la stări
limită.
Relaţia (7.39) este folosită pentru verificare. Pentru dimensionare, în
aceeaşi relaţie se consideră semnul egal şi se determină Anec.
Membrul al doilea al relaţiei (7.39) este, în acelaşi timp, marginea
superioară pentru efortul capabil al barei.

7.8.3. VERIFICARE PRIN METODA COEFICIENŢILOR PARŢIALI

Verificare la întindere (tracţiune)

Valoarea de calcul a efortului de tracţiune N Ed în fiecare secţiune
transversală trebuie să satisfacă următoarea condiţie:
N Ed
 1, 0 (7.40)
N t , Rd
în care N t , Rd este efortul capabil sau rezistenţa la tracţiune a secţiunii.
Pentru secţiunile slăbite cu găuri, trebuie ca valoarea de calcul N t , Rd a
rezistenţei la tracţiune să se ia egală cu cea mai mică dintre valorile de mai jos:
a) valoarea de calcul a rezistenţei plastice în secţiunea transversală brută
137
 Af y
N pl , Rd  (7.41)
M0
b) valoarea de calcul a rezistenţei ultime a secţiunii transversale nete, în
dreptul găurilor de fixare
0,9 Anet f u
N u , Rd  (7.42)
M2
Caracteristicile secţiunii transversale brute trebuie determinate cu
dimensiunile nominale ale secţiunii (fără deducerea găurilor de fixare).
Aria netă a unei secţiuni transversale este egală cu aria brută minus aria
slăbirilor corespunzătoare găurilor de fixare şi altor goluri.
Pentru coeficienţii parţiali de siguranţă,  Mi , care trebuie aplicaţi diferitelor
valori caracteristice ale rezistenţei, se recomandă următoarele valori numerice:
- pentru rezistenţa secţiunilor transversale, oricare ar fi clasa secţiunii,  M 0  1, 00 ;
- pentru rezistenţa la rupere a secţiunilor transversale întinse,  M 2  1, 25 .
Când se cere dimensionarea la efort capabil, trebuie ca valoarea de calcul
N pl , Rd a rezistenţei plastice să fie inferioară valorii de calcul N u , Rd a rezistenţei la
rupere a secţiunii nete în dreptul găurilor de fixare.
În îmbinările cu lunecare împiedicată la starea limită ultimă, trebuie ca
valoarea de calcul N t , Rd a rezistenţei la tracţiune a secţiunii nete în dreptul găurilor
de fixare, să fie luată egală cu N net , Rd , în care:
Anet f y
N net , Rd  (7.43)
M0

Verificare la compresiune
Valoarea de calcul a efortului de compresiune N Ed în fiecare secţiune
transversală trebuie să satisfacă următoarea condiţie:
N Ed
 1, 0 (7.44)
N c , Rd
Valoarea de calcul N c, Rd a rezistenţei secţiunii transversale la compresiune
uniformă trebuie determinată astfel:
- pentru secţiunile transversale din Clasa 1, 2 sau 3
Af y
N c , Rd  (7.45)
 M0
138
 - pentru secţiunile transversale din Clasa 4
Aeff f y
N c , Rd  (7.46)
M0
în care Aeff este aria eficace a secţiunii transversale (în general, caracteristicile
zonei eficace a secţiunilor transversale din Clasa 4 se determină utilizând lăţimile
eficace pentru zonele comprimate ale pereţilor).
În cazul îmbinărilor cu conectori mecanici, nu este necesar să se ţină seama
de reducerea secţiunii comprimate datorită găurilor în care se află şuruburi de
prindere, cu excepţia găurilor ovalizate şi a celor de dimensiuni mari, aşa cum sunt
definite în normative specifice.

7.9. PRECIZĂRI ASUPRA COMPRESIUNII. STRIVIREA

1. Până acum nu s-a făcut nici o distincţie între întindere şi compresiune,

dar trebuie precizat că pentru compresiune consideraţiile făcute sunt valabile,
numai dacă forţele aplicate nu conduc la pierderea stabilităţii, fenomen ce va fi
analizat mai târziu. Prin compresiune lungimea barei se diminuează şi se măresc
dimensiunile secţiunii transversale.
Materialele cu comportare simetrică au constantele elastice E şi ν aceleaşi
ca la întindere, dar există unele materiale la care constantele elastice la compresiune
diferă de cele de la întindere. Deosebiri între întindere şi compresiune apar şi în
privinţa valorilor tensiunilor limită, ca de exemplu la beton, cărămidă, pietre
naturale, fontă, materiale care rezistă mult mai bine la compresiune decât la
întindere. Încercările de bază la aceste materiale sunt de compresiune.
2. La contactul dintre diferite elemente sau corpuri apar presiuni pe
suprafeţe limitate; aceasta este o compresiune locală sau strivire. Dacă
elementele în contact sunt din materiale cu rezistenţe diferite, strivirea este mai
importantă pentru corpul alcătuit din materialul de rezistenţă mai mică. Ca
exemple, se pot cita: o grindă de beton armat ce reazemă pe un zid de cărămidă –
fig. 7.8a (rezistenţa mai scăzută este a carămizii), o fundaţie de beton rezemată pe
pământ – fig. 7.8b, rezistenţa mai mică fiind a pământului.
La strivire, eforturile şi deformaţiile se extind puţin în interiorul corpului,
motiv pentru care, în raport cu proprietăţile de duritate (rezistenţă superficială) ale
materialului, aceste rezistenţe se pot lua mai mari decât la compresiune, ca de
exemplu în cazul niturilor, la care rezistenţa la strivire este mai mare ca la
compresiune, sau mai mică, ca în cazul lemnului, a cărui rezistenţă la strivire în
direcţia normală pe fibre este mai mică decât la compresiune.
139
 Pentru calcule practice, în multe cazuri se admite că tensiunile sunt
uniforme pe suprafeţele de contact şi se utilizează aceleaşi relaţii ca la compresiune.
În realitate, strivirea constituie o problemă complexă, numită şi problema
contactului, şi se analizează prin metode ale teoriei elasticităţii.

a) b)
Fig. 7.8

7.10. ELEMENTE CU VARIAŢIE ACCENTUATĂ A

SECŢIUNII. CONCENTRĂRI DE TENSIUNI. ELEMENTE
CU SECŢIUNE VARIABILĂ ÎN TREPTE

În cazul când un element solicitat la întindere sau compresiune are o variaţie

accentuată a secţiunii, datorită prezenţei unor găuri, crestături, degajări, sau trecerii
bruşte de la o secţiune la alta, starea de tensiuni din aceste zone apare perturbată şi
nu mai poate fi determinată prin metode elementare. Tensiunile şi deformaţiile se
determină prin metode cu un grad ridicat de complexitate şi, în continuare, se vor
folosi numai unele rezultate.
S-a constatat, de asemenea, atât teoretic cât şi experimental, că perturbarea
stării de tensiuni şi de deformaţii se localizează în vecinătatea variaţiilor accentuate
de secţiune, realitatea fiind conformă cu principiul lui Saint-Venant.

7.10.1. CONCENTRĂRI DE TENSIUNI

În secţiunile situate în zone cu găuri, crestături, degajări sau treceri de la o

secţiune de anumite dimensiuni la o secţiune cu alte dimensiuni, distribuţia de
tensiuni este neuniformă pe secţiune, iar valorile maxime din secţiunile critice
depăşesc cu mult valorile tensiunilor din secţiunile situate în afara zonelor
perturbate, σ0 = N/A, numite şi tensiuni nominale. Tensiunile maxime, din
secţiunile critice ale zonelor cu variaţie accentuată de secţiune, se pot scrie în
funcţie de cele nominale
140
  max   k  0 (7.47)
unde αk este un coeficient supraunitar, numit factor sau coeficient de concentrare.
Ca exemple se consideră o placă cu gaură circulară centrală, având lăţimea
mare în raport cu diametrul găurii (fig. 7.9 a), şi o placă cu două crestături
semicirculare identice şi simetrice (fig.7.9 b).

a) b)
Fig. 7.9

Distribuţiile de tensiuni în secţiunile critice şi valorile maxime sunt

prezentate în figură; αk = 3 la placa cu gaură centrală şi αk = 2 la cea cu crestături.
Efectul concentrărilor de tensiuni este diferit, în funcţie de natura
materialului. Astfel, în cazul materialelor ductile şi îndeosebi a celor cu comportare
elasto-plastică (Prandtl), ca de exemplu oţelul moale, tensiunile maxime sunt
mărginite superior de limita de curgere, ceea ce face ca în secţiunile critice să se
producă fenomenul de adaptare. După ce tensiunile maxime ating limita de curgere
(fig. 7.10 a), încep să crească tensiunile din punctele învecinate, ajungându-se
treptat şi în aceste puncte la curgere (fig. 7.10 b), pentru ca în stadiul limită toată
secţiunea critică să se plasticizeze (fig. 7.10 c). Prin urmare, fenomenul de adaptare
conduce la uniformizarea tensiunilor. De îndată ce σmax a atins σc, coeficientul de
concentrare devine σc/σ0; acest raport se micşorează în procesul de adaptare,
datorită creşterii tensiunii nominale σ0. În stadiul limită σc/σ0= A/Anet.
În cazul materialelor casante (fragile), tensiunile maxime cresc până la
rupere, astfel că apar fisuri în punctele cele mai solicitate, care la rândul lor
constituie noi surse de concentrare ce conduc la rupere.

141
 Fig. 7.10

7.10.2. ELEMENTE CU SECŢIUNE VARIABILĂ ÎN TREPTE

Elementele lungi, la care greutatea proprie nu poate fi neglijată, se

alcătuiesc cu secţiune variabilă în trepte, formă care se apropie de aceea a barei de
egală rezistenţă (fig. 7.11. a), fiind întâlnită în practică destul de frecvent.

Fig. 7.11
În secţiunile de trecere de la un segment (tronson) la altul şi în vecinătatea
lor, se produc concentrări de tensiuni, care se atenuează pe măsura îndepărtării de
secţiunile de trecere, conform principiului lui Saint-Venant.
Variaţia forţei axiale, când se ia în considerare şi greutatea proprie, este
liniară, cu pante diferite de la un segment la altul (fig. 7.11 b). Într-un calcul
convenţional, variaţia tensiunilor în lungul barei apare ca în fig. 7.11 c, cu
discontinuităţi în dreptul modificărilor bruşte de secţiune şi anume:
142
 P P  G1 P P  G1 P A1
0  , 1    l1 ,  1'    l1
A1 A1 A1 A2 A2 A2
P  G1  G 2 P  G1 P  G1 A2
2    l 2 ,  2'   l 2 (7.48)
A2 A2 A3 A3
P  G P  G1  G2  G3 P  G1  G 2
3     l 3 .
A3 A3 A3
Acest calcul, cât şi diagrama tensiunilor σ corespunzătoare, nu satisfac
rigurozităţii fizice, întrucât datorită legilor continuităţii şi echilibrului, în nici o
secţiune nu este permis ca pe cele două feţe tensiunile să difere. În realitate,
tensiunile în lungul barei, considerând valorile medii în secţiunile cu concentrări, au
o diagramă aproximativ ca în fig. 7.11 d, porţiunile haşurate din zonele de trecere
de la un segment la altul fiind practic inactive. Distribuţiile reale de tensiuni în
zonele perturbate sunt şi mai dificil de obţinut decât în cazurile de la paragraful
precedent.
În proiectare, ariile secţiunilor transversale ale tronsoanelor se determină
din condiţia ca σ1  σa pentru A1, σ2  σa pentru A2 şi σ3  σa pentru A3, adică:
P P  G1 P a
A1  , A2  
 a  l1  a  l 2  a  l1  a  l 2 
(7.49)
P  G1  G 2 P a2
A3  
 a  l 3  a  l1  a  l 2  a  l3 
Generalizarea la un număr oarecare de segmente este imediată.
Alte cazuri practice, destul de des întâlnite, se referă la elemente alcătuite
din materiale cu rezistenţe diferite; este, de exemplu, cazul stâlpilor de beton armat
care reazemă pe o fundaţie izolată din beton, având rezistenţa la compresiune
inferioară celei a stâlpului.
În mod aproximativ, se consideră că secţiunile active în elementul inferior,
aici fundaţia (fig. 7.12 a), sunt determinate de unghiul β sub care se presupune că
se transmit tensiunile (ceea ce nu este departe de realitate) şi că la adâncimea h1,
tensiunile se uniformizează pe întreaga secţiune.
Se deduce că forma din fig. 7.12 b este mai indicată, dar executarea ei este
mai complicată. Aceste soluţii se pot adopta, dacă rezistenţa locală la strivire este
superioară rezistenţei la compresiune. Unghiul β se recomandă a fi între 300 şi 450.

143
 a) b)
Fig. 7.12

7.11. APLICAŢII

Problema 1. Să se verifice rezistenţa diagonalei unei grinzi cu zăbrele,

alcătuită din două corniere cu aripi neegale 100x50x8 mm din oţel OL 37(S235),
prinse de un guseu cu trei nituri de diametru d = 21 mm, şi acţionată de o forţă
axială de întindere F = N ca în fig. 7.13. Calculul se va efectua succesiv prin
metoda rezistenţelor admisibile (MRA), metoda stărilor limită (MSL) şi metoda
coeficienţilor parţiali de siguranţă. Date numerice:
F = 285 kN (valoare normată sau caracteristică); n = 1,3 (coeficientul
încărcării); σa = 160 N/mm2(rezistenţa admisibilă a oţelului); R = 210 N/mm2
(rezistenţa de calcul a oţelului); σc = fy = 235 N/mm2(limita de curgere a
oţelului);

Verificarea se face în prima dintre cele trei secţiuni la fel slăbite de nituri,
aceasta fiind solicitată de forţa axială maximă.
În STAS 425-80 se găseşte aria secţiunii unei corniere, A1 = 1140 mm2, şi
dimensiunile sale, care s-au notat pe figură. Aria brută a secţiunii rezultă:
Abrut = 2A1 = 2x1140 = 2280 mm2.
Secţiunea netă se determină scăzând din secţiunea brută aria suprafeţei
găurii de nit ce trece prin cele două corniere:
144
 Anet = Abrut-Asl = 2280-2x8x21 = 1944 mm2.

Fig. 7.13

Metoda rezistenţelor dmisibile

Condiţia de rezistenţă în secţiunea cea mai solicitată se scrie:
N
 ef max  max   a
Anet
Tensiunea efectivă în secţiunea cea mai solicitată rezultă:
N 285000 N N
 ef max  max   146, 6 2
  a  160 (se verifică).
Anet 1944 mm mm 2
Se precizează că foţa axială maximă, Nmax, este valoarea normată a efortului
(provine din încărcările normate F).
Coeficientul de siguranţă
Metoda stărilor limită
Condiţia de rezistenţă se scrie:
Nc c
 ef max  max  R sau N max  RAnet
Anet
Efortul axial maxim de calcul provine din încărcări de calcul (încărcări
normate, F, amplificate cu coeficienţii corespunzători ai încărcării, n), deci:
c
N max  nF  1, 3  235000  305500 N
145
 Produsul RAnet  210 1944  408240 N reprezintă efortul capabil al
secţiunii (sau rezistenţa secţiunii la efort axial), care, după cum se vede, este mai
mare decât efortul maxim de calcul, deci condiţia de rezistenţă se verifică.
Metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă
Condiţia de rezistenţă la întindere se exprimă cu relaţia:
N Ed
 1, 0
N t , Rd
în care, valoarea de calcul a efortului de tracţiune, N Ed , se determină cu acţiunea
de calcul Fd (ca efect al acţiunii permanente cu valoarea caracteristică Fk,
multiplicată cu un coeficient parţial de siguranţă  f  1.35 )
N Ed  Fd   f Fk  1,35  235000  317250 N ,
iar valoarea de calcul a rezistenţei la tracţiune a secţiunii nete în dreptul găurii de
nit se va lua
Anet f y 1944  235
N t , Rd  N net , Rd    456840 N
 M0 1, 00
Prin urmare, condiţia de rezistenţă se scrie:
N Ed 317250
  0.69  1, 0 (se verifică).
N t , Rd 456840

Notă. Verificarea îmbinării se va face la capitolul 9.

Problema 2. Să se dimensioneze un perete de înălţime H = 4,5 m, ce se

realizează din blocuri de beton Bc 10 cu mortar M 5, zidăria având rezistenţa la
rupere R = 30 daN/cm2 şi coeficientul de siguranţă c = 2,5. Greutatea specifică a
zidăriei din blocuri de beton este γ = 20 kN/m3. Peretele este acţionat de o
încărcare centrică P = 220 kN/m, uniform distribuită în lung (fig. 7.14).

Pentru calcul se ia o lungime de perete de 1m. Din condiţia de rezistenţă în

metoda rezistenţelor admisibile σmax  σa = R/c = 30/2,5 = 12 daN/cm2, se
calculează aria necesară a secţiunii de la bază, care este cea mai solicitată:
P 22000 22000
Anec   4
  1982cm 2 ;
 a  H 12  20  10  450 11,1
A 1982
Aef  100  b  Anec  b  nec   19,82cm  20cm
100 100

146
 Se adoptă b = 20 cm.

Fig. 7.14

7.12. CALCULUL CONDUCTELOR CIRCULARE

SUPUSE ACŢIUNII PRESIUNII UNIFORME

Conductele sunt elemente de rezistenţă prin care circulă lichide sau gaze,
adesea sub presiune. Dacă o astfel de conductă este în poziţie verticală sau, pentru
alte poziţii, nu se ia în considerare greutatea proprie şi greutatea fluidului,
principala încărcare este presiunea interioară. În aceste condiţii o conductă
circulară este simetrică şi încărcată simetric în raport cu axa (fig. 7.15 a). Diametrul
iniţial al conductei va creşte în mod uniform, conducta rămânând după deformare
tot circulară. Ca urmare, în pereţii conductei apar eforturi de întindere. Într-o
secţiune după generatoare, care trece prin axă, apar tensiuni normale σ dirijate
după tangenta la circumferinţă. Dacă grosimea conductei este mică în raport cu
raza, tensiunile σ se pot considera uniform distribuite pe grosime. Conducta fiind
uniform încărcată în lung, pentru calcul se poate detaşa un segment (inel) de
lungime egală cu unitatea (fig. 7.15 b). Apoi, acest inel se secţionează cu un plan
diametral şi se scrie echilibrul unui semiinel acţionat de presiunea p şi eforturile N
(fig. 7.16 a).

147
 Fig. 7.15

Fig. 7.16

Proiectând toate forţele pe direcţia Oy se obţine:


2
2N   pds cos   0 (7.50)

2
sau, înlocuind ds = Rdφ rezultă

2
2N   pR cos  d  0  N  pR (7.51)

2
Scriind echilibrul unei porţiuni de inel cu unghiul la centru 2φ0 (fig. 7.16 b),

148
se obţine aceeaşi relaţie (7.51):
 0

2 N sin  0   pR cos  d  0  N  pR (7.52)

 0

Tensiunile σ rezultă împărţind efortul N la grosimea peretelui conductei t,

iar deformaţiile specifice ε se obţin din legea lui Hooke:
  
N pR
a ;     pR b  (7.53)
A t E Et
Creşterea circumferinţei Δl şi lungimea sa finală l+Δl se scriu:
2pR 2
l  l  a ; l  l  2R1     2R1  pR  b  (7.54)
Et  Et 
În cazul unei presiuni exterioare uniforme se înlocuieşte p cu -p. Aceste
rezultate se pot extinde la calculul rezervoarelor, castelelor de echilibru etc.

7.13. CALCULUL FIRELOR ELASTICE

SUSPENDATE (informativ)

7.13.1. ECUAŢIA DIFERENŢIALĂ A FORMEI DE ECHILIBRU

A FIRULUI ELASTIC

Firele sunt elemente care au lungimea foarte mare în raport cu dimensiunile

secţiunii transversale şi pot prelua numai eforturi de întindere. Firele au rigiditate
practic nulă la încovoiere şi la compresiune, la aceste solicitări fiind perfect
flexibile. În continuare se analizează firele realizate din materiale cu comportare
liniar elastică.
În construcţii firele se întâlnesc sub formă de cabluri şi se folosesc pentru
realizarea unor sisteme suspendate: poduri, acoperişuri, structuri de traversare
(peste ape, văi etc.) pentru conducte, canale, tunele de aducţiune etc. Reazemele
firelor se numesc puncte de suspensie, de unde provine şi denumirea de sisteme
suspendate. În continuare se analizează firele suspendate întinse.
Se consideră un fir întins, suspendat la capete şi acţionat de o încărcare
verticală distribuită, p(x), (fig. 7.17 a).
Pentru o încărcare dată, firul realizează o anumită formă de echilibru.
Intuitiv rezultă că pentru diferite încărcări formele de echilibrare pot diferi foarte
mult. Deplasările fiind mari, în cazul firelor ecuaţiile de echilibru se scriu pe
sistemul deformat, chiar dacă deformaţiile specifice rămân mici. Urmează că nu mai
este valabil principiul independenţei acţiunilor şi deci, nu se mai poate face
149
suprapunerea efectelor.
Forţa axială N din fir variază cu poziţia secţiunii, iar un element diferenţial
oarecare din fir, în poziţia deformată, este solicitat ca în fig. 7.17 b. Încărcarea p(x)
se consideră constantă pe elementul diferenţial dx. Scriind ecuaţiile de echilibru
(proiecţii pe orizontală şi verticală) se obţine:
dX  0, dZ  pdx  0 (7.55

Fig. 7.17
Aşa cum rezultă din prima condiţie, componenta orizontală X a forţei din fir
(care se notează adesea cu H) este constantă; a doua condiţie este o ecuaţie
diferenţială de forma:
dZ
  p x  (7.56)
dx
Înmulţind şi împărţind cu X = H = constant, primul membru al ecuaţiei
(7.56), aceasta se mai poate scrie:
d Z
H   px  (7.57)
dx H
Ţinând cont că Z/H = tg α = dz/dx, în care z = f(x) este ecuaţia ce
reprezintă curba descrisă de fir, rezultă:
d 2z p
2
 (7.58)
dx H
care este ecuaţia diferenţială a formei de echilibru a firului elastic întins. Se poate
recunoaşte identitatea de formă dintre (7.58) şi ecuaţia diferenţială a curbei
funiculare. În particular, sub acţiunea unor forţe concentrate, un fir în poziţia de
echilibru, ia forma poligonului funicular al încărcărilor.

7.13.2. FIRE SUSPENDATE ÎNTINSE ACŢIONATE

DE O ÎNCĂRCARE UNIFORM DISTRIBUITĂ
150
 În cazul firului întins, săgeata f este mică în comparaţie cu deschiderea (fig.
7.18) şi, pentru o încărcare uniform distribuită, prin integrarea de două ori a
ecuaţiei (7.51) se obţine forma deformată a firului, care este o parabolă:
px 2
z  C1 x  C 2 (7.52)
2H
Constantele C1 şi C2 se
determină din condiţiile de suspensie la
capete. Referitor la fig. 7.18, aceste
condiţii sunt:
x  0, z  0  C 2  0
pl h (7.53)
x  l , z  h  C1  
2H l
Fig. 7.18 Ecuaţia curbei funiculare devine:
2
 pl h  px
z  x  (7.54)
 2H l  2H
La mijlocul deschiderii ordonata z are valoarea
2
 l  pl h h
z     f  (7.55)
 2  8H 2 2
Panta la curba funiculară se obţine derivând (7.54):
dz pl h px
   (7.56)
dx 2 H l H
Derivata întâia se anulează la distanţa
l Hh
x0   (7.57)
2 pl
Derivata a doua fiind negativă, z ia valoarea maximă pentru abscisa x0:
pl 2 Hh 2 h
z max    (7.58)
8 H 2 pl 2 2
Dacă se cunoaşte x0 din (7.57), se poate deduce H:
pl  l
H   x0   (7.59)
h  2
În funcţie de raportul x0/l, pentru firele suspendate denivelate se disting trei
cazuri, care se pot defini în legătură cu relaţia (7.57), obţinându-se informaţii cu
privire la mărimea forţei H (fig. 7.19).
Lungimea firului suspendat se obţine prin integrarea elementului de arc
151
 2
2 2  dz 
ds  dx  dz  dx 1    
 dx 
2
l
 dz 
l
 1  dz  2 
 s 1    dx   1    dx (7.60)
0  dx  0 2  dx  
Înlocuind dz/dx cu expresia sa din (7.56) şi integrând se obţine:
 p 2l 2 h2   8 f 2 h2 
s  l 1     l 1  2  2  (7.61)
 24 H
2
2l 2   3l 2l 
În cazul firului întins forţa axială N se poate considera egală cu H, iar
tensiunile σ = H/A sunt aproximativ constante în lungul firului. Deformaţia elastică
a firului se poate calcula, prin urmare, cu relaţia:
Hs Hl  8 f 2 h 2 
s   1  2  2  (7.62)
EA EA  3l 2l 

x0
1
l
pl 2
H
2h

x0
 1
l
pl 2
H
2h

x0
1
l
pl 2
H
2h

Fig. 7.19

152
 Pentru punctele de suspensie la acelaşi nivel, rezultatele obţinute se
particularizează luând h = 0. De exemplu, din relaţia (7.61) se obţine lungimea s a
firului suspendat de capete la acelaşi nivel:
 8f 2 
s  l 1  2  (7.63)
 3l 
Din această expresie rezultă că lungimea firului, s, depinde de ordonata sa
maximă zmax = f. Prin diferenţierea relaţiei (7.63) se poate pune în evidenţă variaţia
lungimii s produsă de variaţia săgeţii şi reciproc,
16 f
ds  df (7.64)
3l
Această relaţie se poate folosi şi pentru variaţii finite ale mărimilor s şi f.
Astfel, la o creştere Δs a arcului datorită deformării elastice a firului se produce o
creştere a săgeţii Δf, care poate fi calculată după cum urmează:
3 l 3 l2 H  8 f 2 
f  s  1   (7.65)
16 f 16 f EA  3 l 2 
În mod analog se poate lua în considerare efectul temperaturii:
3 l 3 l 3 l2  8 f 2 
f  s t   t st   t 1   t (7.66)
16 f 16 f 16 f  3 l 2 
În general, Δf este o variaţie suficient de mică pentru ca să nu conducă la
variaţii importante ale lui H.

7.14. ELEMENTE STATIC NEDETERMINATE

SOLICITATE LA ÎNTINDERE-COMPRESIUNE

7.14.1 CONSIDERAŢII PRIVIND NEDETERMINAREA STATICĂ

Noţiunea de nedeterminare statică are un conţinut relativ complex, care în

continuare nu va fi în întregime analizat. Se fac anumite precizări referitoare la bare
(valabile într-o oarecare măsură şi în cazul sistemelor de bare). Un element (sau
sistem) este static determinat exterior dacă numărul de legături care îi asigură
echilibrul şi stabilitatea de corp rigid este minim. Numărul de legături minim pentru
un element este egal cu numărul gradelor de libertate ale acestuia considerat ca un
corp rigid, adică şase în spaţiu şi trei în plan şi, totodată, egal cu numărul ecuaţiilor
de echilibru static. În cazul mai multor elemente legate între ele (sisteme), asupra
numărului de legături ce se împart în reciproce şi exterioare, sunt necesare

153
consideraţii suplimentare, care nu vor fi făcute în această lucrare.
Un element sau sistem este static nedeterminat exterior, dacă are
legături în exces faţă de numărul minim necesar realizării echilibrului şi
stabilităţii de corp rigid.
Gradul de nedeterminare statică este dat de numărul legăturilor în exces.
Conform celor de mai sus, la elementele şi sistemele static determinate, forţele din
legături se pot determina numai cu ajutorul ecuaţiilor de echilibru static, în timp ce
pentru cele static nedeterminate, sunt necesare condiţii suplimentare pentru calculul
forţelor din legăturile în exces.
Un sistem este static nedeterminat interior, dacă cunoscând toate
forţele exterioare, inclusiv pe cele din reazeme, nu se pot determina eforturile
în oricare secţiune numai cu ajutorul ecuaţiilor de echilibru. Evident, nici la
sistemele static nedeterminate exterior nu se pot afla eforturile în orice secţiune,
decât după determinarea, în prealabil, a forţelor din reazemele suplimentare.
Un sistem static nedeterminat se poate transforma în static determinat
suprimând un număr de legături egal cu gradul de nedeterminare statică.
Suprimarea legăturilor se realizează prin înlăturarea unor reazeme şi înlocuirea lor
cu reacţiunile necunoscute, sau prin efectuarea unor secţionări simple şi
evidenţierea eforturilor corespunzătoare. Sistemul static determinat, astfel obţinut,
încărcat cu forţele date şi cele din legăturile suprimate, se numeşte sistem static
determinat asociat sau sistem de bază, echivalent cu sistemul primar (sistemul
iniţial static nedeterminat). Condiţiile de echivalenţă între cele două sisteme, primar
static nedeterminat şi asociat (de bază), se referă la faptul că deformarea lor trebuie
să fie identică.

7.14.2. CALCULUL SISTEMELOR STATIC NEDETERMINATE

SOLICITATE LA ÎNTINDERE-COMPRESIUNE

Se consideră o bară ca în fig. 7.20 a, solicitată la întindere de forţa P

aplicată în punctul C. Această bară se deformează şi secţiunile transversale se
deplasează; astfel, sectiunea C se deplasează cu uC = Pa/EA, aceeaşi deplasare
având şi secţiunea B (ca de altfel orice secţiune de pe tronsonul BC).

154
 Fig. 7.20

Dacă secţiunea B este împiedicată să se deplaseze (fig. 7.20 b), bara AB se

va deforma fără ca lungimea sa totală să se modifice. La situaţia din fig. 7.20 b se
poate ajunge plecând de la bara deformată din fig. 7.20 a, căreia i se aplică o forţă
X1 în capătul B, de modul astfel încât să se anuleze deplasarea uB(P) = uC(P) (se
presupune că se poate aplica suprapunerea efectelor). X1 rezultă din egalitatea:
X 1l Pa Pa
  X1  (7.67)
EA EA l
Cunoscând reacţiunea din B, se poate afla reacţiunea din A şi, de asemenea,
forţa axială (fig. 7.20 c).
În continuare se arată cum se poate face calculul unor sisteme static
nedeterminate solicitate la întindere.
Se consideră sistemul static nedeterminat
din fig. 7.21, alcătuit dintr-o bară rigidă AB,
articulată în A, suspendată de două bare elastic
deformabile în C şi D şi acţionată de o forţă P în
capătul B. Cele două bare 1 şi 2 pot fi privite ca
două reazeme simple, dar care se deformează.
Fig. 7.21 Sistemul este o dată static nedeterminat. Se vor prezenta
unele procedee de rezolvare.

a. Se studiază cele trei aspecte: static, geometric şi fizic.

Se secţionează barele 1 şi 2 şi se suprimă articulaţia din A (fig. 7.22 a),
după care se scriu ecuaţiile de echilibru static:

155
 X i  0  H A  0; Y i  0  V A  N1  N 2  P  0
(7.68)
M A  0  N 1  2 a  N 2  a  P  3a  0
Se analizează apoi configuraţia sistemului
deformat (fig. 7.22 b), din care rezultă u1  2u 2
Aspectul fizic este dat de legea lui Hooke
şi se poate scrie sub forma:
Nl N l
u1  1 , u 2  2 (7.70)
EA EA
Aspectele geometric şi fizic conduc la relaţia
N1 2 N 2

A1 A2
Remarcă. Pentru a se realiza un sistem de egală
Fig. 7.22 rezistenţă,
trebuie să existe egalitatea N1/A1 = N2/A2. Întrucât această relaţie şi relaţia (7.71)
nu pot exista simultan, sistemul staticnedeterminat considerat nu se poate realiza de
egală rezistenţă. De altfel se menţionează, fără a demonstra aici, că sistemele static
nedeterminate nu se pot realiza de egală rezistenţă, decât în cazuri particulare de
alcătuire şi încărcare.
Din cele trei grupe de ecuaţii, în ipoteza A1 = A2 =A, rezultă:
6 3
N 1  P, N 2  P (7.72)
5 5
Având forţele axiale se pot scrie imediat tensiunile.

b. Dacă se consideră ca necunoscute deplasările, se pot exprima forţele

axiale din barele 1 şi 2 în raport cu deplasările u1 şi u2:
EA EA EA u1
N1  u1 , N 2  u2   (7.73)
l l l 2
Introducând în ecuaţiile de echilibru se obţin:
6 Pl 3 Pl
u1  , u2  (7.74)
5 EA 5 EA
şi ţinând cont de (7.73) rezultă valorile eforturilor din (7.72).

156
 c. Se poate asocia sistemului dat unul static
determinat obţinut, de exemplu, prin secţionarea
barei 1 şi introducând în loc forţa axială N1 = X1 ca
necunoscută (fig. 7.23). Pentru ca sistemul asociat
static determinat, încărcat cu forţa dată P şi cu forţa
X1 necunoscută, să fie echivalent cu cel static
Fig. 7.23 nedeterminat trebuie ca deplasarea sa pe direcţia X1
dată de forţa P şi de efortul necunoscut X1 din bara 1 să fie X1l/EA. Deci
Xl
u C P   u C  X 1   1 (7.75)
EA
sau
Xl
u1P  u11 X 1  1 (7.76)
EA
S-au făcut notaţiile uC(P) = u1P, uC(X1) = u11; u11 este deplasarea pe direcţia
lui X1 dată de o forţă unitate aplicată pe suportul forţei X1. Sistemul static
determinat asociat se încarcă cu forţa P şi se determină u1P (fig. 7.24 a), şi apoi cu
forţa unitate pe direcţia lui X1, obţinându-se u11 (fig. 7.24 b).
Se determină forţa axială în bara 2 dată de P din ecuaţia:
N 2 P  a  P  3a  0  N 2 P  3P
Se deduce imediat că:
3Pl 6 Pl
u1P  2u 2 P  2 
EA EA
Analog se determină forţa axială din bara 2, dată de forţa unitate aplicată pe
direcţia barei 1:
N 21 a  1  2a  0  N 21  2 .
Din fig. 7.24 b rezultă:
2l 4l
u11  2u 21  2 
EA EA
Semnele corespund convenţiilor cunoscute:
forţa este pozitivă când este de întindere şi negativă
când este de compresiune; la deplasări, pentru
lungire s-a luat semnul plus, iar pentru scurtare
semnul minus.
Introducând u1P şi u11 în ecuaţia (7.76) se
obţine:

157
 6 Pl 4l l
 X1  X1
EA EA EA
Fig. 7.24 din care rezultă X1 = 6P/5.
Ultima rezolvare este mai laborioasă, dar mai generală.

7.14.3. VARIAŢII DE TEMPERATURĂ

Sub acţiunea temperaturii o bară îşi modifică lungimea, dilatându-se sau

contractându-se după cum temperatura creşte sau scade. La o bară de lungime l,
modificarea lungimii va fi:
lt  u t   t l t1  t 0  (7.77)
unde αt este coeficientul de dilatare liniară a materialului, având ca semnificaţie
modificarea unităţii de lungime la o variaţie de temperatură egală cu un grad, iar Δt
= t1-t0 - variaţia uniformă a temperaturii. Dacă deplasările sunt împiedicate sau
constrânse, barele nu-şi mai modifică liber lungimea şi în ele apar eforturi.
a. O bară blocată la ambele capete (fig. 7.25 a) nu-şi modifică lungimea la
variaţii de temperatură şi, în consecinţă, în ea vor lua naştere eforturi.

Fig. 7.25

Pentru a determina eforturile datorită temperaturii, se poate imagina că bara

are un capăt liber (este deci static determinată) şi, de exemplu, la o creştere a
temperaturii Δt = t1-t0, se lungeşte cu ut (fig. 7.25 b). Deoarece în realitate capătul
barei nu este liber, va trebui anulată deplasarea cauzată de creşterea temperaturii cu
ajutorul unei forţe X1 (fig. 7.25 c), care să producă o deplasare de sens contrar
u(X1) = ut:
Xl
u  X 1   1  u t   t lt (7.78)
EA
de unde rezultă:
X 1  EA t t a);   E t t b) (7.79)
În cazul considerat, eforturile din temperatură (fig. 7.25 d) nu depind de
lungimea barei, iar tensiunile nici de secţiune.
158
 b. O bară rigidă AB este suspendată de două bare flexibile, 1 şi 2, şi
rezemată în C (fig. 7.26 a). La o creştere a temperaturii Δt, sistemul se deformează
şi, fiind static nedeterminat, în barele 1 şi 2 vor apare eforturi. Ecuaţiile de echilibru
se scriu (fig. 7.26 b):
N 1  N 2  RC  0, N 1  2a  N 2  a  0 (7.80)

Fig. 7.26

Din a doua ecuaţie de echilibru rezultă 2N1 = N2. Configuraţia sistemului

deformat conduce la relaţia:
u1  2u 2 (7.81)
Barele 1 şi 2 se vor lungi datorită creşterii de temperatură şi se vor scurta
datorită forţelor axiale care apar în ele şi care au fost presupuse de compresiune.
Prin urmare,
Nl N l
u1   t lt  1 a), u 2   t lt  2 b) (7.82)
EA EA
Relaţiile scrise permit să se determine N1 şi N2:
EA t t 2 EA t t
N1  , N2  (7.83)
3 3
Deplasările u1 şi u2 vor fi:
2 1
u1   t l  t , u 2   t l  t (7.84)
3 3
Se constată că la sistemul studiat, deplasările datorită temperaturii nu
depind de rigiditatea secţiunii EA. Tensiunile date de variaţia temperaturii vor fi
E t t 2 E t t
1  , 2  (7.85)
3 3
şi nu depind de ariile secţiunilor.

159
 7.14.4. EFORTURI INIŢIALE LA ÎNTINDERE-COMPRESIUNE

În barele solicitate la întindere, se pot introduce tensiuni de compresiune

folosind un procedeu de precomprimare. Se discută unele aspecte ale
precomprimării barelor metalice cu ajutorul unor elemente, tot metalice, cu limite
de elasticitate ridicate, dar cu acelaşi modul de elasticitate.

a. O bară din oţel de înaltă rezistenţă ce trece, de exemplu, prin axa unei
bare de oţel moale, având secţiunea tubulară, este întinsă cu un efort oarecare N0.
Bara preîntinsă din oţel de înaltă rezistenţă se blochează în capetele barei de oţel
moale. Se realizează un proces de transfer, astfel că bara din oţel moale este
comprimată. Fenomenul real la realizarea transferului are loc cu pierderi de efort,
care vor fi ignorate în continuare. În final, efortul de compresiune din bara de oţel
moale, N2, şi cel de întindere din bara de oţel de înaltă rezistenţă, N1, sunt egale
(fig. 7.27 a):
N p1  N p 2 sau N 1  N 2   p1 A1   p 2 A2 (7.86)
Rezultă că:
A
 p 2  1  p1  12 p1 (7.87)
A2

Fig. 7.27

De asemenea, din legea lui Hooke, ţinând cont că modulul de elasticitate

este acelaşi, se obţine:
 p 2  12  p 2 (7.88)
Pentru a determina efectiv eforturile N1 = N2 se analizează configuraţia
deformaţiilor.
Se presupune că un capăt al barei precomprimate este fix (fig. 7.27 b). Bara
de înaltă rezistenţă de lungime l0, se întinde cu cantitatea u0, se blochează pe

160
capătul barei din oţel moale şi se eliberează de efort. După realizarea transferului,
bara preîntinsă rămâne cu deplasarea u1, iar cea din oţel moale se scurtează cu u2,
asfel că există egalitatea:
u 0  u1  u 2 (7.89)
sau, după exprimarea deplasărilor prin eforturi:
N 0 l N 1l N 2 l
    0  1   2 (7.90)
EA1 EA1 EA2
Întrucât N1 = N2 rezultă
N0
N 0  N 1 1  12   N 1  (7.91)
1  12
De asemenea, se deduce imediat că:
0  
 0   1 1   12 ,  1  ,  2   12 0 (7.92)
1   12 1  12
Dacă acest sistem este în continuare solicitat cu o forţă axială de întindere
N, deformaţiile specifice liniare şi tensiunile într-o secţiune transversală vor fi
aceleaşi, N/A, unde A = A1+A2.
Tensiunile date de N şi cele din pretensionare se sumează obţinându-se:
0 N   N
1   ,  2   12 0  (7.93)
1  12 A 1  12 A

b. Sistemul static nedeterminat din fig. 7.28 se realizează cu o stare de

tensiuni iniţială, anume bara 1 se preîntinde cu cantitatea u0 şi se blochează, apoi se
prinde articulat bara rigidă AB de bara 2 şi de bara 1. Prin deblocarea barei
preîntinse 1 se produce transferul (sistemul realizează o formă de echilibru
deformată cu bara rigidă AB în poziţia AB').

Fig. 7.28
Pentru a determina starea de eforturi din sistem se studiază aspectele static,
geometric şi fizic.
161
 Aspectul static:
N 10 a  N 20 2a  0 (7.94)
Aspectul geometric:
u 0  u10 u 20
 (7.95)
a 2a
Aspectul fizic:
EA EA EA
N 10  u10 , N 20   u 20    2u 0  u10  (7.96)
l l l
Eforturile N10 şi N20 se introduc în aspectul static rezultând
4 2
u10  u 0 , u 20  u 0 (7.97)
5 5
şi revenind la aceste eforturi se obţine:
4 EA 4 2 EA 2
N 10  u 0  EA 0 , N 20   u 0   EA 0 (7.98)
5 l 5 5 l 5
În continuare, în capătul B' al barei rigide se aplică o forţă P şi bara AB'
trece în poziţia AB''. Barele 1 şi 2 se vor deforma cu u1 şi respectiv u2. Exprimând
cele trei aspecte (static, geometric şi fizic), ca şi la paragraful 7.14.2, se obţin
forţele axiale N 1' şi N 2' , anume
3 6
N 1'  P, N 2'  P (7.99)
5 5
Eforturile finale din barele 1 şi 2 se obţin prin suprapunerea efectelor:
4 EA 3 4 3
N 1  N 10  N 1'  u 0  P  EA 0  P
5 l 5 5 5
(7.100)
' 2 EA 6 2 6
N 2  N 20  N 2   u 0  P   EA 0  P
5 l 5 5 5
Dacă se introduc eforturi iniţiale, este totdeauna posibil să se realizeze
un sistem de egală rezistenţă; pentru aceasta trebuie să existe egalitatea N1 = N2.
Din această egalitate se deduc u0, respectiv ε0, corespunzătoare sistemului de egală
rezistenţă şi anume:
1 Pl 1 P
u0  , 0  (7.101)
2 EA 2 EA
Calculând N1 şi N2 cu ε0 astfel determinat, rezultă N1 = N2 = P şi σ1 = σ2 = P/A.
Pentru secţiuni diferite ale barelor 1 şi 2 se pot determina, de asemenea, u0
respectiv ε0, corespunzătoare sistemului de egală rezistenţă.

162