TRECUTUL

PREZENT
Evreii din România:
istorie, memorie, reprezentare
COLECȚIA MINORITĂȚI

COORDONATORI SERIE:
BOKOR
HORVÁTHZSUZSA
ISTVÁN
HORVÁTH ISTVÁN
IULIA HOSSU
TRECUTUL
PREZENT
Evreii din România:
istorie, memorie,
reprezentare

EDITORI:
ANCA FILIPOVICI
ATTILA GIDÓ

INSTITUTUL PENTRU
STUDIEREA PROBLEMELOR
MINORITĂŢILOR NAŢIONALE

CLUJ-NAPOCA • 2018
Lector:
Lucian Nastasă-Kovács, profesor univ. dr., cercetător în cadrul Academiei Române.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Trecutul prezent : evreii din România : istorie, memorie, reprezentare /
ed.: Anca Filipovici, Attila Gidó. - Cluj-Napoca : Editura Institutului
pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, 2018
    Index
    ISBN 978-606-8377-56-8
I. Filipovici, Anca (ed.)
II. Gidó Attila (ed.)
94

Corectură: Anca Sârbu

Design şi copertă: Könczey Elemér, IDEA Plus
Tehnoredactare: Tipoteka Labs
Tipar: IDEA Design & Print, Cluj-Napoca

© Imaginea de pe copertă: Strada Ștefan cel Mare, târgul Roman, secolul al XIX-lea.
Arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, Federaţia Comunităţilor
Evreieşti din România (ACSIER).

© Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale

Opiniile exprimate în textul de faţă aparţin autorilor şi ele nu reflectă în mod

obligatoriu punctul de vedere al ISPMN şi al Guvernului României.
 Cuprins

CUPRINS

Anca Filipovici, Attila Gidó

Cuvânt-înainte 7

Lucian Nastasă-Kovács
Prefaţă 11

Ladislau Gyémánt
Evoluţia demografică a populaţiei evreieşti 19

Ladislau Gyémánt
Istoria evreilor până la crearea României Mari 26

Carol Iancu
Evreii în România interbelică (1919–1940) 51

Camelia Crăciun
Intelectualitatea evreiască de limbă română
în perioada interbelică: între aculturare, integrare şi asimilare 71

Zoltán Tibori Szabó
Evreii din Transilvania de Nord
şi drama Holocaustului (1940-1944) 82

Lya Benjamin
Politica antievreiască a regimului Antonescu 1940–1944
(Cu referire la evreii din Vechiul Regat şi sudul Transilvaniei) 110

Anca Tudorancea (Ciuciu)
Reprezentarea Holocaustului prin imagine. Anul 1941. Coduri 136

Natalia Lazăr
Evreii din România în perioada comunistă 147

Liviu Rotman
Viaţa evreiască în perioada postcomunistă 176

| 5 |
Michael Shafir
Antisemitismul şi negaţionismul post-1989:
clasificări, exemplificări 198

Alexandru Florian
Memoria publică a Holocaustului în postcomunism 223

Diana Dumitru
Pagini din memoria Holocaustului.
Atitudini faţă de evrei în Basarabia şi Transnistria în 1941-1944 231

Lista autorilor 255

Rezumat 257

Abstract 258

Indice de nume 259

Anexă foto 270

 Cuvânt-înainte

Cuvânt-înainte

Trecutul prezent. Evreii din România, istorie, memorie, reprezentare se in-

tegrează în direcţiile de cercetare complexă iniţiate şi coordonate de ISPMN,
legate de istoria, cultura şi procesele identitare ale minorităţilor naţionale din
România. Pe lângă explorările interdisciplinare, institutul a implementat pro-
iecte de sistematizare a unui cadastru online al instituţiilor minorităţilor, de
evaluare a producţiei media dedicate acestora sau de realizare a unor cronolo-
gii istorice ale comunităţilor, oferind atât o bază de studiu pentru cercetători,
cât şi o perspectivă diacronică asupra existenţei şi activităţii minorităţilor în
spaţiul românesc.
În continuarea acestor demersuri, noua Colecţie Minorităţi a Editurii ISPMN
propune cititorilor o serie de volume care să conţină, pentru fiecare minoritate
naţională, o paletă cât mai comprehensivă de date şi analize asupra dinamicii
identitare. În acest sens, perspectiva istorică utilizată formează cadrul unor
interpretări tematice mai vaste, corelate cu situaţia actuală a minorităţilor din
România, dar şi cu eventuale perspective ale viitorului legate mai ales de recru-
descenţa unor manifestări sociopolitice extremiste cu impact asupra relaţiilor
interetnice.
Volumul de faţă plasează sub reflector parcursul istoric al minorităţii evre-
ieşti, implicând chei de lectură ce conectează fenomene mai largi – emanci-
parea, naţionalismul sau antisemitismul modern. Astfel, în România Vechiului
Regat, naşterea „problemei evreieşti” s-a juxtapus cu imperativele emancipării
politice, care iau amploare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De altfel,
este secolul în care emanciparea devenise eticheta luptei politice pentru trans-
punerea egalităţii în drepturi între cetăţeni sau între diverse grupuri sociale,
fenomenul nefiind aşadar unul specific doar istoriei evreilor. Trasând evoluţia
conceptului, literatura de specialitate indică faptul că emanciparea oricărui
grup a înregistrat permanent stagnări şi regrese1. Şi în vestul Europei antebeli-
ce se înregistrează tendinţe de îngrădire a drepturilor evreilor deja emancipaţi
în primele decenii ale anilor 1800, identificate prin limitarea accesului în anu-
mite ramuri profesionale sau învăţământ. Situaţia se va reproduce în spaţiul
românesc, cu deosebirea accentuată a faptului că aici emanciparea s-a acordat
mult mai dificil şi tardiv, abia după semnarea Tratatului minorităţilor, în 1919,
urmată de transpunerea acestor prevederi în Constituţia din 1923. În Europa
modernă, evoluţia problemei evreieşti s-a perpetuat şi după formarea state-
lor-naţiune, culminând cu politicile rasiale ale dictaturilor de dreapta, ceea
ce a indicat că victoria politică obţinută prin emancipare a fost de moment.
Astfel de fenomene confirmă de fapt ipoteza conform căreia contextul social-
economic din orice spaţiu furnizează permanent noi argumente ce implică re-

1 Reinhart Koselleck, Conceptele şi istoriile lor, Editura Art, Bucureşti, 2009, p. 169.

| 7 |
TRECUTUL PREZENT. EVREII DIN ROMÂNIA: ISTORIE, MEMORIE, REPREZENTARE

gresul emancipării2. Statul naţional român a manifestat un interes scăzut pen-

tru asimilarea populaţiei evreieşti emancipate, preferând în general varianta
dominării celorlalte grupuri etnice. În aceste condiţii, comunitatea evreiască
şi-a promovat un profil etnico-religios bine delimitat, adoptând eventual un
anumit grad de aculturare faţă de societatea majoritară. La cele de mai sus se
adaugă puternica amprentă religioasă care a favorizat perceperea evreimii din
România ca indicator absolut al alterităţii, în cadrul unei mentalităţi româneşti
care distingea în termeni decisivi elementele creştine de cele necreştine. Iden-
tificarea evreului local cu străinul infidel patriei a fost preluată şi întreţinută
permanent în discursul politic ultranaţionalist interbelic, fundamentând ulte-
rior transformarea antisemitismului popular în politică oficială de stat.
Naţionalismul românesc este generat aşadar de modul în care s-a conjugat
ideea de corp al naţiunii cu integrarea alogenului, situaţie problematică mai
ales după 1918, când „comunitatea imaginată”3 a vizat exclusiv elementul et-
nic majoritar, într-o societate cu un caracter profund multietnic. România mo-
dernă corespunde de altfel unor traiectorii central şi est-europene comune ale
vremii, fiind un stat tânăr, creat ca urmare a unor mişcări de tip naţionalist, ale
căror rezultate, concretizate într-o formaţiune teritorial-statală nouă, au dat
naştere altor mutaţii naţionaliste. Cu alte cuvinte, statul unificat prin alipirea
provinciilor istorice a fost rezultatul imperativelor autodeterminării, dar ca-
racterul neomogen al populaţiei din provinciile prinse în malaxorul unificării
şi al românizării a ridicat apoi problema unui naţionalism intern, manifestat
faţă de propriile minorităţi naţionale. Pornind de la această componenţă mul-
tietnică, evoluţia statului naţional român se circumscrie modelului relaţiilor
triadice, proiectat de Rogers Brubaker pentru statele apărute după Primul Răz-
boi Mondial4. De la politicile culturale şi educaţionale, la organizarea apara-
tului administrativ şi legislativ, România s-a manifestat ca stat naţionalizator
„incomplet”, în care elementul naţional românesc trebuia să prevaleze asupra
celorlalte etnii într-o manieră recuperatoare, şi într-un mod distinct faţă de
noţiunea unitară de cetăţenie5. Eforturile de implementare a monopolului ab-
solut s-au lovit de concurenţa internă determinată de prezenţa unor minori-
tăţi cu un grad ridicat de urbanizare şi educaţie, mai ales în noile provincii.
Dacă pentru cazul minorităţilor maghiară şi germană – cele mai numeroase –,
existenţa şi eventual intervenţia statului de origine validează modelul triadic,
pentru minoritatea evreiască, problema se pune diferit. Până la 1948, evreii
nu au avut un stat naţional la care să se raporteze. Drepturile lor au fost pro-
movate eventual de organizaţii internaţionale, promotoare ale unui lobby pro-
evreiesc contestat în statul gazdă. Evreii au avut însă conştiinţa unei minorităţi
revendicând drepturile specifice, asumându-şi totodată cetăţenia pe care au

2 Ibidem, p. 170.
3 Benedict Anderson, Comunităţi imaginate. Reflecţii asupra originii şi răspândirii naţio­
nalismului, Editura Integral, Bucureşti, 2000, pp. 11-13.
4 Rogers Brubaker, Nationalism reframed. Nationhood and the national question in the
New Europe, Cambridge University Press, 1996, p. 4.
5 Ibidem, p. 5.

| 8 |
 Cuvânt-înainte

dobândit-o atât de anevoios. Prezenţa consistentă – dar departe de a fi exclu-

sivă – în economie, industrie, comerţ, profesii liberale, învăţământ superior,
în România, ca şi în restul Europei, a alimentat însă politicile de naţionalizare
pentru a acorda prioritate naţiunii centrale. Profilul distinct al acestei comu-
nităţi provine, aşadar, din acest set de condiţionări. În conexiune directă cu
implicaţiile naţionalismului, cartea poate fi lecturată şi din perspectiva mani-
festării antisemitismului autohton, instrumentalizat politic încă din secolul al
XIX-lea, implementat sistematic în perioada dictaturilor de dreapta, latent în
comunism şi reinventat ca negaţionism în postcomunism.
România a cunoscut, în istoria sa de până la finalul celui de-al Doilea Război
Mondial, configuraţii teritoriale şi politice distincte, marcate de graniţele care
s-au extins ori s-au restrâns, prin provinciile care au fost ataşate sau desprinse
din corpul ţării. Din acest motiv, studiile din volum care trasează istoria evre-
ilor până la instaurarea regimului comunist sunt structurate defalcat pe pro-
vinciile istorice, urmărind – în măsura în care a fost posibil – particularităţile
comunităţilor evreieşti din Transilvania, Ţările Române, Bucovina sau Basara-
bia. Apartenenţa la o provincie sau alta a conferit nu doar o imagine distinctă a
comunităţilor, ceea ce a potenţat caracterul eteroclit al minorităţii în România
Mare, dar şi destine diferite. Evoluţia minorităţii evreieşti din România este,
din această perspectivă, un complex de istorii cu traiectorii comune şi rupturi,
reliefând totodată şi dinamica alertă a secolelor XIX–XX. Dispuse cronologic,
studiile din volum urmăresc mutaţiile ce au loc în jurul unor borne importan-
te, precum Primul Război Mondial şi unirea de la 1918, Holocaustul şi cel de-al
Doilea Război Mondial, regimul comunist şi istoria recentă.
Un spaţiu deosebit a fost alocat cercetărilor pe tema Holocaustului, redând
distinct situaţia evreilor din nordul Transilvaniei sub regim horthyst, dar şi
politicile rasiale româneşti şi efectele acestora în Transilvania de Sud şi Vechiul
Regat. Holocaustul din Transnistria este abordat din perspectiva mărturiilor
supravieţuitorilor. Situaţia din această provincie a fost bine documentată în
ultimul deceniu şi au fost publicate analize importante care pot oferi o imagi-
ne clară asupra soartei evreilor din teritoriile sub administraţie românească
între 1941-19446. Am avut în vedere şi modul în care evenimentele tragice ale
acelor ani care au decimat comunitatea evreiască sunt receptate astăzi, consta-
tând că după mai bine de 70 de ani, Holocaustul este integrat şi asumat doar
parţial, memoria istoriei fiind alterată de negaţionism şi antisemitism, conju-
gate cu eforturi de reabilitare a unora dintre cei implicaţi în mecanismul statal
totalitar din acei ani. Într-o prelegere din 6 octombrie 2017 („The Holocaust:
Comprehending the Incomprehensible”) a istoricului Randolph L. Braham la
Cluj – el însuşi supravieţuitor al Holocaustului – s-a reiterat faptul că acest feno-

6 Amintim aici doar publicaţiile recent apărute: Diana Dumitru, The State, Antisemi-
tism, and Collaboration in the Holocaust. The Borderlands of Romania and the Soviet
Union, Cambridge University Press, New York, 2016; Simon Geissbühler (ed.), Roma-
nia and the Holocaust. Events, Contexts, Aftermath, Ibidem-Verlag, Stuttgart, 2016;
Vladimir Solonari, Purificarea naţiunii. Dislocări forţate de populaţie şi epurări etnice
în România lui Ion Antonescu, 1940–1944, Editura Polirom, Iaşi, 2015.

| 9 |
TRECUTUL PREZENT. EVREII DIN ROMÂNIA: ISTORIE, MEMORIE, REPREZENTARE

men tragic rămâne unul inexplicabil. Cu atât mai mult, trecutul acelei perioade
tulburi, cu toate tarele sale, ar trebui integrat istoriei. De înţelegerea acestuia
ţine apoi şi clarificarea evoluţiei comunităţii în timpul următoarei perioade
totalitare comuniste.
Dintr-o populaţie care atingea, în perioada interbelică 750 000 de persoane,
fiind al 3-lea grup etnic după maghiari şi germani, astăzi minoritatea evreias-
că numără în jur de 3 000 de suflete, situaţie caracteristică, de altfel, întregii
Europe. Cu toate acestea, într-o anumită măsură, se poate spune că evreii sunt
„cei mai prezenţi dintre cei absenţi”, prin eforturile de păstrare şi reproducere
a memoriei şi istoriei, datorate unei pleiade de cercetători evrei şi ne-evrei.
Studiile din volum contextualizează şi dezvoltă cronologic şi tematic principa-
lele etape din existenţa minorităţii evreieşti, autorii contribuind cu texte care
pun în valoare cercetările îndelungate pe care le-au întreprins în aria lor de
activitate. Demersul nostru s-a bazat pe concertarea acestor eforturi în intenţia
articulării unui ghid istoric sintetic, coerent, acompaniat de analize care să fa-
ciliteze înţelegerea evoluţiei şi destinului minorităţii evreieşti locale.
Speranţa editorilor este ca acest volum să acopere măcar o parte din go-
lul existent în istoriografia românească. Ne referim aici la lipsa cvasitotală a
unor sinteze moderne care să confere o perspectivă generică a istoriei evreilor
din România, incluzând toate perioadele şi provinciile istorice7. Până acum,
s-au publicat istorii locale şi regionale, aşa cum există şi lucrări care au în ve-
dere anumite perioade, momente de criză, de primejdie. Caracterul eterogen
al comunităţii (al comunităţilor, de fapt) evreieşti din România, existenţa mai
multor istorii (a evreilor din Regat, Transilvania, Banat etc.), precum şi diversi-
tatea surselor documentare constituie doar o parte din acele circumstanţe care
descurajează elaborarea unor sinteze pe această temă. Astfel, volumul de faţă
încearcă o deschidere de perspectivă către o sinteză modernă a istoriei evreilor
din România.
Specialiştilor care au colaborat la realizarea acestui volum le adresăm mul­
ţumirile noastre pentru generozitatea intelectuală de a contribui la acest liant
istoriografic între trecut şi prezent. Mulţumim, de asemenea, Centrului pentru
Studiul Istoriei Evreilor din România care ne-a pus la dispoziţie, prin dr. Anca
Tudorancea, colecţia de fotografii care însoţeşte în anexă acest volum.

Anca Filipovici
Attila Gidó

7 Constituie excepţii cele patru volume publicate în limba ebraică şi engleză de către
Centrul „Goldstein-Goren”, precum şi monografia apărută la Editura Hasefer în
2004: Paul Cernovodeanu (ed.), The History of the Jews in Romania, vol. 1: From its
Beginnings to the Nineteenth Century; Liviu Rotman, Carol Iancu (eds.), vol. 2: The
Nineteenth Century; Liviu Rotman, Raphael Vago (eds.), vol. 3: Between the Two World
Wars; Liviu Rotman (ed.), vol. 4: The Communist Era untill 1965, Goldstein-Goren
Diaspora Research Center, Tel Aviv University, 2005; Nicolae Cajal, Hary Kuller (eds.),
Contribuţia evreilor din România la cultură şi civilizaţie, ediţia a 2-a, Editura Hasefer,
Bucureşti, 2004.

| 10 |