Impactul activității turistice asupra

mediului din Delta Dunării

Profesor coordonator: Student:

Conf.Univ.Dr. Elena Toma Mihai-Cristian Stănilă

 REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Delta Dunării, aflată în mare parte în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, este a
doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării îşi trage apele
din masivul Pădurea Neagră, de sub vârful Kandel din Germania, prin cele două pâraie, Brigah,
la 920 m şi Brege la 1000 m altitudine ce se unesc lângă localitatea Donaueschingen- Dunarea
are un bazin de recepţie de 817 mii km², care este de 3,4 ori mai mare decât suprafaţa României,
reprezentând cam a 12- a parte din suprafaţa Europei (10 050 mii km²).

Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, fiind clasificată ca

rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională
a IUCN.

Cu o suprafaţă de 3.446 km2, Delta Dunării include atât suprafeţe de uscat (circa 15% din
suprafaţă la un nivel normal al celor trei braţe ale Dunării, ce au transformat- o şi o străbat) şi
terenuri mlăştinoase cu lacuri şi gârle.

Braţele principale ale Dunării - Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe - rezultate din separarea
apelor Dunării la Ceatalul Izmail (Chilia în braţul Chilia, braţul Tulcea, acesta din urma
bifurcându-se la Ceatalul Sf. Gheorghe în Sulina şi braţul Sf. Gheorghe).

CAILE DE COMUNICATIE
Pe calea aerului, Delta Dunarii este accesibila de la aeroportul international “Mihail
Kogalniceanu” din Constanta care este situat la 70 de km de Tulcea. Pe calea ferata, delta este
accesibila pe tronsonul: Bucuresti-Medgidia-Tulcea, iar pe sosea, pe drumurile nationale
Constanta-Babadag-Tulcea, Bucuresti-Braila-Tulcea, Bucuresti-Giurgeni-Tulcea. Delta este
accesibila de asemenea cu vaporul pe Dunare si pe canale.

RESURSE NATURALE/ANTROPICE
Particularitatile cadrului natural, climatul bland, precum si celelalte conditii de mediu au
determinat dezvoltarea unei flore si faune variate, fara comparatie in restul Europei care
constituie de fapt atractia majora a acestei zone. Marea varietate si bogatie de specii din avifauna
a facut ca delta sa fie cunoscuta de turisti ca un “paradis al pasarilor”. O insemnatate deosebita o
are valoarea cinegetica a unora dintre pasari si mamifere care traiesc aici precum si bogatia
faunei piscicole.

Vegetatia naturala ocupa o suprafata de circa 3000 km² (aproximativ 68%) din suprafata
deltei, padurile 2%, pasunile naturale circa 9% si stufariile 57%. Restul
suprafetei este reprezentat de luciurile de apa 26%, terenurile arabile 3% si celelalte terenuri
3%. Elementul dominant in vegetatia deltei il constituie stufariile formate din stuf omogen si stuf
in amestec cu alte plante de balta- papura, feriga de balta, pipirigul, rogozul. Din suprafata de
stuf omogen 300 km² sunt ocupate cu stuf dezvoltat pe plaur plutitor, o formatiune vegetala
specifica deltei, formata dintr-o aglomerare de rizomi de radacini de stuf si alte cateva plante ca:
feriga de balta tataneasa, jalesul, lasniciorul, cupa vacii, izma broastei, rachitanul, diferite specii
de rogoz care formeaza o pasla groasa uneori de 90-100m ce pluteste la suprafata apei. Pentru
unele animale-iepuri, vulpi, plaurul constituie un loc de refugiu la inundatiile mari, iar pentru
altele, vidra, nurca, mistretul, cainele enot, nevastuica, pisica salbatica el este un adapost
permanent. Pe plaur ca si in stufaris, isi fac cuibul o sumedenie de pasari dintre cele mai
numeroase sunt ratele: rata mare, rata pestrita, rata sulitar, rata cu ciuf, rata cu cap brun, gasca de
vara, pelicanii, lopatarii, egretele, tiganusii, starcii albi, starcii cenusii, starcii de noapte, starcii
purpurii, buhai de balta, cormoranii pitici.

Fauna deltei este alcatuita dintr-o mare varietate de specii, astfel intalnim animale terestre
care sunt legate de apa prin modul lor de viata, animale care isi cauta hrana in apa sau pe uscat,
animale care sunt strans legate de zona inundabila, animale acvatice si altele. Dintre speciile de
uscat enumeram: cerbul, capriorul, iepurele, vulpea, dihorul de stepa, dihorul patat, bursucul, iar
lista speciilor de mamifere include: vidra, nurca, hermina, nevastuica, mistretul, pisica salbatica,
bizamul si cainele enot, multe dintre specii fiind foarte importante din punct de vedere cinegetic.
Exista si specii considerate raritati pentru Delta Dunarii: nutria- originara din America de Sud si
crescuta la noi fie numai in captivitate, fie lansata in libertate in zona localitatii Caraorman in
anul 1971. Dar adevaratii stapani ai deltei sunt pasarile. In stufarisuri, pe grinduri, in zavoaie
traieste o populatie inaripata formata din 327 de specii, din care cuibaresc in delta 218 specii si
sunt in trecere spre alte tinuturi 109 specii. Pasarile acvatice sunt reprezentate prin 141 specii,
din care cuibaresc in delta 81 specii si trec in pasaj 60 de specii. Originea diferita a acestor specii
este de mai multe tipuri: mediteranean, mongol, siberian, european, transpolearctic, chinez,
arctic, face ca Delta Dunarii sa fie considerata sub raport ornitogeografic drept una dintre cele
mai interesante delte ale lumii.

FORMELE TURISMULUI DE DELTA

În cadrul concepţiei de organizare a turismului de deltă şi ţinând seama de motivaţiile
turistice principale, de necesitatea creşterii eficienţei economice a acestei activităţi şi de păstrarea
echilibrului ecologic, oferta turistică a acestei zone a fost orientată spre următoarele forme de
turism1:

Turismul de cunoaştere este forma particulară practicată şi care va continua să deţină

ponderea principală în fluxul turistic, vizitatorii căutând să cunoască într-un timp scurt
frumuseţile naturii deltei, locurile şi oamenii, din această zonă, istoria şi obiceiurile lor. În acest
sens, sunt organizate excursii scurte pentru vizitarea deltei cu durata de una, două sau mai multe
zile cu turişti români şi străini la odihnă în staţiunile de pe litoral sau cu cei ce se deplasează la
Tulcea cu diverse mijloace de transport, astfel:

1
 Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de o zi cuprind la început vizitarea Muzeului
„Delta Dunării” Tulcea şi apoi cu vasul, vizitarea unor canale, lacuri şi locuri pitoreşti ale deltei,
pentru formarea unei imagini asupra acestui mediu de viaţă cu totul original. Excursiile cu
hidrobuzele sunt foarte interesante pentru că au plecări şi din satul Murighiol, întrucât din
această localitate se pătrunde pe canalele, gârlele şi pe lacurile deltei, pe trasee mult mai scurte,
permiţând vizitarea unui sector mult mai pitoresc decât cel prezentat în excursiile cu plecarea din
Tulcea şi fără a parcurge de două ori canalul Sulina.

Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de două zile care cuprind întâi vizitarea
Muzeului „Delta Dunării” Tulcea şi apoi vizitarea unor locuri pitoreşti din deltă, plimbări cu
bărcile pe canalele şi gârlele din jurul locurilor de cazare.

Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de mai multe zile permit cunoaşterea mai intimă
a acestei zone.

Turismul de odihnă, promovat în localităţile din Delta Dunării şi de pe litoralul Mării

Negre, este foarte mult preferat de turişti, în special de români, datorită condiţiilor naturale pe
care le oferă zona. Această formă de turism nu este coordonată de organizaţiile de turism, din
care cauză nu se poate face nici o înregistrare riguroasă a turiştilor. Cazarea se face în hoteluri,
popasuri turistice, pensiuni şi la localnici. Pentru accesul turiştilor în localităţile preferate se
utilizează în special navele rapide, iar pentru navigaţia pe canale şi lacuri se folosesc bărcile
proprii ale localnicilor.

Localităţile de pe litoralul Mării Negre, în delta maritimă, oferă turiştilor atât posibilitatea
unei cure heliomarine, cât şi vizitarea mai lesnicioasă a deltei.

Turismul balneo-medical se realizează prin valorificarea însuşirilor curative ale

nămolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate în special pentru reumatismele cronice.

Turismul sportiv este cel care conferă specificul activităţilor turistice în deltă, prin
organizarea turismului nautic şi a partidelor de vânătoare şi pescuit sportiv, astfel:

 turismul nautic este o formă de turism deosebit de interesantă şi instructivă, care

dă posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a deltei, dar care cere turiştilor o mai
bună pregătire sportivă pentru parcurgerea deltei cu ambarcaţiuni mici.

 pescuitul sportiv este o formă de turism interesantă pentru turiştii români şi

străini, generată de bogăţia piscicolă a deltei. În vederea practicării acestei forme
de turism s-au folosit mijloacele de transport şi bazele de cazare existente în deltă
prin măsurile luate de îmbunătăţirea condiţiilor de confort ale acestora. O atracţie
deosebită a prezentat-o organizarea unor competiţii internaţionale, care s-au
desfăşurat şi se desfăşoară periodic în extrasezon, îmbunătăţind astfel exploatarea
bazei materiale a turismului de deltă în sfera sezonului turistic clasic.

 vânătoarea sportivă este o formă de turism care prezintă interes nu numai pentru
turiştii români, ci şi pentru străini şi se organizează în conformitate cu prevederile
 legii privind economia vânatului pe fondurile de vânătoare Razim, Caraorman,
Uzlina, Gorgova, Crişan, Sulina, Mila 23, unde se vânează primăvara, toamna şi
iarna păsări şi animale sălbatice, ceea ce contribuie la folosirea mijloacelor de
transport şi a bazelor de cazare din deltă şi în afara sezonului turistic de vară.

Turismul tehnico-ştiinţific de organizare ca urmare a cadrului natural al deltei şi

îndeosebi a rezervaţiilor sale naturale, floristice şi a monumentelor naturii.

Bineînţeles că în acest scop s-au dezvoltat şi se dezvoltă bazele de cercetare şi în acelaşi

timp condiţiile de desfăşurare a unor manifestări ştiinţifice cu caracter naţional şi internaţional.
Pentru cunoaşterea şi formarea unei imagini de ansamblu asupra deltei se pot organiza, pentru
toate categoriile de turişti, zboruri de agrement deasupra deltei cu avioane şi elicoptere.

PROTEJAREA MEDIULUI DELTEI

Realităţile zilelor noastre arată ca secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri şi
transformări ale civilizatiei omenesti, dar şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra
vieţii. Pâna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile
omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor
ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut
mult, iar exploatarea intensă a resurselor pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru
ecologic.

Problema apropierii de natură se pune acum pretutindeni, raţiunea ei fiind susţinută de

toţi factorii responsabili ai lumii, nu numai de cei care au legătură cu biologia.

Construirea în deltă a unui mediu artificial pentru plante şi totodată schimbarea rosturilor
vieţuitoarelor sălbatice, cum sunt păsările migratoare, care circulă de la un pol la altul al
Pământului, implică evidente modificări pe întregul glob.

În deltă, unde natura nu este numai primitivă ci şi primordială, este necesar ca omul să se
oprească îndelung înainte de a face tot răul pe care îl poate face. Odată cu lucrările de amenajare
efectuate pentru valorificarea resurselor, oamenii deltei au devenit conştienţi de bogăţia faunei pe
care au învăţat să o păzească şi să o ocrotească.

1.Păstrarea echilibrului biologic al Deltei Dunării

La baza dezvoltării turismului în deltă se află bogăţiile create de natură, nu cele produse
de mâna omului. În comparaţie cu alte regiuni ale globului influenţate de mâna omenească,
modificările aduse stării naturale a deltei conduc la un dezechilibru biologic pronunţat.

Schimbările ies cu putere în evidenţă în această regiune, unde natura este nouă, născându-
se mereu în orice clipă.
 Peste tot formele de teren sunt în evoluţie, dar în deltă intervenţia omului se produce într-
un mediu în devenire, care nu a luat încă o formă finită, corespunzând unui anumit stadiu.

Într-o fază destul de lungă a unui ciclu care se repetă anual, o bună parte a suprafeţei
uscatului din deltă se acoperă cu o pânză de apă înaltă de 1-5 m, există un continuu proces de
sedimentare a aluviunilor.

Delta Dunării prezintă importanţă ca fenomen geografic natural şi de aceea va fi păstrat

ca atare. Exploatarea resurselor trebuie făcută cu stricta respectare a mediului ambiant, pentru a
nu micşora valoarea monumentului natural.Echilibrul biologic al deltei a fost pierdut o dată cu
intensificarea diverselor activităţi economice productive, care au determinat amenajări stuficole,
piscicole, agricole şi forestiere, pe lângă cele impuse de navigaţie. Tendinţa de a extrage din
deltă cât mai multe bogăţii conduce la ruperea echilibrului biologic. Parcelarea deltei în vederea
recoltării planificate şi eficiente a stufului înseamnă o modificare a stării ei naturale.

În comparaţie cu exploatarea stufului, care se extinde pe aproape toată suprafaţa deltei,

celelalte activităţi ca piscicultura, agricultura, silvicultura şi navigaţia ocupă suprafeţe restrânse.

Protecţia mediului este o problemă a tuturor; este problema pe de o parte a dezvoltării

societăţii,iar pe de altă parte a redresării, conservării şi ocrotirii mediului. Armonizarea
necesităţilor imediate cu strategia pe termen lung în RBDD înseamnă a defini în linii generale
principiile, direcţiile , obiectivele şi criteriile de identificare a acţiunilor care sa conducă la o
dezvoltare durabila, economica si sociala, în condiţiile conservării biodiversităţii. Programul de
acţiune trebuie să conţină obiective şi sarcini concretizate şi cuantificate în timp, spaţiu şi în
costuri.

2.Principii generale ale strategiei protecţiei mediului

- conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor

-dezvoltarea durabilă

- evitarea poluării prin măsuri preventive

- conservarea biodiversităţii

-conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice

- aplicarea principiilor de bază ale ecologiei mediului (ex. cine poluează plăteşte)

- stimularea activităţii de reabilitare a ecosistemelor alterate.

3.Conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor

-acesta este principiul suprem căruia trebuie sa i se subordoneze întreaga activitate economică şi
sociala, întreaga strategie de ocrotire a mediului
- condiţiile de viata trebuie îmbunătăţite prin acţiuni de : corectarea impactului negativ produs de
unele activităţi; adoptarea de măsuri de prevenire a poluării; folosirea unor tehnologii curate în
toate activităţile.

4.Dezvoltarea durabilă

- exploatarea intensivă a resurselor naturale conduce la epuizarea acestora

- degradarea mediului conduce la reducerea potenţialului existent de regenerare a naturii,

înrăutăţeşte calitatea si diminuează posibilităţile de refacere a factorilor de mediu: aerul, apa,
solul,flora, si fauna

- pădurile, care au un rol preponderent in redresarea mediului au devenit victima agresiunii

antropice atât direct prin tăieri peste capacitatea de regenerare, cat mai ales, indirect prin poluare

- apele, dar mai ales apele subterane si solul, datorită poluării, devin nefolosibile nu numai pentru
generaţia noastră, ci si pentru generaţiile următoare

- dezvoltarea durabila înseamnă menţinerea posibilităţilor si condiţiilor de viata pentru

generaţiile viitoare, a resurselor naturale regenerabile cel puţin la nivelul celor existente pentru
generaţia actuala, precum si redresarea factorilor de mediu afectaţi de poluare

5.Evitarea poluării prin masuri preventive

- este mult mai uşor si mai puţin costisitor să previi poluarea, decât să repari, respectiv să
redresezi echilibrul ecologic

- aplicarea unor tehnologii nepoluante în toate domeniile de activitate care urmează a fi

dezvoltate reprezintă un principiu pe care trebuie să se bazeze strategia de ocrotire a mediului.

6.Conservarea biodiversităţii

- poluarea afectează grav ecosistemele, apar rupturi in lanţul trofic, prin dispariţia unor specii din
regnul vegetal si din regnul animal, se dezechilibrează şi sistemele ecologice, prin scăderea
productivităţii unor specii, apar malformaţii la speciile existente sau apar noi specii dăunătoare
cu consecinţe asupra vieţii

- conservarea biodiversităţii înseamnă eliminarea poluanţilor, înseamnă menţinerea

ecosistemelor, a capacităţii lor de funcţionare, a stabilităţii şi rezistentei lor la dereglări.
 CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA IN TURISM

Conform opiniei specialiştilor eficienţa, ca expresie a legii economiei timpului, atribuie

dezvoltării producţiei, în accepţiunea cea mai largă, determinarea cantitativă, iar prin forma
socială a producţiei şi folosirii resurselor în general, determinarea calitativă. Unitatea dialectică
a cantităţii şi calităţii activităţii este o măsură a dezvoltării socio-economice. În general însă,
eficienţa trebuie înţeleasă ca proces, acţiune, rezultat al unui ansamblu de evenimente tehnico-
economice, iar efectul ca o consecinţa a procesului, a acţiunii.

Eficienţa în orice activitate presupune ca aceasta să asigure recuperarea cheltuielilor

sociale, să fie rentabilă, să fie aducătoare de profit.

Eficienţa are un conţinut larg, referinduse-se la modul de utilizare a tuturor categoriilor

de resurse: naturale, umane, materiale şi finanaciare, al toate componentele de activităţi: de
producţie, de comercializare, de servire, la aspectele lor cantintative şi calitative, economice şi
sociale, directe şi indirecte. Astfel putem vorbi despre eficienţă totală (agregată) determinată de :

 Eficienţa de utilizare a factorilor de producţie

 Eficienţa de alocare a resurselor
 Eficienţa de distribuţie

Rezultatele activităţii de turism îmbracă simultan doua aspecte, care se intercondiţionează şi

se întrepătrund reciproc:

 eficienţă economica
 eficienţă sociala.

Eficienţa turismului înseamnă în primul rînd, gospodăria raţională a materiilor prime,

combustibilului şi energiei, forţei de muncă şi atracţiilor naturale şi folosirea integralăa
capacităţilor de cazare, de transport, de alimentaţie, etc.

Printre principalele trăsături ale eficienţei se numără compararea eforurilor exprimate prin
intermediul valorii resurselor consumate, cu rezultatele (efectele), concretizate sub forma
producţiei.

La nivel macroeconomic aceasta este influenţată de modul de alocare a resurselor în

economie – între consum şi investiţii.

Din raportul dintre latura economică şi cea socială rezultă obşinerea unor efecte ale eficienţei
turistice:

 efecte directe - deduse din utilizarea fiecărui factor de producţie sau asociate fiecărui
proces dconstitutiv al domeniului în ansamblul său
 efecte indirecte –induse de turism asupra altor ramuri sau sectoare ale economiei, cît şi
asupra acesteia.
 EFICIENTA TURISMULUI INTERNATIONAL IN DELTA
DUNARII

Potrivit proiectului de strategie post-aderare al Guvernului României, între domeniile

care avantajează ţara noastra în competitia pe piaţa Uniunii Europene, pe baza cărora va fi
construit brandul de ţară se evidenţiază în mod deosebit şi turismul. Alături de alte destinaţii
binecunoscute, Dunărea ar putea face parte, în condiţii bune de promovare, din componenta
turistică şi culturală a brandului de ţară al României.

Delta Dunării are un mare prestigiu nu numai la noi în ţară, ci şi peste hotare, numeroşi
turişti străini sunt atraşi de încântătoarele peisaje ale acesteia. De aceea Delta Dunării a cunoscut
de-a lungul timpului o importantă dezvoltare economică datorită turismului şi a reuşit să se
clasifice printre cele mai importante zone turistice din România, fiind un motiv bun pentru o
staţionare de lungă durată în această regiune.

Delta Dunării ne rezervă surprize în orice perioadă a anului, indiferent de anotimp, natura
nu „moare” nici în sezonul rece, ci se conservă şi se păstrează până la o uşoară îmblânzire a
vremii

CONCEPTUL DE REZERVAŢIE A BIOSFEREI

Biosfera este învelisul scoartei terestre, al apelor si al atmosferei pe care se desfãsoarã viata si

care suferã modificãri sub actiunea omului.

Rezervaţiile biosferei reprezintã teritorii ocrotite care conservã integralitatea, functionalitatea

si alte însusiri naturale ale unor ecosisteme naturale, care prin existenta lor contribuie la
regenerarea continuã ale resurselor fundamentale ale biosferei si în care populatia reprezintã o
componentã integrantã.

Denumirea de rezervatie a biosferei a fost adoptatã în cadrul Programului "Omul si Biosfera"

lansat în 1971 de cãtre UNESCO, pentru a promova si demonstra relatiile armonioase dintre
oameni si mediul înconjurãtor.

Managementul unei rezervatii a biosferei trebuie sã îndeplineascã douã conditii principale:

(1) are trei obiective esentiale:

        conservarea ecosistemelor naturale si a resurselor genetice, promovarea cercetãrii;

         instruirii si educatiei pentru protectia mediului înconjurãtor;

        sprijinirea populatiei si economiei locale.

(2) este constientã asupra oportunitãtilor de armonizare a cerintelor complementare si adeseori

conflictuale ale celor trei obiective esentiale, elaborând o schemã de zonare a rezervatiei
cuprinzând cel putin trei categorii:

        zone strict protejate, consacrate conservãrii unor ecosisteme si a resurselor sale

genetice valoroase;

        zone tampon , care asigurã atenuarea impactului antropic asupra zonelor strict

protejate si unde sunt încurajate unele activitãti economice traditionale ale populatiei
locale;

        zone de tranzitie, care asigurã legãtura dintre rezervatie si procesele de dezvoltare

socio-economicã regionalã.

IMPACTUL TURISMULUI IN REGIUNE

Turismul este, prin natura sa, legat de aproape toate celelalte sectoare socio-economice
ale societăţii actuale. Aceasta este şi situaţia specifică pentru Delta Dunării. În acest caz, datorită
faptului că delta formează un areal ecologic vulnerabil, impactul turismului este resimţit la nivel
economic, al aşezărilor umane şi habitatelor animale, în ceea ce priveşte echilibrul ecologic de
toate tipurile, în sistemele de transport, chiar la nivelul întregii societăţi. Deoarece turismul este
motorul de dezvoltare, este necesar a se acorda o atenţie specială consecinţelor acestei activităţi
asupra tuturor celorlalte sectoare ale societăţii.

Dintre efectele negative ce pot fi generate de prezenţa turiştilor putem enumera:

 Apariţia de drumuri (şi deteriorarea lor)

 Zone de campare (şi deteriorarea structurilor)
 Deşeuri
 Aglomerări
 Drumuri şi vehicule pentru recreere
 Efecte ale trecerii turmelor de animale prin anumite zone
 Probleme cu deşeurile generate de populaţie
 Tulburarea vieţii sălbatice, impactul asupra habitatului
 Poluarea apei (fizică sau biologică)
  Supradezvoltarea
 Deşeuri solide şi rezultate din activitatea omului
 Vandalism cultural
 Ambarcaţiuni care distrug bancurile de nisip şi malurile
 Pierderea habitatului
 Emisii şi poluarea aerului
 Colectarea lemnelor de foc
 Impact vizual şi sonor
 Pescuit în exces, pescuit al puietului
 Impact asupra vegetaţiei
 Efecte negative asupra dunelor/bancurilor de nisip
 Compactarea sau eroziunea solului
 Creşterea riscului la incendii
 Afectarea siturilor arheologice
 Distrugerea terenului (prin acţiunea repetată a oamenilor sau cailor)

STRUCTURA ŞI OBIECTIVELE CADRULUI STRATEGIC

TEORETIC PROPUS

Cadrul strategic este structurat în: componente generice de dezvoltare, obiective strategice şi
acţiuni prioritare Există un număr de 5 componente generice de dezvoltare după cum urmează:

 Susţinerea activă a conservării naturii şi durabilităţii ecologice precum şi a valorilor

socio-culturale la nivelul comunităţilor locale
 Dezvoltarea produselor durabile, de Eco-produse şi a managementului resurselor naturale
 Activitatea de turism durabil şi ecoturism - dezvoltare şi management
 Infrastructura turismului durabil şi ecoturismului
Activitatea de turism durabil şi ecoturism - dezvoltare şi management

Presupune:

 facilitarea stabilirii celor mai înalte standarde specifi ce activităţii turistice,

 dezvoltarea şi implementarea celui mai potrivit sistem de certifi care şi acreditare,
 îmbunătăţirea ofertei ecoturistice,
 eficientizarea educaţiei ecoturistice, la nivelul tuturor grupelor ţintă,
 examinarea necesităţilor de ordin economic ale partenerilor şi operatorilor din ecoturism,
 dezvoltarea unor metode/soluţii prin care se poate menţine viabilitate atât la nivel
individual cât şi în asociaţii

Infrastructura turismului durabil şi ecoturismului

În cadrul acestei componente se urmăreşte încurajarea (şi acolo unde este cazul
reglementarea) design-ului potrivit şi amplasării conforme cu principiile durabilităţii şi
conservării ecologice a infrastructurii construite, astfel încât impactul vizitatorilor asupra
resurselor naturale să fie minim În acelaşi timp să permită accesul acestora la o educaţie
ecologică consistentă şi în concordanţă cu obiectivele bio-regionale

Presupune la nivel de componentă strategică încurajarea unei prezentări etice a ofertei de

produse ecoturistice în vederea satisfacerii aşteptărilor vizitatorilor în concordanţă cu nivelurile
cererii şi ofertei

Plan de acţiune(pentru diminuarea şi controlarea impactului turismului

asupra Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării)

Premise

Prin Hotărârea Guvernului nr 413/2004 a fost înfi inţată Autoritatea Naţională pentru
Turism în structura căreia a fost inclusă şi Direcţia Generală Autorizare

În urma eforturilor depuse s-a stabilit în linii mari o strategie de urmat bazată pe trei elemente
principale :

 elaborarea strategiei de ecoturism, cadru teoretic din punctul de vedere al autorităţii

guvernamentale de turism ;

 prezentarea acesteia tuturor factorilor interesaţi şi organizarea unor dezbateri pentru a afla
opiniile acestora ;
  efectuarea primelor demersuri pe plan internaţional pentru stabilirea unui parteneriat în
vederea continuării elaborării strategiei

Acţiuni desfăşurate

În vederea aplicării prevederilor art6 din Hotărârea Guvernului nr230/2003 privind

elaborarea strategiei de dezvoltare a ecoturismului în rezervaţiile biosferei, parcurile naţionale şi
naturale, în conformitate cu principiile de conservare a biodiversităţii şi de utilizare durabilă a
resurselor naturale şi în concordanţă cu Programul naţional de dezvoltare a produselor turistice,
program care include şi Programul Ecoturism înRomânia, Autoritatea Naţională pentru Turism,
prin Direcţia Generală Autorizare a derulat până în prezent următoarele activităţi:

Organizarea primelor discuţii cu reprezentanţii Ministerului Mediului şi Gospodăririi

Apelor şi ai Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, pentru afl area punctelor de vedere;

Stabilirea unui parteneriat cu Universitatea Bucureşti - Facultatea de Geografie pentru

elaborarea strategiei de ecoturism a României – cadru teoretic de dezvoltare ;

Elaborarea strategiei de ecoturism a României – cadru teoretic;

Dezbaterea strategiei cu reprezentanţii Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva,

Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, Academiei Române şi Autoritatea Naţională
pentru Turism, în data de 13 septembrie 2004;

Organizarea unui seminar la Tulcea, pentru dezbaterea strategiei de ecoturism, în

prezenţa reprezentanţilor autorităţilor locale, directorilor agenţiilor de turism, unităţilor hoteliere
şi de alimentaţie publică din judeţul Tulcea, în 17 septembrie 2004;

Organizarea unei întâlniri la sediul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului în data de 07 octombrie 2004 Scopul acţiunii l-a constituit corectarea aspectelor
privind strategia de dezvoltare ecoturistică a României La întâlnire au participat pe lângă
reprezentanţii menţionaţi anterior şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale naţionale şi
internaţionale din domeniul ecoturismului şi ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în
Turism;

Organizarea a două seminare cu tema „Strategia de dezvoltare ecoturistică a României”,

în perioada 25-28 octombrie 2004 în Parcul Naţional Retezat la Cabana Cheile Buţii şi în Parcul
Naţional Apuseni la Albac - Pensiunea Perla Arieşului şi au reunit reprezentanţi ai Ministerului
Mediului şi Gospodăririi Apelor , Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, Academiei Române,
Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare în Turism, asociaţiilor neguvernamentale de
ecoturism, specialişti din cadrul Facultăţii de Geografie-Universitatea Bucureşti, ai Academiei de
Studii Economice Bucureşti, reprezentanţi ai Administraţiei Parcului Natural Apuseni şi Parcului
Naţional Retezat, ai autorităţilor locale, precum şi operatori din domeniul turismului;

Editarea unei broşuri „Strategia de ecoturism a României – cadru teoretic de dezvoltare“

 Scopul acţiunilor desfăşurate este prezentarea şi dezbaterea cadrului teoretic pentru
crearea unei strategii de dezvoltare ecoturistică a României

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În urma realizării acestei lucrări se pot trage următorele concluzii, tendinţe cu privire la
turismul din Delta Dunarii, se pot pune în evidenţă punctele slabe şi tari ale zonei.

Se disting următoarele tendinţe ale turismului în Delta Dunării:

 un număr mereu crescând de turişti doresc să-şi satisfacă hobby-urile şi interesele lor
speciale, bazate pe natură, activităţi economice şi interese profesionale;
 sporirea numărului de vacanţe de durată mai scurtă, aceasta permiţând dezvoltarea mai
multor destinaţii turistice, iar pentru satisfacerea cererii, ocazia de a oferi facilităţi
pentru turişti;
 turiştii devin mai experimentaţi şi sofisticaţi şi aşteaptă atracţii de bună calitate, utilităţi
şi servicii pe măsură şi tarife /preţuri adecvate calităţii în călătoriile lor;
 călătoriile de afaceri sau pentru congrese, conferinţe, reuniuni etc. continuă să se
dezvolte, aducând beneficii tot mai mari organizatorilor; multe persoane care participă
la astfel de acţiuni sunt în acelaşi timp şi turişti "de vacanţă" care doresc să cunoască
zona pe care o vizitează;
 sporeşte numărul turiştilor care sunt preocupaţi de problemele de mediu natural, prin
urmare, cresc căutările unor destinaţii foarte puţin poluate şi fără probleme de mediu;
ca urmare a acestor orientări, foarte multe destinaţii sunt preocupate în adoptarea unor
programe de dezvoltare şi doresc să încurajeze turismul de bună calitate, care evită
problemele de mediu, optimizându-se şi beneficiile economice;
 turismul utilizează într-o măsură tot mai mare, tehnologia modernă în domenii ca
servicii de rezervare sau marketing; în ultima perioadă Internet-ul a devenit un mijloc tot
mai important de informare şi marketing.

Puncte tari:

 potenţilaul turistic de care dispune această zonă este foarte variat şi bogat, atât cel
natural cat şi cel antropic. Cel natural este reprezentat prin peisaje mirifice,
formaţiuni calcaroase, stimulănd astfel imaginaţia vizitatorilor.Turismul antropic este
reprezentat prin prin tradiţiile şi obiceiurile încă păstrate.
  numeroasele trasee turistice, puse la dipoziţia turiştilor, pentru a ajunge cât mai
uşor la obiectivele turistice pe care doresc să le viziteze.
 baza de cazare în dezvoltare, serviciile oferite de acestea sunt dintre cele mai
diverse, dar încă în dezvoltare;
 posibilităţile de agrement oferite, diferite sporturi, fiind o zona destul de prielnică
pentru astfel de sporturi.

Puncte slabe:

 dezvoltarea infrastructurii lasă de dorit, drumurile fiind factorul principal al reţinerii

turiştilor în ceea ce priveşte vizitarea acestei zonei;
 slaba amenajare a obiectivelor turistice, nefiind suficient amenajate;
 lipsa unor investitori importanţi, care să facă o infuzie de capital. Investiţiile în turism,
caracterizate de valoarea mare a cheltuielilor şi termen de recuperare îndelungat, au
avut mai puţine şanse să ia amploare în Deltă. Persoanele care au investit au făcut-o
îndeosebi în capacităţi mici, adresate în special unei clientele atent selectate şi nu masei
mari a turiştilor. Investitorii străini au evitat domeniul turismului, acest lucru fiind
determinat de situaţia economică şi politică instabilă a României.
 valorifcarea insuficientă a potenţialului turistic, slaba promovare a acestuia;
 pasivitatea autorităţilor locale în ceea ce priveşte dezvoltarea turismului prin obţinerea
de finanţări;

Propunerii privind Delta Dunării:

 Intensificarea acţiunilor de promovare a produsului turistic oferit, optând pentru

mijloace moderne de promovare precum internetul, care să poată asigura informaţii
necesare managementului, printr-o continuă monitorizare a activităţii de marketing şi a
celei previzionale;
 acţiunile actorilor locali responsabili în luarea deciziilor referitoare la politica mediului
trebuie să fie direcţionate spre dezvoltarea unei conştiinţe ecologice, ca răspuns la
imperativele ecosistemice: menţinerea capacităţii de autoreglare,la păstrarea
potenţialităţilor evolutive;
 amenajarea principalelor obiective turistice;
 ridicarea nivelului de calitate a serviciilor oferite turiştilor, îndeosebi pentru serviciile de
agrement unde se impune şi o diversificare a acestora;
 refacerea reţelei de drumuri, prioritate având cele care asigură accesul spre punctele de
interes turistic, întrucât mijlocul de transport cel mai frecvent utilizat de turiştii români
şi străini este autoturismul;
 redimensionarea raportului dintre calitatea serviciilor şi preţul acestora, astfel încât
tarifele mari practicate, să fie justificate de o calitate pe măsură;

BIBLIOGRAFIE
 Wikipedia.org
 Ruxandra-Melina Petrescu-Mag, Protectia mediului in contextul dezvoltarii durabile,
editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2011
 Andrei Ştefan, Ghidul Turistic al României, editura Publirom
 Bădulescu Alina, Prep. Univ. Dorin Bâc, Economia turismului, Editura Universităţi din
Oradea, Oradea, 2006;
 Cotet V. Petre, Delta Dunării- geneza şi evoluţie, “Peuce”, studii şi comunmicări de
ştiintele naturii, Muzeul Delta Dunării, Tulcea, 1971 ;
 Cristureanu, Cristiana, Economia şi politica turismului internaţional, Editura Abeona,
Bucureşti, 1992;
 Giurescu Constantin C., Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri pânâ astăzi,
editura Ceres, Bucuresti,1975.
 Ioan C. Petre, “Exigente actuale ale pregatirii şi utilizarii fortei de munca”, Era Socialistă,
nr.16/1977.
 Istrate Ioan, Turismul - un fenomen în mişcare, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1988;
 Niţu Marin, Turismul în Delta Dunării, editura Sport – Turism, Bucureşti 1977.
 Panighiant Eugen, Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razelm, Editura Sport-Turism,
1982
 Petrescu Ioan Gheorghe, Delta Dunării, editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1967
 Tufescu Victor, România- Natura, om, economie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974
 http://www.caraorman.ro/caraorman/Caraorman.html
 https://www.creeaza.com/referate/geografie/Asezarea-geografica-si-resurse862.php