Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prof. Univ. Dr. în Psihologie CONSTANTIN PĂUNESCU Log. Dr. în Psihologie MARGARETA TOMESCU
REFERENT ŞTIINŢIFIC:
9
Trebuie să semnalăm umane,
că multe
atât dintre
de fragedă
dicţionarele de specialitate s-au epuizat, mare parte dintre ele nefiind
accesibile la nivel mediu.şiPrezentul controversată,
dicţionar reprezintă fondul de noţiuni psihomedicale de strictă utilitate în
domeniul normalităţii, cât şipreocupare
al
diverselor handicapuri. concretizată în
Actul educaţional şi activităţile aplicative
terapeutic - aplicativ de ale logopezilor,
sănătate, este abordat prin neurologilor,
teme de confluenţă ale psihiatrilor,
biologiei, fiziologiei, psihopedagogilor;
psihologiei şi sociologiei, ca şi c) având la bază fiziologia
ale tehnicii medicale de vârf, activităţii nervoase
prin termeni care circumscriu superioare şi
cele două laturi ale cunoaşterii: psihologia, surse
- cea instructiv-preventiv- indispensabile
curativă şi - cea de forţă progresului uman şi
educaţională. liant al acestor
în susţinerea discipline, termenii
considerentelor noastre, conturează definiţii,
aducem următoarele acţiuni, însuşiri,
argumente comportamente,
motivaţionale: destinate obiectivului
a) este un act de cultură şi de cunoaştere şi
instrument de apreciere a valenţelor
informare, de sinteză a biopsihosociale ce
termenilor de însoţesc „fenomenul
specialitate al căror uman" în diverse
conţinut este, pe cât situaţii.
posibil, redat la nivel
mediu; Aceste deziderate nu
b) se remarcă preocuparea pot fi cu adevărat formative
ambelor discipline, în fără o tratare care să asigure
egală măsură, pentru accesibilitatea termenilor,
perfecţionarea, educarea având în vedere nivelul
şi recondiţionarea fiinţei marelui public căruia i se
adresează. Procesul de dar şi al ameliorării şi
democratizare a ştiinţei va eradicării acestor suferinţe.
căpăta şi prin conţinutul Lucrarea se doreşte un
dicţionarului nostru o mai argument în acest sens.
mare răspândire, răspunzând Elaborarea
actului educaţional. dicţionarului reprezintă rolul
Sănătatea fizică şi unei experienţe îndelung
mentală, corelaţiile psihice ale verificată a autorilor,
unor boli acute şi cronice, cât considerând că au obligaţia
şi aspectele psihosociologice morala şi profesională de a-şi
ale bolii şi ale medicinei, materializa astfel contribuţia
problematica vârstelor şi a la edificarea ştiinţei, la
sexelor, a diagnosticului şi a promovarea culturii şi a
intervenţiilor terapeutice, a sănătăţii mentale a
relaţiilor bolnav (logopat) şi
contemporanilor şi a
specialist, cât şi incidentele
generaţiilor viitoare.
patologice, psihosociologice
ale vieţii moderne, etc. sunt 10
relevate într-o acţiune
specifică. în felul acesta,
răspândirea cunoştinţelor
ştiinţifice de psihodiagnoză şi
de tehnică terapeutică, capătă
un cadru editorial
instituţionalizat, axat pe
necesităţile actuale şi de viitor
ale omului, posesor al unei
înalte culturi ştiinţifice şi
tehnice menite să contribuie la
păstrarea şi realizarea sănătăţii
publice.
Este firesc ca
terminologia să fie abordată
interdisciplinar pentru că,
evolutiv şi funcţional, psihicul
si comportamentul uman
dispun realmente, obiectiv, de
o serie de sub şi
supradeteminări de
competenţa tuturor ştiinţelor.
Autorii s-au implicat cu
devotament, pasiune şi
competenţă la elaborarea
dicţionarului, având conştiinţa
suferinţei sub toate formele de
degradare a fiinţei umane, în
scopul informării cititorilor,
Necesitatea acestui disponibilitatea cu care a
dicţionar a fost sugerata de cel ce răspuns interesului nostru, cât şi
a fost Prof. Dr. Psiholog inimoşilor tehnoredactori,
Constantin Paunescu, în Brînduşa Benghiac şi Corina
memoria căruia nutrim un gând Poturu, prin strădania cărora
pios acum, la realizarea acestui dicţionarul a văzut lumina
deziderat. Terminologia abordată tiparului, în condiţii tehnice şi
condiţionează în mare măsură estetice dintre cele mai bune.
eficacitatea actului terapeutic şi
progresul asistenţei psiho-
medicale.
Ştiind ca orice act de
cultură trebuie să fie plăcut şi util,
ne exprimăm speranţa că discursul Veronica Bâlbâe
ştiinţific va fi folositor slujitorilor Coordonator
din învăţământ, studenţilor din
universităţi - de la facultăţile de
^ţ. 1BS4
*■*«
profil - familiilor ce au copii cu
nevoi speciale, fără a ignora toate
celelalte categorii de cititori.
Datorăm recunoştinţă
specialiştilor de prestigiu care,
prin experienţa înaintată şi
fructificată în lucrările ştiinţific-
enciclopedice, consultate de noi şi
indicate în bibliografie, ne-au fost
diriguitoare în eşalonarea şi
sinteza conţinutului terminologiei
abordate, cât şi a planşelor din
anexa dicţionarului.
Nutrim speranţa câ ceea ce 11
noi n-am spus sau am spus prea
puţin, vor spune urmaşii noştri,
animaţi de aceeaşi puternică
dorinţă de a fi folositori în munca
de documentare teoretică şi mai
ales în activitatea aplicativă.
Aşteptăm o decantare
valorică de la cei în drept să o
facă - cu bună intenţie, „sine ira et
studio" - întrucât în ştiinţă totul
este susceptibil de a fi ameliorat.
Credem în intervenţia
specialiştilor care vor spori, cu
trecerea vremii, valoarea şi
popularitatea acestei lucrări.
Adresăm gratitudinea
noastră în mod deosebit Editurii
PIM pentru profesionalismul şi
A
26
mediar căile conexiune (conexiunea cu inducţia,
nervoase de a inversă inversă de deducţia, analiza,
conducere a de control). sinteza şi
procesului comandă). conexiunea
excitaţiv; Acest Analogie = cauzelor.
central: cortexul, aparat judecată de Judecata prin
emisferele asigură la particular analogie are un
cerebrale unde controlul la particular; caracter
are loc analiza şi modului este descriptiv şi
sinteza de susceptibilă caracterizează
superioară şi desfăşurar de eroare şi inteligenţa
impulsurile cen- e a com- de aceea intuitivă. Ea
trifuge portament trebuie operează din
descendente, ului completată extensiune.
Judecata să Anemie Din punct de
analitică şi descopere cerebrală = vedere psihic,
sintetică din relaţii atât anxietatea şi
scăderea
comprehensiune cauzale depresia sunt
debitului
are un caracter între frecvente, cât şi
masei
abstract şi e anumite tabloul
sangvine
proprie fapte, confuzooniric şi
cerebrale
inteligenţei întâmplări, simptomele
(fie prin he-
raţionale. Jude- factori paranoide.
nocivi. moragii,
cata evolutivă se hemoftizie, Terapia cores-
aplică ambelor lezarea unor punzătoare
categorii, Anartria fiecărui tip de
= lipsa vase mari,
îndeosebi celei melenă, carenţă este
de a doua (N. capacităţii salutară, cu
de hemoragii
Mărgineanu). uterine etc, efecte pozitive şi
exprimare asupra psihicului
verbală cu fie prin boli
Anamneză = discrazice - la nevoie şi
păstrarea simptomatic
(gr. anamnezis - sangvine
conştiinţei
amintire); (anemii -însoţită de
faţă de
ansamblu de pernicioase). psihotrope.
această
informaţii culese
tulburare. Tabloul
prin investigare Anestezie = (gr.
Anartria simptoma-
directă de la anaisthesis -
apare în tologie
subiect, fie de la insensibilitate);
afazia conţine
persoanele din pierderea sau
motorie. tulburări de
anturajul său, cu suprimarea fa-
tip nevrotic
privire la cultativă (în scop
antecedentele (ameţeli,
medical) a
sale personale astenie,
sensibilităţii în
sau accidentele somnolenţă)
genere (a celei
morbide sau de tip dureroase în
precedente. Prin confuzo- special); poate fi
extensie, în oniric. în realizată când se
psihologie se discraziile acţionează cu
urmăreşte recon- sangvine narcotice asupra
stituirea (anemia creierului, sau
etiologiei pernicioasă regional (local)
cazului; şi hipocro- de tipul rahia-
anamneză mă) se nesteziei; este
orientează instalează cunoscută şi
diagnosticul şi un sindrom anestezia morală,
atitudinea tera- neuroane- la persoanele
peutică a mic cu care au pierdut
terapeutului simptome capacitatea de
(medic psiholog hematologic rezonanţă
-logoped). e, pares- afectivă la bine şi
Elementele tezia la rău (subiecţii
furnizate prin an- extremităţilo îşi reproşează că
cheta familială şi r, arflexie şi nu mai pot iubi
socială permit rareori ca înainte
investigatorului polinevrită. familia, nu mai
simt nici Angoasă e dar nu şi de
bucuria, nici = stare de dureroase. maladie. Se
durerea). nelinişte De cele referă la
Anestezia sau mai multe deficienţe
afectivă este anxietate ori această fizice,
însoţită de obicei maximă, stare se senzoriale şi
de delirul de caracteriz asociază cu intelective
auto-acuzare ată printr- modificări (paralizii,
(melancolie, o aş- neuroveget orbire,
stări depresive, teptare ative ambliopie,
reactive). înfricoşat (palpitaţii, surdomutitate,
ă şi transpiraţie, hipoacuzie,
Angajare = opresivă tremurături, întârziere
deplină faţă de o vedere mintală,
adeziune, iminentă înceţoşată, oligofre-nie).
consecventă, cu suferinţă voce stinsă Este diferenţiat
participare sau etc). de termenul
afectivă, în nenorocir Angoasa în „anormal" (de
efortul volitiv de e. Pro- sine nu este
competenţa
a se atinge duce un fenomen
medicilor),
scopul social sau indispoziţ patologic,
anomal fiind de
individual ie ea fiind
competenţa
propus, prin profundă, legată de
defectologilor şi
înfrângerea ob- tensiune condiţia
stacolelor. umană. a pedagogilor
emoţional specializaţi, şi
ă Este un
fenomen nu a psihi-
oxilantă,
psiho- atrilor.
perturbări
emoţio- somatic
multidimen Anomaliile
nale
sional, care buzelor =
iraţional
se dezvoltă tulburările
exagerate
la diverse fonemelor
.
nivele de cauzate de
Cauzele:
gravitate, anomalii labiale
un
fiind pot fi analizate
conflict
interior dependentă în funcţie de 5
(dezaprob de parametri:
area unei vulnerabilit a) poziţia
persoane atea subiec- buzelor în
iubite), tului. repaus: în mod
care normal, buzele
reactivea Anomal = sunt alipite una
ză un caracteristi de alta complet,
vechi că închizând
sentiment nepatologi orificiul bucal,
de că, în anumite
abandon, deficienţă condiţii
datorat apropiată patologice,
unor de create de
precedent infirmitate, obstacole
anatomice endonaza a „facies cicatrice
endonazale sau li, rinite adeno- retractile
de malformaţii hipertrofi idian". în vicioase (se
de sept nazal, ce, toate aceste produce o
malformaţii tumori cazuri se rigiditate
congenitale endonaza întâlnesc o consecutivă a
endonazale, le, tumori serie de buzelor, care
vegetaţii de substituiri motivează
adeno-ide, cavum, de foneme articularea
hipertrofii şi fracturi (parafonem deficitară a bila-
cozi de cornet, ale ia sunetelor bialelor şi a
polipi oaselor „m"-„n". în labiodentalelor.
nazale, paramitacis d)
etc, m, fonemul
buzele „m" este Motilitatea
sunt înlocuit cu buzelor, se
între- „b" (mama întâl
deschise - baba), iar neşte în două
chiar în „n" cu „d" cazuri: •
poziţie de (noi - doi). paralizia facială
repaus b) D unilaterală de
din cauza imensiune tip spastic; •
sindromu a buzelor, paralizia
lui de redusă, buzei
obstrucţie poate superioare,
nazală, cu împiedica asociata de
insuficien uneori obicei şi
ţă articularea cu alte paralizii.
respirator fonemelor Parezele
ie con- „f şi „v", unilaterale
secutivă, „p", „b", ale nervului
care „m" chiar facial justifică
sileşte şi în cazul lipsa de
subiectul buzelor motilitate a
a respira prea mari. buzei superioare
pe gură şi De obicei de partea
a vorbi pe buza afectată,
nas inferioară deoarece nervii
(rinolalia compensea motori ai
închisă), ză buzelor provin
în cazul anomalia din nervul
prezenţei buzei facial. Gura
vegetaţiil superioare. este trasă de
or c) R partea bolnavă
adenoide, igiditatea în timpul
aspectul buzelor, în vorbirii
feţei este caz de alternând
lipsit de sechele pronunţia
expresie, post- sunetelor
sub traumatice labiale. Lipsa de
denumire (arsuri şi motilitate face
impo vocalelor nelor buzei
sibilă rotunjirea „o" şi bilabiale superioare este
necesară „u", cât şi „p", „b". de obicei
formării a consoa Paralizia însoţită de
2
9
3
autogen preia autosugest o cardiace, 3
unele scheme ie, în stare deconectar respiratorii şi
din practicile de relaxare e organică, digestive.
yoga, la care se psihosoma cu
asociază teoria tică, se destindere Antrenament
ştiinţifică a poate musculară modelatorii! =
sugestiei şi obţine o şi în cadrul
autosugestiei, ca autore- vasculară sistemului de
şi în experienţele glare a şi învăţare
medicale de stărilor eliberarea operaţională
hipnoză. Autorul corporale. automatis anti-cipativă se
consideră că prin Pe plan melor propune un
concentrare somatic se neurovege- antrenament
mintală, realizează tative care să
modeleze psihice. ideomotor, în practicarea
operaţii şi Cele două deoarece exerciţiilor de
coordonări aspecte principiul relaxare
operaţionale: sunt acestor musculară); b)
reversibilitatea, unitare. Se tehnici faza însuşirii
tranzitivitatea, apreciază constă în antrenamentului
asociativitatea, că prin modificare autogen după
aspecte necesare experi- a tonusului metoda lui J.H.
pentru progresul mentarea muscular Schultz şi c)
învăţării. şi aplicarea prin faza specială de
Modelul de antrename antrenament
concentrar
acţiune elaborat ntul psi- psihosomatic
ea mintală
se interiorizează, hologic modelat, vizând
ce se
apoi se exteri- modelat se creşterea
repercuteaz
orizează obţine o tonicităţii şi
ă favorabil
succesiv prin cunoaştere eficienţei
asupra
aplicaţii mai bună musculaturii în
şi mai funcţiilor
practice. psihosomat vederea
rapidă a
ice; valorificării
complexită
Antrenament antrename ulterioare.
ţii
psihologic ntul psi- Metoda bine
activităţii
modelat = formă hotonic aplicată elimină
psihice, ca
concretă de apare ca o tulburările
şi
aplicare a abilitate psihosomatice
fortificarea
principiilor conştientă resimţite înainte
şi
modelării în de de concurs
potenţarea
organizarea şi fructificare (teamă,
diferitelor
desfăşurarea a insomnie,
funcţii
activităţilor de tulburări
psihice. modificăril
pregătire musculare,
or
psihologică. în stres,
Antrena fiziologice
funcţie de scopul incapacitate de
ment şi
acţiunii de concentrare şi
psihotoni psihologice
modelare pot fi mobilizare, etc).
c = provocate
diferenţiate două Se recomandă
tehnică de de relaxa-
accepţii ale ter- în profilaxia
pregătire rea
menului de
psihosoma musculară oboselii şi ca un
antrenament
tică generală. mijloc de
psihologic mo-
specifică Antrename restabilire şi
delat: - ca
activităţii ntul refacere a
instrument de
sportive. psihotonic organismului
cunoaştere cât
O formă implică după efort.
mai profundă a
de parcurgere
fenomenelor
antrename a a trei Antropologia =
psihice implicate
nt faze: a) ştiinţă a omului
în activitatea în
speţă; - şi ca in- faza şi a operelor
strument de iniţială sale. Conform
acţiune efectivă (adeziunea tradiţiei se dis-
în dirijarea totală a ting: •
activităţii subiectului antropologia
fizică - rea Anulare ritualurile
disciplină care diferitelor retroactiv obsesionale.
studiază segmente ă =
caracteristicile care îl mecanism Anxietate =
morfologice ale alcătuiesc. psihologic plasată în cadrul
diferitelor oase Aplicarea care îl emoţiilor,
umane, acestei determină anxietatea a fost
servindu-se mai metode pe subiect definită, (J.
ales de contribuie să Delay)
măsurători şi • la gândească modificând o
antropologia cunoaştere şi să se formulă a lui P.
culturală, care îşi a regulilor comporte Janet, ca „o
aplică cercetarea proporţio- astfel ca şi teamă fără
la faptele de nării cum o serie obiect aparent".
cultură. omului, a de acte, Se manifestă
Reprezentanţii modificării cuvinte, prin stări de
acestei a doua acestora şi gânduri nelinişte, teamă,
şcoli pornesc de a sensului anterioare în absenţa unor
la principiul că lor în tot cauze care să le
ale acestuia
pentru a înţelege timpul provoace.
nu ar fi
omul este fenomenul Termenul este
avut loc
necesar să-1 ui de sinonim al
niciodată.
situezi în mediul variabilitat angoasei, cu
Acest
său social. Prin e din precizarea că în
prisma faptelor comportam
perioada angoasă sunt
de cultură este ent cores-
de creştere prezente
posibil să punde unui modificări
individuală
înţelegi fiinţa mecanism fiziologice
şi de
umană. de apărare (transpiraţie,
evoluţie,
concretizat a „Eului", sufocare, puls
Antropometrie în destinat să accelerat).
= (gr. dezvoltarea îndepărteze Anxietatea
anthotropor fiinţei „angoasa" patologică, în
-om; metros - umane. datorată opoziţie cu cea
măsură); tehnici Antropome apariţiei de normală, este
de măsurare -tria este sentimente caracterizată
folosite în un auxiliar sau de idei prin excesul,
cercetările indispensa inacceptabi durata şi in-
asupra corpului bil în le pentru tensitatea sa. Ca
omenesc, stabilirea persoana simptom
efectuate prin normelor conştientă. psihopatologic
măsura- de vârstă şi Anularea se întâlneşte în
sex într-o retroactivă melancolia
populaţie, descrisă de anxioasă, în
ca şi a Freud, se nevroza
normalităţi încadrează obsesivă,
i creşterii în gândirea fobică, în
şi magică, debutul
dezvoltării prezentă psihozelor sau
unui copil. îndeosebi în afecţiuni
în endocrine şi
cardiace. Anxietatea termen Apariţia
şi vocea = psihanalitic vorbirii = se
vocea prin care se crede că vorbi-
poate fi atribuie rea a depins de
influenţată psihismului schimbări
de o anume fiziologice în
anxietate. capacitate înălţimea
Mecanisme de a laringelui, care
le transmite şi s-a produs între
producerii transforma Homo erectus şi
anxietăţii o energie Homo sapiens,
sunt determinată cu 45.000
multiple, şi înainte de
dar este diferenţiere Hristos.
foarte a sa în Descoperirea
probabil să sistem sau unui os hioid (la
intereseze instanţe. baza limbii)
pre- Aparat într-o peşteră
ponderent psihic nu din Israel,
sistemul trebuie dovedeşte că
adrenergic.
înţeles în omul din
în unele
sens Neanderthal era
cazuri
anatomic, înzestrat cu
tracul se
ci darul vorbirii
manifestă
semnifică o (acum 60.000
prin
hipoto-nii, organizare de ani).
disfonii, în cadrul Cercetările au
afonii, în căreia avut loc la
care excitaţiile Qumrat - Israel
predomină urmează o (lângă Marea
component ordine care Moartă).
a emotivă. fixează
Emoţiile locul Apatic = tip de
pot fi şi diferitelor personalitate
stimulative sisteme. care se
asupra Funcţia defineşte printr-
vocii, când aparatului o slabă
sunt de psihic este emotivitate;
slabă menţinerea inactivitate şi
intensitate; nivelului lentoare
sunt cel mai reactivă; apatic
depresive scăzut este opus
când sunt posibil al colericului; om
foarte energiei al conformis-
puternice. interne al mului,
unui introvertit,
Aparat organism. secretos, spirit
psihic = raţional, slabă
emotivitate.
3
5
Apatie = (gr. a - este proce- con- faptelor,
fără, pathos - sul prin temporană,
pasiune) stare de intermediu termenul de
pasivitate, lipsă l căruia se apercepţie
de energie, achiziţio- este înlocuit
cauzată de lipsa nează noi cu alte
dorinţelor şi a cunoştinţe. concepte:
oricăror Popescu etalon, mne-
mobiluri spre Neveanu moschemă,
acţiune; precizează cod, model
indiferenţă faţă că etc.
de problematica apercepţia
vieţii cotidiene; este Apetenţă =
apatia este experienţa actualizarea
legată de perceptivă şi
constituţia şi dezvoltarea
fizică, de o dis- cognitivă unor
funcţie ce se dorinţe ce
endocrină activează duc la
(insuficienţă selectiv, satisfacerea
tiroidianâ sau servind ca unor
suprarenală), de instrument trebuinţe
o tulburare (model) în materiale
nervoasă noile acte sau
(depresie, de spirituale;
confuzie percepţie stare
mentală, şi preferenţial
demenţă) sau de cunoaştere ă, opusă
anumite condiţii . De aceea inapetenţei.
de viaţă de lungă fondul
Apical =
durată (detenţie, aperceptiv
(lat. apex -
şomaj, etc). semnifică
vârf);
totalitatea
articularea
Apercepţie = experienţe consoanelor
(ad - la; i, prin
percepţia - cu- tendinţele apropierea
noaştere); ce pot vârfului
termen introdus mijloci limbii de
de Laibnitz, perceperea dinţi, de
pentru a şi alveole, de
desemna cunoaştere bolta pala-
percepţia a în genere tului.
conştientă spre (îndeosebi
deosebire de reprezentă Aposteori
percepţiile rile = (lat. -
inconştiente; alcătuiesc „din ceea
este ceea ce Kant fondul ce urmea-
desemna prin aperceptiv ză"), adică
conştiinţă de ). In după
sine; apercepţie psihologia cercetarea
după experienţă. obiectelor Apraxia mare, cât şi •
în filosofia uzuale la motorie apraxia mişcări-
kantiană, comanda (mielo-
desemna examinato kinetică)
cunoştinţele rului, dar interesează
provenite numai poate de obicei un
din experienţă, efectua teritoriu mai
în opoziţie cu prin restrâns. Ea
cele provenite imitare; constă într-o
apriori. (nu poate tulburare a
deschide formulei
Apraxie = (a - robinete, chinetice
fără, praxis - nu poate pentru
acţiune); • descuia mişcările
incapacitate de uşa, intenţionale,
executare a aprinde o afectând
gesturilor ţigară, nu toate
adecvate unui se poate formele de
scop, în absenţa îmbrăca, mişcare
oricărei tulburări dezbrăca simple sau
neurologice, etc). complexe,
elementare, Apraxia mişcări
paralizii, mişcări ideatorie spontane
involuntare sau este sau la
tulburări de determinat cerere, sau
sensibilitate; • ă de imitate,
apraxia este în leziuni ale fiind
sfera motorie extremităţi urmarea
ceea ce este lor unei leziuni
agnozia în sfera posterioar la nivelul
percepţiei (Ed. e a scoarţei
Claparede). primelor motorii. în
Sintetizarea lui două acest aspect
Charlex Foix circumvol se
permite uţiuni încadrează
clasificarea temporare apraxia
apraxiilor în şi ale membrului
forme: ideatorii, plicii superior
motorii, curbe. Ea prin
melochinetică, este imposibilita
ideomotorii, bilaterală, tea unor
constructivă, când mişcări ele-
amuzia apraxică leziunea mentare ca:
vocală şi instru- este în • flexia şi
mentală, stânga şi extensia
afagoapraxia etc. unilaterală seg-
a) Apraxia în mentelor,
ideatorie este leziunile răsfirarea
considerată ca o emisferulu degetelor,
agnozie de i drept. opoziţia
utilizare a b) degetului
A înghiţi, la superioare lobul frontal,
comandă, este occipital şi
lor gestuale cu
cu conservată); parietal.
caracter
conservarea • amuzia
convenţional ca:
reflexului melo-
salutul,
de kinetică:
aplaudatul,
deglutiţie, pierderea
pieptănatul, băr-
determinată posibilităţii
bieritul, cântatul
de leziuni de a efectua
la pian, vorbitul
în aria gesturi fine
la telefon, etc. •
Broca şi în ale mâinii,
apraxia buco-
girusul determinată
linguo-facială
precentral de tulburări
-tulburare
stâng şi ale căilor
bilaterală, ce
supramar- motilităţii
constă în im-
ginal; • voluntare
posibilitatea de a
apraxia (calea
executa mişcările
mişcărilor piramidală);
la comandă, la
expresive • apraxia
nivelul
mimice - mersului şi a
musculaturii
imposibilita redresării
cefali-ce:
tea redării prin
umflarea
stărilor pierderea
obrajilor,
emoţionale capacităţii de
încreţirea frunţii,
de către a coordona
ridicarea şi
musculatur membrele
coborârea
a facială inferioare în
alternativă sau
determinată mers, în
concomitentă a
de leziuni absenţa unui
obrajilor,
în regiunea deficit motor,
fluieratul, suflatul
precentrală fără tulburări
sau diverse
motoră a ataxice de tip
grimase. De
capului; • cerebral,
asemenea este
amuzia vestibular
imposibilă
apraxică sau
executarea unor
vocală proprioceptiv
acte reflexe:
(imposibilit , determinată
sugerea,
atea de a de leziuni
masticaţia,
cânta din frontale; •
deglutiţia,
gură) şi cea apraxia
scoaterea limbii.
instrument mişcărilor
Toate acestea
ală oculare:
sunt determinate
(incapaci- constă în
de leziuni
tatea de a imposibi-
localizate în aria
cânta la un litatea
precentrală
instrument, dirijării
inferioară a
deşi voluntare a
emisferului cere-
mobilitatea privirii de-
bral dominant; •
elementară terminată de
afagoapraxia -
a leziuni
este im-
membrelor localizate în
posibilitatea de a
uzuale, dar activităţilor apraxie pot fi
imită pe plastice compensate
c) Apraxia examinator (aranjare, spontan sau prin
ideomotorie, i; de modelare, acţiunea de
interesează atât executare, desenare), în recuperare
actele simple cât când care dirijată.
şi cele compli- cunoaşte elementele
cate, şi poate fi formula spaţiale ale Apreciere =
unilaterală kinetică a lucrării sunt aserţiune privind
(leziuni la mişcărilor, greşit o anumită
nivelul corpului pe care dispuse, ierarhie, pe baza
calos) sau trebuie să determinate comparaţiei între
bilaterală, prin le execute, de leziuni obiecte,
afectarea regiunii dar este localizate fie
parieto - plică fenomene,
imposibil în emisferul persoane, acţiuni
curbă (plică de a cerebral
curbă, girus etc. Aprecierea
efectua drept, (formă este o operaţie a
supramargina-lis spontan mai
şi porţiuni din gândirii şi apare
sau frecventă şi în procesul
parietala automat mai
ascendentă). Este cunoaşterii; este
actul accentuată o judecată de
forma cea mai motor pe linie
severă de valoare şi poate
respectiv. spaţio- fi justă când
apraxie, Apraxia nu vizuală) fie
interesând mai reflectă adecvat
este o în cel stâng; datele realităţii,
ales mişcările agnozie, ci • apraxia
intranzitive. şi falsă când nu
mai îmbrăcatului
Clinic se disting reflectă aceste
degrabă o -
două forme de date. Asupra
amnezie dezorganizar
apraxie aprecierii pot
motorie. ea gesturilor
ideomotorie: de influenţa stări
d) Ap care primesc
evocare, când raxia actul subiective,
subiectul nu constructi îmbrăcării. interese etc. Este
poate evoca vă, o Toate importantă
formula kinetică tulburare a formele de
a unor gesturi
3
7
f c anifestă în Boala
i h lui Parkinson şi
z i epilepsie, iar
i n încetinirea
c e vorbirii
ă z (bradilalia) în
. i afecţiunile
a sistemului
B nervos.
r s
a e Bruxism =
d automatism
i m masticator ce
s t itul din dinţi).
u e Toate
r , clasificările sunt
v r doar orientative,
i e având în vedere
n p faptul că nici
e e una dintre aceste
t categorii nu
î a poate fi
n t caracterizată
e doar ca efect al
s , unui factor
o l exogen sau
m a endogen.
n
, n Bulimie =
i (sinonim
c v hiperaxenie);
a e exagerarea
r l instinctului
a u alimentar; foame
c l continuă şi
t m excesivă,
e u dincolo de
r ş necesităţile
i c organice,
z h cauzată de o
a i perturbare
t - neuropsihică; se
l presupune că de
p o
multe ori apare
r r
ca o tendinţă de
i
supracompen-
n m
sare a unor stări
a
de frustraţie
c s
o t afectivă. Se
n i întâlneşte în
- c bolile nevrotice,
t a demenţă,
r t oligofrenie,
a o schizofrenie
c r cronică.
ţ i
i (
i s
c
b r
r â
u ş
ş n
ă e a enervării,
c panicii şi
p deznădejdii;
e luare de
decizii
a adecvate
u situaţiei
t concrete fără a
c o pierde
c echilibrul şi
C o estimarea
a n exactă a
l t consecinţelor
m r pozitive şi
o negative.
= l
, Câmp
s psihologic =
t d expresie ce
a o desemnează
r z toate faptele
e a fizice,
a r biologice, so-
e ciale,
p psihologice
s a (conştiente sau
i inconştiente)
h e care există la
i x un moment dat
c c pentru un
ă i individ sau un
t grup, cărora
d a aceste fapte le
e ţ determină
i comportamen-
e e tul (K. Levin).
c i
h Canal de
i ş comunicaţie =
l i traseu struc-
i turat de natura
b d fiziologică
r e (sau tehnică)
u prin care se
e transmit
b v mesaje
a i informaţionale
z t cu o anumită
a a viteză.
t r Analizatorii
s a rabeta-cism);
u n alterarea şi
n a omiterea
t l sunetului „c",
e iar în cazul
c înlocuirii lui
o d „c" cu un altul
n e pe care
s logopatul îl
i c articulează
d o fără greutate,
e m este
r u paracapacism.
a n
ţ i Capacitate =
i c sistem de
a însuşiri
î ţ funcţionale şi
n i operaţionale,
e în uniune cu
p . deprinderile,
s cunoştinţele,
i C experienţa
h a necesară, care
o p duc la acţiuni
l a eficiente,
o c performante.
g i Spre deosebire
i s de aptitudine,
a m care reprezintă
numai un
c = segment al
i capacităţii,
b (
e v
r e
n z
e i
t
i b
c e
ă t
a
d c
r i
e s
p m
t -
p
c a
a ransmisă, în
c d unitatea de timp
e e de către
a analizator, în
s a calitatea sa de
t d canal de
a m comunicaţie. Ea
i este diferită
s s pentru fiecare
e i analizator, dar
e nedepăşind
d aproximativ 10
e = biţi, limită peste
m care recepţia
o c senzorială este
n a tulburată. In
s n genere este
t t capacitatea unui
r i sistem de
e t recepţionare şi
a a transmitere a
z t informaţiei
ă e
Caracter =
n d ansamblul
u e însuşirilor psihi-
m ce pentru
a i individ. Apare ca
i n nucleu al
p f personalităţii
r o întrucât exprimă
i r partea profund
n m individuală, cât
a şi valoarea moral
f ţ personală.
a i Caracter, profil
p e psi-ho-moral
t evaluat după
e d consistenţă şi
. e stabilitate. Se
t admite azi că
C e
achiziţiile
a c
datorate
p t
mediului,
a a
educaţiei,
c t
experienţei şi
i ă
t efortului
a ş personal, grefate
t i pe temperament,
e t de care ele sunt
i t le, deprinderile
n u nu sunt niciodată
d r contractate în
i a mod pasiv,
s r subiectul partici-
o e pând la acestea
l a activ.
u Cunoaşterea ca-
b c racterelor are loc
i a prin observare
l r directă.
e a
, c Caracterologie
c t = studiul
o e caracterelor şi
n r îndeosebi
t u clasificarea lor
r l după anumite
i u criterii,
b i integrându-se în
u f psihologia
i i diferenţială.
e e Şcoala franco-
c olandeză
î ă (Heimans şi
n r Wiersma), ca şi
u aceea a lui C.G.
m i Yung, susţine că
o i toate caracterele
sunt susceptibile
d n
de reducerea la
d
opt tipuri, care
e i
se combină celor
s v
trei factori
e i
fundamentali ai
n d persoanei
ţ . umane: emo-
i A tivitate,
a t activitatea şi
l i răsunetul. Psiho-
l t logia utilizează
a u datele
d biografice, ob-
c i servaţia directă
o n şi testele
n i (chestiona-
6
1
rele - Catalepsie prognoze
psihodiagnostic) = stare asupra evolu-
pentru a analiza anormală, ţiei Catatonie =
caracterele. constatată subiectului şi sindrom complex
în sistemul a care cuprinde
Carenţă hipnotic şi posibilităţilor tulburări
afectivă = vezi în cazul sale de psihomotorii şi
avitaminoză unor ma- adaptare perturbări
afectivă ladii socială. neurovegetative
psihice sau (se întâlnesc une-
Cariotip = somatice, Catatimie = ori în boli
ordonarea care constă modificarea infecţioase,
sistematică a din subită a encefalite, dar
cromozomilor lentoarea, stărilor mai ales în
dintr-o celulă aşa inerţia şi afective către schizofrenie. Se
cum au fost una din caracterizează
lipsa de
fotografiaţi sau extreme, fie printr-o stare de
indepen-
ordonaţi după depresiune,
denţă a pasivitate,
imaginea tristeţe,
activităţii negativism
microscopică. apatie, fie
musculare euforie, (refuzul de a
Deoarece forma şi psihice. vorbi, de a
exuberanţă.
şi numărul Subiectul mânca), dar şi
cromozomilor are o prin acte de
sunt o caracteris- figură de violenţă, furie
tică a speciei, ceară, care îl fac
cariotipul este un înţepenit, periculos pentru
criteriu de cu mutism anturajul său.
apropiere şi este Această stare
genetică a incapabil poate fi
speciei. de acţiuni trecătoare,
precis periodică,
Catabolism = orientate şi cronică.
termen ce bine Etiologia este
desemnează coordonate ipotetică; ar fi de
global procesele . Este origine
de dezasimilaţie simptom al psihologică, ca o
opuse celor unor retragere din
asimilatorii. focare de realitate,
Predominanţa demenţă, asemenea autis-
acestui proces isterie. mului. După alţii
condiţionează ar fi de origine
aspectele organică.
Catamnez
astenice (Viola, Terapeutica:
ă = termen
Knetschmer), neuroleptice sau
folosit în
dar în plan com-
psihiatria şocul electric.
portamental dă
infantilă,
mare
menit să Categorie =
excitabilitate,
călăuzeasc fiecare ştiinţă îşi
sensibilitate şi
ă terapia şi are categoriile ei
activism.
să permită de concepte, la
care face mereu un efect de este însăşi
referire în destindere. c inteligenţa de a
investigaţii şi Această Cauzalitat căuta şi alţi
interpretări. In metodă e = sistem factori în afara
psihologie, c. oferă de cauzelor care
ocupă acţiunea, subiectului investigaţii au determinat
funcţia, ocazia de , analize, un caz.
procesul, starea, a-şi des- practici
informaţia, cărca centrate pe Cauză
energia cazuri indi- internă =
structura,
pulsională, viduale, iar motivul intern,
însuşirea, etc.
investită în datele şi care deşi
Prin gene-
experienţa învăţămint implică
ralizare, orice act
traumatiza ele extrase asimilarea
psihic, inclusiv
ntă. din studiul unor condiţii
percepţiile şi lor să
reprezentările, externe,
servească declanşează
schemele motorii la înţele-
sau verbale, acţiuni ca un
gerea şi
devin determinant
diagnostica
categoriale. direct şi
rea,
imediat.
rezolvarea
Catharsis = (gr. unor noi
katharsis - Cavitate de
cazuri.
purificare); rezonanţă =
Medicina
operaţie de modernă cavitatea în
descărcare şi apreciază care are loc
eliberare, după că nu fenomenul de
sensul originar, există boli rezonanţă
datorat lui în genere, (rezonator). Ea
Aristotel, care ci numai nu creează
constatase că bolnavi sunetele, ci
identificarea individuali. doar întăreşte
dintre spectatori în acele armonice
şi personajele psihologia cu frecvenţe
teatrale duce la diferen- apropiate de
efecte de ţială, frecvenţa sa
purificare, de pedagogică caracteristică;
relaxare. S. şi prin aceasta
Freud renunţă la industrială, timbrul
hipnoză şi metoda sunetului
propune metoda cazului complex este
psihanalitică, în dobândeşte modificat de
care fenomenul o tot mai rezonator.
şi metoda ocupă mare Când două
un loc central, extensiune. cavităţi de
căci aducerea în J. Piaget rezonanţă sunt
conştiinţă şi arată că în cuplate între
analiza con- conceptul ele rezultă un
flicteor, a de singur rezo-
tensiunilor cauzalitate nator cu două
nervoase, produc
încăperi care patologia pedagogică şi
se influenţează mentală este industrială.
reciproc. Caz = c.l. cel ce are
Acesta este şi abstracţie Q.I. între 71 Cecitate psihică
metodolo = pierderea
cazul cavi- şi 84%, căci
gică, con- reprezentărilor
tăţilor simptomele
stând în
faringiană şi observate optice, fapt care
izolarea
bucală, sunt duce la nerecu-
unui
principalii intermediare noaşterea
individ,
rezonatori ai între nevroză vizuală a
considerat
aparatului şi psihoză. obiectului. Se
reprezenta
fonator. Pentru Personalităţil datorează unei
tiv dintr-o
producerea categorie e limită fiind leziuni
vocalelor, bine extrem de occipitale, cu
cavităţile delimitată. labile, sediul în
bucală şi Metoda fragile, nu circumvoluţiunil
faringiană pot cazului a este indicat e 2 şi 3 din
căpăta variate fost iniţial tratamentul emisfe-rul
configuraţii; folo-sită psihanalitic. dominant (Dr.
odată cu în Aurelia Sârbu).
schimbarea de medicină, Cazuistică = Pentru cei care
formă şi apoi a sistem de nu citesc în
volum se dobândit o investigaţii, Braille există
schimbă şi largă analize şi „ortofoane" care
sunetele răspândire practici convertesc
proprii ale în ştiinţele centrate pe literele în
cavităţilor. sociale şi cazuri sunete, precum
Când unele umane, particulare şi „maşină de
armonice ale creându- (individuale) citit" (Kurzweil
sunetului se o , rezultatele Reading
produs de disciplină extrase din Machine -
laringe sunt a analizei studiul K.R.M.).
întărite la de caz. cazurilor
anumite servind pen- Cefalee =
frecvenţe Caz tru durere acută de
caracteristice, limită = înţelegerea cap provocată
sunetul devine subiect ce şi rezolvarea de surmenaj,
articulat; se situează unor noi intoxicaţie şi
aceste într-o cazuri. diverse maladii
frecvenţe se zonă de Metoda care afectează
numesc frontieră a cazului nervii cranieni.
formanţii două clase dobândeşte o
vocalei, care sau a două tot mai mare
sunt diferiţi de stări extensiune
la vocală la psihologic în psihologia
vocală. e. în diferenţială,
6
3
Cenestezie = Cenzură = ştiinţific în tăţii în vederea
ansamblul funcţia vederea optimei lui
sensibilităţii intelectului culegerii de organizări şi
viscerale, ducând şi a con- noi optimizări.
la o imagine a ştiinţei informaţii, a
mediului intern, morale, prelucrării Cercetare
exprimată constând şi verificării operaţională =
întotdeauna din lor şi a disciplină
printr-o stare aprecierea formulării metodologică şi
organică plăcută critică a de noi aplicativă, care
sau neplăcută. tendinţelor, cunoştinţe
urmăreşte să
Are rol de bază ideilor şi ştiinţifice
stabilească
senzorială pentru actele sau a
indici, criterii de
conştiinţa de comportam stabilirii
eficacitate
sine. entale. Prin unui adevăr.
maximă a
c. se Se
detaşează proceselor ce se
Cenestopatic = apreciază o desfăşoară într-
tulburare a selecţie în cercetarea
ştiinţifică un domeniu de
cenesteziei (a câmpul activitate şi să
sensibilităţii fun-
variantelor elaboreze
viscerale) damentală
şi alterna- procedee
caracterizată prin privind
tivelor raţionale de
apariţia unei stări îmbogăţirea
motivaţion organizare a
organice penibile ştiinţei şi
ale şi cea aplicată, activităţii în
(furnicături, intelectuale general. Ea are
arsuri) generale vizând
. Este şi un controlul, mai multe etape
sau localizate. mecanism prin mij- „ultima fiind
Dacă nu li se de apărare loace luarea deciziei
poate găsi semne a celui ce ştiinţifice, a pe baza
obiective controlează unui rezultatelor
somatice, ele şi supune domeniu al cercetării şi
relevă o psihopa- trăirii
tie sau un reali- aplicarea în
conştiente practică a
simptom al unei pulsiunile
nevroze astenice. măsurilor ce duc
şi la sporirea
tendinţele eficacităţii
Centru nervos = de origine activităţii.
nucleu format incon-
din grupe ştientă. Cerebel =
neuronale situate
în zona cenuşie a formaţiunea
Cercetare encefalului si-
sistemului = formă
nervos central, tuată dorsal în
superioară porţiunea
ce realizează a activităţii
integrarea unor inferioară a
de trunchiului
informaţii de un investigaţie
anumit fel şi cerebral.
desfăşurată Participă la
îndeplineşte o sistematic
funcţie specifică reglarea fină a
şi tonusului
în reglaj. organizată muscular al
respiraţiei, digestiv Chestionar este însoţită de
tensiunii care au rol = metodă ticuri şi grimase
arteriale, de care constă repugnabile.
metabolismului modificare în Apare în
glucidic. a administrar contextul
compoziţie ea unei encefalopatiilor,
Cerebral = i chimice a serii de ca o perturbare
persoană la care sângelui şi întrebări cronică sau
predomină viaţa lichidelor care se acută, în urma
intelectuală, din orga- succed unei infecţii
cerebralul nism. conform care atinge
corespunde logicii straturile cenuşii
sangvinicului lui interne a ale encefalului.
Hipocrate. cercetării Este combătută
unor medical şi
Certitudine = indivizi, totodată prin
siguranţă în având drept tehnici speciale
veracitatea unui scop de reeducare a
fapt de dezvăluirea mişcării
cunoaştere. unei opinii, voluntare.
Implică o de- trăsături de
per-
monstraţie care Cibernetica =
sonalitate
nu lasă nici un disciplină
etc.
loc pentru metodologică
întrebările
îndoială sau concepută de
trebuie
eroare. Opusă Nombert Wiener
astfel
oscilaţiilor (1948) ca ştiinţă
formulate
aleatorii. C. se încât să a procesului de
susţine obiectiv permită comandă şi con-
şi subiectiv prin răspunsuri trol în sistemele
convingere. adecvate. tehnice, în
organisme vii şi
Chemorecepţie Choree = în sistemele
= modalitate maladie sociale. Toate
senzorială prin nervoasă sistemele
care se întâlnită complexe şi
semnalizează mai ales la hipercomplexe),
modificările inclusiv omul,
copii (C.
chimice din constituie
Syderman)
mediul extern obiectul c. din
manifestată
sau intern perspectivă
prin mişcări
exemple: informaţională.
anormale,
externă: Cuprinde
dezordonat
sensibilitatea principiile
gustativă, e, ne-
ritmice, investigaţiei şi
olfactivă analizei, prin-
internă: prin agitaţie
globală, cipiul conexiunii
chemoreceptării inverse (feed-
din aparatul haotică
neîncetată. back-ului), cât şi
circulator şi
Deseori metoda
analogiei. sinusoidal coordonări recunoaştere,
Priveşte patru ă, cu verbo- integraţi într-o
aspecte: • alternanţe acustice, strategie a
informaţional, • între stări optice sau lecturii, în citire
sistemic, • de active, de se constată o
reglare şi • de euforice şi coresponde cotă de discifra-
strategie a depresive nţe între bilitate a textului
jocului. (atonie). modele şi un indice de
Psihologia acustice şi predic-tibilitate
cibernetică Circumvo cele grafice ce urmează.
abordează cu o luţie = ale cuvinte- Real, percepţia
metodologie (îndoitură) lor, grafică
cibernetică şi ; zonă a posedând devansează
psihologică, suprafeţei semnificaţii. înţelegerea şi
funcţionalitatea corticale Constă din oferă bază
şi evoluţia delimitată perceperea pentru aceasta.
proceselor prin grafo- Atât
psihice, adâncituri, verbală şi superficilita-tea,
ireductibile la plieri, şi înţelegere, cât şi
mecanismele lor care în timp ce profunzimea
fiziologice în amplifică scrisul este lecturii sunt de-
diferite etape ale întinderea o codare de pendente de
activităţilor şi la analiză la măsura angajării
umane în posibilitat sinteză, operaţiilor
structura ea citirea este intelectuale.
ierarhizată şi funcţional o deco-
e ale
relativ stabilă a dificare ce Citire
creierului.
personalităţii. evoluează dinamică,
Delimiteaz
de la rapidă
ă ariile şi
Ciclotimie = sintetic la (tahilectură)
deţine
dispoziţie analitic. = o tehnică
relative
constituţională Pentru destinată
specializăr
spre o evoluţie cititorul ameliorării
i; c. mai
tehnico-afectivă exersat lecturii la
importante
ciclică, textul nivelul celor trei
determinat
devine parametri de
e sunt
reduntant, bază: viteză,
delimitare
întrucât el înţelegere şi
a de
nu mai ur- memorare. Cel
scizuri.
măreşte mai dificil de
asemenea ameliorat este
Citire = viteza de
acţiune începătorilo
r literă cu lectură.
anterioară înţelegerea
şi comple- literă, ci
poate fi sporită
mentară identifică
prin
scrierii; cuvinte şi
familiarizare cu
este o propoziţii
un anumit gen
activitate după
de materiale
condi- anumite
scrise,
ţionată de indici de memorarea prin
notarea ideilor principale, a paragrafelor,
6
5
capitolelor, pe structurile existenţei urmează la
măsura şi cu culte, catedră lui
parcurgerii lor. eveniment calificate ca Flaurnay, iar în
Prin diferite ele celula- civilizate. 1912, împreună
tehnici şi re, cu psihologul
exerciţii se dimi- îndeosebi Claparede Pierre Bovet,
nuează diferite legate de Eduard = a înfiinţează
tulburări ale numărul, trăit între cunoscutul
vitezei: tendinţa morfologia 1873 -1940, Institut de ştiinţă
întoarcerii la şi 29 şi educaţie „Jean
textul deja modificăril septembrie; Jacques Rou-
parcurs, tendinţa e psihopedag
de subvocalizare cromozomi og şi medic
(articulare în lor. elveţian. Şi-
gând sau în a făcut
şoaptă) însoţită Civilizaţie studiile de
de o vibrare a = grad de medicină la
laringelui sau culturalizar Leipzig,
mişcarea e a vieţii unde a
buzelor, cât şi sociale. cunoscut pe
tendinţa de întrucât W. Wund,
urmărire cu apoi la Paris
civilizaţia
unde a
degetul a rându- presupune
cunoscut şi
rilor de cuvinte. concretizar
colaborat cu
Se ajunge astfel e,
A. Binet.
la lărgirea obiectivare
întors la
câmpului vizual şi
Geneva, a
activ, fiind generalizar iniţiat un
legate mai multe e a curs despre
cuvinte prin valorilor, senzaţii în
sens. Dacă un ci- termenul 1899, iar în
titor cult citeşte se 1901,
circa 300 de identifică împreună cu
cuvinte pe minut frecvent cu Th.
(60 de pagini pe cultura Flaurnoy,
oră) prin c. d. r. materială, şeful
se poate citi de dar implică catedrei de
3-10 ori mai şi psihologie
repede. prelungiri experimen-
în sfera tală a
Citogenetica = existenţei Universităţi
ramură a spirituale i, a
geneticii care şi se întemeiat
studiază exprimă în „Archi-ves
procesele comporta- suisses de
ereditare în mente psychologie
corelaţie cu adecvate ". în 1908 îi
sseau", care a Pierre Clarviziune Clasă =
acaparat tot ceea Bovet, care = categorie de
ce a fost mai bun exprima la capacitatea elemente reunite
din munca lui 29 sept. de a prin trăsături
Claparede. A 1940: înţelege şi comune. Clasă
fost printre „Niciodată prevedea şcolară, unitate
fondatorii ca acum, clar şi de bază a şcolii,
Biroului Inter- golul pe relevant formată dintr-un
naţional de care 1-a evenimen- număr de elevi
Educaţie, şi lăsat nu mi tele în baza de aceeaşi
primul său s-a părut unei gândiri vârstă, care
director. Ca mai mare". realiste şi studiază după
psiholog, s-a perspicace. aceeaşi
realiat direcţiei Claritate Un alt sens, programă, cu
experimentale = calitate a cu aceleaşi aceeaşi
psihologiste şi a senzaţiilor efecte de profesori, în
susţinut metoda şi per- prevedere aceeaşi sală. C.
testelor, limpede a îndeplineşte o
cepţiilor de
unor multiplă funcţie
combătând unele a reflecta
evenimente, instructiv-
exagerări ale distinct şi
obţinută educativă,
freudismului şi relevant
însă prin supunând elevii
ale gestal- anumite
prognoză, unui proces de
tismului. Ca însuşiri şi iluminări socializare,
pedagog a militat structuri, spontane, stimulându-i la
pentru o permiţând transă sau cooperare şi la
pedagogie astfel o alte dotaţii acomodarea cu
experimentală, certă ce se viaţa în colectiv,
bazată func- recunoaşte pretind a fi la comunitatea
ţionalist pe re a lor. W. supranatu- de interese.
psihologia Wurndt a rale. Acest Experienţa pe-
experimentală a deosebit sens este dagogică
copilului. pragul apropiat de recomandă o
Lucrarea intensităţii cel de cunoaştere
„Psihologia de pragul premoniţiun temeinică şi la
copilului şi clarităţii. e. zi a naturii şi
Pedagogie în specificului cla-
experimentală" accepţiune sei.
scrisă în 1909 (în a
traducere carteziană Clasificare =
românească se proces de
1924 - prof. foloseşte stabilire a clase-
Emerit dr. pentru a lor de obiecte şi
Victoria C. caracteriza acţiuni sau de
Petrescu şi prof. gândirea şi concepte după o
de lb. franceză conştiinţa. schemă de
Elvira Balmuş) Zona con- distribuţie,
se află acum la ştiinţei bazată pe
ediţia a IX-a, clare este anumite criterii
postumă şi întotdeaun de esenţialitate,
refăcută de a restrânsă. genealogie, etc.
După J. Piaget considerat depăşirii unui tendon.
este o activitate şi o dis- incompatib Este întâlnită în
permanentă a poziţie ilităţilor leziunile căilor
gândirii ce afectivă afective şi piramidale şi are
realizează inte- colectivă, întâmplăto importanţă în
grări la diverse un are. clinica
niveluri. Forma microcli- psihiatrici în
superioară a mat psihic. Clinic = stabilirea
clasificării este Pentru calificarea diagnosticului
sistematică, aceasta metodelor diferenţial. în
bazată pe este de in- logopedie este
ierarhizare, nu necesară vestigaţie vorba de
numai a adoptarea psihice, repetările de
obiectelor, ci şi motivaţiei bazate pe silabe, sunete
a relaţiilor. de grup de observaţii sau cuvinte în
către directe vorbirea
Clastomanie = individ şi asupra copilului cu
înclinaţie reglarea pacientului logonevroză
patologică spre în joc,
relaţiilor (bâlbâială), care
distrugerea activităţi,
de grup de apare pe un fond
convorbiri
sistematică a valori emotiv labil, în
de vârstă
tuturor obiecte- morale şi urma unei
infantilă (J.
lor întâlnite. profesiona tensiuni
Piaget) sau
Simptom al le în emoţionale, a
Ia orice
psihozei mania- scopul unei labilităţi
vârstă
co-depresive sau psihoafective, a
asupra
al idioţeniei. com- unei boli.
portamentu Adesea acestea
Climat psihic = lui în au loc în urma
aspectul global muncă. Se unor blocaje de
al câmpului deosebeşte scurtă durată la
psihosocial are de metode începutul
sens de statistice vorbirii. La cei
atmosferă sau de mici se întâmplă
spirituală sau de laborator. chiar când nu
„mediu psihic" pot pronunţa
în cadrul Clonic = toate sunetele
grupului social (grecescul sau unele cu-
contează: • klonos - vinte mai lungi,
structura şi agitaţie); când „se
funcţionarea apariţia încurcă" re-
grupului; • spontană petând fie
compoziţia şi sau câteva silabe, fie
interacţiunile provocată a cuvântul întreg.
grupului; • unor
personalitatea şi trepidaţii Coardele
comportamentul ritmice, ca vocale =
individului. în urmare a vasomotricitatea
general, acest alungirii laringelui; la om
termen poate fi bruşte a are un grad de
perfecţionare funcţional muşchiului fine ca ale altor
care nu există la consi- cordal este muşchi şi care
animale. Larin- derabil, extrem de impresionează
gele uman, cu are nevoie fină, prin bogăţia
muşchiul său de o terminaţiile aparatului
vocal -organ cu reglare nervoase nervos de
un înalt grad de circu- motrice ale recepţie.
diferenţialita-te latorie muşchiului
şi cu un perfectă. vocal sunt
randament Intervenţia cu mult mai
66
Structura
coduri.foarte fină a extragere a multiplicat cu o
terminaţiilor ner mesajului sută spre a se
motrice
Codare
se explică
= prin informaţion evita zecimalele.
necesita
operaţie de al din
corzilor
traducere,
vocale la ultimul cod. _ vârsta
variaţiile
înţelegere
continue ale Decodarea de dezvoltare
y.D. = ---------------------------- x 100
limbajului
a uman.
unui Tripla presupune o
vâr
funcţiune
mesaj a muşchiului serie de sta
corziiinformaţio
vocale (fonatorie, operaţii în rea
respiratorie
nal în
şi sfinc- sens invers lă
teriană)
cadrul
explică numărul recodărilor
mare unui
de plăci motrice. în succesive.
concluzie,
sistem nervul
recurent
oarecare.
se întinde în Coeficient
evantai
Acestînprim muşchiul de
cordal,
codundeeste
se ramifică dezvoltare
şi dă adesea
bogăţia de ele (Q.D.) =
nervoase,
supus de o mare raport între
diversitate
operaţiilor
în terminaţiile nota
lor. de obţinută la
decodare o scară de
Cod = sisteme (alergându dezvoltare
de corespondenţă -se psihomotor
între elementele semnele ă şi acea
mesajelor. Codul cele mai care
asigură în- potrivite presupune
ţelegerea şi pentru că a fost
transcrierea transmisie) obţinută de
mesajelor dintr- , pentru ca un copil
un alfabet iniţial, în final, la mediu, de
aceeaşi
în alfabetul nivelul
vârstă
propriu sis- central al
cronologică
temului de sistemului,
, la aceleaşi
transmisie. să se reali-
probe
Limba reprezintă zeze
psihometric
cel mai operaţia de
e. Acest
perfecţionat şi decodare, coeficient
bogat sistem de de este
Coeficient de psihice pur grupuri a de sine, im-
inteligenţă (QI) cognitive, sociale ce
= raport independe au unitate
dintre vârsta nt de de acţiune
mentală a unui motivaţie, şi scop, cât
copil intenţii, şi
(apreciată prin tensiuni, coeziunea
metoda voinţă. acestora.
testelor) şi Psihologia După
vârsta sa reală: cognitivă psihologul
_, are drept Panait
obiect de Golu,
vârsta studiu grupul cu
mentală mecanisme un triplu
Q.l. = --------------------
le gândirii, sens -
100
datorită cadru,
v factor şi
â cărora se
elaborează destinator
r al educaţiei.
s cunoştinţe
După M.
t de la
a Zlate: grup
percepţii,
constituit,
memorie şi
r având
învăţare,
e structură şi
până la destinaţie
a
l
formarea educativă.
ă conceptelo
Altfel spus, r şi a Coleric =
raportul dintre raţionamen tip
nota obţinută la tului logic. temperame
un test şi nota ce Pe baza ntal,
se presupune a fi testelor puternic,
obţinută de cognitive neechilibrat
cineva la nivel (testele de , excitabil
mediu, de nivel şi de
aceeaşi vârstă, la şcolar), personalita-
acelaşi test de care te,
inteligenţă. în permit caracterizat
mod normal, evaluarea prin
vârsta mintală cunoştinţel relativă
corespunde cu or unui slăbiciune a
cea cronologică subiect, se inhibiţiei, o
(Q.l. = 100), iar pot face puternică
deficientul aprecieri emotivitate
intelectual calitative şi nevoie de
începe sub 70%; în vederea acţiune, de
cea superioară selecţiei reacţii
peste 130%. profesional imediate.
e. Adesea
Cogniţie = apare
ansamblu actelor Colectiv = nestăpânire
pulsivitatea, Combinat anatomice zgomotoasă şi
agitaţia, orică = (buzele, hipotonie
nerăbdarea, une- posibilitat pleoapele prelungită.
ori chiar ea a nenu- etc.)
depresie, mărate
înclinaţia spre variante Comiţialit
stări de alarmă de ate =
exagerată. construcţi (epilepsie);
Trăsătura e şi recon- maladie a
dominantă a strucţie encefalului,
colericului este intelectual datorită
mai puţin mânia, ă (la unor
cât vivacitatea nivelul descărcări
reacţiilor sale, grupărilor neuronale,
exuberanţa. operaţiona cu expresie
Deseori se le, specifică,
constată o formale, paroxistică,
evoluţie dublă, implicând apar în
sinusoidală, cu urmă unor
identitate,
ascensiuni şi
inversiune traumatism
căderi ale ca-
, negaţie, e, tumori
pacităţii de lucru
recipro- sau altor
cu oscilări între
citate). J cauze. Are
entuziasm,
Piaget mai multe
temeritate şi
admite forme
stare de
abandon, posibilitat (unele pe
decepţie. în ea unor fondul
dependenţă de operaţii de pierderii
semnificaţiile acest fel conştiinţei)
activităţii lor, de către 11- bolnavul
idealul de viaţă 12 ani, prezintă o
se pot afirma ca care, către fază tonică
oameni ai 14-15 ani de rigidi-
marilor idealuri, capătă un tate
iniţiative, caracter motorie,
capabili să se nou, urmată de
concentreze fundament o fază
maximal în al, clonică
acţiuni de lungă distingând însoţită de
durată. Sunt ex- u-se mişcări
travertiţi, foarte combinaţii bruşte şi
comunicativi, operaţiona dezarticul-
orientaţi în l-logice şi ate. Ultima
prezent şi viitor. imaginativ fază,
După descrierile e, libere. stertoroasă,
bibliografiei, au încheie ac-
fost colerici I. L. Comisur cesul
Caragi-ale şi L. ă = punct epileptic
Rebreanu. de unire a prin
două părţi respiraţie
Comoţie care poate insatisfacţii ia se realizează
cerebrală = exista sau prin eforturi
sindrom cauzat împreună nerealizări, orientate în
de traumele cu la un loc, a domeniul iniţial
craniene, altceva; unei deficitar, fie
manifestat prin care se decom- prin efort
pierderea împacă cu pensări. La îndreptat asupra
cunoştinţei şi ceva; o deficienţii unui alt
asociindu-se cu funcţie senzoriali domeniu în care
tulburări (calitate) se dezvoltă subiectul
somatice ce se care se compensat încearcă să
pot finaliza cu poate oriu, până obţină rezultate
moartea. exercita la cele mai excepţionale. C.
simultan înalte se poate realiza
Comparaţie = cu nivele, fie în formă
operaţie prin altceva; organele de conştientă, fie
care se stabilesc care simţ valide. inconştientă.
asemănările şi
admite Transferul
deosebirile din-
soluţii; compensat Competiţia
tre lucruri, fiinţe
potrivire or, al cărui aferentelor =
sau idei. Cuvânt,
între două concept a proces neu-
expresie sau
enunţuri fost rofiziologic cu
noţiune care
(caractere precizat de desfăşurare
serveşte pentru a
compara ceva. ) care nu A Adler, spaţiotem-
Deci, asocierea se exclud D. porală, care stă
a doi termeni reciproc. Damaschin la baza verigii
(obiecte, , a fost aferente a
persoane, Compens asociat în procesului
acţiuni) cu aţie = viaţa psi- perceptual.
scopul reliefării proces de hică cu Constă în fil-
unor însuşiri contraba- semnificaţi trarea
asemănătoare. lansare a a unei legi aferentelor
unei de bază. venite pe
Compatibil = deficienţe, Compensaţ diferite căi,
68
la acelaşi centru în e din forme, având
nervos, unele raporturi punct de în vedere că în
fiind lăsate să interpers vedere competiţia
treacă mai onale. S- competiti intergrupurilor
departe, altele a v decât în are loc
nu. demonstr competiţi cooperarea.
at că în a
Competiţie = ra- interindi- Complex =
situaţie care porturile viduală. (termen
apare în in- integrării Psihologi introdus de C.
teriorul unui în i însă fac G. -^hing)
grup cu privire grupuri distincţie desemnează o
la o sarcină, se obţin între totalitate de
privind rezultate aceste trăiri şi trăsături
performanţele superioar două
personale, cu un Copilul se Complex stimuli din
fond foarte retrage în ul lui ambianţă, de
intens, declanşate sine, se Oedip = asemenea,
de evenimente, izolează ataşament obiectiv-
situaţii, relaţii şi se ul psihic, observabili
umane, care au consoleaz erotic al (echivalent al
un caracter ă cu mici copilului termenului de
frustrant. Se realizări. pentru behavior). P.
creează o Uneori părintele Janet introduce
structură dinami- însă, de sex termenul de
că inconştientă, unele „conduită" cu o
opus,
înzestrată cu perso- semnificaţie
considerat
mecanisme de nalităţi mai complexă.
a fi
autoreglaje la puternice Comportament
pozitiv,
nivelul întregii se ul depinde atât
iar
personalităţi, o mobilizea de individ, cât
alternativa
sursă de ză în acti- şi de mediu şi
dezechilibru vităţi opusă,
ataşament are întotdeauna
(emoţii, atitudini tenace de
ul faţă de un sens: de
conduite cu autoperfe
părintele satisfacere a
caracter cţionare,
de acelaşi trebuinţelor, de
conflictual, com-
sex este reducere a
rezultând din pensând
considerat tensiunilor (C.
situaţii sociale, inferiorita
mai ales tea şi negativ. L. Huli).
familiale). îndepărtâ După unii
nd autori, în Comportamen
descuraja condiţii t aberant
Complex de
rea. anormale, (deviant) =
inferioritate = o
Familia poate fi care se abate de
formă frecvent
are sursa unor la normele
întâlnită la copii
obligaţia nevroze, a acreditate de
şi adulţi, deri-
să creeze homosexu sistemul social,
vată din relaţiile
un climat alităţii. (S. mergând până
interindividuale
favorabil Freud). la conflict
şi familiale
stimulării social şi cu
(copil-adult,
pozitive Comporta valorile
adult-adult)
în ment = culturale.
subiectul
dezvoltar ansamblul Incapacitatea
devenind
ea reacţiilor de a-şi rezolva
conştient de
copilului. adaptative, propriile
unele slăbiciuni,
contradicţii, o
neîmpliniri, obiectiv
conduită
nerealizări. observabil
repetitivă şi
Sentimentul de e, pe care
anxioasă care
inferioritate orice
deranjează pe
provoacă reacţii organism
cei din jur. Este
de compensare prevăzut specifică în
ineficiente. cu sistem psihastenie,
Efectele acestui nervos le nevroză
sentiment sunt execută ca obsesivo-
deprimante. răspuns la
fobică. Abaterile zumă mai obsesie. S. ii, în care un loc
cu sens negativ- ales la Freud - deosebit revine
antivaloric de descrierea „formaţiun componentei
tipul delicventei, fenomene- i de conştiente,
vagabondajului, lor psihice compro- gândirii. Paralel
negativismului, în baza mis, cu comunicarea
malformaţiilor intuiţiei, pulsionale, verbală se pot
caracteriale şi fără a pre- suficient utiliza mijloace
chiar al psi- tinde de neverbale cu
hopatiilor explicarea puternice funcţie de
reprezintă devieri lor. pentru a se semnalizare;
moral- plasa atitudini
caracteriale, iar Comprehe deasupra posturale,
psihologia principiulu mimico-
nsiv =
socială a i plăcerii". gesticulaţie,
(comprehe
educaţiei acordă care pot să
nsiune);
interes studiului Comunica însoţească şi să
care
etiologic şi re = comple-menteze
înţelege
preventiv al ca. transmitere
uşor; de a comunicarea
a verbală
Comprehensiun pătrunde
(intenţion (limbajul
e = sinonim cu conţinutul
ată sau nu) ectosemantic).
înţelegere unei
de
(franceză) în probleme.
informaţii, Comutativ =
sensul de mesaje,
Compulsi funcţie a
cuprindere (în destinate să
germană: une = sistemelor de
influenţeze reflexie de a
„Verstehende constrânge
re internă persoana răspunde
Psyholo-gie"). „receptor".
Are sensul de de tip schimbărilor
obsesional, Se produce din ambianţă şi
psihologie intro- o acţiune
specţionistă care obligă a-şi adecva
la o asupra lui comportamentul
(Dithey şi şi un efect
Spenger). Se re- conduită la acestea. Se
repetitivă; retroactiv presupune un
are asupra reflex la
semnificaţi persoanei ambianţă,
a unui emiţătoare constând în
sindrom (feed-back) deplasarea aten-
patologic; care la ţiei de la un
dacă nu rându-i obiectiv la altul;
este este reorienta-rea
exercitată, însufleţită, promptă a
duce la o în atenţiei de la o
creştere a comunicar activitate la
angoasei. ea alta, ce
Are uneori interumană intervine subit.
un caracter , limbajul
demoniac se bazează
şi este în pe procese
fond o psihomotor
Conativ = Concept = tă prin vizual-auditivâ.
(conaţie); instrument continuitat Practica şi tera-
desemnează intelectual e, unitate. pia logopedică
latura pulsională (noţiune) Senzaţiile, probează
de tendinţe, efort, percepţiile concretismul
întreţinere Concepţie reproduc activităţii.
energetică; = concretul
reuneşte afectivul ansamblu prin Condiţionare
cu voli-ţionalul. de vederi, imagini, reflexă
Ar fi opus idei cu iar (operantă) =
cognitivului privire la reprezentă- proces de
(non-cognitiv), probleme rile dispun formare a unui
uneori filosofice, de un grad nou reflex, a
înţelegându-se ştiinţifice, variabil de unei noi
doar volitivul literare, cu con- conexiuni
rupt de afectiv. cretitudine. nervoase prin
privire la
natură, la Logopedia asocierea
Concentrare = debutează repetată a unui
psihic,
latură a dinamicii stimul
societate în genere
proceselor
etc, cu o printr-un indiferent.
nervoase
interpretar grad Acesta din
fundamentale,
e unitară. variabil de urmă, fiind
constând în
concreti- întărit printr-o
revenirea
Concret = tudine, atât reacţie
excitaţiei şi
opus pe plan necondiţionata,
inhibiţiei iradiate,
la focarul iniţial. abstractulu psihic prin devine semnal
Neurofiziolo-gic i; ceea ce intuiţie al ei şi produce
este expresia reprezintă senzorială, aceleaşi efecte
focarului de o realitate cât şi prin ca şi stimulul
excitabilitate nemijlocită materiale necondiţionat.
optimă sau a , palpabilă; de per- (I. P. Pavlov).
dominantei. caracteriza cepere
7
1
nervos
muscular.
sau desemneaz
ă totalitatea
socializare
bazat pe
prospectivă în
educaţie
c
me de gândire şi deprinderi de lucru care marea deprinderilor, curba învăţării
Cronaxia este un cunoştinţel învăţare, (pedagogie) constituie mecanisme de achiziţie pentru urcă iniţial brusc, apoi mai lent în cazul
parametru al or ceea ce presupune o c. noile date, informaţii. Prin acumulări acţiunilor facile şi invers în cazul
excitabilităţii acumulate permite generală elastică progresive, aceste instrumente mentale, acţiunilor dificile; iniţial evoluează lent
nervilor şi şi a va- integrarea care să dea mecanisme de achiziţie, dau formă con- şi apoi urcă brusc. Are de obicei o
muşchilor. lorilor individului individului cretă şi dezvoltă inteligenţa însăşi, pro- formă de „S" iniţial iar apoi formă de
create de în grupul posibilitatea movează creativitatea, contribuie la cui- spirală. Curba lui Gauss înregistrează o
Culpabilitate = umanitate. său. Cultura unei adaptări şi tivarea limbajului etc. Prin educaţia inte- formă de clopot. Exemplu: reprezenta-
stare a celui care Orice îşi încetează integrări rapide lectuală se urmăreşte şi formarea motive- rea normală a efectivelor în funcţie de
este dominat de societate fiinţarea la dinamismul şi lor superioare ale învăţării, stimularea şi note: note mici, mijlocii şi mari. (Vezi
ideea că a comis umană când nu mai mobilitatea dezvoltarea intereselor de cunoaştere. Anexa A, Fig. 12)
o greşeală şi posedă este vieţii (După Şt. Bârsănescu)
resimte în cultura sa, generativă, contemporane. Cutanat = complexul senzorial cu re-
oarecare măsură care condi- nu produce In psihologie se Curaj = trăsătură caracterială de ordin ceptori periferici în piele şi care in-
vinovăţia sa. ţionează valori noi. menţionează
voliţional, constând în capacitatea de clude: tactul, simţul termic, dureros şi
Când acest dezvoltarea Fiind un metoda
informare conştientă a obstacolelor şi de alte forme de recepţie protopatică
sentiment devine totală a subsistem al culturolo-gică
acţiune consecventă în condiţii de risc. (sensibilitate la lumină, A. Leontiev).
intens, el poate membrilor microsistem constând din
Nu implică absenţa fricii, ci stăpânirea şi Se consideră că substratul cutanat
determina săi. Cultura ului social, cercetarea şi
desăvârşirea ei. Emmerson spunea: „ Să reprezintă senzorium comun, adică stă
nevroza sau transformă c. prezintă explicarea
individul un nivel de formaţiunilor de nu-ţi fie teamă de nimic, mai mult decât la baza tuturor celorlalte organe de
chiar nebunia.
într-un tip funcţionalit personalitate de teamă." simţ.
Unii trăiesc
sentimentul de determinat. ate şi o prin studiul
culpabilitate Cultura îi mare morfologic al
intens, dureros şi dă omului complexitat culturii de
caută să se umanitatea e. Educaţia aparte-
pedepsească, să sa. Copiii prin cultură
se mutileze sălbatici nu are şi un
(omoare), au nimic pronunţat
considerându-1 o omenesc. caracter
ameninţare Cultura axiologic.
pentru valoarea este Cultura este
sa personală. apanajul o sinteză de
omului. idei şi de
Cultură = Cultura cunoştinţe
noţiune care este un sistematizat
fenomen de e. Direcţia
nenţa operaţii informaţion operaţii, sche-
culturalului şi mintale. al.
socialului, Cunoştinţel
alcătuind un Cunoştinţ e sunt
sistem ă = tot ceea înţelese,
interacţional. ce se memorate şi
achiziţio- reproduse la
Cunoaştere = nează cu momente
categorie privire la potrivite,
filosofică ex- realitatea ele
primând relaţiile internă şi reflectând
dintre subiect şi externă, lumea
obiect al din familie, fenome-
asimilării şi şcoală sau nelor reale
reconstrucţiei proprie în creierul
informaţionale, a experienţă. uman (pe
lunii obiective de Acumulare plan
a subiectiv).
către subiect. C.
cunoştinţel Cu cât
comună este
or este în fondul
studiată de gno-
funcţie de achiziţiilor
seologie, iar cea
mijloacele creşte, are
ştiinţifică de
de infor- loc
epistemologie. reorganizar
maţie şi
C. este e calitativă
posibilităţil
recunoscută ca a acestora,
e
un proces ce o
intelectuale
reuneşte ale modificare
senzorialul şi subiectului, a structurii
logicul, empi- de per-
ricul şi personalitat sonalităţii
teoreticul, care ea lui şi de pe plan
se desfăşoară metodele cognitiv,
continuu în ce le poate intelectual
relaţia utiliza. şi afectiv.
interacţiunii Orice cu- Educaţia
dintre subiect şi noştinţă intelectuală
lumea sa. despre un nu se
Specificitatea, obiect sau reduce la
dar şi fenomen orizontul de
ascensiunea este cunoştinţe
cunoaşterii relativă, în învăţate.
rezidă în aceea funcţie de Procesul de
că, nu numai că metodele însuşire a
asimilează lumea folosite de cunoştinţe-
fizică a subiect şi lor duce la
obiectelor, dar şi diferă de la cristalizarea
pe cea a acţiu- un subiect unor instru-
nilor, ele la altul, în mente
devenind, prin funcţie de mintale;
interiorizare, fondul noţiuni,
Curba de Curba lui Cutezanţă prin atacarea
evoluţie = Gauss = a = adversarului, cu
exprimă grafic fost caracteristic o mare forţă
modificările de studiată ă comporta- afectivă,
ordin cantitativ şi simultan mentală, caracter ostil şi
calitativ ce atât de S. definită o tenacitate
intervin în P. Laplace, prin curaj, deosebită în
evoluţia cât şi de K. sfidarea realizarea sco-
psihofiziolo-gică F. Gauss, primejdiei, pului propus:
a unei persoane şi temeritate, admonestări
într-o anumită reprezintă îndrăzneală. verbale, re-
perioadă de timp. o Din punct clamaţii,
Se impun trei modalitate de vedere scrisori,
tipuri de curbe de cognitiv, c. polemică,
de evoluţie: a) reprezentar este legată pamflete,
cea care exprimă e normală chemare în faţa
de
o evoluţie a justiţiei.
afirmarea
accelerată în efectivelor După
ideilor noi,
Michaux, este
primele perioade în funcţie valoroase şi
modul de reacţie
de vârstă şi o de valorile personale,
al psihopatului
reducere a lor. în pofida revendicativ,
ritmului în Exemple: oricăror impulsiv,
perioadele curba riscuri. acţionând
următoare; b) cea învăţării: anarhic,
care exprimă un se Cverulenţă exploziv.
ritm lent al înseamnă = Formele de
evoluţiei în pe abscisă modalitate cverulenţă
primele perioade investiţiile de reacţie persistentă, ela-
şi o intensificare de timp, iar revendicato borată,
a ritmului pe are a unei continuă, sunt
ulterior; c) cea ordonată persoane paranoia şi
care exprimă un progresele care se hipo-condria.
ritm uniform şi şi greşelile. crede Cvereulenţii
moderat pe Se constată nedreptăţită sunt „proceso-
întreg parcursul că în for- , frustrată. mani", trăind
intervalului Se carac- delirul de
studiat. terizează revendicare,
8
n umfe 1
c ţa revendicări
p ăf derizorii
r a (Bernard).
i „c Aceştia sunt
n pe veritabili
es „persecutaţi -
v nă persecutori",
i tt care merg
o rr până la crimă
l ui pentru a
e
r bili de comunicare
ă tate prin mişcări
z car convenţionale,
b act cu ajutorul
u eriz degetelor, pe
n ate baza alfabetului
a pri dactil inventat de
ntr- L. Epee, utilizat
o D o în mutitate.
dur Conţine atâtea
p Dere semne digitale
r avie, câte litere sunt în
e cins alfabetul limbii
t t upo respective. Ast-
i i rta fel, cuvintele se
n l bilă comunică pe cale
s ola vizuală. Este
ă cfre înlocuită prin
acar demutizare, mai
i nea ales în relaţiile
n pdeg cu normalii prin
j s etel labio-lectură.
u oor Pentru orbii -
s dmâ surzi, un mod de
t i i- comunicare
i nnii. tactilă (prin
ţ i Ap dermografie
i eare -trasare de litere
e în pe palma celui ce
. =epi recepţionează).
sod Olga
t ul Scarodoskaia
upos (oarbă -surdo -
l tcri mută), a scris
btic cartea „Lumea în
ual percepţia mea".
r ep (Vezi Anexa A -
ăi- Fig. 13)
r lep
i siei Dai ton =
. metodă
d pedagogică
e Da orientată după
ctil „principiul şcolii
s olo active", inspirată
e gie din lucrările lui J.
n= Dewey şi al
s mo Măriei
i dali Montesori. A
- tate fost iniţial
a nvul izate, unde
pl t să dispune de fişiere
ic uînv cu informaţii,
at l eţe metode de lucru,
ă uce i
în i se
o , dă.
r cMet
a- ooda
ş nper-
ul - mit
D te
al r ind
to aepe
n r nde
( nţa
S. ş inte
U clect
. oual
A lă a
) i fiec
şi t ărui
c r ele
o av şi
n dpos
st i ibili
ă ţ tate
în i a de
d oa-şi
e nale
o age
s l mat
e ee-
bi riile
în cpref
in eerat
di e,
vi cpe
d ocar
u ne le
al s poa
iz t te
ar r stu
e âdia
a nîn
în glab
v eorat
ăţ oar
ă ee de
m l spe
â ecial
D ilit vizuale
ate cromatice,
r ele
constând în
evul
imposibilitatea
f ui
de a percepe
ede
culorile roşu
ra
(protanopia) şi
i pro
ngre verde
ţ sa (deuterano-pia).
econ Wagel Dalton,
cel care a descris
for această
pm
erit anomalie,
suferea el însuşi
mu de această boală.
clui
aşi Aceasta se
r pos explică printr-o
eibil defecţiune
constitutivă a
ităţ
î ilor sistemului vizual
npr (cele 2 culori se
vo- confundă între
aprii ele). Cercetări
ţ, recente au arătat
ăfăr corelaţii
ă a existente între
s fi bolile afective şi
ăfrâ defectul de
nat percepţie
l sau cromatică,
edep semnal biologic
ăşit al unor tipuri
ude depresive.
t col
i egi. Daltoniştii
l morali = termen
i Dal propus de
z ton Mausoley celor
e
ism „anesteziţi ai
z
= simţului moral"
e
tulb (alţi autori:
.
ura „idioţi morali"
re sau anormali
D
con morali); acele
ă
gen persoane carac-
terizate prin
pital
e a anormalitate,
o
inafectivi-tate,
s per
cep inadaptabilitate
i
bţiei şi impulsivitate.
T epsi român cu
o ghop contribuţii
ţi eaţil importante în
la nor domeniul
u eşi defectologiei,
n r diz autor al unor
l aarm studii cu privire
o ţ oni la „ oligofrenii
c i cilo dotaţi" şi la
f l r recuperarea
o odin deficienţilor
r r psi (mai ales orbi şi
m hiat ambliopii), prin
e mria diverse strategii
a ocon de învăţare.
z r tem Lucrări
ă apor importante
c l ană „Defec-tologia",
„contribuţii în
at i.
problema com-
e ,
pensării
g Da
deficienţilor
o pma
motrici", „Teoria
ri r sch
şi practica
a e in
compensaţiei".
d c Do
e urin Darvinism =
s r (19 teoria
u - 14- evoluţionistă de
b s 197 însemnătate
ie o7) revoluţionară
cţ r = elaborată de
i i psi- Charles-Robert
ai i hol Darwin (1808-
d og
1882)
83
conform căreia influenţele pulaţia: supravieţuire,
speciile se de mediu; tendinţa de luptă dată în
transformă 2. sporire a cadrul aceleiaşi
treptat unele din ereditatea, numărului specii sau între
altele prin prin care se indivizilor specii apropiate;
interacţiunea fixează şi speciei 4. Selecţia
următorilor transmit peste naturală, care
factori: 1. din condiţiile duce la trierea şi
variabilitatea sau generaţie de continuitate
diversitatea în subsistenţă celor mai apţi,
modificărilor generaţie, oferite de mai bine
organismului variatele mediu, adaptaţi
datorită caractere luptă pentru condiţiilor de
condiţiilor dobândite; existenţă, existenţă. D.
interne şi 3. suprapo pentru este prima
demonstraţie independen anterioare, normativă
argumentată a t de care transcendentă,
originii animale subiect; îndeplinesc care constrânge
a omului, care a epistemolo rolul de individul să aibă
zdruncinat gic premise o anumită
concepţiile obiectul (senzoriale conduită,
creaţioniste şi cunoaşterii, sau interzicând
fixiste, sprijinind luat ca intelectuale) comiterea unor
ateismul. D. a atare, fără , pentru că fapte sau gesturi
pus bazele a fi supus abia ulterior reprobabile.
psihologiei prelucrării să fie Doar iniţial se
genetice. sau dezvoltă
supuse unei
Neodarvinismul interpretări conştiinţa mo-
prelucrări
sau genetica, i (fapt rală prin
sau
antropologia senzorial constrângeri,
colaborări.
culturală elementar persuasiuni, etc.
Etimologic:
continuă dar- şi brut, în căci pe parcurs
vinismul clasic. concepţia (adj) dat -
oferit, se dezvoltă o
engleză).
dăruit, pus morală
Dârzenie = Prin
la autonomă. I.
calitate extensie, în
dispoziţie. Grigoraş
voluntară, psihologie,
(Universitatea
rezultată din d.
Datorie = Iaşi) afirmă că
reunirile semnifică
etimologic libertatea voinţei
consecvenţei, un conţinut
şi stări lat. este condiţia
fermităţii şi sine qua non a
psihice „debitorius"
cutezanţei; se îndeplinirii da-
prezente la - categorie
manifestă prin toriei, iar
un moment centrală a
perseverare libertatea trebuie
dat, eticii, ca
activă şi înţeleasă ca fiind
imediate, disciplină
rezistenţă conştiinţa unei
impuse valoric-
energetică în necesităţi. D.
obiectiv de normativă,
direcţia stabilită; morală este o
împrejurări denotând în
orice încercare ce dimensiune
le psihice primul rând
vizează esenţială a bine-
obligaţia
schimbarea lui moral, care
morală.
atitudinală este se apreciază
Este o
reprimată. D. după principiul
necesitate
izvorăşte din lucrului bine
internă care
convingerea în făcut.
reclamă un
justeţea cauzei pe
anumit
care o slujeşte şi Dăruire de sine
comportam
presupune tărie a = trăsătură
ent
voinţei şi caracterială
subiectului.
pasiunii. manifestată prin
D. se afirmă
ca un disponibilitatea
Dat = ontologic, de a se devota
imperativ
ceea ce unei persoane
investit de
reprezintă rea- admirate, unor
litatea obiectivă, către o
autoritate cauze sociale,
ştiinţifice, atrag pot fi (idiot, imbecil),
nobile, dincolo atenţia şcolarizaţi, debilul mintal,
de interesele asupra fiind cu toate
personale, sau dezvoltării capabili să insuficienţele
chiar de deficitare a înveţe, să sale mintale, se
instinctul de gândirii scrie, să poate adapta şi
conservare. (care este citească şi integra
concretă, să-şi satisfăcător într-
Debilitate dar opera- însuşească o activitate utilă.
mintală = ţiile de unele Etiologia d. in.
(infirmitate, slă- generalizar noţiuni este variată:
biciune). Forma e, concrete (C. factori genetici,
cea mai uşoară a abstractizar Pufan). traumatici,
oligo-freniei, de e, coor- Pregătirea toxiinfec-ţioşi,
slăbiciune a donare lor se psiho-sociali,
activităţii psihi- sistematică realizează în etc. Delimitarea
ce. Cuprinde sunt şcoli d. ni. de
80% din totalul imposibile) speciale normalitate nu
întârzierilor . Sfera (Mariana este totdeauna
mintale (Q.I.
intereselor Roşea) simplă, între
între 50-70%,
este mai deoarece pe acestea două
respectiv vârsta
limitată, măsura rămânând o zonă
mintală de 9-10
afectivi- înaintării în de tranziţie
ani). Până la
tatea vârstă reprezentată de
vârsta preşcolară
sau şcolară poate săracă, cu intervin „intelectul de
trece caracter blocaje şi limită" (debitul
neobservată. instabil. tulburări lejer (f.r) cu
Dificultăţile de Debilul emoţionale subiecţi al căror
învăţare mintal îşi care Q. 1. este situat
însuşeşte argumentea între 70-80-85%,
greu ză deficitul iar elementul
limbajul intelectual. esenţial care-1
oral şi Se impun cu delimitează pe
scris; este necesitate debil de liminar
incapabil diferite este capacitatea
de calcul tipuri de de învăţare şi de
mintal, cri- psihoterapie adaptare, mai
tică şi (artistică, dezvoltate la
discriminar muzicală, liminar.
e. Sub ocupaţional
aspect ă, ludică, de Debilitatea
compor- grup) motorie
tamental (Lungu (sindrom) =
are Nicolae, stare patologică
priceperi şi 1975). Spre congenitală a
deprinderi deosebire de motricitatii,
de conduită celelalte adesea eredo-
civilizată. forme de familială,
Sunt înapoiere caracterizat prin
educabili, mintală hiper-
reactivitate imposibilit (precizia, ajungând fie la
osteotendinoasă, atea viteza mutism psi-
frecvent mai întreruperii mişcărilor) hogen (electiv),
accentuată la voluntare a ca şi asupra fie la mutism
membrele supe- contracţiil organizării ackine-tic.
rioare, or schemei
hiperextensibilit musculare corporale. Deblocare =
ate musculară, (paratonie) anularea
, sin- Debit blocajului (inhi-
cinezii, verbal = se bării afective)
mişcări referă la ce împiedică
nesigure şi aspectul activitatea
greoaie. cantitativ al mintală şi
Sindromul activităţii exteriorizarea.
are la bază verbale; In funcţie de
o tulburările particularităţile
insuficienţ d. v., în individuale ale
ă, o sensul personalităţii şi
imperfecţi creşterii de cauzele
une a acestuia blocajului se
funcţiilor (vorbărie), diferenţiază mai
motorii. sunt multe tehnici de
Sin- întâlnite în deblocare: prin
cineziile şi stările substanţe
paratoniile anxioase, psihotonice,
au în timp cât şi în
o evoluţie prin electroşoc,
stările psihoterapii
tonică-
normale la individuale şi de
kinetică,
femei, grup de tip
afectivă
isterice şi analitic,
(de
paranoice comportamen-
persistenţă
în special. tal, creativ,
).
Diagnostic Logoreea socioterapie,
ul de d. ni. are o etc.
presupune creştere de
existenţa debit verbal Debut = termen
ansamblul dar şi de introdus pentru
ui de simp- ritm. a desemna
tome ce Dimpotrivă, apariţia unor
caracterize debit verbal tulburări
ază acest scăzut se psihice. De
sindrom. întâlneşte la acest început se
Se impune persoane leagă diagnosti-
terapie timide, carea corectă şi
psihomotri hiperemotiv instruirea
câ acţio- e, în stări precoce a
nală asupra depresive, tratamentului,
fondului în cu modificările
tonic psihastenie, necesare
85
în evoluţia dB Decilaj = colectiv; să opteze pentru
ulterioară. dev metodă de -performanţ o variantă
Relaţia debut- ine elaborare a ele anume, din mai
terapie va fi zgo testelor diferitelor multe variante
evidenţiabilă de m psihologic probe nu posibile. Actul
factorul cauzal. o- e având la puteau fi decizional este
Spre deosebire toa bază puse pe o cerut de acele
de medicină, cu să, calculul bază situaţii cu grad
toate ramurile ei, la procentual, comparabil de incertitudine,
în logopedie nu 80 ca unitate ă. în care există
se poate stabili o dB etalon fiind mai multe căi de
corelaţie precisă foa folosită Decizie = rezolvare, deci
între acuitatea rte decila. decizia de acţiune, toate
tulburării de zgo Decilajul succede în având
limbaj şi evoluţia mot nu este o general probabilităţi
sau prognosticul oas măsură, ci unei diferite de uti-
ulterior. Unele ă, un deliberări. litate şi de
din ele pot iar clasament. Este o succes. Etapele
debuta discret, apr In funcţie modalitate deciziei (după P.
altele destul de oap de notele de a depăşi
Popescu
pregnant, fiind e primite, un conflict
Neveanu) sunt: •
urmate de de apare în cognitiv
identificarea
remisii, recidive, 140 grafic o sau afectiv
principalelor
însoţite de dB curbă care într-o
variante şi apre-
nevroze sau dev are situaţie a
cierea
depresii de ine aparenţa cărei
evoluţie nu eficienţilor; •
scurtă durată. asu unui „S" ierarhizarea
rzit culcat sau se poate
aprecia cu efectelor după
Decibel = unitate oar a unei două criterii:
certitudine.
de măsură a e, semiogive. utilitate (subiec-
Subiectul
nivelului de ins Se tiv) şi valoare
trebuie
presiune acustică upo recomandă socială
(simbolizată dB) rtab să nu se (obiectiv); •
care reprezintă ilă, aplice d. pe aprecierea
nivelul presiunii atin un eşantion şanselor de
acustice al cărui gân mai mic de reuşită şi eşec
raport faţă de d 100 de pentru fiecare
pragul pra subiecţi. variantă; •
convenţional 2 x gul Se va adaptarea unei
10"5 N/m2, luat ca dur constata: - strategii de
nivel zero are erii formarea acţiune; • etapa
logaritmul (du unei „dilemei" sau
zecimal înmulţit pă reprezentăr „structura
cu 20, astfel P.P i de alternativelor"; •
determinându-se . ansamblu alegerea propriu-
unitatea (dB). O Ne despre
ambianţă sonoră vea nivelul 86 zisă a variantei
de acţiune con-
până la 40 dB nu) general al siderată optimă,
este considerată . performanţ variantă care le
liniştită, către 60 ei acelui înlătură pe
celelalte. De psihice rică, dec c, etc), un
co (sau fizice) însoţite de ond răspuns
Decodificare = mp şi este de tulburări iţio neadaptativ,
procesul de ens origine ale nar învăţat prin
transformare a are reactivă. limbajului e. condiţionare,
semnalelor unui = Se -în De care persistă
mesaj în vederea pro manifestă domeniul con îndelung timp,
identificării şi ces sub mai logopediei. diţi chiar după ce
interpretării me- inv multe în genere, ona situaţia precară
sajului de către ers forme: d. rea care a
destinatar co anxioasă, presupune est determinat
(receptor). m- depresivă, şi e condiţionarea a
Psihologic, pen oni- reversibilit un fost modificată.
decodificarea sări atea răs Mecanismul
înseamnă tre- i, întregii pun principal prin
cerea de la semn ce simptomat s la care se produce
la semnificaţie, con ologii, deci con d. este inhibiţia
de la informaţia stă posibilitate diţi reciprocă, contra
reproductivă la din a resta-
ona condiţionarea.
pert bilirii
cea de comandă, re Există
urb echilibrului
de la reflex (sti numeroase teh-
are anterior d.,
senzorial la mu nici de terapie
a specifice
senzaţie, li prin
ech pentru
percepţie, etc. ce decondiţionare:
ilib fiecare caz
Forma cea mai au desensibilizarea
rul în parte.
înaltă a ui fost sistematică,
decodificării este în Decondiţio con modelarea,
înţelegerea. în ur nare = diţi antrenamentul
activitatea ma proces ona afirmării de sine,
logopedică, d. unu terapeutic ţi etc, tehnici de
este un proces i derivat din în aşa-zisă „spălare
care defi psihologia mo a creerului".
funcţionează din cit, experiment d
momentul insti- pri ală a pat Decroly Ovide
tuirii relaţiei va- însănătoşiri olo (1871-1932) =
logoped-logopat. ţiun i şi destinat gic, medic, psiholog
Logopedul i. eliminării alc şi pedagog
decodifică din De unor o- belgian. După
declaraţia obi tulburări olis studii şi
logopatu-lui cei emoţionale m, experimentări
(familiei) apa şi de tip dro îndelungate
mesajul pe care re nevrotic. gur efectuate într-o
ei doresc să-1 în Reprezintă i, şcoală de
comunice, ur metoda de co deficienţi
definind ma bază a mp mintali şi una de
categoria noso- une terapiei ort copii normali
logică în care i
comportam am din Bruxelles, a
acesta se tra-
entale, ent elaborat un
încadrează. um nev sistem
numită şi
e
terapie prin roti instructiv-
educativ, luptă psiho- Eu, orală.
cunoscut sub împotriva patologic fac
denumirea de primejdiilo de e Deducţie = tip
„metoda r şi nevoia disociere a par fundamental de
centrelor de de unităţii te raţionament,
interes". Metoda activitate. personalităţdin constând din
s-a aplicat în Cel de-al ii, sin trecerea de la
prin
Belgia din 1922 doilea dedublarea dro aserţiuni
şi porneşte de la factor, fiinţei; mu generale la
teza că formarea mediul, apariţia a l de concluzii asupra
copilului este furnizează două Euri dep unor fapte
determinată de mijloacele diferite, ceers particulare,
doi factori: • pentru evoluează ona deoarece acestea
interesele formarea succesiv liza sunt
copilului copilului sau re subordonate
(nevoile lui) şi • în toate simultan şi şi primelor.
mediul, ale cărui direcţiile. determină se Deducţia este
influenţe sunt Procesul două tipuri înt mult mai
determinate tot de formare
de âln riguroasă decât
de interese. presupune
comportam eşt inducţia.
Referindu-se la parcur-
ent. Dintre e în Conduita logică
primul factor, gerea a trei
cele două sch a deducţiei este:
patru sunt stadii mai
Euri izo dacă premizele
ce
normele importante
dominante: : ob- coexistă, fre sunt adevărate,
nevoia de hrană, servaţia, unul nie, concluzia este
de luptă asocierea normal, iste adevărată. O
împotriva şi expresia. altul rie, deducţie corectă
intemperiilor de Concepţia patologic, ps din propoziţii
tot felul, de lui D.O. ambele cu i- adevărate se
este o motivaţie hoz numeşte de-
originală şi inconştient e monstraţie. D.
a fost ex- ă, alc stă
se la baza
perimentat subînţelege ool pedagogiei
ă în multe ruperea ice deductive, un
ţări, printre acţiunii de şi important proces
care şi gândire, ma pedagogic
România, căci Eul nu nia bidimensional: -
încercându se cal să se pornească
-se o substituie e, de la premize
sinteză cu realităţii. în exacte,
metoda D. ep obiective, şi în
se
tradiţională înscrie în i- cursul
în şcoala sfera lep procesului
primară. tulburării sia educativ să se
conştiinţei te respecte regulile
87 Dedublare propriului mp raţionamentului
= fenomen deductiv pen-
tru a se evita (sofismele Bârsănescu) Def cţional =
raţionamentele ); (după . ect termenul desem-
false Şt. fun nează un deficit
apărut în cursul ocupă de persoană cu fun intelectual, etc).
primei particulari o lipsă, o cţio în psihopatologie
dezvoltări a tăţile lacună nal şi logopedie,
individului. El psihologic morfofuncţi ă, deficitul se referă
reprezintă e ale onală, înn cel mai frecvent
efectul copiilor înnăscută ăsc la funcţiile
disproporţiei cu sau surveni- ută intelectuale şi ale
între trebuinţele deficienţe tă.
sau limbajului sub
primare ale fizice şi Deficienţele toate formele şi
dob
individului şi psihice, sunt
ând poate fi evaluat
îngrijirile ce i se precum şi anomalii,
ită, sub raport
acordă. Defectul cu legile, dar nu calitativ prin
cu
funcţional se metodele reprezintă
car raportare la
caracterizează şi ceva
patologic. acte normalitatea
(după Balint) tehnicile r funcţională,
prin următoarele educării şi Se disting:
d. tran folosind metode
aspecte: • relaţia reeducării zito şi teste
subiect-obiect lor, a senzoriale,
motorii şi riu psihologice
este exclusiv instruirii sau specifice în
mintale.
bipolară; • şi defi cuantificarea
Prin
relaţia este adaptării niti gradului de
extensiune
eterogenă lor la v, deficit senzorio-
se vorbeşte
comparativ cu muncă. în în- motor şi de
şi de
relaţia contextul deficienţi regi limbaj. (Testul
oedipiană; • d. se morali. stra Loreta Bender,
această relaţie dezvoltă tă Rever-sal,
este acţionată de pedagogia Deficit = la Wechsler, Raven,
o forţă dinamică şi (lat. niv Binet-Simon,
profundă (care psihologia deficere - a elul cuburile Kohs,
în sine nu specială lipsi, a într labirintele
reprezintă un pentru înceta, a egii Parteus etc). în
conflict); • toate părăsi); per funcţie de
limbajul adult categoriile pierderea son coeficientul
este impropriu de (lipsa) alit obţinut prin
pentru a explica deficienţi, morfo- ăţi punctaj se poate
ce se petrece la cât şi sau delimita gradul
nivelul acestei logopedia, al de întârziere
relaţii. Defectul ca sub mintală; • idioţia
funcţional ar fi disciplină sist - 30%, chiar un
rezultatul unei a em Q.I. inferior
carenţe afective profilaxiei elor acestuia; •
în cadrul relaţiei şi terapiei ei imbecilitatea -
copilului cu tulburărilo (se corespunde unui
familia sa (după r de nzo Q.I. între 30-50
C. Gorgos). limbaj rial, %; • debilitatea
oral şi mot mintală -
Defectologie = scris. or, corespunzătoare
disciplină afe unui Q.I. între
psihopedago- Deficient ctiv 50-70%. Cei
gică care se = , între 70-80% pot
fi consideraţi • jurul renţei epi siunile
liminari, dar pot termenului specifice. ste acumulate, prin
fi şi debil definitor. După mo activarea
mintali, în Logica această log funcţiilor
funcţie de aristotelic formulă ice. cathartice.
calitatea ă arată că clasică,
adaptării lor definiţia funcţiile De Degenerare =
sociale, de nive- se definiţiei ful pierderea totală
lul intelectual construieşt sunt: • refe- ar sau parţială a
cât şi de e prin renţial e= unor însuşiri
caracteristicile raportarea designatoar pro morfologice sau
afective ale la genul e; • de ces funcţionale în
personalităţii. în proxim şi introducere inv urma acţiunii
cazul unui copil stabilirea a unui ers unor factori de
cu senescenţă dife- termen sau ref mediu sau
„normală", se expresii ulă ereditari.
înregistrează o noi; • de rii, Ereditatea ocupă
diferenţă concentrare ce un loc central în
progresivă în a co teoria
anumite limite, informaţiei; nst degenerării. în
• de ă acest context se
tolerabile între
evidenţiere în înscriu cauze
atitudinile
a eli
verbale şi cele exogene, fizice,
schimbărilo ber
nonverbale (care sociale,
r intervenite are
se diminuează psihologice, care
în conţinut; a
cu vârsta). influenţează
• şi ten terenul predispus
sintactic-
Definiţie = din - sistemul nervos
calculatorie;
operaţie logico- ţel - sensibil la
toate
semantică, or influenţele
justifică
exprimată într-o ref degenerative.
înlocuirea
propoziţie ula
într-un
concretă, te, Degenerescentă
context
concisă, prin propoziţion pri = termen folosit
care se indică al a n de şcoala
proprietăţile definitului rea franceză în
esenţiale ale prin du acelaşi sens cu
unui obiect, definitor şi cer degenerare. Se
fenomen, stare invers. Nici ea referă la o
sau se o definiţie lor degradare
precizează nu este în progresivă a
semnificaţia exhaustivă, co personalităţii, ce
unui semn. D. nu este in- nşt se accentuează
stabileşte o failibilă şi iinţ din generaţie în
identitate de universal ă, generaţie. Prin
semnificaţie valabilă, red extensiune se
cognitivă între prin diver- u- poate referi şi la
termenul de sitatea câ domeniul psihic,
definit şi perspectivel nd spiritual şi
explicaţia în or ten moral.
Deja vu, deja Deleţie = mo mun săvârşită de
conu, deja pierderea dul o persoană, ca o
vecu, deja fait, unui de expresie a unei
etc. = fragment de str stări patologice.
(pseudomnezie) cromozom. uct
; tulburare de ura Delicventă = (a
memorie (în Deliberare re fi de vină, a
special de = (a cântări) a greşi);
evocare). Falsă moment al per desemnează o
recunoaştere în acţiunii son greşeală, un
simţământul de voluntare de alit conflict între
familiaritate, de examinare ăţii persoană şi
apartenenţă la cât mai . societate, prin
propria completă a Ar violarea legilor.
experienţă, la unui fapt, e D. poate fi de
prima întâlnire cu relevarea loc ordin sociologic,
cu fapte şi argu- lup etico-moral,
evenimente noi. mentelor ta biologic.
Apare în stări (pro şi mo Variabilitatea co-
onirice, în contra) şi a tiv
dului de legi de
epilepsie motivelor în elo
la o ţară la alta,
psihosenzorială, vederea r,
de la o societate
în schizofrenie. adaptării într
la alta, de la o
unei decizii. e
epocă la alta,
In d. fac
tori atrage după sine
intervine
i şi variabilitatea
reflexia
afe com-
conştientă,
cti portamentelor ce
care influ-
enţează vi pot fi etichetate
unele şi ca delicvente.
mobiluri cog Aspectul etico-
afective. niti moral derivă din
După B. vi. raportul dintre
Zorgo, în d. conştiinţa etico-
intervin mai De morală
mulţi lict individuală şi
factori: • = structurile socia-
intensitatea (vi le; şi cu cât
trebuinţei; • nă, acestea sunt mai
semnificaţia gre perfecţionate, cu
pentru şea atât e mai mare
persoană; • lă); posibilitatea ca
scopul ur- inf persoana să
mărit; • rac devină
aprecierea ţiu delicventă,
89 posibilităţil ne presupunând că
or de re- de nu există o
alizare; • dre sincronizare
influenţele pt perfectă a celor
mediului; • co doi termeni ai
relaţiei. Astfel paradoxal delicvenţi (G .
se poate ajunge ă că „toţi de un fel era
la afirmaţia suntem sau altul" ud)
101
-
T
a
b
.
1
.
)
d
o
b
â
n
d
i
t
scris - cititului. Are greutăţi în diferen- nosticul, interesând şi etapele de vârstă
ţierea siflantelor şi şuierătoarelor. a limbajului.
în hipoacuziile de percepţie, în
care sunt afectate îndeosebi frecvenţele Dislalia centrală (de evoluţie) = constă
înalte, deficientul auditiv neavând posi- în incapacitatea de a pronunţa corect
bilitatea de a-şi controla nici înălţimile, anumite sunete sau grupe de sunete şi se
nici timbrul vocii, reproduce doar ce manifestă prin alterarea, înlocuirea sau
aude, tonalităţi parţiale sau necontrolate, omiterea unor forme în structura
cu un volum de intensitate excesivă. silabelor sau a cuvintelor. Termenul „de
Adesea vocea-i strigată, cu accente evoluţie" indică caracterul ei regresiv,
de intensitate plasat necorespunzător, spontan sau după un tratament
fapt care deranjează inteligibili-tatea logopedic. Are un caracter dismaturativ
vorbirii. Deformaţiile vocii sunt diferite, care se verifică prin faptul că scade
după forma curbei pragului tonal. invers proporţional cu vârsta şi în mod
Cunoscând formele clinice (de deosebit prin terapia logopedică şi
transmisie, de percepţie, şi mixte), cât şi psiho-pedagogicâ. Această dislalie este
caracteristicile de vârstă (apariţia tul- favorizată de două tipuri de condiţii:
burării vocii şi articulării, emisiei, intrinseci, manifestate printr-o labilitate
recepţiei, ritmului etc), în funcţie de neuropsihică, consecutivă unui factor
sediul lezional, se poate stabili audio- ereditar sau dobândit; şi condiţii extrin-
seci, întâlnire în cadrul unor tulburări
metria (auditivă) obiectivă, pe baza im-
din limbaj din mediu ambiant sau a bi-
pedansmetriei (timpanograma) şi diag-
lingvismului înainte de constituirea lim- structurilor kinestezice şi auditive, sche-
bajului în limba maternă. ma perceptiv-motorie se perfecţionează
Factorii etiologici sunt de natură: • cu mare întârziere, ceea ce explică
organică, după leziuni extrapiramidale labilitatea în pronunţie, tonusul scăzut şi
consecutiv traumatismelor cerebrale în eliziunile. Dislalia centrală are
timpul naşterii, sau encefalitelor din pri- următoarele forme: motoră, receptiv-
ma vârstă, leziuni micro-sechelare, care senzorială şi forma psihogenă sau
exercită o frână în procesul maturizării reactivă.
fanoarticulatorii; • factori somatopsihici Evoluţia şi prognosticul sunt
şi constituţionali, reprezentaţi prin as- favorabile dacă auzul este normal,
cendenţă pe linie paternală, care au avut motricitatea corespunzătoare şi
întârzieri în maturizarea fanoarticulato- intelectul nelezat.
rie; • factori de natură funcţională; • de Rinodislalia = este o formă clinică
natură psihică: imitaţie, vorbire infantilă specială a dislaliei în care nazalitatea
dincolo de vârsta şi limita fiziologică; timbrului vocal (rinofonia) se răsfrânge
supraprotecţie; • de natură socio-familia- asupra melodiei vorbirii, cu tulburări
lă (lipsa afecţiunii, maltratarea, abando- variate de pronunţare (omisiuni,
narea etc). • Alţi factori organici, cât şi substituiri, distorsiuni fonematice).
psihogeni, au rol patogen şi determină Deperdiţia naza-
sindromul dislalic, cu forme diverse,
mergând până la suprimarea completă a
codului fonematic (Seeman, 1971 - „Dis-
lalii consecutive diverselor maladii ale
sistemului nervos central, după o leziune
a creierului").
întârzierile în dezvoltarea vorbirii
şi a componenţei motorii (mersul, ţinerea
capului, apraxiile, controlul sfincterian)
şi, în general, întârzierea maturizării
lă zgomotoasă se suprapune sunetului ganică şi b) funcţională, cu următoarele
fundamental vocal. M. Sovac (1956) face forme: a) organică: • r. deschisă
unele precizări terminologice: în măsura (apperta) = prin insuficienţă velară, nu
în care nazalitatea sunetelor, provenită se poate forma istmul velo-faringian,
din cauze patologice se manifestă în care separă cei doi rezonatori, oral şi
special prin deformarea sunetului, ea nazal; • r. închisă (clausa) = prin
trebuie să se numească „rinolalie", iar obstrucţie nazală şi blocarea faringelui
când predomină deformarea vocii, (vegetaţii, tumori ale cavităţii nazale,
defectul de formare al sunetului se va rinofaringelui, faringelui); în acest caz
numi „rinofonie". Etiopa-togenia presiunea intraorală se realizează fără
evidenţiază rinodislalii în afecţiunile participarea rezonatorului nazal, iar
congenitale labio-maxilo-palatine, dar şi vorbirea are rezonanţa „unui fund de
cele dobândite ale palatului dur, vălului sac"; • r. mixtă = coexistă factori etiolo-
moale (fisuri posttraumatice sau gici din ambele forme citate.
postvirale, pareze, hemipareze ale vălului b) în cea funcţională se întâlnesc
şi ale luetei). Unele apar în insuficienţa forme şi denumiri asemănătoare, dar cu
funcţională a mişcărilor vălului şi a limbii factori etiologici specifici: • cea
(hipoto-mie velară, linguală), cât şi la deschisă, cauzată de tulburări respirato-
lipsa de contact a vălului cu peretele rii, hipoacuzie, surditate, bâlbâială, dar
exterior al faringelui. mai ales hipotonie velară; • cea închisă,
Din punct de vedere etiopatoge- de-terminatâ tot de hipotonie velară, văl
nic se deosebesc două categorii: a) or- cu luetă lungă, închidere mare oto-
109
l sc
a în
r :-
i de
n sp
g i-
i că
a tu
n ri
ă pa
. rţi
T al
o e,
a as
t oc
e ia
te
s şi
e to
ta
î le
n ,
t ve
â ge
l t
n a-
e ţii
a le
d p
e os
n te
o ri
i or
d al
e na
; so
- fa
h ri
i n-
p ge
e lu
r i,
t ca
r re
o al
f că
i tu
a ie
sc
n „a
o m
d ig
u da
l la
i ne
l pe
o r
r e-
l ch
i e"
m (L
f us
a ch
t ka
i )
c ca
i re
d o
i bs
n tr
uc
p ţi
e o
r ne
e az
t ă
e v
o a lecturii şi a limbajului scris. Constată-
r rile cercetătorilor acestui sindrom
b lexicografic citează convergenţa
i elementelor neurologice cu „elemente
r afectiv-socia-le". Acţiunea corelată
e auditiv-vizual-motoră (A.V.M) este
a transmisă în zonele corespunzătoare ale
scoarţei cerebrale pentru perceperea
ş imaginii literei, în timp ce mişcările
i globului ocular în direcţia rândurilor din
c text formează o transmisie în lanţ
r datorită analizatorului motor. Analiza şi
e sinteza actului lexic este şi o urmare a
e auzului fonematic. Actul lexic are loc
a prin cele trei mecanisme de recepţie
z nervoasă, având localizarea parieto-
ă occipitalo-temporală, iar prin lezarea
acestei zone se produce dezintegrarea
cititului manifestată diferit. Formele
r
consecutive manifestărilor sechelare de
i
intelect, afectivitate şi comportament
n
(Q.I. 60-70%), cu specific de
o
bradipsihie, gândire intuitivă, labilitate
f
emoţională şi volitivă, slabă motivaţie
o pentru învăţare, sunt cele mai frecvente,
n în timp ce alexia şi agrafia sunt mai rar
i întâlnite şi nu pot fi recuperate.
a Dislexiile asociate tulburărilor
spaţiale sunt mai greu de corectat, mai
î ales stângăcia contrariată (amestecată)
n diferită pentru mână, ochi, picioare,
c ureche. în aceste cazuri, pe scoarţă este
h percepută numai imaginea din
i emisferul dominant, iar cealaltă rămâne
s sub pragul perceptiv.
ă
p
o
s
t
e
r
i
o
a
r
ă
.
m
e
n
ţ
e
.
117
E
trarea lor în scopul unei eficacităţi
maxime.
r
e
d
u
c
e
r
e
a
s
a
u
p
r
e
v
e
n
i
r
e
a
umană, împlinind funcţia socială de in- calificate, care-1 conduc pe educat
formare şi de formare a omului, ca su- (persoană) la formarea personalităţii,
biect al acţiunii, cunoaşterii şi valorilor. făcând ca factorul uman să fie purtătorul
E. se realizează prin comunicare şi sistemului social de valori. E. se
exerciţiu, prin modelarea comporta- desfăşoară atât în forme
mentului. Astfel, e. devine proces de instituţionalizate (şcoală, familie, orga-
dezvoltare a omului în general, educaţia nizaţii politice şi obşteşti), cât şi în
fiind permanentă, necesitatea ei din punct forme neinstituţionalizate (grupuri şi
de vedere practic fiind axiomatică. relaţii spontane), cele două laturi fiind
Ereditatea şi mediul sunt numai condiţii complementare; abordarea ştiinţifică a
pentru dezvoltarea individului, e. celei dintâi constituie obiectul pedago-
rămânând factorul conducător. Acţiunea giei (paid - agoghia = conducerea
educativă este considerată drept o latură copilului). E. constituie şi o modalitate
deosebită a practicii sociale formată principală de corecţie şi terapie specia-
dintr-o succesiune ordonată, finalizată, de lizată în cadrul întregii game de defici-
„operaţii" pedagogice, integrate într-un enţe psihofizice, potenţând recuperarea
program, strategie, în care fiecare pas, în şi reinserţia socială a deficientului. E.
aplicarea operaţiilor este condiţionat de supravegheată este o formă particulară a
informaţiile referitoare la relaţiile dintre educaţiei aplicată în unităţi speciale de
subiect şi obiect, la finalitatea ei, la creştere şi ocrotire a minorilor şi de
programul desfăşurat şi rezultatul obţinut: reeducare a lor. E. are multe ramuri:
comportarea educatului. E. este o acţiune educaţia în familie; educaţia adulţilor;
specializată, efectuată de persoane
120
e tet
d ic
u ă;
c fiz
a ic
ţ ă;
i m
a or
a al
r ă;
t int
i el
s e
t c-
i tu
c al
ă ă,
; to
e at
d e
u fii
c nd
a co
ţ m
i po
a ne
r nt
e e
l fu
i nd
g a
i m
o e
a n-
s tal
ă e
, al
c e
i e.
v ca
i re
c fol
ă os
, ite
e cu
s fin
e di
ţ vi
e du
, al
p e,
r re
e al
g i-
ă ze
t az
i ă
r at
e m
d os
e fer
s a
p ed
e uc
c ati
i vă
a ,
l pri
i n
t inf
a lu
t en
e ţa
, co
î nv
n er
f ge
u nt
n ă
c a
ţ tut
i ur
e or
d fa
e ct
v ori
â lor
r .
s
t Efect = (rezultat); răspuns determinat
ă de o cauză cunoscută sau necunoscută;
ş în psihologie: fenomen obiectiv ce
i intervine în anumite condiţii. E. este
p precizat după numele descoperitorului
a sau după conţinutul lor (stereofonic,
r microfonic, de mascare, perceptiv, de
t grup etc.)
i
c Efecte secundare sau reacţii adverse
u =
l efecte nedorite, ale medicaţiei psihotro-
a pe, în special ale celei neuroleptice (re-
r acţii toxice, alergice, de sensibilizare
i organică şi psihică). Acestea creează
t dis-funcţii de natură comportamentală
ă şi terapeutică.
ţ
i Efector = organ periferic motor sau se-
l
cretor asupra căruia stimulii nervoşi sau
e
umorali determină o acţiune de răspuns
p
la o modificare semnalată în mediul ex-
s
tern sau intern. Stimulii de la nivelul
i
centrilor nervoşi acţionează asupra
h
o muşchilor sau structurilor secretarii, în
i timp ce efectorii pentru stimuli
n hormonali sunt organe ţintă asupra
cărora hormonii îşi exercită acţiunea. Dar terapeutice ale medicamentelor mai noi
acţiunea organelor efectoare este (substanţă martor, folosită în far-
permanent corectată prin intermediul macologia clinică). Subiectul căruia i se
mecanismelor de feed-back, astfel încât administrează „un placebo" poate fi
aceste organe realizează adaptarea influenţat puternic şi de sugestie (chiar
rapidă, diferenţiată şi uşor modificată a până la 30% din bolnavi răspund favo-
organismului la variaţiile permanente şi rabil unui tratament, datorită exclusiv
complexe ale mediului extern şi intern. sugestiei). Aceasta complică testarea
clinică a medicamentelor, neştiind cât se
Efectul placebo = (efect de plăcere); datoreşte sugestiei şi cât medica-
modificări obiective sau subiective, mentului; s-a instituit metoda placebo-
ului. Modurile de utilizare a placebo-
ului sunt diferite (formă farmaceutică
identică organoleptică cu a medicaţiei
vechi, fără principiul activ al acestuia;
dacă bolnavul nu cunoaşte natura exactă
a medicamentului, este vorba de metoda
„simplul orb" iar dacă nici personalul
medical de supraveghere a bolnavului
nu cunoaşte natura substanţei
administrate, avem de-a face cu metoda
„dublului orb".
122
E de
l op
a era
b ţii
o int
r ele
a c-
r tua
e le,
= pri
p n
r car
o e
c ele
e me
s nte
d si
e m
tr ple
a ,
n se
s nz
f a-
o ţii,
r pe
m rce
a pţi
r i,
e do
a rin
u ţe,
n ide
o i
r su
d nt
a tra
t nsf
e or-
; ma
a te
n înt
s r-
a un
m pr
b oie
l ct;
u est
e şi
f ho
a tă-
z râr
a ii,
e în
x psi
e ho
c lo
u gia
ti fre
v ud
ă ian
a ă,
a e.
c est
ţi e
u tra
n nsf
il or
o ma
r rea
v şi
o co
l m
u bi
n na
t rea
a co
r ere
e ntă
, ,
a tra
p nsf
r ig
o ur
c ată
e în
s si
u m
l bo
u list
i ica
d vis
e elo
c r,
r în
e car
a e
ţi ma
e i
u int
lt er
e vi
ri ne
o o
r e.
l se
u cu
p nd
t ară
e ,
i de
m co
o nd
ti en
v sar
e e
l şi
o de
r îns
c terpretare a unui traseu EEG pentru de-
e pistarea factorilor perturbatori ai traseu-
n lui, fiind necesar să se cunoască şi să se
a ţină seama de unele situaţii care pot
r produce variaţii ale traseului normal: •
e ora din zi când se efectuează examenul
î (dimineaţa predomină ritmul „alfa",
n
tr
-
u
n
s
c
e
n
a
ri
u
,
p
ri
n
c
o
n
si
d
e
r
a
r
e
a
i
n
t
e
li
g
e
n
ţ
e
i.
c
a
l
i
t
a
t
e
;
c
r
i
z
ă
d
e
o
r
i
g
i
n
a
l
i
t
a
t
e
î
n
c
u
l
t
u
r
a
p
e
r
s
o
n
a
l
ă
.
139
F percepe; tensiuni afective şi
Fantezie = sinonim cu imaginaţia crea- intelectuale sub influenţa unor
toare; în general cu construcţiile ce se stimulenţi excepţionali (atractivi sau
îndepărtează mult de real şi chiar de periculoşi).
posibil.
Fatalitate + Fatalism = credinţă în
Fapt = sinonim al fenomenului sau actu- soartă, în destin; persoană care crede
lui; transformare iniţială şi împlinită. în fatalitate. Concepţie potrivit căreia
Bază a cunoaşterii ştiinţifice. în psiholo- toate evenimentele sunt predestinate
gie, evenimente specifice de comporta- şi au un caracter irevocabil, iar voinţa
ment şi viaţă psihică. şi inteligenţa omenească sunt
neputincioase să intervină în vreun
Fascinaţie = starea limită a subiectului fel în desfăşurarea lor. Fatalismul
copleşit de scenele la care asistă, de este descurajant, propagând
performanţele şi valorile pe care le neîncrederea în capacitatea creatoare
a omului, de predicţie şi prevenire.
semnează informaţia provenită de la
Fatigabilitate = nivel scăzut al rezisten- efector sau de la „ieşirea" sistemului,
ţei faţă de instalarea oboselii şi nivele de semnalizând efecte, condiţii noi de
solicitare la care oboseala survine. F.
eficienţă. Informaţia inversă se adre-
poate fi măsurată după rapiditatea de
sează ca mărime informaţională din nou
instalare a fenomenului de oboseală în
„intrării" sistemului, pentru ca acesta
contextul unei munci ergografice, dina-
să-şi modifice activitatea în funcţie de
mografice sau a unui efort mintal şi este
scopul propus. Feed-back-ul este
utilizată în stabilirea unor tipologii în
principiul de bază al adaptării oricărui
funcţie de rezistenţă la oboseală a indi-
vizilor, folosite la angajarea în profesia sistem la mediu prin reacţia efectului
care prezintă solicitări speciale (servicii aspra cauzei, în închegarea circuitelor
de noapte), precum şi de diagnosticarea reflexe autoreglatorii, realizând
de psiholog a neadaptărilor la muncă. coechilibrarea dinamică; există feed-
back extern, intern, pozitiv, negativ,
Feed-back = (retroacfiune; conexiune care se realizează prin mecanisme
inversă); principiul cibernetic, care de- nervoase şi umorale şi care acţionează
coordonat (centrul superior de integrare
fiind hipotalamusul).
înlindivid"
ocuală.
Expresia
irea
sunfacială
demască
etul (e
uiactivita
a
„f' psihică
cuprin
un amprent
a
altu
l,psihomo
^toră11
(i* "
i se
mică).
par
încercân
e
d să
mai
absoluti
uşo
zeze
r ace^te
coprelaţii,
ilul
Lombros
uio leagă
(detendinţel
ob e crii*11"
e
nale de
„v"caracter
-e
sonînnăscut
orăe,
).exprima
m
te
Fixaţie - (Fixare mnezică) = în ps!na~ fiziono
naliză: termen abordat în genet ,ca> mii
indicând dinamica dezvoltării indivi" u~ primitiv
ale şi a tulburărilor psihice. Defin^$te e,
ataşamentul (până la obsesie) faţă de ° monstru
idee, un obiect, o persoană. Poate duc^ oase;
'a structurări caracteristice. în teo(1a
psihologia se referă la una din operaţiile lombrosi
memor161' bazat pe întărirea şi ană
sistematizarea Ieşiturilor temporare în referitoa
condiţiile repetiţlel-Este sinonimă cu re la
stocarea, păstrarea. tipul
crimii>a
te ~ lului
Fiziognomonie = arta de a cuno^S
caracterul după fizionomie. în gen ere este
este iluzorie; uneori expresia faciA reluată
modelată de expresiile afective în
obişm"te poate reflecta personalitatea. psiholog
ia
03
Fiziologie = ramură a biologiei, av^n" modei
ca obiect cunoaşterea manifestări'or de
vitale ale individualităţii organice şi a'e Carman,
părţilor sale componente. Are relrt 11 care
strânse cu psihologia, în special f. consider
siste" mul nervos şi a secreţiilor ă că
,
le
endocri' -Psihofiziologia - ştiinţă fizionon
la
142 itudine, Fizioterapie = ramură a medicinei
deoarece care foloseşte ca mijloace terapeutice
n-au agenţii fizici (naturali sau artificiali).
putut Aceste tehnici îşi au rădăcina în
ajunge lapracticarea alternativă a băilor calde
vreo şi reci, împachetări cu nămol,
confirma cataplasme, etc, hidroterapia,
re a unorclimatoterapia, kinezitera-pia,
corelaţii electroterapia, etc.
psiho-
morfolo Flegmatic = tip de personalitate în
gice şi care forţa, echilibrul şi mobilitatea
caracteri proceselor de excitaţie şi inhibiţie se
ale. îmbină astfel: puternic, echilibrat şi
inert. Este perseverent, are activitate
Fiziono prodigioasă, are deprinderi stabile,
mie dar este rigid la schimbări, se
morală adaptează greu la situaţii noi; este
= (sens rezervat, reţinut, lipsit de
figurat); spontaneitate. Are simţul umorului şi
desemne un optimism rece. Reflectează,
ază examinează, discerne faptele cu
trăsăturil sânge rece.
e morale
ale indi-Flexibilitate = noţiune psihologică
vidului, care se referă la capacitatea de
în caremodificare rapidă a cursului gândirii,
profilul atunci când situaţia o cere. Implică
individu posibilitatea de schimbare rapidă a
al dăpunctului de vedere în explicarea şi
îmbinare rezolvarea rapidă a unei situaţii. în
a domeniul percepţiei, f. înseamnă
specifică uşurinţa de a distinge într-un
a ansamblu dat mai multe fenomene
trăsăturil care diferă între ele.
or pozi-
tive şiFluiditate = factor al inteligenţei şi
negative. creativităţii, care constă în bogăţia,
uşurinţa şi rapiditatea asociaţiilor de
tiv al operaţiilor intelectuale, nivel de
F desfăşurare şi integrare simbolică,
idei, debitul verbal, cursivitatea, bogăţia
superioară câmpului perceptiv.
de idei. Nu numai rapiditatea asociaţiilor,
dar şi calitatea lor.
Fonem = cea mai mică unitate sonoră
a limbii, care are funcţiunea de a
Fobie = nevroză; afecţiune psihogenă
diferenţia cuvintele între ele, precum
caracterizată printr-o frică involuntară,
şi formele gramaticale ale aceluiaşi
iraţională, deosebit de intensă, genera-
toare a unui comportament permanent de cuvânt.
evitare, evoluând pe fondul unei anxietăţi
concentrice (anticii greci considerau f. Fonoarticulare = pronunţie, acţiunea
teamă, panică sau frică morbidă). motrică de a exprima verbal,
articulat, sunetele limbii.
Fonastenie = voce lipsită de energie,
slăbiciune, vorbire lipsită de modulaţii, Formal = concept polisemantic,
mişcarea buzelor fără sunet. utilizat împreună cu corelativul său
autentic „informai" în diferite
Fonaţie = capacitatea particulară a discipline, fiecare
laringelui omului de a modula cuvintele,
capacitate la care contribuie în mare
măsură şi cavitatea bucală, faringiană şi,
de asemenea, aparatul sinosinuzal. De-
fectele de fonaţie pot să apară în urma
unor malformaţii din aceste regiuni (buză
de iepure, gură de lup, etc.)
c
a
r
e
î
n
ţ
e
l
e
g
e
m
s
u
p
r
a
f
a
ţ
a
r
e
t
i
n
e
i
c
u
e
l
e
m
e
n
t
e
l
e
e
i
:
p
a
p
i
l
a
n
e
r
v
u
l
u
i
o
p
t
i
c
,
v
a
s
e
l
e
r
e
t
i
n
i
e
n
e
ş
i
m
a
c
u
l
a
l
u
t
e
a
c
u
f
o
v
e
a
c
e
n
t
r
a
l
i
s
.
T
o
a
t
e
a
c
e
s
t
e
e
l
e
m
e
n
t
e
î
n
l
i
m
i
t
e
n
o
r
m
a
l
e
î
ş
i
p
u
n
a
m
p
r
e
n
t
a
a
s
u
p
r
a
s
ă
n
ă
t
ă
ţ
i
i
m
e
n
t
a
l
e
.
raţionament
G logic.
G = simbol grafic Gamacism şi
prin care se Paragamacism =
cotează tulburare de
răspunsurile comunicare
globale la proba verbală, constând
proiectivă în dificultatea de
Rorschach. Se a pronunţa
referă la consoanele g şi,
modalitatea de respectiv k, cât şi
aprehensiune înlocuirea lor cu
(stare similară alte consoane; nu
anxietăţii, dar de are semnificaţie
mai mică patologică, în
intensitate). absenţa asocierii
Răspunsurile de cu alte tulburări
tip G au mai multe majore în cadrul
semnificaţii dislaliei. (Vezi
psihologice: • Anexa B-Fig. 4 şi
inteligenţă 18).
dezvoltată, ca-
pacitate de sinteză Gamaencefalogr
şi de raportare la afle = sin.
situaţii în scintigrafie
ansamblul lor, cerebrală;
capacitate de metodă tehnică
generalizare prin modernă de
răspunsuri bine explorare a
construite; • sistemului
debilitate mintală nervos, prin
- când G-urile înscrierea
sunt difuze- impulsurilor
sincretice, sărace, radioactive ale
difuze-imprecise
etc; • răspunsurile
pot fi efectul unor
mecanisme de
refulare; G-urile
se asociază ca
determinant -
formă pozitivă - şi
se succed cu
rigiditate.
După
Rooschach, testul
poate fi aplicat
între 7 şi 10 ani.
Răspunsurile G
cresc în frecvenţă
la subiecţii cu
dispoziţie afectivă
pozitivă sau
euforică, la
subiecţii
competitivi,
ambiţioşi, cu
antrenament şi
regiunilor Excitaţia sis-
lezionale ale temului „gamma"
creierului, pre- produce
zentând avantajul întinderea
unui grad minim receptorului
de periculozitate. medulo-spinal şi
Se realizează prin implicit
injectarea de acţionarea
izotopi radioactivi moderată a
(emiţători de neuronilor mo-
radiaţii gama) tori „alfa" din
care se fixează coarnele
diferit în anterioare, de-
formaţiunile terminând o
nervoase normale creştere a
sau patologice. în tonusului mus-
mod normal există cular. Inhibiţia
zone de sistemului gama
concentraţie
scade tonusul
electivă a
muscular.
substanţei
radioactive care
Gamofobie =
corespund
teamă
maselor
nejustificată, cu
musculare şi
caracter
sistemului
patologic, de
arteriovenos.
căsătorie, ce poa-
Aceste substanţe
te fi întâlnită la
manifestă o
ambele sexe,
preferinţă de
caracterizând
stocare în
personalităţi
regiunile lezionale
imature, anxioa-
active ale
se, psihastenice.
creierului,
leziunea devenind
sursă de radiaţii Gamomanie =
gamma. impulsie cu
conţinut eroto-
Gamma = sistem maniac, a unor
personalităţi di-
alcătuit din
zarmonice, de a
motoneu-roni
adresa cereri în
„gamma", situaţi
căsătorie tuturor
la nivelul sub-
femeilor
stanţei cenuşii a
cunoscute, ajun-
măduvei spinării,
gându-se în unele
care se află sub cazuri la
influenţa poligamie.
sistemului
extrapi-ramidal, a Gândire
sistemului (tulburările de
vestibulo-spinal şi gândire) =
reticulospinal, fiind funcţia cea
fiind implicat în mai organizată a
menţinerea psihismului,
tonusului realizându-se
muscular. prin ea inte-
1
4
9
grarea şi prelucrareaunor conduite anticipa-
informaţiilor dintive şi formative, în
realitatea exterioară şicorelaţie cu alte funcţii
cea interioară, gândireaale psihicului, deoarece
permite trecerea la unguvernează
nivel superior calitativmecanismele şi
al cunoaşterii de lacondiţiile care să-i
fenomenal, particular,asigure subiectului
aleator, unic, la esenţialrandamentul la un nivel
şi general. Este tocmaisuperior.
ceea ce dă Se
posibilitatea
întâmplă însă ca Gândire
în traiectoria de la schematică =
senzaţii şi este proprie
percepţii spre subiecţilor lipsiţi
abstract şi decizie de creativitate,
să se producă ale căror
numeroase tulbu- performanţe se
rări, unele cu apropie de media
urmări minore, comună; este
altele de amploare tipul de gândire
şi cu repercusiuni predominant
majore în reproductiv,
existenţa caracterizat prin
subiectului şi a ste-
semenilor săi.
Acestea pot
interesa gândirea
în ansamblul ei
sau doar unele
aspecte ca: • tul-
burări în
discursivitatea
gândirii: lentoa-re
ideativă cu ritm
bradilalic, ritm
accelerat (cu
aspect de
tahilalie),
tulburări în
fluenţa gândirii,
vâscozitate,
perseverare;
• tulburări în
productivitatea
gândirii:
mentismul,
tulburări cu aspect
predominant
cantitativ, sărăcia
gândirii; • tul-
burări
operaţionale:
demenţa; •
tulburări cu aspect
predominant
calitativ: autis-
mul; asociaţii
anormale,
automate, pola-
rizate, insolite,
incoerenţă;
anideaţia;
• tulburări în
ansamblul
gândirii: idei
dominante,
prevalente,
obsesiv-fobice,
manii mintale.
Menţionăm
că fiecare
persoană are un
ritm propriu de
gândire, între
anumite limite,
mai mult sau mai
puţin largi; în
consecinţă, aceste
variaţii nu pot fi
considerate
tulburări.
reotipie reproducerea
(nepatologică) în schematică şi
modalităţile de generalizată a
abordare a realităţii concrete,
realului; respectă ci în reconsti-
o serie de tuirea realităţii în
algoritmi învăţaţi, mod direct
are o flexibilitate (nemijlocit).
redusă şi este Cunoaşterea prin
lipsită de gândire este o
originalitate. cunoaştere
nemijlocită prin
Gândirea = simbolizări,
proces psihic combinări,
secundar de corelaţie.
cunoaştere, în Gândirea stabi-
sensul formării lor leşte relaţii
pe baza celor categoriale şi
primare, având rol necesare în
de însemnătate diversitatea
centrală, formelor de
definitorie pentru manifestare a
om. Este un realităţii, căci
proces conştient, dincolo de
intelectiv, şi această diver-
presupune o sitate, gândirea
organizare logică surprinde ceea ce
a relaţiilor şi este unitar,
operaţiilor, de la coerent şi necesar
concret, particular în fenomene,
şi unic, la general, lucruri. Limbajul
esenţial, abstract. şi gândirea sunt
Pe baza datelor intim legate şi se
senzoriale, se influenţează
ajunge la nivel reciproc, dez-
logic al voltându-se în
cunoaşterii. paralel;
Gândirea operează tulburările gân-
prin selecţii, dirii se
ordinari, combi- repercutează
nări de elemente şi asupra limbajului
de relaţii, iar în şi invers.
cadrul acestor
prelucrări Gângăveală =
gândirea are şi o defect de vorbire
funcţie al logopaţilor
anticipativă şi bâlbâiţi
prospectivă; se (gângavi).
formează pe baza
unor acţiuni Ganglion nervos
practice, prin = formaţiune
interiorizarea multicelulară la
operaţiilor şi nivelul căreia se
actelor concrete. realizează
Specificul gândirii conexiunile
nu constă în sinaptice
nervoase.
1
5
0
ganglionii lui Casser, ce
ganglioni spinali (rahi-suportă nervul
dieni), care conţin sensibilităţii cefalice;
legăturile neuronilorganglionul lui Corti, ce
periferici ai traiectelor
susţine neuronii
senzitive; gangli receptori ai sensibilităţii
sistemului simpatic, de auditive etc. Uneori
o parte şi de alta ganglionii
a se masează în
coloanei vertebrale;
plexuri ganglionare
printre fibre nervoa de
apropiate
musculare.
psihozele schizo-
frenice.
Ganser
(sindrom) = Gauss Cari
neuropsihiatru Friedrich =
german care matematician şi
descrie sindromul fizician german
(1898) ca un de la care ne-a
ansamblu de rămas elementul
simptome isterice de „repartiţie a
constând în lui Gauss", a
tendinţa frecvenţelor
subiectului de a unui eveniment.
răspunde alături, Curba
verbal sau prin
comportament. De
aceea, se mai
numeşte „sindrom
al răspunsului
alături" la
întrebări ale căror
răspunsuri îi sunt
în mod evident
cunoscute. Acest
sindrom evaluează
pe fondul unei
stări crepusculare
(confuzie, haluci-
naţie, agitaţie), cu
mişcări absurde
etc, care pot fi
asociate cu
fenomene isterice
(amnezii,
analgezii, etc).
Diagnosticul
diferenţial cu
simulaţia sau cu
criza catatonică
ori cataleptică este
dificil, dar nu
imposibil.
Caracterul
sistematic al
răspunsurilor şi
actelor absurde,
îngustarea
câmpului
conştiinţei,
conduc către
„pseudodemenţă
nevrotică", către
negativism
catatonic etc.
Gaupp Mautz =
psihoze ale căror
tablou
psihopatologic se
amestecă cu sim-
ptomatologia
afectivă de tip
disociativ. Autorii
considerau că
aceste psihoze
mixte ar fi rodul
unei predispoziţii
ereditare,
repartiţiei ale individului.
normale este Printre
dată de mecanismele
neurohormonale
expresia: P(x) = pe care râsul le
—== = -i—-J-, declanşează, se
unde poate aminti
a şi 6 sunt producţia de
constante, iar P(x) endorfine.
este densitatea de Efectul gelote-
repartiţie. Curbele rapiei este vizibil
date de această în bolile
expresie au formă psihosomatice,
de clopot şi sunt insomnii şi în
simetrice faţă de stresul prelungit.
media aritmetică.
Vârful curbelor Gelozie = delir a
are ordonata egală cărui tematică
cu media este fixată asupra
aritmetică. Curba ideilor de gelozie
descrisă de Gauss care nu au
reprezintă contingenţă cu
comportarea realitatea;
statistică a unui persoane cu
fenomen la anomalii
generarea căruia instinctuale, în
concură o primul rând în
infinitate de cauze ceea ce priveşte
(chiar şi fenomene sexualitatea; este
cu caracter un delir
întâmplător), cum sistematizat de
sunt cele interpretare, am-
biologice, plificat în
psihologice, permanenţă prin
sociale. „investigaţiile"
pe care gelosul le
Geloterapie =
face în per-
(gr. gelos - râs);
manenţă şi prin
metodă
„probele" la care-
terapeutica cu
şi supune
deschidere spre
partenerul
psihiatrie, propusă
conjugal. Gelosul
de H. Rubinstein,
are convingerea
fundamentată pe
eronată de
rolul pe care-1 are
infidelitate a
râsul „ca fenomen
partenerului şi
uman complet,
interpretează cele
care joacă un rol
mai neînsemnate
fundamental la
fapte ca aspecte
interferenţa mani-
de infidelitate
festărilor
(întârzierile
musculare,
partenerului,
respiratorii, ner-
buna
voase şi psihice
1
5
1
dispoziţie, mai multe
oboseala, ţinuta subclase distincte
vestimentară - numite specii.
sunt interpretate Genul nu poate fi
ca probe ale şi specie, după
infidelităţii). cum specia nu
poate fi gen, dar
Gen = clasă de între ele se
obiecte ce au stabilesc anumite
aceleaşi note raporturi; orice
esenţiale şi care gen are cel puţin
cuprind două sau două specii şi
orice specie are mesajului
cel puţin un gen. genetic.
Logica aristotelică
„silogistica Generalizare =
judecăţilor" operaţie
exprimă concepţia cognitivă ce
lui Aristotel constă în sinteza
despre gen, specie şi reunirea
şi individ, după însuşirilor
care genul şi abstractizate şi
specia sunt sub- extinderea lor
stanţe secundare, asupra întregii
întrucât fiinţează clase sau
în şi prin indivizii categorii de
concret obiecte
determinaţi - ca
esenţe repetabile,
putând fi
predicate despre
fiecare individ în
care există.
Genă = unitate
funcţională a
aparatului genetic
care specifică
înlănţuirea amino-
acizilor într-un
lanţ polipepidic.
Gene = termen
folosit în biologia
moleculară
modernă pentru a
denumi sistemele
miniaturale care
reprezintă factorii
principali de
transmitere a
caracterelor
ereditare. Genele
sunt unităţi
funcţionale
formate din
molecule de acid
dezoxiribo-
nucleic,
organizate în
cordoni care con-
trolează sau
determină sinteza
unor proteine
specifice.
Fenomenul de
replicare
enzimatică, prin
care dintr-o genă
se formează alte
două gene
identice,
constituie
mecanismul de
bază al eredităţii.
Bolile ereditare
sunt consecinţe
ale unor anomalii
apărute în genele
structurale, care
atrag după sine
modificarea
considerate. Este variabilitatea şi
o operaţie determinismul
complementară genetic al
abstractizării. fenomenelor
Presupune inte- fenotipice. în
riorizarea unor privinţa
acţiuni externe. sistemului nervos
Sunt mai multe central, genetica
nivele de moleculară
generalizare pri- studiază aparatul
vind schemele genetic din punct
perceptive şi ale de vedere
imaginilor biochimic,
mintale; în imuno-logic şi
psihopatologie, infrastructural.
operaţia de Din punct de
generalizare este vedere al
afectată în toate malformaţiilor -
bolile care implică se referă la toate
nedezvoltarea, deficienţele
deteriorarea sau mintale,
distorsiunea psihozele
gândirii. afective,
epilepsie,
Genetic = în sens schizofrenie.
biologic: ceea ce
ţine de gene. în Genetică -
psihologie, are un Psihologie =
sens mai larg, psihologia ge-
definind nu numai netică studiază
ce este ereditar, ci modul de formare
şi ceea ce este a proceselor
dobândit, psihice prin
determinat de dezvoltare onto-
mediu, educaţie, logică; explică
învăţare, geneza diferitelor
activitate. J. aspecte ale vieţii
Piaget psihice,
demonstrează că dezvoltarea şi
geneza proceselor maturizarea
psihice se produce copilului pe
prin interiorizarea parcursul
şi exteriorizarea evoluţiei sale, cât
acţiunilor; ge- şi transformările
netismul pune care au loc în
anumite etape
accentul în
bine delimitate. J.
psihologie pe
Piaget este
dobândirea,
considerat
formarea
fondatorul
conduitelor.
modern al
psihologiei
Genetica = ştiinţă genetice, deşi
care studiază preocupările sunt
aparatul genetic şi mult mai vechi
funcţiile sale: (Binet, Wallon
ereditatea, etc).
1
5
2
Geniu nesoluţionabile, care au
superlativă a capacităţii
oscilat între extrema
de invenţie, de
identificării sale cu
executare originală a fapatologicul. Seneca: „n-
cultăţilor omeneşti,
a existat vreodată un
îmbogăţind patri geniu fără un amestec de
culturii şi civilizaţiei.
nebunie".
Geniul a provocat
controverse
Genom = sistem
nesoluţionate
de elementeşi
interdependente natură să
purtătoare a unor influenţeze,
caractere ereditare
sau genotipice.
Diferitele combi-
naţii genetice au
rol important în
echilibrarea
marelui fond
genetic al popula-
ţiilor.
Genofobie =
teamă excesivă,
nejustificată faţă
de activitatea
sexuală; apare mai
ales la sexul
feminin, uneori
motivată de teama
de graviditate.
Genotip =
ansamblul
informaţiilor ere-
ditare, care prin
interacţiune cu
mediul realizează
fenotipul.
Geriatrie =
medicina
bătrâneţii (dezvol-
tată de CI. Parhon
şi Ana Aslan);
este latura de
intervenţie a
gerontologiei,
vizând profilaxia
modificărilor de
involuţie şi
recuperarea
persoanelor
afectate de
fenomene majore
de îmbătrânire a
organismului.
Gero = element
de compunere
exprimând
semnificaţia de
„bătrân" - „bătrâ-
neţe".
Gerontologie =
ramură a ştiinţelor
medicale, studiind
caracteristicile
organismului
bătrân şi a
patologiei
specifice. Dintr-o
perspectivă
interdisciplinară,
ge-rontologia
socială pune
accentul pe fac-
torii sociali de
într-un sens sau Gestaltism =
altul, procesul de curent psihologic
îmbătrânire. (psihologia
formei), care
Gerontopsihiatri pune la baza
a = se ocupă de psihologiei
tulburările noţiunea de
mentale survenite structură privită
la vârsta ca un întreg
senescenţei semnificativ al
(demenţe relaţiilor dintre
presenile, senile, stimuli şi
ca şi de profilaxia răspunsuri.
şi tratamentul lor Gestaltismul s-a
adecvat). extins şi în
sociologie şi în
Gerontopsihologi medicină,
a = cunoaşterea antropologie,
modificărilor lingvistică etc.
psihice Gestaltismul
concomitente îm- consideră că
bătrânirii omul şi operele
cronologice; este sale nu pot fi
considerată o examinate decât
metodologie de în globa-litatea
cunoaştere a lor. Principala
procesu-alităţii în deficienţă a aces-
sensul tui curent constă
destructurării în exagerările
psihicului uman, aprio-riste şi în
opus celui din subaprecierea
copilărie învăţării şi
(psihologia activităţii.
genetică) care
studiază legile Gestaţie =
structurării perioada
psihice. secundară în
realizarea
Gest = mişcare gândirii şi
voluntară sau imaginaţiei
involuntară, cu creatoare,
funcţie de perioadă în care
expresie, simboli- subiectul este
zare, fapt de concentrat
conduită cu o conştient asupra
anumită operei sale, bene-
semnificaţie. ficiind de
Ansamblul restructurări,
structurat de gest combinaţii, îm-
defineşte o bogăţiri ale
gestică. materialului etc.
Este peri-
1
5
3
oada ale
propusă de Wallas
hipoflzei. Este
în procesul
înrudită crea
numită incubaţie.
etiologic-patolo-
gic cu
Gigantism = agromegalia
creştere (exces de hormon
excepţională a de creştere).
corpului, în
special a Gimnastică =
membrelor, în exerciţii fizice
urma unor selecţionate,
perturbaţii efectuate periodic
hiperfuncţionale în vederea
dezvoltării optime continuă, deşi
şi a întreţinerii filogenetic este
funcţionale a primordială
organismului. Se (întâlnindu-se şi
disting: la plante).
gimnastică me- Secreţiile en-
dicală, gimnastica docrine ca
igienică, elemente
gimnastica constituente ale
artistică şi mediului intern şi
gimnastica ca mediatori
sportivă. Gimnas- chimici ai
tica contribuie la funcţiilor
echilibrul psihic, nervoase,
sporind exercită o
capacitatea de anumită
efort voluntar.
Girus =
circumvoluţie;
pliu al scoarţei
cerebrale mărginit
de şanţuri.
Dispunerea sub
formă de girusuri
a scoarţei
cerebrale îi creşte
suprafaţa şi,
implicit,
posibilităţile
funcţionale. Multe
girusuri sunt
sediul unor funcţii
psihice bine
delimitate.
Glandă pituitară
= vezi Hipoflză
Glande
endocrine =
(glande cu
secreţie internă);
formaţiuni
specializate în
secreţia unor
substanţe
(hormoni) care se
varsă în sânge şi
care au acţiune
reglatorie asupra
organelor şi
ţesuturilor.
Reglarea
endocrină, cu
acţiune difuză şi
mai lentă este
auxiliară celei
nervoase, fiind la
rândul ei
controlată de
sistemul nervos.
Spre
deosebire de
reglarea nervoasă,
care este
complexă, mult
diferenţiată şi
rapidă, reglarea
endocrină este
influenţă asupra psihotice; •
vieţii psihice, hipertiroidia:
fapte de care se accelerarea
ocupă psihismului şi a
endocrinopsiholo activităţii,
gia. Glandele oscilaţii timice
endocrine mari, iritabilitate,
principale sunt: anxietate,
epifiza, hipofiza, hiperkinezie,
tiroida, fatigabilitate
paratiroida, sporită, ideaţie
timusul, rapidă, insomnii,
suprarenalele şi ieşiri nevrotice şi
glande sexuale. psihotice,
Manifestări instabilitate
psihice - în bolile psihomotorie.
endocrine. Paratiroid
Tulburările e = glande
psihice din bolile endocrine
endocrine prezente la
reprezintă aproximativ 90%
manifestări din oameni; patru
psihopatologice, glande mici
de intensitate şi situate pe faţa
coloratură posterioară a
variabilă, lobilor laterali ai
determinate de tiroidei; •
intervenţii hipoparatiroidia
complexe psiho- (tetania) -reglarea
neuro-endocri-ne. secreţiei
Aceste tulburări se parathormonului
asociază cu cele este făcută pe
specifice, produse cale umorală;
de disfuncţia concentraţia de
hormonală. calciu din sânge
Principalele influenţează
manifestări pozitiv sau
psihice care negativ secreţia
realizează parathormonilor;
psihosindromul • hipoprosexie de
endocrin din unele concentrare -
endocrinologii diminuarea
sunt: • hi- atenţiei,
potiroidia, având orientarea
consecinţe: selectivă,
încetinirea scăderea ideaţiei,
psihismului şi a labilitate
activităţii; emoţională,
torpoare, depresie,
bradipsihie, anxietate,
bradilalie etc, scăderea
tulburări calcemiei cu
progresive de tulburări acute
memorie, psihotice; • hiper-
diminuarea re- parotiroidia - sin.
zonanţei afective, hipoprosexie;
hipobulie, scăderea
bradikine-zie, iniţiativei, a
conturarea unor spontaneităţii,
frecvente tablouri iritabili-
nevrotice şi
1
5
4
tate crescută, psihotic,
hipobulie, apatie, convulsii.
astenie Suprarena
psihofizică, lele: anorexie,
tulburări de tip anxietate,
iritabilitate; hipofuncţia duce
sindrom la intensificarea
confuzional sau proceselor
psihotic, nervoase de
reversibil prin inhibiţie, stări
tratament hor- depresive,
monal. tulburări
Hipofiza: mnezice; •
sin. hiperfuncţia -
neurohipofiza; instabilitate
afecţiune hipo- emoţională,
talamo- impulsivitate,
hipofizară, polidi- anxietate,
psie, sindroame irascibilitate, fo-
nevrotice bii, stări
(astenice, depresive,
anxioase). psihoze de tip
Adenohipof maniaco-
iza = hipofuncţia depresiv,
(insuficienţa anxietate,
secretorie de irascibilitate; în
hormon soma- hipersecretia de
totrop): nanism androgeni
hipofizar, (virilismul) apare
încetinire globală masculinizarea
a proceselor psihocomporta-
intelectuale şi al mentală,
activităţii, impulsivitate,
parkinsonism, stări depresive.
tendinţă de Testicole:
izolare, • hipofuncţia
comportament (pseudo-
pueril, stări eunucoidismul):
depresive legate tulburări ale
de sentimente de proceselor
inferioritate; hi- mnezice şi
perfuncţia ideative,
(hipersecretia de hipoprosexie de
hormon so- concentrare,
matotrop): astenie,
gigantism, fatigabilitate
dispoziţie depre- sporită,
sivă, apatie, irascibilitate,
hiperdinamie, stări depresive.
imaturitate
psihică, psihoze de
tip maniaco-
depresiv.
Pancreasul
endocrin: •
hipofuncţia lui
duce la diabetul
zaharat, manifes-
tări psihice legate
de
microangiopatie şi
ateroscleroză, stări
depresive; • hiper-
funcţia
(hiperinsulinismul
) se manifestă
prin: cefalee,
anxietate,
irascibilitate, tul-
burări mnezice,
somnolenţă,
convulsii, stări
confuzionale,
comă, episoade
psi-hotice.
Ovar: •
Globalizare = discurs bizar şi
percepere totală, incomprehen-
difuză, cu o slabă sibil, o limbă
realizare a nouă, personală,
discriminării. R. structurată de
Meili consideră bolnavi, fără nici
globalizarea un o schiţă de
factor de organizare
inteligenţă sintactică;
constând din alienaţii (schizo-
„reunirea într-un frenii) pretind că
tot a elementelor". vorbesc în limbi
străine.
Gloso =
(grecescul glossa Glosomanie =
- limbă); element (mania nebuniei);
de compunere limbajul folosit
care introduce re- de maniacali în
ferirea la „limbă". accese de
excitaţie
Glosodinie
psihomotoră, fără
(Glosalgie) =
a transmite un
durere localizată
mesaj, fără
în limbă, întâlnită
respectarea
în hipocondrie,
sintaxei, ca
demenţe.
rezultat al
inspiraţiei şi al
Glosofobie =
unor jocuri
frica de a vorbi,
verbale ale
prezentă în
subiectului
nevrozele motorii;
(schizofrenie,
declanşează o re-
oligofrenie).
ală aşteptare
anxioasă în urma
Glosoplegie =
eşecului
paralizia unei
înregistrat în
jumătăţi a limbii,
pronunţarea unor
prin lezarea
cuvinte.
ramurii motorii a
nervului
Glosolalie =
hipoglos,
tulburare de
întâlnită în
comunicare
formele demenţei
verbală, constând
şi în afazia
în abuzul de
congenitală.
neologisme active
sau pasive, Glosoptoză =
utilizarea unui
căderea limbii în
accent dintr-o faringe
limbă străină,
(frecventă în
rezultatul fiind un nevroza isterică).
1
5
5
Gnoseologie = Dumnezeu,
teoria cunoaşterii având ca moment
culminant
Gnosticism = revelaţia dăruită
curent filosofîco- extazului mistic,
religios, care în care conştiinţa
încearcă să individuală se
completeze şi contopeşte cu
chiar să transcedentul.
depăşească Gnosticismul a
accesul pe calea fost condamnat
credinţei, până la ca erezie de
esenţa divină, biserica creştină.
printr-o
cunoaştere sui- Gnozie =
generis a lui capacitate umană
de a recunoaşte fenomenelor
obiectele şi electrice
fenomenele lumii cerebrale,
înconjurătoare rezultate din
dupâ activitatea
caracteristicile lor metabolică şi
diferenţiate, care funcţională a
stimulează
organele de simţ,
generând senzaţii,
percepţii, repre-
zentări. Gnoza
este în esenţă un
act perceptiv
(Pieron, 1963 -
„orice percepţie
este o gnozie").
Deficienţele
senzoriale în
funcţie de
intensitatea lor,
pot determina o
recunoaştere
eronată a obiec-
telor şi
fenomenelor sau
chiar suprimarea
completă a
percepţiilor.
Gnozom =
cromozom sexual.
Gradient =
relaţia exprimând
creşterea unei
variabile în raport
cu o alta pe o
anumită direcţie;
exprimă o
anumită co-
varianţă
ascendentă pe
măsură ce se
apropie de ţinta
propusă.
Grafo = element
de compunere
care introduce
sensul de
înscriere,
înregistrare.
Grafoelement =
expresie grafică
(sub formă de
unde sinusoidale,
caracterizate prin
morfologie,
durată,
amplitudine,
frecvenţă şi
reactivitate
specifice) a
potenţialelor de
acţiune culese de
pe craniu,
reflectare
obiectivă a
neuronilor şi a ei va trebui să fie
formaţiunilor făcut dinamic,
cerebrale cortico- întrucât ea nu
subcorticale. rămâne identică
în timp, ci se
Grafofobie = frică schimbă în
de scriere. anumite limite,
urmând evoluţia
Grafologie = personalităţii în
disciplină timp.
ştiinţifică care se Metoda
ocupă cu studiul scrisului este
scrisului ca mijloc valoroasă şi în
de investigare a diagnosticul
personalităţii. tipologiei
Asemenea tenpera-mentale.
preocupări au Iată câteva
existat din cele clasificări
mai vechi timpuri (Moreau,
(Grecia, Roma Sillamy): •
antică); încercări caractere
pentru a stabili regulate,
legături între scris echidistante:
şi trăsăturile indică spirit
temperamentale. calm; • caractere
CI. Parhon lovite,
abordează dezordonate, fără
problema relaţiei aliniere: exprimă
dintre scriere şi violenţă; • scriere
personalitatea verticală: fire
somato-psihică; rezervată şi
apreciază scrierea discretă; • scriere
ca pe un măruntă:
seismograf ce minuţiozitate,
înregistrează atenţie sporită; •
dinamica scriere etalată:
personalităţii; se personalitate
porneşte de la expansivă,
particularităţile încredere în sine;
fiecărui grafism: • scriere strânsă,
formă, di- înghesuită, indică
mensiune, direcţie, timiditate,
mărime, presiune, prudenţă,
viteză, avariţie; • scriere
continuitatea şi răsfirată: spirit
orânduirea scrierii clar şi lucid;
(A. Atanasiu, caracter
1970). Scrierea independent; •
fiind o engramă a scriere
proceselor tipografică:
activităţii nervoase indică cultură
superioare, studiul intelectuală,
originalitate.
1
5
6
caracterologiei.
oferi Raportată
date revela la
sub caracter,
aspectul spiritului
nu ne
analitic
poateşi al revela
stilului
cognitiv.
valorile morale şi
Grafologia estetice, ci mai
oferă unele curând gradul şi
indicaţii privind stabilitatea unor
voinţa. Grafologia deprinderi.
se relevă ca o în
metodă parţială în criminalistică,
studiul omului şi este folosită ca
trebuie corelată cu metodă de
celelalte metode identificare a
ale autorului scrisu-
lui. Fiind nie, delir cronic).
fundamental o
gestualitate, Grafospasm =
scrisul are şi o crampă
dimensiune profesională;
afectivă. Scrierea crampa
depinde de scriitorului.
anumite condiţii
exterioare: peniţă,
hârtie, forma
grafică învăţată,
cât şi o stare
momentană (boa-
lă, grabă); ea
poate indica
momente de
excitaţie, inhibiţie,
expansiune sau
reţinere.
Grafomania =
tendinţă
patologică, care
diferă prin
conţinut şi
cantitate de cea
normală. Se
manifestă nu atât
prin tendinţa
patologică de a
scrie, ci prin
predilecţia pentru
exprimarea
grafică.
Graforee =
{rhein - a curge);
forma maximă de
concretizare a
hiperactivităţii
grafice;
necesitatea
irezistibilă de a
scrie, producţia
grafică având un
caracter
intempestiv,
eliptic sau
incoerent.
Este
corespondentul
logoreei (hi-
peractivitate
verbală), cele
două simp-tome
manifestându-se
uneori simultan,
alteori separat.
Materialele pentru
scris pot fi
înlocuite cu o
oricare dintre
suprafeţele din
jur, în scopul
satisfacerii rapide
a nevoii de a
scrie. Reflectă o
lume autistă,
enigmatică şi
bizară (schizofre-
Grafoterapia = fenomene motorii
(îngrijire); formă tonico-clonice,
de terapie utilizată toate
în recuperarea desfâşurându-se
disgra-fiei la într-o ordine
copil. Este succesivă, bine
disgrafic orice stabilită. Criza nu
copil al cărui scris este precedată de
este deficitar, în aură sau semne
absenţa unui premonitorii şi
deficit intelectual începe prin
sau neurologic. căderea bruscă,
Deficienţa datorită pierderii
constă într-un conştiinţei,
scris ilizibil sau însoţită uneori de
prea lent sau un strigăt scurt. •
extrem de rapid, Prima fază,
depinzând de tonică, durează
factori ca: psiho-
între câteva zeci
motricitatea,
de secunde şi 2
instabilitatea
minute, când
motoră, do-
musculatura se
minanţă laterală,
află într-o fază
organizare
spaţială, nivel de tonică gene-
adaptare emotiv- ralizată
afectivă, nivel de (determină
ortografie; muşcarea limbii
grafoterapia şi a buzelor,
utilizează exerciţii apnee). Faciesul
grafice specifice devine ciano-tic,
inspirate din crispat, cu
ontogeneza hipersecreţie
normală a salivară,
coordonării ocu- membrele
lo-manuale şi a superioare în
gestului grafic, flexie, cele in-
precum şi ferioare în
psihoterapia extensie forţată.
individuală şi de Apar con-
familie. tracturile
tetoniforme şi
Grand-tnal = convulsii şi
(sin. paroxism); contracturi
acces epileptic ritmice,
major; termen simetrice,
frecvent în clinica generalizate, a
neuropsihiatrică, căror intensitate
echivalent al marii creşte, j>e măsura
crize epileptice, diminuării
impresionantă frecvenţei. • în
prin dramatismul faza clonicâ se
tabloului clinic: instalează
pierderea bruscă a rezoluţia
conştiinţei, urmată musculară, se reia
de cădere şi activitatea
respiratorie prin-
1
5
7
tr-o respiraţie
minute), cu semne
zgomotoasă şi are locneurologice
relaxarea sfincteriană.caracteristice (abolirea
Uneori, saliva
reflexelor
abundentă devineosteotendinoase, semnul
sanguinolentă prin
Babinski, etc). Se poate
muşcarea limbii, prelungi
a cu un somn
buzelor. • Ultima fază,profund. La trezire,
cea comatoasă, comăbolnavul acuză cefalee,
profundă (cel mult cinciastenie, mialgii,
simţăminte
dezorientare temporo-
înalte.
spaţială, cât şi amnezia
totală a crizei.
Gregarism
Diagnosticul =
diferenţial
tendinţă
se impune a fi afăcut
unor
cu
persoane
celelalte forme de de
aceeaşi
epilepsie, darspeţă
maideales
a
cu se reuni
manifestărileşi
coexistatonice sau
convulsive
convulsive
neepileptice: spas-
mofilii; marea criză
isterică; hipogli-cemie
etc.
Grandomanie =
atitudine
determinată de
hipertrofia
conştiinţei de
sine; ansamblu de
manifestări
psihice şi
comportamentale
centrate pe
tendinţa de
expansiune a
Eului. Aceasta
derivă din
incapacitatea
individului de a se
autoaprecia, ceea
ce frizează
ridicolul. în
psihiatrie,
termenul este
întâlnit ca
„grandoare",
asociate cu ideile
delirante de
persecuţie,
întâlnite în
paranoia,
schizofrenie şi
stări maniacale.
Graseiere =
pronunţare a
sunetului „r" în
mod uvular sau
velar în locul
fenomenului
corect articulat;
„r" lingvo-dental
apical.
Gratitudine =
sentimentul de
ataşament,
bunăvoinţă şi
îndatorire faţă de
o persoană ce ţi-a
făcut un bine, un
ajutor.
Gratitudinea
presupune o
nuanţare mai
bogat afectivă
decât recunoştinţa
prin delicateţe şi
în mulţime care psiho-
nestructurată sociologia
(gloată, turmă), contemporană le
pierzându-şi orice identifică cu
autonomie indi- clasele sociale,
viduală. popoarele,
naţiunile, în
Grotesc = acestea, relaţiile
categorie estetică între persoane au
definind contrarul un caracter relativ
sublimului; impersonal; în
accentuarea urâ- acestea
tului, importanţa
înfricoşătorul, aspectelor
monstruosul, psihologice indi-
situaţii ostile viduale se
omului, absurd diminuează,
atât în plan moral rolurile se mul-
cât şi în cel fizic. tiplică şi se
diversifică.
Grup = Grupul mare
colectivitate necesită un sistem
umană ai cărei de norme şi reguli
membri se află în sociale bine
raporturi de determinate, care
interacţiune; sfera să reglementeze
noţiunii de grup relaţiile dintre
este mai restrânsă indivizi, confe-
decât cea a rindu-le un aspect
noţiunii de instituţionalizat.
colectivitate. Deşi există o
Grupul reprezintă multitudine de
o structură socială, scopuri, există şi
el nu este o un scop comun.
colectivitate (Grupul mare
întâmplătoare, ci o trebuie distins de
colectivitate mulţime,
întemeiată pe un demonstraţie,
sistem de adunare, greve
trebuinţe comune etc, care au
şi reciproce, care caracter pasager,
determină relaţii fie că sunt
specifice şi spontane sau
ierarhizate. Există: organizate).
• grupuri mici
(20-40 persoane) Grup de
cu un sistem de apartenenţă =
norme, valori, familia, clasa,
statute, roluri echipa
diferite, care profesională,
funcţionează la sportivă, comuni-
nivel formal, cât şi tatea locativă,
informai; • unitatea politică
grupuri mari, pe etc, din
care face parte anumite persoane
persoana şi în pot reprezenta un
care se grup de referinţă
modelează. într-un anumit
domeniu şi alte
Grup de persoane în alt
referinţă = domeniu.
grupul la care per-
soana se Gură = organ
raportează ca semnificat în
membru, care-i limbajul comun
determină şi prin „cavitate
influenţează bucală", care pe
comportamentul; lângă funcţia
în mod diferenţiat, alimentară are şi
alte funcţii, cele glandei digestive.
mai complexe Simţul gustului
fiind legate de este asigurat de
actul vorbirii. un aparat
Rolul important al neuronal
elementelor fono- complex, format
articulatorii sunt din: • celule
relevate în cadrul receptoare,
vorbirii corecte şi localizate la
al terapiei di- nivelul mugu-
verselor tulburări
de vorbire.
Gust =
discernământ
estetic manifestat
prin capacitatea
de a sesiza şi
aprecia esteticul şi
inesteticul, atât în
artă cât şi în
realitate, printr-o
reacţie de
satisfacţie în faţa
frumosului,
respectiv de
insatisfacţie în
faţa urâtului.
Gustul are
caracter istoric,
modelându-se
după nivelul de
cultură şi
civilizaţie, de
ponderea esteti-
cului şi
spiritualitatea unei
comunităţi.
Gusturile se
diversifică în
funcţie de
varietatea
stilurilor artistice
şi de profilul
caracterial al
personalităţii.
Gustul este o
conduită esenţială
a judecăţilor de
valoare estetice şi
presupune un
demers reflexiv
mai amplu decât
impresia
spontană, oricât
de rafinată ar fi.
Gustativ =
analizator, cu
rolul de a informa
subiectul asupra
calităţilor ali-
mentelor
introduse în
cavitatea bucală şi
intervine în
declanşarea
secreţiei reflexe
necondiţionate a
rilor gustativi din împreună cu
papilele gustative olfacţia, gustul
ale epiteliului are şi o
lingual, în urma componentă
contactului cililor emoţională, prin
respectivi cu elaborarea unor
substanţele rapid stări afective
dizolvate în complexe de
salivă. Aceşti plăcere sau
muguri se află pe neplăcere.
toată suprafaţa Tulburări
buco-faringiană, cantitative:
dar mai frecvent la diminuarea sau
nivelul lingual; • pierderea
căi de simţului gustativ
conducere (hipo şi ageuzia).
,reprezentate de Acestea pot fi
nervii cranieni genetice sau
(facial, dobândite, ca
glosofaringian şi urmare a unor
vag), precum şi de procese
ramuri senzitive patologice locale,
ale trige-menului; a lezării nervilor
• centrii gustativi, sau a centrilor
localizaţi cortical gustativi, a unor
la nivelul ariei tulburări
gustative (câmpul endocrine sau a
43 în partea acţiunii unor
inferioară a giru- substanţe toxice.
sului post- Tulburări
central), aceşti calitative:
centri fiind disgeuzia şi
conectaţi cu parageuzia -
centrii care tulburări în care
reglează anumite percepţiile
activităţi ale gustative
actului elementare sunt
alimentaţiei: confundate sau
salivaţie, deformate
masticaţie, (diferenţa dintre
deglutiţie). dulce şi sărat).
Omul Subiectul nu
percepe patru poate deosebi
gusturi fun- senzaţiile
damentale: acru, gustative
amar, dulce, sărat, fundamentale.
dar şi gustul variat Disgeuzia poate
al diferitelor fi însoţită şi de
alimente, disosmie
determinat de (aprecierea
combinaţii denaturată a
complexe ale mirosurilor), în
acestora, asociate psihiatrie pot
cu alte senzaţii apărea iluzii
buco-faringiene gustative sau
(tact, temperatură) halucinaţii
şi cu senzaţii gustative.
olfactive asociate.
1
5
9
Guşă sau determinată de o disfuncţie
hipertrofitiroidiană (hipo sau hipertiroidie).
e aEste unul din aspectele
glandei caracteristice tireotoxicazei şi
tiroide, distrofi-ei endemice tireopate.
localizată
sauGută
difuză,
infanti
simplă
lă =
sinonim boală Lesch-Ninam
(vezi L)
160
măsură
H homeostazia
individuală şi
Habitat = mediul familială, dar şi
ambiant de viaţă, starea de sănătate
intim, configurat mintală a
prin condiţiile persoanei.
fizico-topografice Ameliorarea
în care trăieşte habitatului repre-
omul şi care zintă o cale
influenţează eficientă de
calitatea adaptării profilaxie a boli-
lui, corespunzând lor mintale şi a
necesităţii bio- unor tulburări
psiho-sociale. De psihopatologice
calitatea de intensitate
habitatului variată.
depinde în mare
Habitus = aspect Halucinaţie =
exterior, (aiurare, „bate
înfăţişare, câmpii"); stare
conformaţie; psihică anormală
ansamblul prin tulburarea
particularităţilor percepţiei, fără ca
constituţionale să existe un
somatice, care obiect sau un
prin specificul lor fenomen real;
pot reflecta starea persoana are sen-
globală de să- zaţia că percepe
nătate a persoanei lucruri sau situaţii
sau anumite reale, de fapt
predispoziţii inexistenţa.
maladive. în Reprezentarea
accepţiunea este luată drept
psihologică, se percepţie.
Subiectul
identifică frecvent
(bolnav)
cu deprinderile şi
consideră
obişnuinţele;
halucinaţia ca
inserţia şi
fiind obiectivă.
organizarea
Conţinutul
habitusului în
halucinaţiei este
structura legat de obicei de
comportamentu- experienţa de
lui, ca rezultat al viaţă. Afectiv
experienţei şi poate avea un
învăţării, ceea ce caracter favorabil
semnalează sau nefavorabil,
orientarea determinând şi o
conştientă a conduită
efortului voluntar. corespunzătoare
(îşi astupă nasul,
Halo-efect = de mirosuri, îşi
fenomen de astupă urechile,
contagiune în răspunde vocilor,
cadrul unei relaţii se fereşte de
interpersonale, animale sălbatice
având la bază văzute etc).
diferite judecăţi de Fantasmul mistic
valoare, atitudini generează uneori
sau elemente de halucinaţii cu un
circumstanţă. conţinut religios.
Acest fenomen s-a
observat în timpul Halucinaţii
anchetelor, psihice =
chestionarelor, (pseudohalucina-
datorită iradierii ţii);
afective a unei autoreprezentări
întrebări asupra aperceptive loca-
celeilalte, cât şi lizate în spaţiul
organizării logice intrapsihic al
a răspunsurilor, subiectului şi
ceea ce exprimă caracterizate prin
coerenţa automatism,
personalităţii. incoercibilitate şi
exogenitate.
Aper-cepţia
realizează
utilizarea
experienţei
acumulate
anterior, prin
perceperea
obiectelor şi
fenomenelor
reflectate în
prezent.
Halucinaţiile
psihice se dife- exogen -
renţiază de subiectul nu
halucinaţiile percepe
psihosenzori-ale halucinaţia pe căi
prin următoarele senzoriale, ci le
caracteristici: trăieşte ca
• percepţia nu se fenomene străine,
realizează pe căi impuse din
senzoriale; • exterior, cărora
absenţa nu li se poate
obiectivitătii opune.
spaţiale; Halucinaţiile psi-
• localizate în hice sunt
gândirea proprie, elemente ale
spaţiul intrapsihic, sindromului de
fiind trăite pe automatism
planul ideaţiei, mintal, care
subiectivităţii confirmă in-
(având deci numai tensitatea
obiectivitate psihotică a
psihică); • caracter tulburărilor.
1
6
1
Halucinaţii
senzaţii cu
psihosenzoriale
caracter eidetic
(adevă(ca şi cum ar fi
un paradox
adevărate);lingvistic);
• un
sunt deficit
tulburări
funcţional de
percepţie,
parţial false,
al unuifără
obiect;
analizator
ele apar ca
proiecţie
(subiect spaţială în
spaţiul
hemianopsic).
senzorial al
analizatorului
Etiologie:respectoxică
fiind (alcoolică)
trăite de subiect saucu
o convinge
ateriosclerotică.
realităţii lor.
Hamartofobie
Clasificarea lor se
(Enisofobie)
realizează în funcţie = de
axul frică anali
morbidă de
a săvârşivizuale,
audiţie, un
păcat. Nugus
olfactive, trebuie
confundată
tactile, viscerale (uneoricu
chiar teama de păcatîn
combinate).
din
psihopatologie mediile
se întâl
nesc subculturale
în psihozele sau de
cu etc.
involuţie, secte, unde
inducţia
Halucinoza = religioasă este
termen utilizat de foarte puternică.
Wer-niche (1900) Este de domeniul
pentru a desemna patologiei
un sindrom psihiatrice (ne-
delirant - vroze obsesivo-
halucinator, fobice,
determinat de schizofrenie, stări
depresive
leziuni cerebrale a
psihotice).
căror semnificaţie
patologică este
Handicap -
recunoscută de
Handicapare =
pacienţi.
deficienţă sau
Are ca infirmitate
specific: • congenitală sau
atitudinea critică a dobândită care îl
subiectului faţă de pune în
halucinaţii; • pre- inferioritate
zenţa unor adaptivă pe
individ; este cap (fie el
determinată de senzorial, motor,
alterarea mintal, visceral)
integrităţii prin acţiuni de
morfofuncţionale reeducare sau
a organismului. compensare. Un
Orice deficienţă handicap poate
morfofuncţională declanşa sau
poate deveni potenţa alte
cauză de handicapuri. In
incapacitate aceste cazuri se
atunci când face distincţia
persoana este între handicapul
incapabilă de a primar şi cel
elabora strategii secundar. Ex.:
compensatorii. tulburarea
Există totuşi auzului determină
posibilităţi de handicap al
ameliorare a unui
mijloacelor de
handi-
comunicare;
handicapul
intelectual
determină
întârzierea
mintală
(congenitală sau
dobândită);
handicapul psihic
determină
psihoze, nevroze,
tulburări
comportamentale,
imaturitate
emoţională.
In intenţia
de a veni în
ajutorul acestor
subiecţi au fost
create instituţii
speciale de
reeducare şi
compensare prin
metode şi
procedee diferite,
care să le uşureze
situaţia şi să-i
apropie de omul
normal. Tehnica
modernă este
folosită din plin
prin echipamente
şi dispozitive
coroborate cu
procedeele
educative în
scopul facilitării
proceselor de
compensare.
Haşiş = substanţă
extrasă din
cânepă indiană,
drog inhalat prin
fumat; produce
euforie, ilaritate,
stări confuze şi
extatice urmate
de apatie, ducând
la demenţă şi
destructurarea intersecţia unor
personalităţii. multiple serii
cauzale indepen-
Hazard = dente (biologice,
fenomen economice,
imprevizibil în sociale,
raport cu psihologice)
necesitatea guvernate de legi
previzibilă. Eve- probabilistice,
nimentele supuse fenomene a căror
hazardului sunt apariţie, orga-
complet aleatorii; nizare şi evoluţie
nu poate fi sunt caracterizate
identificat cu printr-o serie de
întâmplarea, care variabile
poate fi un aleatorii. Lumea
corelativ al fizică, biologică,
necesităţii, ori socială este mar-
hazardul este opus cată semnificativ
absolut necesităţii. de legi ale
H. apare la hazardului.
1
6
2
Hebefrenie
dezvoltat consec-
precoce
vent,(Morel);
conducepoatela
fi găsit
egoism şi sub
şi
denumirea de catato-nie
amoralism.
(o formă clinică a
schizofreniei).
Hematon Are
debutcerebral
precoce =şi
evoluţie deficitară,
colecţie de sângese
manifestă
localizată prin
absurditate
intracranian, ca
comportamen
urmare a trau-
reacţiimatismelor
emoţionale
inadecvate
cerebrale, urmateşi
nemotivate.
de malformaţii
vasculare
Hebetudine = cerebrale.
stare de tulburare Etiologie: hi-
a conştiinţei, pertensiune
caracterizată prin arterială,
dezinserţia şi arterioscleroză
îndepărtarea
cerebrală, arterită
subiectului de
etc. Semne de
realitate; o
debut: cefalee,
tulburare afectiv-
vertij, tulburări
volutivă;
de vorbire, crize
dezinteres faţă de
mediu, chiar şi epileptice,
faţă de propria tulburări psihice
persoană; etc.
indiferenţă, stări
de confuzie. Hemeralopie =
afecţiune a
Hedonism (gr. vederii (popular
hedone - plăcere); „orbul găinilor".
teorie antică Nu este o afec-
(Epicur) care ţiune în sine, ci
impune evitarea poate surveni în
neplăcerilor, condiţiile unei
plăcerea fiind scăderi a
adevăratul motiv intensităţii
şi scop în sine şi luminoase, a unei
principalul criteriu avitaminoze A;
de apreciere a anomalii
acţiunii umane. funcţionale
Identifică fericirea retiniene sau a
cu plăcerea; unor afecţiuni
oculare diverse
(glaucom, este interesată
dezlipiri de jumătatea
retină). sagitală, semnul
evidenţiază o
Hemi = (gr.) manifestare cert
jumătate a unei funcţională; în
părţi, a unui cazul în care
fenomen etc. jumătatea este
cea longitudinală
Hemiageuzie = se pune problema
pierderea gustului diagnosticului
pentru o jumătate diferenţial.
a limbii. In cazul
în care Hemiagnozie =
(gnosis -
cunoaştere); tip
de agnozie net
limitată la una
din părţile
corpului;
importanţă pentru
diagnosticul
diferenţial al
manifestărilor
funcţionale, unde
prezenţa
tulburării nu
respectă
„împărţirea"
anatomică.
Hemiambliopie
= sin.
hemianopsie;
pierderea vederii
pentru o jumătate
din câmpul
vizual al fiecărui
ochi în funcţie de
localizarea
leziunii la nivelul
căii şi tractului
optic. Sunt mai
multe tipuri de
hemianopsii
funcţionale, al
căror diagnostic
se evidenţiază
prin examen
campimetric.
Hemianestezie =
pierderea
sensibilităţii unei
jumătăţi de corp,
determinată mai
frecvent de
leziuni
neurologice (se
poate asocia cu
semiasomatognoz
ia).
Hemiasomatogn
ozia = indiferenţa
subiectului faţă
de boala sa, la
care uneori se
adaugă o stare
euforică,
paradoxală. Se sensibilităţii,
manifestă la alterări
hemiplegiei, sub vestibulare
forma ignorării opticomotorii,
părţii paralizate. spaţiale, praxice,
Tulburarea este psihice, legate de
însoţită de alte funcţionarea
simptome a căror regiunii parietale
existenţă a emis-ferului
semnifică o drept; apare în
leziune parietală, contextul unor
în producerea ei tulburări globale
sunt incriminate afazo-apraxo-
diverse tulburări: agnozi-ce şi
modificări ale psihice.
1
6
3
Hemimie
agresivitate,
unilaterală a mimicii,
bizarerii, stări
realizând o diferenţiere
confuzionale.
netă de expresivitate;
poateHemiparestezie
fi semnul unei
sufe = tip particular
psihice (confuzie,
de pa-restezie cu
encefalopatii
localizareetc.).
la una
dintre jumătăţile
Hemiopie = corpului. în
restricţie a vederii marea majoritate
unei părţi laterale a cazurilor este o
a câmpului manifestare de
vederii tip funcţional.
binoculare,
rezultate din Hemiparkinsoni
defecte ale sm = sindrom
sensibilităţii ari- parkin-sonian cu
ilor retiniene sau localizare la una
proiecţiilor dintre jumătăţile
centrale. corpului.
Expresie de
Hemiopatie = debut a bolii sau
afecţiuni ale a unor tumori
psihicului apărute cerebrale.
în cursul evoluţiei
bolilor sistemului Hemiplegie =
hematopoetic pareză sau
(anemie, simptoa- paralizie a unei
me hemoragipare, jumătăţi a
hemopatii corpului, datorită
maligne. Evoluţia afectării emisferei
semnelor psihice cerebrale opuse
este în direcţie, sau a căilor de
relaţie cu modul acces către
de evoluţie şi gra- aceasta. Se
vitatea caracterizează
tulburărilor prin deficit parţial
hematopoetice de sau total al
bază. Boala posibilităţii de a
Hodkin poate efectua mişcări
înregistra în voluntare ale
membrelor unei
evoluţia ei o
jumătăţi a
simptomatologie
corpului. Im-
neurologică şi
portanţa
psihică datorită
răsunetului pe
infiltraţiilor şi
care îl are asupra
stărilor psihismului
psihopatoide, apariţia
marcate de explo- hemiplegiei este
zivitate,
dependentă de o motor, ci şi reva-
varietate de lorizarea
factori, pe primul psihosociologică
plan fiind a subiectului.
personalitatea pre-
morbidă a Hemoragie
subiectului. Când cerebrală =
hemiplegia se extravazarea
instalează sanguină la
progresiv, de-a nivelul
lungul unei emisferelor
perioade mai cerebrale,
lungi, subiectul se produsă fie prin
adaptează la diapedezâ, fie
boală. Când se prin ruptură
instalează brutal, vasculară
frustrează (frecventă la
subiectul de hipertensivi).
posibilitatea Aceasta devine
adaptării, posibilă prin
determinând o existenţa
traumă psihică, cu leziunilor
tensiune negativă arteriosclerotice.
Sunt afectate
cu repercusiuni
ţesuturile
asupra bolnavului.
adiacente, siste-
De aceea, datorită
mul ventricular,
hiperesteziei sale
iar uneori sângele
afective, poate
progresează până
reacţiona la meninge,
cverulent, cu o provocând o
foame afectivă, hemoragie
solicitând excesiv subarahnoidiană,
şi obositor dovezi până la trunchiul
de dragoste şi cerebral sau
înţelegere. Labili- cerebel. Ruptura
tatea afectivă vasculară apare
favorizează treceri după 50 de ani,
brutale de la o având adesea un
depresie adâncă la debut brutal, cu
un optimism comă şi mult mai
exagerat şi rar progresiv,
nejustificat, apoi precedat de
la refuzul semnele
anturajului. sindromului de
Depăşind cadrul hipertensiune
strict medical, intracra-niană.
prin implicaţiile
psihologice şi Hermafroditism
sociale, = (sin.
recuperarea intersexuali-
bolnavu-lui tate); anomalie
hemiplegie nu rară, constând din
înseamnă numai prezenţa
recuperarea gonadelor de
handicapului ambele sexe la
1
6
4
acelaşi individ;
Hermafro
• poate
fi ditismul
funcţional, când
ambelepsihosexual
gonade de-sunt
funcţionale,
numeştesexul fiind
stabilit
tulburarea
prin educaţie, în
sensulcomportamentulu
celui conferit de
actelei de stare civilă;
sexual •
nefuncţional,
determinată cândde
temporar
existenţa
sau permanent
la
funcţionează
acelaşi individ
numai unaa
din gonade.
hetero şi
homosexualităţii. Heteroerotism =
atracţie normală
Hermeneutică = faţă de sexul
disciplină opus.
tradiţională pentru
arta descifrării Heterogen =
interpretative a opusul
testelor ezoterice omogenităţii,
păstrate din rezultat al
vechime, cărora li asamblării unor
se atribuie o elemente sau
semnificaţie părţi
ascunsă printr-un
limbaj derutant
menit să ţină la
distanţă pe
profani;
Hermeneutica
-teorie a
interpretării
valorilor
spirituale, vizând
revelarea prin
comprehensiune a
mesajului lor
cognitiv.
Descifrare her-
meneutică a
fenomenelor
umane suscep-
tibile de
interpretare
simbolică se
deosebeşte
esenţial de analiza
obiectivă a
fenomenelor
naturale.
Hetero = element
de compunere
care introduce
semnificaţia de
„altul", „deose-
bit".
Heterocronie =
lege care
postulează
consolidarea la
momente
distanţate în timp,
a diverselor
funcţii, procese şi
structuri psihice.
De unde concluzia
că în analiza
sistemului psihic
trebuie realizată
nu numai o
aproximare a
aspectelor deja
constituite, ci şi a
celor care sunt în
dezvoltarea
dinamică spre o
organizare
optimă.
de natură diferită. psihozelor acute,
Comunicarea encefalopatii,
poate fi stări de agitaţie,
heterogenâ în delirurile
anumite condiţii. tremens. Este o
metodă căzută în
Heteronom - desuetudine prin
Heteronomie = lărgirea gamei de
lege; subordonare neuroleptice.
faţă de o
determinare ex- Hidrocefalie =
terioară; opus acumularea
autonomiei. J. lichidului
Piaget constată că cefalorahidian în
în dezvoltarea ventricolii
morală, copilul cerebrali,
trece de la determinând
heteronomie, când compresiunea şi
normele se impun, atrofierea
i se comandă şi el substanţei
se supune lor cerebrale. Are loc
(numai atâta timp o mărire a
cât este controlat), craniului. în
la autonomie etiologie sunt
morală, bazată pe încriminate:
necesităţi interne traumatismele
şi pe raţionament craniene,
moral. H. meningite, he-
semnifică absenţa moragii
libertăţii voinţei, meningiene.
subiectul fiind Diagnosticul este
lipsit de posi- determinat de
bilitatea unei triada: -
opţiuni în faţa deteriorare inte-
unor alternative lectuală
reale. progresivă cu
apatie; tulburări
Hibernare = de mers; tulburări
fenomen de sfincteriene
cădere într-un (incontinenţă
somn profund cu urinară). Din
reducerea proce- punct de vedere
selor organice şi psihic: deficite
hipotermie. mintale
diferenţiate, la-
Hibernare bilitate
artificială = emoţională,
metodă de halucinaţii, tulbu-
somnoterapie prin rări de
folosirea personalitate,
produselor comportament
farmaceutice, social neadecvat.
folosite în în cele mai multe
tratamentul oca-
1
6
5
Hexagerată de
apă,
zii, simptomatologia
este ameliorată prin consecutivă
unei senzaţii
intervenţie
neurochirurgicală. imperioase de
sete. Se
Hidrodipsomani manifestă în
e = tulburare reacţii
paroxistică, nevrotice şi
manifestată prin decompensări
ingestia anxioase, la
personalităţi
psihastenice şi în paloare,
epilepsie. roşeaţă, tre-
murături,
Hidromanie = hipersudoraţie,
impulsul de a se poliurie. Hiper-
arunca în apă, în emotivitatea
scop suicidar. poate fi însoţită
de manifestări
Hidroterapie = motorii ca:
utilizarea apei spasme de râs
reci în vindecarea sau plâns,
bolilor psihice, spasme
metodă foarte respiratorii.
veche (prişniţe Determinismul
reci). Mai hi-
peremotivităţii
frecvente sunt
este legat de o
băile cu duşuri
anumită
alternative rece-
cald (duşuri
scoţiene).
Hiper = element
de compunere,
introducând
semnificaţia de
mărire,
accelerare,
exagerare,
creştere.
Hiperbulie =
creşterea forţei
voliţionale, având
un caracter
global în
normalitate,
găsindu-şi
originea atât în
latura tempe-
ramentală, cât şi
în achiziţiile
social-istorice,
având
întotdeauna un
suport
motivaţional
precis.
Hiperemotivitat
e = reactivitate
emotivă excesivă,
faţă de
evenimente, ceea
ce determină un
răspuns inadecvat
ca intensitate şi
durată.
Hiperemotivul
reacţionează
intens la cea mai
mică excitaţie, la
orice schimbare
de situaţie.
Comportamentul:
descărcări
motorii, reacţii de
apărare şi un
corolar de reacţii
neurove-getative:
tahicardie,
specificitate excesivă; bulimie
funcţională a - consum exagerat
glandelor tiroidă şi de alimente; este
suprarenală. determinată de o
creştere a
Hipercndofazie = anabolismului. Se
exagerare a întâlneşte în
limbajului interior afecţiuni
ce tinde să endocrine ca:
sonorizeze şi să se diabet,
obiectiveze similar hipertiroidie sau
halucinaţiei. afecţiuni
digestive: ulcer
Hiperestezie = gastro-duodenal,
creşterea intensităţii în parazitoze
senzaţiilor şi intestinale.
percepţiilor datorită
pogorârii pragului Hiperkinezie =
senzorial care exagerare a
determină o motilităţii
suprasensibilitate la musculare;
excitanţi subli- mişcări
minali, care nu erau involuntare cu
percepuţi până aspect clinic
atunci sau erau variat: tremur,
percepuţi în funcţie convulsii, mişcări
de intensitatea lor. coreice şi
Este posibilă în atetozice, crampe
şi ticuri. Etiologia
situaţia de
este foarte variată
surmenaj, de
şi implică de cele
suprasolicitare
mai multe ori
nervoasă şi fizică, în
leziuni organice.
stadiile de debut a
unor boli Hipermetropie =
contagioase sau în defect anatomic al
debutul unor vederii; diametrul
afecţiuni psihice. anterioposterior al
globului ocular
Hiperfagie = este mai scurt
necesitatea decât cel normal,
consumării de aceea imaginea
exagerate de se formează
alimente datorată înapoia retinei
apariţiei tardive a („vedere lungă").
senzaţiei de Defectul poate fi
saţietate; sinonim: corectat prin
hiperorexie - ochelari cu lentile
senzaţie de foame biconvexe.
1
6
6
Hipermimie
funcţiei mnezice,
accentuare
constând a motilităţii
din evo-
şi (sau)
cări a involuntare,
expresivităţii
mimicii,
rapide,apărută
ce seîn
condiţiile
succedunei leziuni
tumultos,
neurologice
multiple sau şi a
nivelului integrator
detailate (despreşi
semnificant.
un Este
eveniment,
prezent şi la subiectul
fenomen), care
normal în stări ode
realizează
exaltare sau emoţie; ala
focalizare
pacientul
funcţiilor surdo
psihice,
înlocuieşte comunicarea
îndepărtând
verbală.
subiectul de
prezent. Poate
Hipermnezie = apărea şi în
tulburare de tip limitele
cantitativ a normalităţii în
legătură cu hipertrofiere a
evenimente trebuinţelor, care
esenţiale care au generează
avut un puternic conflicte.
răsunet asupra
subiectului (plăcut
sau neplăcut).
Patologic,
hipermnezia se
dezvoltă în
câmpul obsesiilor
şi fobiilor. Este
opus hipomneziei,
în care funcţia
reproductivă a
memoriei este
slăbită.
Hiperprosexie =
tulburare
predominant
cantitativă a
atenţiei,
caracterizată prin
exagerarea
orientării selective
a activităţii de
cunoaştere spre un
anumit domeniu,
însoţită de
hipoproxie pentru
restul domeniilor.
în mod normal,
hiperpro-sexia
apare în stări de
excitaţie, de frică
în faţa unui
pericol vital, în
intoxicaţie cu
cafea şi alcool. în
patologie,
hiperpro-sexia
îmbracă un aspect
general în stările
maniacale,
obsesivo-fobice,
depresive.
Hiperprotejare =
grijă excesivă şi
protejare maladivă
a părinţilor faţă de
copii,
degrevându-i de
responsabilităţi,
crearea de
facilităţi.
Atitudinea protec-
toare, securizantă,
tandră; este
specifică relaţiei
mamă-copil,
pentru anumite
etape.
Exacerbarea
acestui tip de
relaţie duce la
nedezvoltarea
independenţei
acestora, la o
Hipersensibilitat constitui motorul
e = reactivitate unor performanţe
crescută faţă de şi realizări
diferiţi agenţi; deosebite,
subiectul prezintă personale şi
dificultăţi sociale, dacă
adaptative, orientarea acestui
prezentând reacţii dinamism
alergice şi psihocomportame
anafilactice. Poate ntal se realizează
fi o sensibilitate într-o direcţie
fizică sau psihică. constructivă,
dezirabilă,
Hipersomnie = acceptată, după
tulburări hipnice cum poate deveni
cantitative, distructivă,
caracterizată prin nocivă, când
prezenţa unui alimentează
somn diferit de demersuri
cel fiziologic prin morbide, ne-
durată, controlate,
profunzime şi delirante.
mod de instalare
(bruscă). Există Hipertelorism =
numeroase creştere a
clasificări de distanţei
hipersomnie interpupilare, cu
întemeiate pe efectul de „ochi
criterii diferite: • îndepărtaţi".
h. esenţiale; • Hipertelorismul
paroxistice; • interesează
continue; • distanţa
funcţionale. interorbitară,
intercartală şi
Hiperstenie = interpupilară.
desemnează o Hipertelorismul
trăsătură orbital se
temperamentală întâlneşte în
constituţională, boala Dawn,
specifică unor Trisomia 13-15,
personalităţi Sindromul
active. Se mani- Rubinstein,
festă prin Teybi, Cornelia
creşterea marcată de Lange etc.
a tonusului
general, ideaţie Hipertensiune
luxuriantă şi arterială =
comportament creştere durabilă
dinamic, a valorilor
afectivitate intens tensionale peste
exprimată, 140/95 mm Hg
infatigabilitate. până la 40 de ani
Hiperstenia con- şi
stituţională poate
peste 160/95 mm cele mai
Hg după această frecvente circum-
vârstă. Poate fi stanţe patologice,
abordată sub un cu incidenţă
dublu aspect: • crescută în
entitate cu mediul urban,
etiopatogenie determinând o
psihosomatică; • supra-
cauză generatoare morbiditate, în
a unor tulburări general
psihice masculină. Mulţi
secundare. autori nu o
în consideră o
societatea boală, ci doar o
contemporană a reacţie sistemică
devenit una din complexă,
generată de cauze mecanismului
variate. feed-back
Psihosomatica neurohipofizar.
relevă rolul Tablou clinic
terenului complex:
psihologic a unor tulburări neuro-
personalităţi cu vegetative,
predispoziţie la psihice,
hipertensiune. endocrine,
metabolice,
Hipertensiune circulatorii,
intercraniană = excretorii,
simptomatologie digestive,
complexă, care
determină
creşterea
volumului cranian
peste posibilităţile
compensatorii ale
cutiei craniene.
Geneza
sindromului
încriminează: •
creşterea
volumului printr-
un proces
expansiv
intracranian; •
hidrocefalia, prin
blocarea resorbţiei
sau prin hiperse-
creţie de lichid
cefalorahidian; •
edem cerebral.
Simptomatologie:
cefalee, vo-
mismente, stază
papilară (ca
urmare a creşterii
tensiunii arterei
centrale a retinei).
Hipertimie =
exagerare a
tonusului afectiv;
hipertimia
maniacală, cu
euforie,
jovialitate,
expansivitate.
Hipertimia
dureroasă cu
depresii,
anxietate, melan-
colie.
Hipertiroidie =
tablou morbid
prin hi-perfuncţia
sistemului neuro-
hipofizo-tiroidian,
cu creşterea
secreţiei de hor-
mon tireotrop şi a
mediatorilor
hipotala-mici ori
hipofizei
tireotrope;
perturbarea
somatice. (agnozia) =
Manifestări absenţa con-
psihologice: vingerii
hiperexcitabilitate bolnavului că ar
, insomnii, fi dormit. Fe-
emotivitate nomenul se
exagerată, întâlneşte în
exaltare, tahilalie depresii şi în alte
prin metabolism tulburări psihice
crescut. în care intervin
modificări ale
Hipertonie = ritmului veghe-
accentuarea somn, ca şi în
contracturii tonice patologia de
a musculaturii involuţie.
striate. Are diver-
se forme: Hipnagozic =
piramidală sau (grec. hipno-
extrapirami-dală; ogogos -care
o formă conduce); delir,
particulară a bolnavul în stare
hipertoniei poate de somn
fi semn superficial,
definitoriu al discută cu un
sindroamelor interlocutor
parkinsoniene. imaginar.
Hipertrofie = Hipnalgie =
creştere exagerată durere apărută în
a volumului unui cursul somnului,
organ, a unui ţesut având o notă de
fără modificarea disconfort şi
structurii anxietate
histologice. Ca secundară; nu are
tulburare de un substrat
personalitate, se organic cert;
poate vorbi şi de o apare în stări de
hipertrofie a tensiune psihică,
Eului, constând la personalităţile
într-o accentuare anxioase.
nemotivată a
autosti-mei, Hipnapompică
autoaprecierii. La = stare apropiată
personalităţile de aceea de vis
dizarmonice, sau de semisomn,
paranoice, se care se manifestă
manifestă prin în momentul
megalomanie, trezirii, produ-
vanitate, snobism. când o deformare
marcată a
Hipnagnozie senzoria-lităţii.
1
6
8
Hipnoîn
somn);
farmacodependen
care introdu
referirea
ţă, cele-brastenie.
la somn.
Hipnomanie =
preocupări
referitoare la
somn, devenind
problemă
obsedantă pentru
subiect. Este
diferită de
narcolep-sie,
pentru câ în pofida
acestei stări obse-
dante, somnul nu-
şi modifică nici
ritmul, nici durata
sa normală. Este o
stare psi-hotică,
care blochează în
mare parte energia
subiectului.
Hipnopedie =
disciplină apărută
mai recent,
referitoare la o
metodă pedagogi-
că de învăţare
pasivă, bazată pe
sugestie hipnotică,
sugestii cu
conţinut instructiv
informaţional,
administrate în
timpul somnului
natural. Se
bazează pe ipoteza
că în anumite faze
ale somnului se
păstrează un grad
de receptivitate
faţă de stimuli
exteriori şi astfel
se pot stoca
anumite
informaţii.
Cercetările au
conturat anumite
condiţii specifice
învăţării, cât şi
limitele învăţării
în timpul somnu-
contradictorii. Nu Hipoacuzie =
se recomandă diminuarea
practicarea acuităţii auditive
masivă a cauzată de leziuni
inducţiilor diverse; • la
hipnotice, nivelul sistemului
deoarece prin de transmitere a
efecte cumulative sunetelor
acestea pot (hipoacuzie de
produce transmisie);
perturbarea • la nivelul
funcţiilor fireşti urechii interne
ale somnului. sau a organului
acustic
Hipnopsihoterap (hipoacuzie de
ie = metodă percepţie). Poate
terapeutică fi mixtă
caracterizată prin (transmisie şi
folosirea conco- percepţie);
mitentă a hipnozei • la nivel cortical
şi a discuţiilor (hipoacuzie
pentru a rezolva centrală). Este
conflictele care au cauza aspectelor
generat conflictele patologice de
neurotice. personalitate şi
folosirea
Hipnoză = stare incorectă a
provocată prin limbajului.
tehnici variate
prin care se Hipobulie =
produce o modifi- tulburare de
care a nivelului de voinţă datorită
conştiinţă, în diminuării
primul rând a motivaţiei,
conştiinţei manifestată prin
exterioare. Efectul scăderea forţei
hipnotic este de voluţionale, care
regulă explicat se traduce în plan
prin forţa comportamental
reglatorie a prin modificarea
cuvântului, prin capacităţii de a
su-gestibilitatea acţiona.
subiectului.
Hipocondrie =
Hipo = element preocupare
de compunere morbidă legată de
care introduce funcţionarea
semnificaţia de organismului, cu
scădere; di- exagerarea
minuare; oricărui simptom,
încetinire. subiectul
1
6
9
considerându-se afectatimaginară.
de boli variate,
Hipoestezie
devenind în =
fapt
scădereaimaginar".
„bolnav relativă
Acestsau gravă a
context
ansamblului
generează o stare
sensibilităţii
depresi
fiind generale,
centrat datorită
pe sine
creşteriiconsultând
însuşi, pragului
mereusenzorial.
medici, vrând Ex-să
citanţiipărerea
cunoască externi
mai
multorsuntspecialişti,
percepuţiîn
numai
special în cazulcând
atunci în
care
suferinţa saau este o
intensitatede alţii
considerată
supralimi-nară. sunt prezente, dar
Simptomul poate de intensitate
apărea temporal în atenuată.
stări de surmenaj, Subiectul este
de inhibiţie psiho- hiperactiv,
motoră.
Hipofiză =
(glandă pituitară);
glandă cu secreţie
internă din
regiunea
hipotalami-că,
care prin secreţie
hormonală asigură
reglări organice
de mare
importanţă:
creşterea,
dezvoltarea
sexuală,
funcţionarea şi
reglarea altor
activităţi
endocrine.
Sistemul
porthipofizar -
mijlocit de un
sistem port de
capilare,
descoperit de
anatomiştii
români Fr. Rainer
şi Gr. T. Popa.
Hipofrenie =
desemnează o
zonă incertă dintre
oligofrenie şi
normalitate;
sinonim cu
denumirea
„deficienţă
mintală". Frec-
venţa hipofreniei
în rândul elevilor
ar fi de 6 - 8%,
având un Q.I.
între 70-90.
Nivelul de
inteligenţă scăzută
determină o
întârziere în
dezvoltarea
afectivităţii,
voinţei şi
comportamentului
.
Hipokinezie =
sin. bradikinezie
Hipomanie =
formă clinică a
maniei (manie
mică). Cele trei
caracteristici:
buna dispoziţie,
fuga de idei şi
hiper-activitatea
vesel, dezordonat, poate apărea şi în
nu duce planurile limitele
la bun sfârşit, este normalităţii, mai
vindicativ, ales în condiţii de
sarcastic, lipsit de oboseală,
control moral, nu surmenaj. Forme
suportă critica. particulare de
Este mereu hipomnezie:
neliniştit, în lapsusul, impo-
permanentă sibilitatea
activitate; temporară de
necesitatea de evocare, având ca
odihnă şi somn efect un aspect
sunt diminuate; lacunar al frazei.
are un randament
scăzut din cauza Hipomotilitate =
instabilităţii (sin. hipokinezie
motiva-ţionale. şi bradikinezie);
diminuare sau
Hipomimie = încetinire a
diminuare a mişcărilor,
mişcărilor datorată unor
periferice ale cauze fizice sau
expresiilor psihice.
emoţionale;
lentoare în Hipoparanoic =
expresia tip constituţional
diverselor senti- cu predispoziţie
constituţională
mente, a trăirilor
către aşa-numita
subiective; apare
paranoia de
în stări depresive.
involuţie, având
ca trăsături
Hipomnezie
caracteristice:
(dismnezie) =
susceptibilitatea,
tulburare
neîncrederea,
cantitativă a
irascibilitatea,
funcţiilor
inter-
mnezice, evocare
pretativitatea.
lentă, sărăcită,
incompletă, în
Hipopatie =
ciuda eforturilor
scăderea evidentă
considerabile pe
a rezonanţei
care le face
afective, întâlnită
subiectul pentru a-
în schizofrenii,
şi aminti fidel şi
demenţe,
complet o anumită
depresii.
situaţie. Nu are
caracter patologic,
1
7
0
Hipoprosexie
aprxice.
diminuarea atenţiei, a
orientării
Hiposomnie
selective,
= se a
proceselor
impune psiho-
comportamentale.
diferenţierea Poate
evolua spre aprosexie.
noţiunilor de:
Este prezentă
agripnie, în stări
carede
sur înseamnă
anxiogene şi în starea
tulburări prin
de irascibilitate.
carenţă de somn,
în apărute în
psihopatologie contextul bolilor
apare în depresiile cu substrat
nevrotice şi organic, iar
psihotice. Este un nonsomnia,
semn de debut în nevoia de somn
stările demenţiale, redusă, este de
însoţind procesele natură
afazo-agnozo-
fiziologică. hormonilor
Termenul adenohipofizari.
de insomnie (Vezi AnexaA-
desemnează doar Fig. 18)
o carenţă parţială
de somn. Odată cu Hipotimie =
vârsta, durata modificare a
somnului scade, activităţii
cam de cinci ori, constând în
iar caracterul scăderea
odihnitor al capacităţii de re-
somnului nocturn zonanţă afectivă,
este atribuit nu a elanului vital,
atât duratei, cât reducerea
mai ales fazelor expansivităţii
sale de somn mimice. în
profund, deci funcţie de
calităţii somnului. intensitatea
Studiile de acestei aplatizări
hipnologie propun afective se
ca termen general descriu:
indiferenţa
pentru tulburările
afectivă, apatia,
de somn,
dezinteres pentru
disomnia,
ambianţă cât şi
cuprinzând şi
pentru propria
întreruperile de
persoană, atimie
somn continuu cu
(evenimentele
fluctuaţii de exterioare rămân
profunzime şi străine trăirii
coşmaruri. subiectului).
Lipsa
somnului este Hipotiroidie =
cauza unor insuficienţă
importante tiroidiană la nivel
tulburări tisular
comportamentale, (mexedemul); ca
psihice şi urmare se produc
electroencefalogra tulburări trofice
fice al căror ale tegumentelor,
substrat este modificări ale
constituit în sistemului osteo-
modificările muscular,
biochimice. tulburări
cardiovasculare,
Hipotalamus = respiratorii,
zonă anatomico- renale, digestive,
func-ţională a metabolice,
diencefalului (la sangvine,
baza creierului) cu endocrine şi
funcţii deosebit de tulburări neuro-
importante în psihice. H. poate
organism, fiind fi consecinţa
numită şi creierul afectării directe a
vegetativ al tiroidei sau
organismului. La secundară -
acest nivel se află tulburări la nivel
centrii foamei şi hipofizar sau
ai saţietăţii şi hipotalamic.
centrii Afectarea tiroidei
termoreglatori. se poate produce
Este şi un centru congenital;
important al vieţii carenţă iodată.
afective.
Neurohor-rnonii Homeopatie =
hipotalamici metodă
influenţează terapeutică con-
secreţia troversată. Ea se
delimitează ca o
ştiinţă a
vindecării, dar subiectului
diferă mult de (constituţie,
alopatie prin temperament,
faptul că între predispoziţie
simptom şi morbidă).
remediu nu se
stabileşte o Homeostazie =
corespondenţă tendinţă naturală
biunivocă, ci a organismelor
pentru fiecare vii de a menţine
individ se aleg constanţi
remediile parametrii
specifice simpto- mediului intern,
mului pe care-1 restabilin-du-le
prezintă. nivelul atunci
Individualizarea când aceştia sunt
tratamentului perturbaţi. Nu
presupune un orice adaptare
studiu psihologic sau regla-
complet al
re este relevându-se
homeostatică, faptul că mobilul
deosebindu-se şi concret al unei
reacţii de crime are un
emergenţă, ca şi corespondent
cele din stres. mult mai profund
Din perspectivă în sistemul
cibernetică, psihi- valoric al
cul poate fi criminalului, în
analizat ca sistem dispoziţia sa
homeosta-tic, înnăscută sau
dotat cu dobândită spre un
autoreglare şi egocentrism
autoorgani-zare. feroce.
Alături de agenţii
perturbatori cu- Hominizare =
noscuţi sub procesul
numele de stres, devenirii omului
trebuinţele sunt sub raportul
primele care tuturor însuşirilor
semnalizează sale definitorii.
deficitul de Include
oscilaţii antropogeneza,
periculoase ale dar şi perioada
homeostaziei etapelor de
psihofiziologice, emancipare
determinând culturală a
intrarea în funcţie omului în
a mecanismelor condiţiile istoriei,
homeostatice. al adâncirii şi
ascensiunii către
Homicid = delict personalitate prin
grav, constând din asimilarea şi
provocarea directă crearea de valori,
a morţii unei/unor apreciind
persoane de către procesul de
alta/altele. Codul socializare a
penal distinge: • omului.
homicidul prin
imprudenţă (fără Homo = element
premeditare) şi • de compunere
homicidul volun- care introduce
tar, faţă de care se semnificaţia de
aplică sancţiuni asemănare sau
diferite, egalitate.
constituind
obiectul multor Homosexualitate
lucrări = tulburare a
psihologice şi compor-
psihiatrice, tamentului sexual
care constă în lesbianism, iar
„atracţia exclusivă pentru relaţia
pentru persoanele între un bărbat şi
de acelaşi sex" un copil se
(clasificare numeşte
internaţională pedofilie.
OMS 1978). Tulburarea are şi
Pentru cazul în alte aspecte:
care partenerii incest, zoofilie,
sunt femei - necrofilie etc.
tulburarea se în
numeşte perspectivă
psihopatologică,
ea este
considerată o
anomalie
comportamentală
şi ca atare supusă
diverselor
modalităţi
terapeutice,
majoritatea de
inspiraţie
psihanalitică.
în
perspectivă
socială (dacă este
admisă în unele
societăţi
primitive),
nefiind interzisă
printr-o lege
specială, în unele
societăţi moderne
creează
perturbări
importante ale
adaptabilităţii şi
integrării socio-
familiale.
Majoritatea
ţărilor civilizate o
interzic prin lege,
creând o barieră
în calea
prozelitismului.
Din punct de
vedere medico-
legal,
homosexualitatea
constituie semnul
de debut al unei
psihoze.
Hormon =
substanţa chimică
elaborată de
celule, ţesuturi
sau organe
speciale (glande
endocrine) cu rol
de mesager
chimic, care
funcţionează ca
stimul
morfogenetic sau
ca excitant
fiziologic şi
psihic. Hormonii
sunt vehiculaţi pe există legături
cale sanguină strânse, celulele
până la organele endocrine fiind
şi ţesuturile în inervate de
care induc ajustări sistemul nervos
funcţionale autonom, iar
durabile. Pe lângă hormonii
sistemul endocrin, modelând
alt sistem de răspunsul
coordonare a majorităţii
organismului îl organelor la
reprezintă stimulii nervoşi.
sistemul nervos, Dată fiind
care transmite unicitatea reglării
semnalele de-a endocrine, nu
lungul sistemului există boală
nervos central, endocrină care să
adaptând activita- nu influenţeze
tea acestuia la funcţiile
răspunsuri rapide cerebrale şi
şi de scurtă invers, boală
durată. Intre psihică fără
sistemul nervos şi răsunet
cel endocrin endocrin, chiar
1
7
2
dacă mai
acesta
multnu deatinge3
întotdeauna
luni. Absenţa
pragul
patologic
obişnuită
ireversibil.
stimulării
Hospitalism = afective şi
termen creat de senzoriale pe care
Rene Spitz, pentru o exercită mama
a desemna asupra sugarului
fenomenele care a arătat prezenţa
apar în urma unor tulburări
separării copilului ireversibile de
de mama sa, prin adaptare:
internare agresivitate,
prelungită (cămin, nelinişte
creşe, case de excesivă, lipsa
copii). Tulburările atenţiei,
puse în evidenţă deficienţe
cu această ocazie perceptuale
se reflectă nu variabile, ducând
numai în ceea ce la greutăţi de
priveşte învăţare,
structurarea întârziere în
caracterului, ci şi dezvoltarea
evoluţia senzorială şi
psihomotorie şi motorie, retard
rezistenţa la intelectual,
îmbolnăviri a sensibilitate
copilului. Autorul excesivă la boli şi
a dat cotă de infecţii.
mortalitate, ca un Recuperarea
efect de maximă acestor deficite
gravitate, de este extrem de
aproximativ 40% complicată,
din cazuri. adesea imposibilă
Fenomene-le de cu „restitutio ad
hospitalism sunt integram". De
mai grave în asemenea, ele au
primele 18 luni o semnificaţie
(după alţi autori - profundă pentru
primii trei ani) şi felul în care se
atunci când naşte afectivitatea
izolarea durează în fiinţa umană,
pentru formarea Humanologie =
personalităţii. ştiinţă
multidisciplina-ră
Huliganism = despre om,
încălcarea considerat ca
flagrantă a sistem unitar
normelor de biopsihosocial.
convieţuire Termenul este
socială. Huliga- mai potrivit decât
nismul presupune cel de
dominarea antropologie, care
impulsivităţii priveşte de regulă
asupra controlului aspectele
raţional; se ma- biologice (după
nifestă prin Pr. dr. Popescu
comportamente Neveanu).
dezordonate,
scandaloase,
provocatoare în
cadrai social.
Condamnarea
huliganismului de
oprobiul public nu
este suficientă şi
trebuie aplicată
legea juridică.
1
7
3
I
I.D. (Sine) = una dintre cele trei instanţe descoperite de Freud ale aparatului psihic. Instanţa Sinelui se referă la conţinuturile inconştiente ale fi
aparatului psihic. Din punct de vedere al dezvoltării, din Sine se diferenţiază instanţa Eului şi Supraeului. Se face totuşi unele diferenţe între Sin
Iatrogen = (a naşte, a produce); atribut conferit unei atitudini, sugestii voluntare sau involuntare a personalului medical, care poate induce reac
Iatrogenie = stare psihică reactivă determinată de atitudinea greşită a medicilor şi personalului medical, cât şi de informaţiile medicale furniza
Ideal = model sau prototip de perfecţiune umană (morală, estetică, socială) spre care aspiră orice individ sau colectivitate; motiv superior, fun
diferit de „Eu Ideal" se înţelege reprezentarea ideală a copilului despre sine, care condensează narcisismul infantil şi imaginile parentale într
normativ-valorică şi reglatorie. Idealul moral, profesional, estetic, familial, reprezintă câteva dintre ipostazele de existenţă ale idealului. Conden
Idealizare = proces care desemnează un obiect considerat de subiect ca fiind perfect. Prin identificare cu obiectul ideali-
sesive, prevalente, dominante, delirante - fixe).
Idee forţă = teorie idealistă (Afouille), semnificând proprietăţile dinamice ale ideii de a funcţiona în anumite condiţii ca forţe. în sens individua
Identic = coincidenţă sau egalitate sub-stanţial-funcţională dintre două sau mai multe fenomene, obiecte, situaţii, sisteme etc.
Identificare = operaţie logică de recunoaştere a unui conţinut general într-un fapt particular. Etimologic are un dublu sens; a recunoaşte asem
identitate datorate disocierilor familiale pot duce la deformări caracteriale.
Identitate = raport de asemănare perfectă între două entităţi, mergând până la completa lor echivalenţă. în gândire se reflectă sub forma princip
177
semnând un ansamblu de idei al căror conţinut poartă amprenta unor interese de clasă specifice, îndeplinind un rol decisiv în orientarea asupra
ideologiei. La nivelul persoanei şi al grupului, însuşirea unei ideologii contribuie la dezvoltarea conştiinţei, mai ales sub raport axiologic.
Ideomotricitate = dirijarea motricitatii prin idei, mişcări, comportamente, cât şi prin cea involuntară, implicit printr-un proces cognitiv (percep
distanţă", doar vizual.
Ideosincrazie = (alergie); dominanţă în organism a uneia din umorile fundamentale prin care erau explicate temperamentele în antichitate (Hip
178
Idioţie amaurotică = boala Seiterber-ger. Grup de afecţiuni ereditare metabolice (deficit enzimati
amauroză, maculă roşie-albăstruie). Debut la 2-3 ani, dar şi o formă juvenilă, tardivă, manifestată pri
Idoneism = modalitate de cunoaştere sau gândire, care rămâne mereu deschisă la experienţă, supunându-se mereu con trolului şi exigenţelor e
conformitate cu realitatea clinică.
Ierarhie = criteriu de clasificare a oricărui sistem (social, psihic, biologic etc.) de a structura pe mai multe nivele fenomene, procese, elemente
tribui la constituirea unui mediu propice de apariţie şi creştere a copilului.
Din punct de vedere al igienei muncii intelectuale, sunt recomandate măsuri psihopedagogice de aplicat în mediul familial cu privire la ra
Igiena muncii = ramură medico-psiho-logică, compartiment al psihologiei muncii (ergonomia) care se ocupă de influenţele condiţiilor fizice d
Igiena muncii intelectuale = disciplină medico-psihologică ce are în vedere mijloacele şi procedeele de evitare a surmenajului, a eforturilor ir
mnemotehnici, toate în vederea creşterii randamentului oricărei munci intelectuale.
Iluminare = sub raport cognitiv, iluminarea înseamnă surprinderea elementelor necesare ale relaţiilor dintr-o situaţie problematică, ca urmare a
180
Iluzie = înşelare, nălucire, tulburare pasageră a proceselor reflectării, ceva care există numai în imag
J. Piaget distinge iluzii primare, datorate efectelor de câmp care se înscriu cel mai adesea în limitele norma-lităţii. O parte din iluzii sunt
iluzii par a fi generale şi pot fi înlăturate prin exerciţiu cotidian. Despre iluzii patologice se poate vorbi când subiectul nu recunoaşte eroarea
alcoolism, epilepsie temporală: apar la personalităţi psihastenice şi isterice, mai ales sub forma iluziilor optice.
Imaginar = ceva ce apare în mod spontan în reflexia gândirii, asupra ei însăşi; poate fi un efect al dorinţei şi depăşeşte uneori nu numai probab
Imaginarul este opus realului; este o situaţie nonverbală, scoasă de sub organizarea polisemantică a verbalului ca obiectivare conştientă a
181
lor. După analizatorul prin care se realizează deosebim: imagini vizuale, auditive, tactile, sinestezic
încărcătură semantică specifică, spre deosebire de imaginea senzorială. Imaginea artistică realizează
Imagologie = ramură interdisciplinară, situată la interferenţa dintre etiologie, filosofia culturii, sociologia culturii şi psihologia popoarelor. Ima
de apreciere în funcţie de interese economice, politice etc, şi de evenimente. Percepţia reciprocă a popoarelor este determinată şi de natura rel
preîntâmpinării şi evitării tensiunilor politice (este obiectul preocupărilor UNESCO).
182
Etiologia este complexă: factori genetici şi dobândiţi, care acţionează asupra sistemului nervos
Deficienţa poate fi depistată din mica copilărie, prin nedezvoltarea motricitatii, disfuncţii somatice, cât şi prin prezenţa unor simptom
instabilitate, ceea ce face imposibilă menţinerea lor în familie. Limbajul expresiv este dislalic, di-zartric, asintaxic; unii din ei au o memorie ex
rămânând dependenţi sociali.
Imediat - mediat = pereche de determinanţi care exprimă raportul conştiinţei noastre cu obiectul. Imediat, are înţelesul de nemijlocit, spontan
Mediat semnifică elementul de cunoaştere rezultat dintr-o interpunere numită meditaţie şi care constă în interpunerea uneia sau mai mul
183
ca urmare a comenzilor recepţionate de subiect prin halucinaţii auditive. O imobilitate completă apar
Imoral = atribut care se referă la atitudini sau conduite contrare, neconforme moralei, privită ca ansamblu de norme, reguli sau principii de co
grade diferite de severitate şi nocivitate, asociată cu vagabondajul, cu lipsa de responsabilitate faţă de muncă, familie, societate (fraude, tulbura
Implementare = integrare a noilor idei în practica socială, a invenţiilor; propagarea, aplicarea şi transformarea a ceea ce este nou în bunuri soc
Implicare a eului = concept al psihologiei sociale ce desemnează suscitarea atitudinilor şi credinţelor individuale, într-o măsură înaltă, de cătr
este consecventă, combativă, manifestând entuziasm, iniţiativă, curaj, în depăşirea obstacolelor sau dificultăţilor, având resurse energice de neb
Implicaţie = relaţie logică care stabileşte o succesiune între două idei, propoziţii, operaţii, prima numită antecedent, iar a doua consecvent. Imp
globală a două propoziţii. Relaţiile prin implicare sunt psihologic sincronice (J. Piaget), pentru că ele „constau într-un raport necesar şi
185
excitaţie, de exacerbarea dorinţei, fobia, refularea traumatizantă. Se tratează cu succes prin psihoterap
Impresie = (întipărire, imprimare); efectul unei acţiuni, a unui factor din afară asupra conştiinţei (derulări de gânduri, imagini înregistrate în m
Imprinting = (impregnare, întipărire) fenomen elementar (bazai) de învăţare, descris la animale (Lorentz, 1935), prin care puiul stabileşte o rel
Improvizaţie = ansamblu de răspunsuri şi acţiuni spontane, rezultate dintr-o experienţă, dar ajustate şi dezvoltate „ad hoc" (acţiune didactică, a
Impuls = autoexcitare, imbold, incitaţie spre o acţiune spontană, involuntară, nedirecţională, izvorâtă din instinct, trebuinţă, deprindere, neelab
186
nosticarea cazurilor este sarcina psihologilor, care propun metode de compensare, reeducare şi psiho
Inadecvare = nonconcordanţă între realităţi (entităţi fizice, psihologice, sociale etc), care sunt asociate sau confundate, în funcţie de sistem
organismului la o medica-ţie specifică administrată. Cea mai mare parte şi diversitate de conduite şi atitudini inadecvate se întâlneşte în psiholo
Inaniţie = stare patologică de depresie a funcţiilor vitale şi psihice; epuizare cauzată de lipsa cronică de hrană. Survine în urma unei privaţiuni
Inapetenţă = lipsa dorinţei de satisfacere a unor trebuinţe (foame, sete). Termen sinonim cu „anorexie"; tendinţa de respingere a unor stimuli,
program, schimbarea locului de muncă, scoaterea din mediu cu potenţial psihopatogen.
Asemenea măsuri, fără a se presupune neapărat incapacitate de muncă, oferă condiţiile menite să evite faza decompensărilor, înscriindu-
Incest = infracţiune constând din raport sexual sau inversiune sexuală între rude apropiate în linie directă, ori între frate şi soră, tată şi fiică, ma
gândire şi vorbire. Incoerenţa gândirii reprezintă o denaturare cognitivă; procesele şi actele de gândire suferă dezordine momentană. Faptele re
Incompatibilitate = relaţie opoziţionistă între doi termeni: idei, roluri, sentimente, persoane, care se exclud reciproc, nu pot fi raportaţi pozitiv
Inconştient = psihismul bazai sau „de profunzime", acea zonă a sistemului psihic uman ce nu intră în sfera conştientului, fără a înceta să fie
Inconştientul are două moduri de dezvoltare: • ereditatea, acele procese primare ce se elaborează înainte şi pe lângă conştiinţă şi • acel compo
instanţă a aparatului psihic care exercită un rol important în determinarea conduitelor.
După teoria lui S. Freud, visele se alcătuiesc cu materialul personal propriu celui care visează şi se desfăşoară într-un
188
nenţa urinară este relativ frecventă la subiecţi în vârstă, determinată de o leziune organică sau de med
Incontinenţă afectivă = tulburare gravă, cu caracter global, care se referă la controlul sferei emoţionale. Imposibilitatea subiectului de a se pun
Incoordonare = imposibilitate a coordonării mişcărilor, nedesfăşurându-se armonic şi economic în vederea atingerii scopului propus. Se dator
Inc retină = hormon ipotetic secretat de duoden, componentă a secretinei, stimulând secreţia endocrină a pancreasului.
Indecenţă = manifestare comportamentală individuală sau colectivă care nu corespunde regulilor de bună cuviinţă, sau prin care se încalcă an
vulgaritatea. Este o urmare a carenţelor educative, a lipsei de supleţe adaptativă (gafe, stângăcii), a unui dezechilibru emoţional (reacţii paradox
fiziologice (oboseală, surmenaj, traume) pot conduce pe orice persoană normală la momente de indecizie (îndoială).
Independenţă = rezultantă a maturităţii şi dezvoltării personalităţii, constând în limitarea sau refuzul dependenţei de alţii în gândire, simţire, ac
Spiritul de independenţă se manifestă furtunos la pubertate, prin criza de originalitate juvenilă. Independenţa se cristalizează progresiv
incidenţă penală în cazul liberalismului provocat de psihopatul antisocial.
Indeterminism = concepţie filosofică idealistă prin care se susţine inexistenţa legilor obiective şi primatul întâmplărilor în anumite domenii al
I
mul (cauzalitatea, necesitatea, legitatea obiectivă). în psihologie, indeterminis-mul a fost promovat prin introducerea principiului „liberului arbi
Indiciu = element perceptiv legat în mod natural de o situaţie semnificant concret care semnalizează ceva (J. Piaget); un indiciu, un dat sensibil
Indiferenţă afectivă = hipotimie mergând până la atimie în formele ei grave, desemnând lipsa de interes şi participare la evenimentele exterioar
Individ = unitate definită în principal biologic, caracteristică a oricărui organism, care nu poate fi disociată, distruc-turată fără a-şi pierde speci
190
individului din punct de vedere descriptiv, dar nu şi axiologic, deci poate fi identificată cu persoana,
Individualizare (lndividuaţie) = ceea ce deosebeşte un individ de altul; desemnează calea, procesul prin care fiinţa umană devine individual
întregime. Transformarea unei personalităţi este condiţionată prin educaţie, fiind guvernată în primul rând de motivaţii interne şi subiective şi d
Eul, care gravitează în interiorul său.
Inducere (a introduce) = tip de activitate în care un subiect inductor determină la subiectul indus comportamente, convingeri, atitudini, sentime
într-o anumită formă de organizare; o particularitate a fenomenelor mintale şi emoţionale. Inerţia este
Inervaţie = distribuţia ramurilor nervoase, aferente sau eferente la nivelul organelor şi ţesuturilor organismului. Este un termen neurofiziologic
Infanticid = uciderea unui copil născut la termen sau aproape de termen, care s-a născut viu şi a respirat indiferent dacă a fost sau nu viabil.
Infantil = atribut care caracterizează statutul unei persoane într-o etapă de dezvoltare a personalităţii şi de maturare a organismului, respectiv
infantil, cu repercusiuni asupra adaptării persoanei la ambianţă.
Infantilism = structură afectivă, gestică şi mentală caracteristică pentru vârsta copilăriei, dar menţinută sau reapărută la vârsta adultă. Este lega
Infatigabilitate = rezistenţă crescută la oboseală, datorată fibrei nervoase de a avea o rezistenţă crescută la stimularea cu frecvenţă joasă (20-8
192
Inferioritate = termen utilizat de A. Adler, care desemnează un complex constituit dintr-un ansamb
abandon, fie prin acţiuni energice de depăşirea deficienţei în cauză, fie prin autorea-lizarea într-un al
Infirmitate = insuficienţă sau deficienţă morfo-funcţională a unui organ (sau mai multe), cu caracter congenital sau dobân dit, care determină
disfuncţia, de insuficienţa de organ (cardiopatie, nevro-patie, afecţiuni metabolice, sexuale).
Consecinţele pe care infirmitatea le are asupra statutului bio-psiho-social şi asupra adaptabilităţii subiectului diferă în funcţie de caracter
oferă totuşi o adaptare armonioasă. Chiar dacă infirmul munceşte într-un grup de infirmi, el vine în contact cu cei normali şi, printr-o dureroasă
193
ne, care se propagă de-a lungul membranei, creând o succesiune de diferenţe de potenţial. Pe măsură
de autopropulsare, care se face cu consum de energie. Viteza de conducere a influxului nervos este în
Informai = concept opus noţiunii de „formal" utilizat cu semnificaţii diferite în logică, filosofie, semantică şi sociologie. Sub aspect semantic
coexistă cu cele formale, influenţându-se reciproc.
Informatică = domeniu interdisciplinar al ştiinţei care se ocupă cu colectarea, clasificarea, memorarea, regăsirea, transmiterea, prelucrarea şi d
Determinativul „automat", asociat cu operaţiile de culegere şi transformare a informaţiilor, este esenţial în definiţia informaţiei, iar dispo
Domeniul de preocupări al informaţiei este divizat în două direcţii mari: „hardware", care se ocupă de realizarea echipamentelor şi dispo
sisteme calitativ diferite (omul şi calculatorul electronic sau computer). Informaţia poate fi transmisă prin mesaje diferite: acustice, lumi
în funcţie de sistemul de referinţă sunt diferenţiate mai multe tipuri de informaţii: primare şi secundare; verbale şi nonverbale; de confort
Semiotica studiază semnificaţiile limbajului vehiculat în procesul comunicării, iar semantica, sistemul de semne prin care se realizează c
Toate ştiinţele s-au preocupat de modelarea statistică a fluxurilor informaţionale. In psihologie s-au făcut încercări de modelare a compo
Infracţiune = manifestare comportamentală deviantă, dusă până la aberantă, prin încălcarea unor norme codificate de către societate; manifes
instituţionalizată.
portamentul infracţional nu este spontan, ci se structurează conform unor modele, se învaţă prin exersări îndelungi, sfârşind prin manifestări as
ca membri cu drepturi depline ai societăţii. Se verifică astfel funcţia educativă a pedepsei.
Infrastructură = sistem de relaţii între elementele fundamentale ale unui ma-crosistem, a unui domeniu de sisteme, între infrastructura şi stru
ce, împreună cu sistemul relaţiilor de producţie.
Elementele constitutive ale afectivităţii, ale motivaţiei şi relaţiile dintre ele definesc infrastructura anatomo-
195
Ingeniozitate - Ingenios = calitatea de a fi ingenios, inventiv, iscusit, îndemânatic, isteţ, înzestrat, talentat, abil, dibaci.
Inhiba -Inhibiţie = a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcţ
provoacă întreruperea şi blocarea altui grup prin inducţie negativă. Astfel, inhibiţia internă este specifică scoarţei cerebrale. In funcţie de mecan
dintre ei; • inhibiţia de întârziere, manifestată printr-o latenţă mai mare în apariţia răspunsului reflex, după mărirea intervalului de timp între ap
Inhibiţia externă apare prin acţiunea unui stimul necunoscut, aplicat fie în timpul elaborării reflexului condiţionat, fie în timpul desfăşură
196
de conştiinţă (confuzii, comă). în pedo-psihiatrie apare o pseudodebilitate mintală, care ascunde de f
împreună cu excitaţia constituie două procese fundamentale ale activităţii SNC. Inhibiţia se poate datora unor factori externi (emoţii, psih
Iniţiativă = început; însuşire a celui care întreprinde ceva din propriul interese, îndemn. Spiritul de iniţiativă este o condiţie a creativităţii: este
Injurie = manifestare agresivă cu conţinut de insultă. Este considerată acţiune penală, atrăgând sancţiuni juridice. Injuria nu reprezintă neapăra
Inocularea stresului = metodă folosită în tulburările psihice sau psihosomatice, inducând pacientul în situaţii imaginare „enervante", care de o
197
insomnie pot apărea în adolescenţă, în climateriu, andropauză, însoţite de o dispoziţie astenică.
Surmenajul fizic prin supradotarea efortului profesional, prin dereglarea ritmului „celor trei opt" în cursul unei zile poate duce la insomn
Insomnie periodică = formă monosim-ptomatică a psihozei maniaco-depresive, având ca manifestare insomnia, care ar însoţi şi unele echivale
Inspiraţie = fenomen psihologic particular legat de procesul creaţiei, constând prin creşterea tensiunii interioare cu o încărcătură afectivă, conc
După P. Popescu Neveanu, momentul imaginativ se caracterizează prin următoarele trăsături: • spontaneitate,
• caracter de
ştientă,
etc. Este
lungă şi dificilă,
imposibilă.
trarea tuturor
un singur
aşteptat al
primat prin
Arhimede: „Evrica" („am găsit").
Instabilitate = agitaţie motrică excesivă, întâlnită în psihopatologia copilului care caracterizează un sindrom complex, cu elemente psihice şi m
• hiperkinezie, •
caracterului, •
ţă a
deficienţă constituţională
dezechilibrului
damentale, (excitaţia
au mare
nefavorabile (socio-afective, economice,
198
ză efectul rezolutiv al restructurării şi rezolvării unor noi raporturi. Este un salt al cunoaşterii, aparen
Instanţele eului = termen utilizat de S. Freud pentru a semnifica nivelele funcţionale ale aparatului psihic într-un mod care presupune nu numa
Conflictele dintre conştient şi inconştient au drept rezultat nevroza. In cea de-a doua teorie a personalităţii, cele trei instanţe devin Şinele (das E
energiei libi-dinale, de care este dependent Egoul: principiul plăcerii domină Şinele, alături de procesele primare. Eul ar reprezenta, după unii
Fragilitatea acestei concepţii este oarecum recunoscută.
Discuţiile despre natura experienţei conştiente şi despre funcţiile conştiinţei au apărut şi teoretizat această temă, pe baza importantelor de
199
strict, adaptată stereotip, fapt ce garantează eficienţa ei biologică.
La om nu există comportamente complexe reglate doar de mecanisme înnăscute (ca la insecte), pentru că tendinţele instinctive au fost înv
Neurofiziologic, comportamentele instinctive sunt integrate în hipotalamus şi în sistemul limbic.
Instinct alimentar = ansamblul de tendinţe ale instinctului de conservare, având la bază trebuinţa de hrană, care declanşează un comportamen
unor cerinţe de ordin socio - cultural.
Instinct de conservare = instinct care declanşează comportamente corespunzătoare necesităţii de a menţine integritatea morfofuncţională şi po
armonizarea cu cerinţele social-culturale. Tulburările instinctului de conservare au o deosebită importanţă psihopatologică, antrenând frecvent c
(infanticid, abandon). Instinctul matern bine precizat, stabil, conduce orice femeie la protejare, hrană, orientarea pozitivă a comportamentului d
200
Exemplu: în psihologia socială, interacţiunile umane pot fi clasificate după mai multe criterii: g
Instruire - instrucţie = sistem de comunicare şi influenţare organizată a cunoştinţelor generale şi speciale şi de formare a operaţiilor şi capacit
cadrele didactice şi elev (student) realizată într-un mediu instituţional (planuri, programe, tehnici de predare), în care are loc transmiterea org
Conţinutul programelor trebuie să răspundă exigenţelor societăţii şi etapei contemporane şi să determine o creştere importantă a cantităţii şi cal
Insulina = hormon activ al pancreasului, cu acţiune hipoglicemiantă. în cazurile de hipersecreţie patologică, hiperglice-mia antrenează manifes
Integralitate = calitate a unui sistem de a se manifesta ca totalitate, cu proprietăţi emergente (de ieşire dintr-un mediu în care se găseşte) către
Integrare nervoasă = proces complex care presupune asimilarea, implicarea unui element de către o structură cu rol unificator şi funcţional, su
substrat anatomic neuronul celulă cu un grad diferit de diferenţiere.
Neuronul este dotat cu excitabilitate şi cu posibilitatea de conducere şi excitaţie, organizându-se în grupări neuronale ierarhizate, astfel
203
mecanismele de feed-back. • Integrarea biochimică este o altă modalitate adap-tativă pe care o realiz
disting mai multe tipuri de integrare, dispunând de un aspect structural şi unul dinamic. Exemplu: int
Integrarea de sine = concept operaţional care desemnează în psihologie integralitatea sau individualitatea subsistemelor psihocomportamenta
crescândă (nu prin juxtapunerea mecanică sau însumare). Concordanţa dinte cerinţe - norme sociale şi conduite în familie, societate, loc de mun
Formele de inadaptare se exprimă prin comportamente deviante, aberante sau antisociale (în diverse grade), care sunt fenomene de dezin
integralitate a personalităţii (integrarea de sine) şi integrarea socială (micro şi macrogrupurile formale instituţionale, şi informate, bazate pe aso
punct de vedere al conţinutului informaţional general şi de specialitate. învăţământul de toate gradele, organizaţiile social - obşteşti şi profesion
Integrativitate = (în psihologia genetică, J. Piaget); termen care desemnează, în contextul dezvoltării stadiale, dezvoltarea, în sensul că structur
structurile proprii. Astfel, fiecare stadiu
204
nou se bazează pe stadiul anterior, la rândul lui, prefigurându-1 sau fundamen-tându-1 pe cel următor. Integrativitatea asigură astfel o continuita
Intelect = (cunoaştere, înţelegere); ansamblul funcţiilor mintale grupate în jurul gândirii logice şi abstracte, adică, capacitatea de a opera cu no
intelectual (Q.I.) constatată prin coeficientul intelectual permite circumscrieri ale subiecţilor investigaţi sub raport cognitiv, astfel: intelect de ni
Intelect de limită = concept operaţional care desemnează zona de tranziţie între normalitatea intelectuală şi formele uşoare de întârziere minta
etiopatogenetic sunt consideraţi subdotaţi ereditar şi dismatu-rativi (carenţe socio-culturale, educativ-pedagogice). Principalele caracteristici ale
socio-afectivă corespunzătoare.
205
Inteligenţa - test = formele de manifestare ale inteligenţei reprezintă situa-ţii practice de orientare în
cronologică. Vârsta mintală (V.M.) este notată cu Q.I. (coeficient sau cotient intelectual) în varianta
Q.I., cât şi profilul industrial al fiecărui subiect, permiţând o interpretare calitativă. Un test apropiat d
Y. Piaget, specifice diverselor studii de dezvoltare (operator, concret, intermediar, operator formal).
Inteligenţă artificială = calificare a aparatelor cibernetice, care programate, rezolvă probleme asemenea oamenilor. Prin utilizarea de algoritm
206
proces prin care se operează diferenţieri şi recombinări operaţionale, cu o finalitate transformativă, f
ontogeneză depinde de diferenţierea şi ierarhizarea progresivă a structurilor mintale, dezvoltare relev
Prin aportul analizei factoriale este definită ca un conglomerat de aptitudini măsurate prin teste diferite, aflate oare cum în interacţiune. C
predilectă cu simboluri şi concepte; descoperirea aspectelor esenţiale şi cauzal-abstracte; • inteligenţa socială - orientarea rapidă într-un câmp
concretă, şi 4.- de operare formală, considerând-o «o relaţie între organism şi lucruri». Termenul în sine este un termen generic, desemnând for
207
(V.M.) propus de A. Binet. Orice persoană care obţine la testul de inteligenţă un coeficient de 100 es
100 -120 = superior; 120 - 140 = peste superior; 140 şi mai mult = dotat excepţional.
Inteligibil = cea ce poate fi înţeles sau descifrat prin semnificaţii, prin reducere la un model intelectual de care dispune persoana sau constituit
Intensitate = caracteristică generică de forţă proprie a unui obiect sau proces psihic, fizic; mărime tensională sau energetică variabilă cantitativ
Intenţie = tendinţă subiectivă spre un obiectiv, care presupune un grad superior de elaborare mintală, care desemnează calitatea conştiinţei de a
Personalitatea, gradul de coeziune a Eului, condiţiile de mediu şi sociale, favorabile sau nefaste, condiţionează realizarea intenţiilor.
208
nele binevoitoare, evocă un mediu binevoitor, iar persoanele ostile, un mediu ostil.
Interacţiune proactivă = este un proces prin care oamenii devin agenţi activi ai dezvoltării propriei personalităţi. Importanţa acestor tipuri de
Intercunoaştere = modalitate de cunoaştere şi comunicare într-un tip de societate caracterizat prin relaţii individuale „de la om la om", în care
mimica, vestimentaţia), trăsături ascunse ale personalităţii, conduite relaţionale (expresiv - verbale, atitudinale) roluri şi statute, etc. Motivaţi
standarde relaţionale socio-culturale şi morale. Intercunoaşterea este fundamentală în realizarea integrării de sine, psihosociale sau profesionale
Interdicţie = restricţie impusă satisfacerii unor categorii de dorinţe ale existenţei unei persoane, în raport cu diversele domenii ale realităţii în c
209
fenomene, etc, cât şi efectul deformant, negativ, al unor deprinderi mai vechi asupra unora noi, în fo
perimate, inadecvate), influenţează negativ formarea de noi conduite sau manifestări.
Interiorizare = uzual, procedeu al vieţii psihice de a se deconecta de obiectele din ambianţă; relaţiile intersubiective sunt transformate în relaţ
ulterior anticipative exteriorizându-se în comportament.
Intermitenţă = caracteristică a unui proces ce se întrerupe periodic, având o anumită frecvenţă de apariţie. Apare în formele clinice maniaco-d
Intermodal = calitate a relaţiei sau de personalitate, spre deosebire de relaţiile sau interacţiunile dinăuntrul unei anumite modalităţi, care sunt c
Interocepţie = sensibilitate viscerală, organică, formată din totalitatea senzaţiilor care iau naştere la nivelul orga-
partea mediană a cortexului somatosenzorial. (W. Renfield şi Rasmussen 1950).
Interogatoriu = dialog care vizează culegerea de informaţii; în partea medicală şi psihologică sinonim cu anamneză. Informaţiile asupra antec
Interpolare = introducere din afară a unor elemente într-un anumit context; procedeu de reunire a experienţelor; se constată în memorie constr
Interpretare = activitate intelectivă de stabilire a unor semnificaţii şi sensuri; • înţelegere discursivă sau decodificare conceptuală, sistematică
piraţiilor reputate. în psihoze sistematizate poate avea loc şi o interpretare delirantă, în care deşi se pleca de la o
210
senzaţie reală, un fapt exact, prin intermediul inducţiilor sau deducţiilor eronate, capătă o semnificaţi
Interpsihic (intersubiectiv) = rezultantă a comunicării şi interacţiunii dintre oameni, dintre subiect şi grup, constitui tă sub forma unor conţinu
una într-alta, într-o continuă dinamică. Relaţiile intrapsihice se deosebesc de cele introsu-biective, prin raporturile interne în care diferenţele înt
Interviu = formă particulară de interacţiune, bazată pe comunicarea verbală interpersonală. Este asemănător cu dialogul (interogarea) dar nu se
Poate fi individual sau de grup; poate fi liber sau structurat, dirijat, bazat pe un plan de întrebări (ordine strică, ca la chestionar); după sco
afirmă atitudini contrare, declanşând o atitudine de respingere. Se întâlneşte în structuri psihorigide, incapabile de modulări, de înţelegerea şi ac
Intonaţie = modulaţii ale vocii, îndeplinind o funcţie expresivă (întrebare, rugăminte, ameninţare), care poate ajunge până la conturarea unei se
211
care, dacă nu sunt sublimate, generează nevroza.
Inrrapsihic (infraliminar) = atribut ataşat oricărui conţinut, proces sau fenomen psihic, care nu atinge pragul de eficienţă sau care scapă din câ
Intrare = termen ce aparţine teoriei comunicaţiei şi exprimă influenţa mediului extern asupra unui segment al unui sistem. Utilizarea lui din ce
Introspecţie = vedre orientată spre interior (Jung) o conduită în retragere, interiorizare, repliere; în opoziţie cu extro-specţia, care este orientar
mai dificilă decât cunoaşterea lumii obiective. Introspecţia se referă la percepţiile şi stările proprii conştiente spre deosebire de aspecte patolog
Introspecţie provocată = metodă experimentală ce constă în supunerea unui subiect, unei stimulări definite, care comportă un răspuns sau o sa
Inversiune afectivă = este un răspuns afectiv aberant, în sensul că subiectul prezintă de obicei o reacţie afectivă negativă, de duşmănie, dispre
Investiţie = conceptul pune în evidenţă ideea că fiecare subiect are la dispoziţie o anumită cantitate de energie psihică, pe care o repartizează m
Invidie = stare emoţională negativă a unei persoane faţă de altă persoană, declanşată de faptul că aceasta doreşte să intre în posesia a ceva ce-i apa
Involuntar = procese, mişcări, acţiuni, reflexe necondiţionate, care se desfăşoară neintenţionat, fără efort volitiv şi fără control cognitiv. între m
Involuţie = regresiune a capacităţilor funcţionale şi structurale a unor organe şi funcţiuni; regresiuni consecutive unei
213
confirmată ulterior cu argumente certe sau poate rămâne la stadiul de ipoteza, confruntarea cu fapt
competitivă în raport cu alte ipoteze, să explice tot atât de bine faptele ca şi ipotezele concurente. Ver
Iradiere = lege a dinamicii nervoase ce constă în răspândirea proceselor de excitaţie sau inhibiţie, de la un centru nervos în zonele nervoase î
introdus termenul de iradiere selectivă pentru a desemna relaţia dintre semnalele corespunzătoare de gr. I şi II. Astfel cuvântul actualizează ima
Irascibilitate = în sens strict fiziologic, defineşte o excitabilitate crescută, care presupune o reacţie exagerată faţă de in tensitatea stimulului. L
Irascibilitatea
214
Ironie = formă de agresivitate verbală, în care enunţul manifestat ascunde semnificaţii latente diferit
ale caracterului, contribuind la o bună adaptare a individului.
Isterie = formă de nevroză caracterizată prin hiperexpresivitate somatică a ideilor, a imaginilor şi a efectelor inconştiente. Deşi boala a fost des
inclusă prin sugestie şi susceptibilă de a dispare prin persuasiune (contrasugestive) (Ba-binski).
Sunt mai multe forme de isterie: • de conversie, unde conflictul psihic se exprimă în simptome somatice (paralizii, anestezii, nod în gât); •
Isteroid = caracter psihologic în care regăsim într-o formă atenuată principalele trăsături de personalitate ale istericilor: emotivitate, sugestibili
215
renţiat de stereotipii, definite ca o fixare invariabilă a actului. Iteraţia verbală sub forma ecolaliei (repetarea în ecou a frazei), ca şi palilalia, rep
Iubire = elan psihic care ne îndreaptă spre o altă fiinţă umană; iubirea cunoaşte toate gamele, expresiile unuia şi aceluiaşi ansamblu de tendinţe
Izocortex (neocortex) = formaţiunea ce mai evoluată şi cea mai recent apărută din punct de vedere filogenetic al cortexului cerebral. La om oc
Neocortexul este locul de origine a tuturor căilor motricitatii voluntare şi a unei părţi importante din căile motricitatii involuntare. Prin in
Izolare = sensul cuvântului este variabil; se referă la circumstanţe mai puţin obişnuite de viaţă (naufragiu, detenţie)
A.
I
îmbătrânire = urmează vârstei adulte; caracterizată prin scăderea progresivă a funcţiilor fiziologice şi a performanţelor intelectuale. Este un fe
Aristotel spunea: „Bătrâneţea este o boală naturală", C. I. Parhon: „Bătrâneţea începe încă din copilărie, dacă nu odată cu conceperea ind
Criteriile de delimitare a vârstelor variază de la autor la autor din punct de vedere al criteriilor. Media de viaţă este de asemenea subordon
îmbătrânirea poate fi mai uşor descrisă decât definită. S-ar părea că în cadrul ei sunt trei etape distincte: • cli-materiul, • involuţia şi • bătr
După 65 de ani se instalează sindromul psihoorganic cerebral vascular, când sarcinile gerontopsihiatriei sporesc
Scade tonusul afectiv, a mijloacelor de investire afectivă prin apariţia unor manifestări evocativ-depresive, anxioase şi de labilitate emo
avariţie nejustificată. Tendinţa de cronicizare a acestora, legate direct de vârstă şi de personalitatea premorbidă a subiectului, fac obiectul unor
Toate aceste urmări nefaste ale se-nescenţei pot fi ameliorate prin terapia psihică de asigurare a unui climat protector familial, şi cea med
mentană, dar care poate evalua spre subnormalitate, nefiind depistată în timp util şi asupra căreia nu se exercită o acţiune stimulatoare.
înclinaţie = în psihologie, termenul se referă la o tendinţă naturală şi generală cu caracter prospectiv privind şansele de reuşită într-un anumit d
Nu trebuie confundat cu termenul de vocaţie sau cu aptitudinea, deoarece termenul nu este superpozabil acestora. înclinaţia este un vect
concrete social - educative şi culturale în care se dezvoltă persoana.
încredere = sentiment de siguranţă determinat de cunoaşterea posibilităţilor şi valorii propriei persoane sau ale altora, care poate genera îndr
determina un comportament neadecvat împrejurărilor.
îndărătnicie = persistenţă mai mult sau mai puţin raţională într-o acţiune mintală sau materială; acţiune care are o direcţie greşită. Evidenţiază
218
ere a forţelor proprii în raport cu obiectivul, blocaje afective cât şi alte particularităţi de personalitate. Este specifică persoanelor dizarmonice.
îndemânare = sinonim cu aptitudine, capacitate, ingeniozitate, complex de însuşiri relativ stabile care condiţionează realizarea cu succes a
îndemânare.
în general, îndemânarea se manifestă încă din copilărie, mai ales în adolescenţă, dar pot apărea şi tardiv.
îndoială = stare de incertitudine, nesiguranţă, neîncredere în realitatea unui fenomen, sau într-o persoană. Dificultatea de a adera la o opinie, d
execuţie.
Este o stare psihopatologică când ajunge să domine întreaga viaţă a subiectului.
înfăţişare fizică = este o condiţie a prezenţei cu efecte psihologice determinate în cea ce priveşte identitatea Sinelui. în general, acest aspect tre
219
genera nevroze, izolare. Este însă foarte prezent şi în viaţa copiilor normal integraţi familiar şi şcolar,
înstrăinare = psihologic, înstrăinarea este resimţită ca o suferinţă, ca o închidere într-un cerc vicios, ca nesiguranţă şi anxietate, lipsă de perspe
Subiectul se simte străin într-o lume cu care a pierdut contactul şi nu-1 poate relua, fiind ca un spectator a unor fenomene stranii. Pot apă
înstrăinarea spirituală = constă în influenţa negativă ostilă fiinţei umane, prin idei, concepţii, viziuni, modele culturale, religie, care se dovede
î.s. este în raport cu cea economică şi socială, cel mai tipic aspect fiind înstrăinarea religioasă, propagată de anumite religii, promovate î
însuşire psihică = componentă a personalităţii relativ constantă în conduite, caracteristică a unei persoane. Prin ele se
intelectuale: abstractizarea, generalizarea, dar şi celelalte funcţii psihice (afectivitate, caracter, personalitate).
Acestea au un caracter deficitar, sechelar, fiind stări reziduale cu caracter definitiv.
Sunt cunoscute şi sub alţi termeni: oligofrenie (oligos = puţin, fren = spirit, minte), arieraţie sau deficienţă mintală, pe care îi întâlnim
comportamentale, ce au repercusiuni asupra întregii personalităţi; • simptomatologie organică cu specificitate relativă (neurologică, endocrino-l
Numeroase lucrări cu caracter medical şi de psihopedagogie specială, juridice, etc. aduc consemnări asupra întârzierii intelectuale încă d
S-au înfiinţat numeroase instituţii cu profil medico-psihologic, în care deficienţii mintal gravi primesc terapie intensivă educaţională. C
(Stern şi Bobertal 1912).
în ultimele decenii s-au făcut cercetări complexe, interdisciplinare (medicale, psihologice, epidemiologice, genetice) care permit relativitate
221
şi uşoare se datorează preponderent factorilor exogeni ce intervin în perioadele peri şi mai ales post n
Această eterogenitate şi complexitate etiologică poate avea efecte foarte contrariate: - aceeaşi cauză etiologică să aibă consecinţe diferite
întârziere mintală, reper care nu este nici suficient, şi nici definitiv.
Dincolo de performanţele sale psiho-metrice, întârziatul mintal trebuie considerat ca având o personalitate ce trebuie apreciată în funcţie de
Clasificarea adaptată de O.M.S. şi D.S.M. evidenţiază patru grade de întârziere mintală în funcţie de Q.I: • uşoară -50-70 %; • medie - 35-
constituind grupul întârzierilor recuperabile.
Criteriile principale de diferenţiere a întârzierilor mintale sunt: vârsta
222
Atitudinea familiei şi a mediului hiperprotecţia sau neglijarea educativă pot fi obstacole în cale
Având capacitatea de a-şi însuşi limbajul oral şi scris, nemanifestând dizar-monii de dezvoltare somatică, cei cu întârziere psihică uşoară po
• întârzierea mintală medie - reprezintă aproximativ 12% din ansamblul deficienţilor mintal şi 0,24% din totalul populaţiei infantile; coresp
încă din mica copilărie aceste cazuri se evidenţiază prin dezvoltare psiho-motorie încetinită, tulburarea motricitatii, dismorfie somatică, d
Termenul de întârziere mintală medie corespunde celui de „imbecilitate" sau „oligofrenie gr. II".
Procesele psihice (atenţie, memorie, gândire) pot atrage o dezvoltare corespunzătoare vârstei de 5-7 ani, iar limbajul până la vârsta de 3
sunt greu de menţinut în familie. în limbaj se conturează dizartria şi dislaliile şi mai ales disgramatismele. Se remarcă o memorie foarte bună, s
223
Această categorie este o „creaţie" artificială a societăţii moderne (C. Benda), asupra căreia au un rol hotărâtor factorii socio-culturali (debitul s
Insuficienţa gândirii abstracte îi face inapţi pentru matematică şi cauzalitatea complexă a unor procese fizico-chimice (M. Ştefan).
Elementul esenţial care-1 diferenţiază de debilul mintal este capacitatea de adaptare la colectivitate, de învăţare şi de folosire a ajutorul
Evoluţie: dezvoltarea intelectuală deficitară are o stabilitate relativă, în sensul menţinerii în timp a funcţiilor cognitiv-operaţionale sub niv
integrarea socio-profe-sională.
Prognosticul depinde de varietatea elementelor etiologice şi simptomatolo-gice, de metodele şi terapia metodico-pedagogică aplicată. In fo
Explorările paraclinice: sunt ex-. trem de variate datorită diversităţii factorilor etiologici posibil încriminaţi. Astfel, examenul lichidulu
de maturizare şi la un infantilism carac-terial.
Diagnosticul diferenţial se stabileşte cu: - stările psihopatoide caracterizate prin dezvoltare psihomotorie normală până la vârsta când ap
psihoze cu evoluţie defectualâ (autism); - deficite senzoriale primare, care, prin reducerea posibilităţilor de comunicare, pot conduce la o întârz
Principii de tratament: tratamentul profilactic şi curative al î. m. presupune o participare complexă a numeroase categorii de specialişti (
Pentru înapoierile mintale constituite este necesară protecţia şi instrucţia deosebită, pe perioade prelungite de timp chiar pe întreaga peri
Profilaxia presupune: - sfat şi consult genetic pentru familiile cu risc crescut de transmitere a unor boli ereditare; -prevenirea malformaţi
225
unui simbolism, cu condiţia subordonării semnelor verbale unui sistem bine organizat şi reglat. înţele
se desfăşoară astfel ca o continuă alternare de detaşări şi implicări. După Y. Piaget („Psihologia intel
Deducem că limbajul interior are un mare rol în procesul de înţelegere şi că acesta presupune semnificaţia şi sensul limbajului. Din punc
• Neînţelegerea, oponentă înţelegerii, include uneori cunoaşterea elementelor sau grupelor de cuvinte, dar nu şi distingerea lor în ansamblu,
unde are loc sesizarea raporturilor complexe, a relaţiilor logice dintre fenomene; - în comunicarea interumană, pentru înţelegerea unuia de celăl
226
Lewin, Vîgotschi, Leontiev, Piaget, etc). Cele două laturi ale învăţării, informaţională şi operaţională
Clasificarea tipurilor de învăţare poate fi realizată în funcţie de mai multe criterii: • după gradul de activism şi in tenţionalitate din partea
instituţio-nalizată: - învăţarea şcolară, - învăţarea profesională şi - învăţarea socială.
înzestrare = dotare a unei persoane sub aspectul însuşirilor anatomofiziologice şi psihologice. Dotarea individului din punct de vedere fizic, in
J
229
Jignire = sin. injurie; insultă / ofensă. astfel: -de gândire, fiind orientat spre rezol-
reflectă varea unor probleme cât şi a căilor de
Joc = formă de activitate fizică sau ambianţa depăşire a unor obstacole; acţiunea şi
mintală ce produce destindere, plăcere. prin cuvântul sunt principalele
Pentru copil este necesar în dezvoltarea imitaţie; instrumente; se îmbină imaginaţia cu
lui psihică. Sub influenţa jocului se -este unrealitatea; îşi dezvoltă personalitatea
formează, dezvoltă şi restructurează în- mod demai ales prin rezolvarea unor
treaga activitate psihică. La adult se dobândir contradicţii; acţiunea necesită imitaţie
pun în valoare posibilităţile individuale e şişi iniţiativă, repetiţie şi variabilitate.
încă nefructificate în munca obişnuită; precizare Se realizează corelaţia între cea ce
în joc se depistează aptitudini şi a este parţial cunoscut şi ceea ce se
înclinaţii, trăsături de caracter. Sunt cunoştinţ cunoaşte bine, între seriozitate şi
importante jocurile cu roluri, în care elor prinbucurie; între emoţia pozitivă şi
copilul trăieşte necesitatea acţiune; aspecte repudiate: J. Piaget şi L. S.
convenţiilor. A. Liublinskaia - este oVîgotschi relevă însemnătatea
sistematizează particularităţile jocului activitate interiorizării acţiunilor şi a
transformării lor în procese psihice; J
punându-se în valoare capacităţi fizice constatat că evoluează împreună
şi creative. numai în faza jocurilor dinamice,
S-au formulat diverse teorii, dezorganizate, în timp ce copilul intră
por-nindu-se de la asemănarea că şi
în sfera unor jocuri complexe,
puii de animale se joacă, relevându-se
inaccesibile animalului). K. Gross
deosebirea (H. Spencer) că la ele este
susţine că jocul are în sine însuşi
doar o cheltuială de energie, pe când la
scopul, anume pregătirea pentru
om intervine nevoia vieţii de relaţie,
viaţă, în joc fiind prezentă activitatea
înţelegând jocul ca un fenomen
reflexă de orientare şi investigaţie.
tranzitoriu de adaptare la ambianţă;
(experienţele Ladighina - Kots, care a Jocul este o metodă activă de
crescut împreună un pui de cimpanzeu instruire, cu caracter participativ,
şi un copil; s-a constând în simularea unor situaţii
reale şi punerea participanţilor în
postura de a rezolva aceste situaţii.
Jocul strategic se foloseşte în analiza
matematică şi în situaţii de elaborare
a unor strategii posibile, în condiţii de
nedeterminare sau conflict (John von
Neumann).
p
s
i
h
o
l
o
g
i
c
.
L
a
p
-
s
u
s
u
l
n
u
t
r
e
b
u
i
e
Ca organ vibrator are o dezvoltare Acestea se înserează unul de altul prin
proprie la om ce nu se găseşte la animale. ligamente, iar pe ele se înserează o
Dimensiunile lui variază în raport cu serie de muşchi cu rol foarte important.
vârsta, cu sexul şi sunt independente de Iată care sunt aceştia, cât şi rolul lor în
talia persoanei. La vârsta pubertăţii se funcţionalitatea laringelui: a) muşchiul
produc modificări dimensionale în toate crico-tiroidian, care se fixează pe
diametrele laringelui, mai mult la băieţi, cricoid şi tiroid, ridică şi dă tensiunea
mai puţin la fete, corzile vocale fiind mai corzilor vocale (muşchi tensor);
scurte la femei (voci înalte). b) muşchii crico-aritenoidieni, cel pos-
La noul născut volumul laringelui este terior este dilatatorul glotei, trage epi-
V3 din cel al femeii adulte, se dezvoltă glota înapoi şi în jos, închide intrarea în
până la 3 ani, apoi se modifică până la 12 laringe a diverselor alimente în timpul
ani. Laringele este compus din mai multe deglutiţiei; se găsesc pe marginea supe-
inele cartilaginoase, reunite prin muşchi: rioară şi laterală a cartilajului cricoid;
cartilajul cricoid, tiroid, cartilajele c) muşchiul interaritenoidian, se fixea-
caniculare Santorini şi Wrisberg, două ză pe apofiza dorsală a cartilajului ari-
cartilaje artenoide şi epiglota. Aceste tenoid şi pe faţa posterioară a cricoi-
cartilaje unite prin articulaţii şi membrane dului. Este numit şi muşchiul coardei
(cricotiroidiană şi tirohioidiană) asigură vocale şi contribuie la dilatarea spa-
stabilitatea funcţională. Sus, ele se ţiului dintre corzile vocale. Este muşchi
articulează cu osul hioid, iar jos, două abductor. d) Muşchii tiro-aritenoidieni
coarne se articulează cu cartilajul cricoid.
238
i xte
n rio
t ri.
e Pa
ri rte
o a
ri int
, eri
c oar
u ă
f int
u ră
n în
c alc
ţi ătu
e ire
i a
m cor
p zil
o or
rt v
a o-
n cal
t e
ă inf
î eri
n oar
e e,
m sin
i- gu
si rel
u e
n de
e lua
a t
v în
o sea
c mă
a pe
l ntr
ă, u
s fo
u naţ
n ie.
t e)
şi Ca
e rtil
a in-
j sec
u ă a
l lar
fi ing
b elu
r i
o est
s, e
e co
p nst
i itu
g ită
l din
o pa-
t tru
a, mu
a şc
l hi
c per
ă ec
r hi
u şi
i un
r ul
o im
l par
l- ,
a cu
m aju
i tor
n ul
d căr
i ora
c co
a ntr
t. ibu
S ie
e la
p fo
o naţ
a ie
t şi
e res
d pir
e aţi
c e.
i En
p erv
r aţi
e a
c lar
i ing
z elu
a i
c se
ă dat
m o-
u rea
s ză
c ner
u vil
l or
a si
t mp
u ati
r ci
a şi
i cel
n or
tr do
u tor
ă ii,
r car
a e
co
m ntr
u ole
ri az
a ă
l act
e ivi
n tat
e ea
r mu
v şc
u hil
l or
u far
i ing
v elu
a i,
g lar
( ing
a elu
z i,
e plă
c m
e â-
a nil
p or
e şi
r a
e ini
c mi
h i,
e etc
), .
n Se
e dis
r tin
v g
i do
m uă
i păr
c ţi
şt ale
i, lar
f ing
o elu
r i:
m ce
a a
ţi su
d per
i ioa
n ră
fi şi
b ce
r a
e inf
s eri
e oar
n ă.
z Cercetătorii arată că secţionarea
it laringelui inferior produce paralizarea
i aparatului fonator, iar a celui superior
v ar duce numai la o schimbare a vocii.
e Aparatul fonator este subordonat
şi scoarţei cerebrale. Cu privire la
m vasomorticitatea laringelui, Remark şi
o Luscha arată că ea este realizată de
prezenţa în pereţii arteriali a centrilor sarcoplasama. Membrana sarcoplasmei
vasomotori. este locul de activitate a acetilcolino-
La om, vasomotricitatea laringelui sterazei de la nivelul joncţiunii neuro-
are un grad de perfecţionare ce nu există musculare. J. Piquet a studiat în special
la animale. Muşchiul său vocal, organ cu părţile motrice ale aparatului muscular
un înalt grad de diferenţiere şi cu un al corzilor vocale pe probe prevalate în
randament funcţional considerabil, are urma laringectomiei totale, constatând
nevoie de o reglare circulatorie perfectă. că intervenţia motrică are o dispoziţie în
Intervenţia muşchiului cordal im- formă de dinţi de pieptene şi că în
presionează prin bogăţia aparatului ner- muşchiul vocal se găsesc fibre muscu-
vos de recepţie. Structura foarte fină a lare care posedă 2, 3 sau chiar 4 plăci
terminaţiilor nervoase motrice se explică motrice.
prin necesitatea de adaptare a corzilor Tripla funcţiune a muşchiului
vocale la vibraţiile continue ale limbaju- corzii vocale: fonatorie, respiratorie şi
lui uman. sfincteriană, explică numărul mare de
Terminaţiile nervoase nu pătrund plăci motrice. în concluzie, nervul
în muşchi, ci se întind la suprafaţă, fiind recurent, responsabil de corzile vocale,
lipsite de teaca meilinică şi de cea se întinde în evantai în muşchiul cordal,
schavaniană, şi vin în contact direct cu unde se ramifică şi dă bogăţia de
elemente nervoase, de o mare
diversitate în intervenţiile lor. în ceea ce
priveşte teoria neurocronaxică (cronos -
timp; axie - valoare) a formării
sunetului primar la nivelul laringelui,
Krmpotik a măsurat lungimea şi calibrul
fibrelor nervoase în cei doi nervi
recurenţi şi a constatat reducerea lor în
recurentul drept, faţă de cel stâng.
Viteza de conductibilitate este cu atât
mai rapidă cu cât calibrul fibrei
nervoase mielinice este mai mare.
Recurentul stâng, deşi este mai lung în
traiectul său, este mai gros ca cel drept.
Dacă am face o secţiune transversală
prin laringe, am observa că aceasta se
prezintă ca un tub gâtuit la mijloc. In
porţiunea unde este gâtuit sunt 4 pliuri
formate dintr-o cută a mucoasei, o lamă
elastică şi un fascicol din muşchi
tiroaritenoizi. Acestea sunt cele 4 corzi
vocale, două superioare şi două inferi-
oare. Cele inferioare, care produc fona-
ţia, sunt puse în vibraţie de nervul recu-
rent, nervul motor al laringelui. Activi-
tatea corzilor vocale este dirijată de sis-
239
t iu
e n
m ea
u fr
i o
n nt
e al
r ă
v p
o e
s ar
ia
c c
e or
n ti
t ca
r lă
a (a
l 6"
, B
p or
o d
r m
ţ a
n nervului vag); - sechele encefalitice,
n centrale, epilepsie, tetanos; -funcţiona-
) le: isteria, nevroza. Clinic, realizează un
. tablou dramatic: tuse cu aspect con-
Prin vibrarea lor, cele două corzi vulsiv, dispnee, disfonie, cianoză, exo-
produc sunete. Au forma buzelor care se ftalmie, agitaţie. Uneori, din cauza in-
apropie şi se depărtează una de alta. Ca- tensităţii spasmului, este necesară tra-
petele din faţă sunt fixate pe colţul heotomia, ca singură soluţie terapeutică.
cartilajului tiroid, de unde se îndreaptă
înapoi şi se fixează cu celelalte capete ale Lateralitate = predominanţa funcţio-
epiglotei. în respiraţia liniştită, con- nală a unei părţi a corpului uman asupra
strucţiunea vocală se închide; în şoaptă, alteia, tradusă prin utilizarea
corzile se închid parţial, influenţate de preferenţială a unui ochi, mâini, picior,
partea superioară unde a fost provocată o pentru a îndeplini o acţiune ce necesită
construcţie vocală. Frecvenţa vocalei la precizie deosebită. Astfel, la dreptaci
începutul şi la sfârşitul emisi-unii este sau stângaci există o lateralitate manua-
joasă. (Vezi Anexa A - Fig. 19, 20,21) lă, a ochilor, a audiţiei, nefiind vorba de
o lateralitate a unui hemicorp în
Laringită = inflamare a mucoasei larin- ansamblu. Anatomic nu există nici o
gelui. diferenţă între dreptaci şi stângaci.
Ipotezele care încearcă explicaţia
Laringian = ce ţine de laringe; al larin- acestui fenomen încriminează calitatea
gelui. mai bună a circulaţiei în emisfera
stângă, sau valorizarea educaţională a
Laringofon = microfon care se aplică pe părţii drepte a corpului. în realitate este
gât în dreptul laringelui, folosit de obicei greu de stabilit ponderea factorilor fizi-
în telefonia prin radio din tanc sau din ologici şi cea a factorilor socioeduca-
avion. ţionali, în folosirea preferenţială a unui
organ. Cert este că la dreptaci funcţiile
limbajului sunt predominant localizate
Laringolog = medic specialist în
în emisfera stângă şi funcţiile schemei
laringologie.
corporale în emisfera dreaptă. Pentru o
funcţie dată există dominanţa unei
Laringologie = ramură a medicinii care
emisfere.
studiază laringele şi bolile lui. Contrarierea lateralităţii poate
avea consecinţe psihice privind perfor-
Laringoscop = instrument format dintr-o manţele realizate. Copii stângaci au
oglindă cu coada lungă, cu ajutorul dificultăţi de a scrie cu dreapta, dar se
căruia se examinează laringele. poate ajunge la un echilibru al funcţio-
nalităţii celor două mâini - ambidextrie
Laringoscopie = examinare a laringelui - echilibru format în cursul proceselor
cu ajutorul laringoscopului. educaţionale.
în 1949, Diltreth, a propus un in-
Laringospasm = sin. spasm glotic, ice de lateralitate fondat pe numărul de
spasm laringian. Construcţie tehnică a
muşchilor constructori ai laringelui,
determinată de mai multe cauze: - reflex
(iritaţia nervului laringian superior şi a
240
mişcări de o parte şi de alta, dreapta (D) nal. Există şi lateralitate încrucişată
(mâna stângă, piciorul, ochiul drept).
şi stânga (S). Raportul --------- este 1 la
persoanele ambidextre, pozitiv la drep- Leader = (engl.) lider, conducător, şef,
taci şi negativ la stângaci. Având în ve- persoană care dirijează şi coordonează
dere că performanţele realizate cu partea activitatea unui grup, având rol central
nedominantă nu ating niciodată valoarea în adaptarea deciziilor. Psihologia
performanţelor realizate cu partea domi- socială studiază structura personalităţii
nantă, iar încercarea de a contraria reali- diverselor tipuri de lideri şi influenţa lor
tatea poate avea consecinţe psihice dura- asupra grupului. Ceea ce interesează
bile, majoritatea specialiştilor sunt împo- este interacţiunea dintre lideri şi grup şi
triva contrarierii lateralităţii. Persoanele modul cum aceasta se realizează. Pentru
care nu au o lateralitate bine definită pre- rolul de lideri se potrivesc anumite
zintă o greutate de coordonare a mişcări- tipuri de personalitate. Sunt lideri
lor, de organizare temporar-spaţială a formali, institu-ţionalizaţi, cunoscuţi
activităţilor, îşi însuşesc greu limbajul după numele funcţiei ce o îndeplinesc;
scris sau vorbit. în comunicare, laterali- sunt şi lideri infor-mali, care
tatea se exprimă prin raportul stabilit îndeplinesc funcţia de conducere,
între cantitatea mesajelor emise şi canti- acţionând în sens pozitiv sau negativ.
tatea mesajelor recepţionate, pentru fie- Este de dorit ca liderul formal să se
care participant la schimbul informaţio- bucure de prerogativele liderului in-
formai. Lealitate = sinceritate, cinste, fran-
cheţe.
Leal = credincios cuvântului dat: sincer,
cinstit. Leber = (atrofie optică ereditară); de-
generescentă tapeto-retiniană; diminu-
area vederii, interesând sexul masculin.
rea însoţite
parte din sindromul
de disgra-fie
de automatism
şi
ori disortografie,
mintal sub formădar pot
ideo-verbală.
exista şi Se
ent inde
manifestă prin enunţarea şi
ării precoce
comentarea este
spontană
o şicondiţie
repetată a
spa fundamentală
propriilor gânduri,
a eficacităţii
fie în timpul,
tera fie
ţial piei
dupărecuperatorie.
formularea lor.
e,
Lectură Lecţie = fonflâ de bază a organizării,
etc
.a munci didactice, prin care se transmit
gânduri elevilor anumite cunoştinţe într-o
Tu
lor
lbu = unitate de timp; • învăţătura morală:
tulburar învăţătură trasă în urma unei
răr
e a gân- întâmplări; • dojana, mustrare, din
ile
dirii şi a care se trage o învăţătură.
dis
limbajul
lex
ui
ice Legal = conform unei legi; conform
interior, cu legea; bazat pe o lege.
ad
cu
ese
acaracter Legalitate = conformitate cu legile:
automat, respectarea strictă a lor, ordinea
su
ntcare face legală care asigură viaţa şi activitatea
unei societăţi. L
Legătură = înlănţuire; relaţia
Legat = dispoziţie testamentară prin materială sau funcţională stabilită
care se lasă un bun, o obligaţie cuiva. între obiecte, fenomene, persoane,
colectivităţi.
Legatar = beneficiar al unui legat; 1. Termen general, utilizat în diferite
universal - cel căruia cineva îi lasă contexte semantice: • în filosofie - le-
prin testament întreaga sa avere. gătură universală, sinonim cu
„conexiune" sau „interdependenţă"
Legaţie = misiune diplomatică perma-
universală; totalitatea legăturilor şi
nentă într-un stat străin, condusă de un
raporturilor dintre obiectele şi
ministru plenipotenţiar; localul
fenomenele aparţinând naturii,
studiului acestei misiuni.
societăţii şi gândirii; • în fizică şi
chimie - legătură atomică moleculară;
• în cibernetică - o formă particulară
de legătură în cadrul sistemelor cu
autoreglare: legătura inversă (feed-
back) ; • în concepţia pavlovistă-
fizio-logică - legătura nervoasă
temporară, realizată între două sau
mai multe focare de excitaţie
corticală, care sunt activate în rânduri
repetate în acelaşi moment; odată
legătura constituită, stimularea unei
zone determină şi stimularea altora de
care este legată funcţional. Legătura
are un caracter temporal, deoarece se
stinge, dispare după o perioadă în
care n-a mai fost asociată, ci
neutralizată. Acesta este mecanismul
ce constituie baza nervoasă a
reflexului condiţionat; • în psihologie
- pentru legătura interpersonală se
preferă termenul de „relaţie" sau „co-
municare"; în cadrul complexităţii
mesajului ideo-verbal, transmis de la
emiţător la receptor, legătura capătă o
notă distinctă, specifică; • relaţia
medic-pacient face parte din
psihologia comportamentului
interpersonal; relaţiile medic-pacient
pot fi fructuoase din punct de vedere
social (cooperantă, competitivă,
dependentă, de afiliaţie, de
dominanţă, de agresiune, de autosti-
mă şi ego-identitate), acceptând
imaginea pe care o au alţii despre
sine. Diferitele tipuri de psihopatii
(nevroze, psihoze) le afectează în
mod specific, iar terapeutica (psihică,
fizică, medica-
242
m az
e ă
n ac
t es
o t
a co
s m
ă p
) or
a t
m a-
e m
l en
i t.
o R
r el
e aţ
i în
a ge
ne
m re
e ,
d câ
i n
c d
- m
p ed
a ic
c ul
i fa
e ce
n d
t o
s va
e da
în
p ţe
o le
a ge
t rii
e b
ol
f ii
a şi
c a
e b
ol
f na
r v
u ul
c ui
t (e
u m
o pa
s ti
d a,
i co
n m
pr
p eh
u en
n si
c u
t ne
d sit
e ua
ţi
v o
e na
d lă
r ),
e câ
şti
c gâ
o n
m d
u în
- cr
n ed
i er
c ea
a lu
ţ i
i pr
o in
n in
a fo
l r
m nl
a ăt
r ur
e ă
a de
z
ş a-
i m
c ăg
o ir
m ea
p ).
o
r Lege = sub raport ontologic, legea
t reprezintă cea mai complexă ipoteză a
a conexiunii universale şi se referă la ori-
m ce tip de raport sau interacţiune intra
e sau intersistemică privind caracterul
n esenţial, necesar, general, relativ stabil
t şi repetabil; are caracter obiectiv şi
u intervine în toate domeniile realităţii,
l inclusiv în psihicul şi conduita umană.
p Legile sunt considerate drept principii
r de ordonare raţională a datului empiric,
o instituite de conştiinţa umană drept
t criterii imanente. După lărgirea sferei
e lor de acţiune, legile se clasifică în: •
c legi specifice, proprii unei categorii
t determinate de procese şi fenomene; •
o legi generale, care acţionează la nivelul
r unui întreg domeniu sau regn ontologic;
-
• legi universale, care acţionează în
t
toate domeniile existenţei; • legi
e
dinamice, cazual-mecanice (legile
r
mecanicii cereşti - Galileu); • legi
a
statice, în sistemele complexe cu autore-
p
e glare (legile microprocesoarelor în fizi-
u că, legile demografice în viaţa socială,
t etc).
i în gnoseologie şi în logica tradi-
c ţională, clasică, legile fundamentale ale
gândirii sunt considerate principii cu
( valoare axiomatică (identităţii, non-
c contra-dicţiei, terţului exclus, a raţiunii
a suficiente, etc).
r în etică, o cerinţă morală
e obligatorie, necondiţionată, cu valoare
universală, constituie reperul axial la
c care se
â
ş
t
i
g
ă
î
n
c
r
e
d
e
r
e
a
ş
i
î
raportează întreaga diversitate de valori, anticipaţiei: orice trebuinţă, care prin
norme şi judecăţi morale ce alcătuiesc natura ei riscă să nu poată fi satisfăcută
universul etic al unui context istoric imediat, apare ca anticipaţie; • legea in-
determinat. teresului: orice conduită este generată
Pe plan juridic, legea este o regulă de un interes; • legea interesului mo-
de comportament cu caracter imperativ, mentan: în fiecare moment un organism
obligatoriu, instituită de către o autoritate acţionează urmând linia interesului său
normativă, şi a cărei încălcare se major; • legi de reproducere a
pedepseşte cu anumite sancţiuni, asemănătorului: orice trebuinţă tinde să
corespunzător actelor de nesupunere. repete conduita prin care a fost satisfă-
Legile psihologiei funcţionale au cută, într-o împrejurare similară; • legea
fost enunţate de Eduard Claparede în tatonării: când situaţia este nouă, încât
1931: • legea trebuinţei (orice trebuinţă repetiţia asemănătorului nu este
tinde să provoace reacţii proprii pentru a eficientă, trebuinţa declanşează reacţii
o satisface); • legea extensiunii vieţii de căutare, de încercări, de tatonări
mintale, care este proporţională cu dis- (legea încercărilor şi a erorilor); • legea
tanţa existentă între trebuinţe şi mijloa- compensaţiei: când echilibrul tulburat
cele de a le satisface; • legea conştienti- nu mai poate fi restabilit printr-o reacţie
zării: persoana devine conştientă de un adecvată, el este compensat printr-o
proces, o relaţie, un obiect, etc, cu atât reacţie antagonistă faţă de deviaţia
mai târziu cu cât conduita sa a implicat suscitată; • legea autonomiei funcţio-
mai îndelungat folosirea inconştientă a nale: în fiecare moment al dezvoltării
acelui proces, relaţie, obiect; • legea
243
s al
a ă,
l că
e ci
, ca
u p
n ac
it
o ăţ
r il
g e
a sa
n le
i d
s e
m re
ac
c ţi
o e
n su
s nt
t o
i aj
t us
u ta
i re
e la
tr
o e
b
u ui
n nţ
i el
t e
a sa
t le
e ;•
le
f g
u ea
n ce
c lu
ţ i
i m
o ai
n m
i ce
c le
i
e m
f ai
o m
r ic
t i
: re
o zi
r s-
i te
c nţ
e e;
•
o le
r g
g ea
a su
n bs
i tit
s ui
m rii
:
t câ
i n
n d
d u
e n
sc
s o
p p
r n
e u
p
s o
a at
t e
i fi
s at
f in
a s
c pr
e in
r tr
e -
u
t n
r a
e n
b u
u m
i e
n c
- o
ţ m
e p
i or
u ta
r m
m e
â nt
n ,
d o
al
l tă
i te
n h
i ni
a că
i
s Legitate = caracterul obligatoriu de
e lege al unor fenomene.
244
L de menţinere a stării de veghe de către
substanţa reticulată.
Leza = a răni, a vătăma, a jigni pe
Leucemie = nume generic dat bolilor cineva.
producătoare de leucocite, caracterizate
prin înmulţirea anormală a leucocitelor;
Leziune = rănire, compresie, vătămare;
(leukos = alb; haima = sânge).
orice tip de modificare patologică la
nivelul unui/unor ţesuturi, determinând
Leuco = element de compunere care
schimbarea parametrilor anatomici, /
introduce referirea la culoarea albă.
histologici şi funcţionali ai acestui/
acestora. Există leziuni externe, provo
Leucocită = globulă albă.
cate de factori duri (flăcări, ageilţi
infecţioşi), care sunt vizibile, şi lezi/mi
Leucocitoză = creşterea numărului de
interne, cauzate de penetrarea în organe
leucocite în sânge, în procesul de apărare
a unor microorganisme sau substanţe
a organismului împotriva infecţiilor. toxice. /
Prin extensie, tulburările psihice
Leucodermie = decolorarea pielii dato- având un suport organic (lezional) for
rită pigmenţilor normali. mează sindromul psihoorgaiiic acut/
cronic care îmbracă aspecte clinice
Leucom = boală de ochi manifestată prin particulare în funcţie de tipul leziunii.
formarea unor pete albe pe cornee; Pot fi leziuni ale sistemului nervos
albeaţă. central, ceea ce în bolile/psihice în
seamnă a adopta o poziţie reducţio-
Leuconevraxită = scleroză multiplă; di- nistă, neuroanatomia şi rieurofiziologia
seminată; în plăci; boală cu frecvenţă aprofundând aspectele / structurale şi
crescută în zonele temperate. funcţionale ale sistemului nervos cen
tral şi vegetativ. în traumatisme şi în
Leucopenie = boală caracterizată prin infecţii, deficitele psihice sunt mai
scăderea anormală a leucocitelor din extinse. j
sânge. Leziunea vasculară fiind mai
difuză, determină şi deficite lateraliza-
Lexic = vocabular; totalitatea cuvintelor te, care prezintă un caracter polimorf,
unei limbi. imprecis (cele precise pledează pentru
tumoră).
Lexicograf = specialist în lexicografic Leziunile tumorale intraparen-
chimatoase, produc deficite psihologice
Lexicografic = ştiinţa şi practica întoc- mai importante decât cele extraparen-
mirii dicţionarelor. chimatoase (Arseni Constantinescu
-Maretsis, 1977).
Lexicolog = specialist în lexicologie.
Liber = independent; nesupus unei res-
Lexicon = dicţionar, enciclopedie. tricţii; neocupat; degajat, natural.
o
b
i
e
c
t
i
v
ă
.
Este un concept subiectivist, opus
înţelegerii ştiinţifice a libertăţii, ce se
yune în raport cu necesitatea. Dat fiind ca
singularitatea existenţială a omului se
afytă a fi spiritul, atributul libertăţii se
restrânge la putinţa de înţelegere prin
contept a necesităţii în acţiune. Eul ră-
mân* dominant de o legitate implacabilă,
dar eue liber, întrucât îşi face, prin gân-
dire, din această legitate o normă interi-
oară, m acest fel, adâncirea libertăţii
devine exclusiv o chestiune de aprofun-
dare a cunoaşterii, concepţia opusă de-
terminismului care neagă existenţa legilor
obiective.
c
ă
ş
i
o
r
t
o
g
r
a
f
i
c
ă
.
în tulburările polimorfe, legate de
evoluţia psihică generală a subiectului,
afazia, alalia, autismul şi cele legate de
Q.I. (oligofreniile de diverse grade),
dezvoltarea vorbirii şi limbajului poate fi
mult îngreunată de refuzul subiecţilor, în
colaborare şi comunicare, cât şi de anu-
mite limite anatomo-fiziologice şi educa-
cuvânt va fi perceput de interlocutor în specifică vieţii spirituale. Prin limbajul
clipa când este pronunţat; vorbitorul nu intern se unifică mijloacele verbale cu
mai poate reveni asupra celor pronunţate celelalte operaţii intelectuale. B.
şi nici interlocutorul asupra celor Ananiev îl considera unul dintre meca-
imprimate. Limbajul vorbit are un ritm nismele conştiinţei, subordonat nivelu-
rapid al gândirii pe care o exprimă şi cere lui de dezvoltare al personalităţii L. S.
un control riguros şi prompt al expresiei. Vîgotschi menţionează că trecerea de la
Limbajul extern este primul în evoluţia limbajul intern la limbajul extern este o
genetică, în ontogenetică. Poate fi transformare dinamică, complexă:
monologat şi dialogat; între aceste două transformarea limbajului predicativ şi
forme apar deosebiri psihologice ideomatic în limbaj sintactic, desfăşurat
importante. Mimica, gesturile, intonaţia, şi inteligibil. El consideră limbajul ex-
variaţii ale timbrului, pauza afectivă, tern ca fiind proces fizic, adică desfăşu-
ritmul, accentul, toate elementele rându-se ca o succesiune de elemente şi
prozodice ajută la exprimarea stării limbajul intern ca fiind predominant se-
afective, a unei atitudini, a unui ordin, mantic, adică având însuşirea semnifi-
etc. cării.
Limbajul intern precede limbajul
extern şi poate să îl reproducă (prin
Limbajul intern = „vorbire internă";
memorie) sau să i se opună, caz în care
desfăşurarea lăuntrică a limbajului;
vorbirea internă devine esenţial diferită
monolog interior, dialog cu sine însuşi.
de cea externă. Limbajul intern se
Este o modalitate centrală (mentală)
produce pe calea interiorizăii acţiunii,
250
în care predomină semnificaţiile cogniti- vibraţii, impulsuri foarte slabe, care
ve, impulsiunile, intenţiile ca factori conturează vorbirea, ideo-motricitatea
reglatori. verbală.
Limbajul intern, nefiind sonor, este Datorită faptului că este prin ex-
concentrat şi se desfăşoară cu viteză celenţă „predicativ", uzând de pres-
mare. Imaginile, ca înlocuitori ai cuvin- curtări, condensări, substituind cuvinte
telor, reprezintă obiecte, scene, situaţii, în imagini şi fixându-se îndeosebi
fiind însoţit şi de scenică. Ca organizare asupra acţiunilor şi calităţilor, având o
sintactică este fragmentat, prescurtat, dar activitate verbală fragmentală, etc,
poate fi bogat, expresiv, imaginar. în limbajul intern este mult mai dinamic,
limbajul intern predomină sensul cuvân- relativ independent de ambianţa ex-
tului faţă de semnificaţie, în care cuvân- ternă, fiind în mare măsură situativ;
tul poate să devină semn al sensului. acest fapt îi conferă o anumită autono-
Limbajului intern îi revine rolul de verigă mie şi rapiditate a acţiunilor mentale.
centrală a activităţii intelectuale, de Reducerea succesivităţii îi oferă o
modalitate, de elaborare, anticipare şi extraordinară viteză de lucru, de sute de
declanşare a vorbirii şi scrierii. ori mai mare decât cea a vorbirii.
Trebuie să subliniem actul unitar al Aceasta mai ales în urma maturizării
limbajului în care internul şi externul nu limbajului interior ce se bazează pe ex-
pot fi despărţite, iar dinamica implică perienţele vorbirii, dar mai ales pe scri-
diverse sensuri. Limbajul intern este ere şi lectură.
eminamente predicativ, supus unei sin- Pe măsura constituirii limbajului
taxe predicative, exprimând caracterul intern, se conturează funcţia de antici-
său redus la anumite sensuri ale conţi- pare şi proiectare, conducere dinlăuntru
nutului activităţii; dispune de maximum şi coordonare a limbajului oral şi a
de libertate, se poate amalgama în cele scrierii. Limbajul extern însuşi este du-
mai diverse chipuri; este în mare măsură blat de cel interior. Emisiunea verbală,
ideomatic şi greu transmisibil în cel orală sau grafică, este programata pe
exterior. S-a constatat şi variabilităţi plan mintal prin limbaj interior, căci
electrofiziologice care însoţesc actele deşi în formaţia sa se explică prin
ideomotorii imperceptibile în momentul interiorizare, ulterior fiind comprimat şi
în care subiectul îşi imaginează că efec- centrat pe înţelesuri, fiind tematizat,
tuează anumite acţiuni (ideograma este ajunge un fel de rampă de lansare pen-
curba ce rezultă din înregistrarea ideo- tru formele de limbaj extern, exteriori-
motricitâţii cu ajutorul ideografului). zându-se prin acesta. Limbajul interior
Astfel, se pot obţine indicii asupra este permanent prezent în desfăşurarea
acţiunilor gândite de subiect. Toate proceselor psihice, constituind un fel de
componentele: vizuale, auditive, motorii liant care asigură continuitatea şi or-
ale limbajului intern se află în complexe ganizarea ordonată a întregii vieţi psi-
relaţii dinamice şi, în diverse împrejurări, hice. Şi în cadrul acestuia se pot distin-
se impune una sau alta dintre aceste ge mai multe forme: • forma automati-
componente; deci faptul că este asonor zată, desfăşurată pe baza deprinderii; •
nu înseamnă că este lipsit de orice forma anticipativă, prin care se desfă-
participare motrică. în corzile vocale, în şoară, se planifică vorbirea şi scrierea;
întregul aparat fonator există
251
L
• vorbirea indirectă, ca modalitate relativ cepţionarea şi înţelegerea acestor struc-
desfăşurată de limbajul intern. turi, combinaţii de semne. Ambele pro-
L. S. Vîgotschi consideră că limbajul cese sunt active, dar mai complexă şi ai
intern este precumpănitor semantic, pre- dificilă este scrierea.
scurtările şi comprimările cuvintelor şi
propoziţiilor însoţindu-se de actualizarea Limbă = sistem hipercomplex de
semnificaţiilor şi sensurilor. comunicare socială, îndeplinind funcţii
esenţiale în elaborarea şi conservarea
Limbajul scris = impune o cizelare culturii. Acest sistem dispune de mai
atentă a frazei, oferindu-ne posibilitatea multe componente: lexic, sintactică şi
de a reveni asupra textului de câte ori este semantică, fonetică. Acest instrument
nevoie, pentru a găsi formula cea mai de comunicare consemnează diferit ex-
concisă, cea mai elegantă şi clară. perienţa umană a fiecărei comunităţi.
Acestea sunt cerinţe necesare şi posibile, Comunicarea lingvistică este o consti-
căci imperfecţiunile exprimării în scris nu tuantă a vieţii sociale, a existenţei omu-
sunt scuzabile. Scrisul devine un excelent lui ca fiinţă psihică. Stabilirea oricăror
exerciţiu şi pentru exprimarea orală, relaţii se realizează prin intermediul
permiţând corijarea şi perfecţionarea limbii, într-un proces de utilizare activă
vorbirii. în scris dispunem de un număr a acesteia (limbajul). Apariţia limbii
redus de semne şi, de aceea, cel ce scrie marchează trecerea de la semnalul
trebuie să înlocuiască ansamblul concret (obiectul semnal) la simbol, ca
mijloacelor intonaţiv - mimice ale substitut al unei categorii de obiecte, şi
limbajului oral cu mijloace mult mai la semn, ca element care exprimă ceva
rafinate, mai subtile, mai greu de mânuit, diferit de sine însuşi. Conform teoriei
care ţin de structura frazei. Limbajul scris lui F. de Saussure, semnul uneşte un
este o formă monologată mult mai concept (semnificatul) şi o imagine
pretenţioasă în elaborarea frazelor, acustică (semnificantul). Realizarea şi
nedispunând de un context situaţional şi valorificarea limbii sub raportul conţi-
nici de susţinerea unui partener. Limbajul nutului, presupune limbajul ca sistem
scris dispune de posibilitatea de a reveni
derivat, care aparţine persoanelor sau
pentru completări şi corecturi, nu-şi
grupurilor umane ce utilizează efectiv
permite discontinuităţi şi nici erori
limba. Limbajul este procesul în care se
gramaticale. Elementele prozodice speci-
obiectivează, se desfăşoară şi se valo-
fice limbajului oral sunt în parte suplinite
rifică structura şi regulile limbii.
de semne ortografice. în acest mod de
comunicare sunt necesare eforturi deose-
Limbic = sistem (bandă, margine);
bite de construire a textului şi de dispu-
ansamblu de structuri telencefalice, lo-
nere a semnelor ortografice, căci cele mai
calizate pe partea internă a emisfere-lor
neînsemnate omisiuni sau erori orto-
cerebrale, în jurul hilului. Prezintă co-
grafice pot dilua sau schimba sensul
nexiuni bilaterale cu nucleii subcorti-
frazei. Limbajul scris are două laturi
cali, cu hipotalmusul, nucleii talamici
principale: - scrierea, care constă în ela-
anteriori.
borarea mentală şi executarea semnalelor
grafice (grafemele) corespunzătoare Este zona de integrare a aferente-
fonemelor; - citirea (lectura), adică re- lor olfactive şi are rol deosebit în viaţa
psihică. Prin conexiune cu hipotalamu-
252
s ra
u re
l a
s e
e x
p
r er
e ie
a nţ
l e-
i lo
z r
e d
a e
z vi
ă aţ
ă
i în
n fu
t n
e cţ
g ie
d rt
e a
m
e e
v nt
e el
n or
i v
m e
e g
n et
t at
e iv
l e
e în
ca
ş dr
i ul
c st
i ăr
r il
c or
u af
m ec
s ti
t v-
a e
n m
ţ oţ
e io
l n
e al
e
t al
r a
ă p
i a-
t ra
e tu
. lu
E i
s al
t i
e m
e
s nt
u ar
b şi
s hi
t dr
r ic
a .
t St
u ru
l ct
a ur
n il
a e
t si
o s-
m te
i m
c ul
ui
a li
l m
c bi
o c
m şi
p c
o o
n el
e pr
x o
i d
u u
n câ
i n
l d
e m
a
a ni
c fe
e st
s ăr
t i
o so
r m
a at
ic
r e
e şi
p v
r e
e g
z et
i at
n iv
t e
ă di
fe
c re
e nţ
n ia
t te
r ,
i în
i fu
m n
o cţ
t ie
i d
v e
a z
ţ o
i n
e a
i e
, x
s ci
t ta
i tă
m .
u D
l ec
ă i,
r în
i pr
l o
e ce
su
l l
a d
e
a c
c or
e el
s ar
t e
n di
i nt
v re
i ct
n iv
f ă
o şi
r in
m fl
a u
ţ e
i nţ
i a
l m
e ot
iv
p aţ
r io
i n
m al
i ă.
t E
e st
e
ş i
i m
e pl
x ic
p at
e în
r c
i o
e m
n p
ţ o
a r-
ta
a m
n e
t nt
e ul
r a
i gr
o es
a iv
r şi
ă c
, o
s nt
. ri
l b
. ui
c e
o la
n fo
f r
e m
r a-
ă re
a
c se
o nt
l i
o m
r e
a nt
t ul
u ui
r d
a e
id
a e
f nt
e it
a le
t ce
e lo
r
p m
e ot
r or
s ii
o m
n ai
a si
l m
ă pl
. e,
L câ
a t
şi
a m
c e
e nţ
s in
t er
n ea
i at
v e
e nţ
l ie
s i.
e C
a
r m
e e
a di
l at
i or
z i
e c
a hi
z m
ă ic
i
c i
o m
n pl
t ic
r aţ
o i
l în
u ac
l ti
f vi
u ta
n te
c a
ţ s.l
i .,
i su
l nt
o d
r o
s p
e a
x m
u in
a in
l a
e şi
n
ş or
i a
a dr
e e.
n
a Limfatic = în clasificarea lui Hipocrate
l - bazată pe predominarea uneia dintre
i urmările considerate esenţiale în orga-
n nism - se atribuie acestui tip de persona-
a litate predominanţa limfei, iar ca mani-
, festări comportamentale relativ constan-
l te, sunt: lentoare, moliciunea, rezonanţă
a afectivă scăzută, dificultăţi
semnificative de adaptare la situaţii noi,
a apatie, sensibilitate redusă, lipsă de
c entuziasm, de umor, incapacitatea de a
e se bucura.
s
t Limfă = lichid alburiu sau gălbui care
n conţine globule albe şi circulă prin
i vasele şi ganglionii limfatici, precum şi
v prin spaţiile intercelulare ale
e organismului vertebratelor.
l
f Limfocită = leucocitâ (globulă albă),
i
care are un nucleu foarte mare. Creş-
i
n
d
l
o
c
a
l
i
z
a
t
e
c
ă
i
d
o
p
a
m
i
-
n
e
r
g
i
c
e
ş
i
n
o
r
a
d
r
e
n
e
r
g
i
c
terea lor anormală ca număr dă limfo- Limoterapie = termenul defineşte
citoza. (după Aurelia Sîrbu) scăderea ponderală
sub control medical, prin instituirea
Liminal = atribut referitor la valoare sau unui regim restrictiv în alimentaţie,
mărimea minimă a unui stimul care poate apropiat de un regim de foame. Limo-
determina un răspuns din partea terapia este indicată mai ales în stările
subiectului. Valoarea respectivă se referă de obezitate organică sau în cea indusă
la intensitatea stimulului, dar poate medicamentos, prin efectele secundare
reprezenta şi alte calităţi ale stimulului. ale unor produse administrate. Aplica-
rea acestei terapii trebuie realizată sub o
Liminar = ceea ce studiază la o limită strictă supraveghere medicală.
sau la un prag senzorial.
Lingual = elemente şi sunete ce aparţin
Limită funcţională = valoare minimă participării limbii.
sau maximă care marchează intrarea sau
ieşirea din funcţie a unui mecanism Lingvist = specialist în lingvistică.
psihofiziologic corespunzător unei acti-
vităţi psihice. Limitele funcţionale sunt Lingvistică = ştiinţa care studiază lim-
caracteristice pragurilor senzoriale. ba şi legile ei de dezvoltare. Lingvistica
Vorbirea, gândirea, emoţiile, memoria, generală studiază faptele de limbă din
atenţia se desfăşoară în anumite limite perspectiva faptelor comune ale mai
funcţionale. multor limbi (înrudite şi neînrudite).
253
A tr
c e
e li
a m
s b
t ă
a şi
g
s â
t n
u di
d re
i (
a p
z si
ă h
o
o li
r n
i g
g vi
i st
n ic
e ă)
a ,
di
l nt
i re
m li
b m
i b
i ă
, şi
s
l o
e ci
g et
ă at
- e,
t c
u ar
r a
a ct
er
d ul
i si
n st
e b
m a
a li
t te
i ra
c ră
şi
a st
l il
u
l ri
i le
m ei
b f
i u
i n
, cţ
io
r n
a al
m e,
i m
f et
i o
c d
a el
- e
ţ d
i e
i c
l er
e c
et
s ar
o e
c în
i li
a n
l g
e vi
st
ş ic
i ă,
tr
t ă
e s
r ăt
i u
t r
o i-
r le
i c
a el
l e
e m
ai
a g
l e
e n
er
l al
i e
m al
b e
i f
i o
, n
et
l ic
i ii
m ,
l mai cunoscut psiholog român pe plan
e internaţional pentru contribuţii origina-
x le în domeniul psiholingvisticii.
i
c Lipotimie = pierderea bruscă a cunoş-
u tinţei însoţită de abolirea funcţiilor mo-
- torii, doar cu menţinerea funcţiilor cir-
l culatorii şi respiratorii.
u
i Literal = cuvânt cu cuvânt, aşa cum
este în text.
ş
i Literar = referitor la literatură, de
literatură, care corespunde normelor
g literaturii.
r
a Literat = om de litere, specialist în
m literatură; scriitor.
a
t Literatură = • creaţie artistică în care
i se redau idei, sentimente, imagini din
c realitate, cu ajutorul limbii; • totalitatea
i operelor literare ale unei epoci, ale unei
i
ţări; • tot ceea ce s-a scris referitor la o
.
problemă; • sens figurat - înţelesul strict
In ceea ce priveşte limba română,
formal al unui text.
derivată din latina vulgară, este una din-
tre cele mai utile limbi în comparaţie cu
Little (boală) = sin. paralizie cerebrală;
celelalte limbi de provenienţă latină
scleroză atrofică lobară; diplegie
(consemnează psiholog Ursula Şchiopu);
congenitală, caracterizată clinic prin ri-
deşi în lexicul limbii române au fost
giditate generalizată sau de tip paraple-
încorporate numeroase cuvinte de origine
gic. Afecţiunea a fost descrisă în 1862
slavă, greacă, maghiară, germană,
de englezul William John Little. Boala
franceză, engleză, rusă, etc, fondul prin-
este considerată expresia unor leziuni
cipal de cuvinte are o mare puritate latină
encefalice variate, localizate predomi-
şi unele reziduri ilirice, tracice, dacice, în
nant în lobii paracentrali sau în regiuni-
structura principală a limbii române se
le motorii, produse de traumatisme
încorporează o nouă flexionare şi multe
obstreticale sau toxiinfecţii intracranie-
neologisme sub influenţa revoluţiei
ne. Simptomatologia clinică se caracte-
tehnico-ştiinţifice şi a celei medicale,
rizează prin contractura membrelor
politico-ideologice, etc, fapt ce i-a creat o
(predominant a celor inferioare) - para-
nouă structură. învăţarea limbilor străine
plegie spastică. în formele severe se
a devenit o necesitate impusă de revoluţia
observă încă de la naştere hipotonie,
tehnico-ştiinţifică şi economică, prin
hiper-flexivitate osteotendinoasă, întâr-
comerţul mondial, dar şi de creştere a
zierea în dezvoltarea psihomotorie,
gradului de cultură. în aceste condiţii s-au
dezvoltat metodele de învăţare a limbii
străine: audio-vizuale, e-mail, evitând
cerinţa acută de traducere simultană a
cărţilor ce apar. Psiholingvistul Tatiana
Slama Cazacu, fondatorul şi preşedintele
Grupului român de lingvistică aplicată
(G.R.L.A.), desfăşoară o amplă activitate
de cercetare ştiinţifică şi a creat un
puternic grup de psiholingvişti tineri.
Recent, a avut loc la Constanţa -Eforie
Nord (29 mai - 1 iunie 2003) a 10 a
conferinţa GRLA (International
Conference GRLA / R. WCAL) cu oca-
zia a 30a aniversare a GRLA - organizată
şi condusă de T. Slama Cazacu, cel
254
s oa
e rf
m ec
n ii
u "
l în
„ or
f to
s 6
t an
a i
t (î
i n
s fo
m r
, m
d el
a e
t uş
o oa
r re
i ,
t „
ă m
er
s su
p l
a de
s ra
m ţă
u "
l şi
u pe
i vâ
a rf
d ul
u de
c ge
t te
o lo
r r
i (d
l ig
o iti
r gr
. ad
D ).
e C
z a
v si
o m
l pt
t o
a m
r e
e as
a o-
ci
m at
e e:
r st
s ra
u bi
l s
u m
i ,
a at
b ro
i fii
a o
pt
c ic
ă e,
t ni
r st
e ag
m
4 us
- şi
t lsi
u ve
l .
b D
u ia
r g
ă n
r os
i ti
d cu
e l
di
l fe
i re
m nţ
b ia
a l
j se
( p
d u
i ne
z fa
a ţă
r de
t en
r ce
i fa
e lit
, e
b in
r tr
a a
d şi
i p
l os
a t-
- na
l ta
i le
e ti
) m
, p
t ur
u ii;
l di
b pl
u eg
r ia
ă sp
r as
i ti
t că
r ex
o tr
f ap
i ir
c a
e m
, id
a al
c ă,
c b
e ol
s i
e de
ge
c ne
o ra
n ti
v ve
u al
e he
le
f de
a p
m ol
i io
l m
i el
e it
i ă,
( et
m c.
i )
e Tr
l a-
i ta
t m
a en
tu
l l
u co
e ns
t tă
i în
c ki
ă ne
, to
c te
o ra
m pi
p e,
e in
s te
i r-
e ve
nţ
m ii
e or
d to
u pe
l di
a ce
r ,
ă re
, ed
m uc
o ar
r e
b m
ot
P or
o ie
t .
c
u Lizibilitate = calitatea de a fi uşor de
citit a unui text scris. în cazul unor afec-
e ţiuni neurologice grave, apar sindroame
f dislexo-disgrafice, care afectează coor-
e donarea logico-motorie, producându-se
c o perturbare semnificativă în schemele
t de asimilare a limbajului citit-scris, cât
t şi la nivelul deprinderilor senzorio-
a motorii automatizate. Se produc
r modificări ale capacităţii de exprimare
d verbală şi scrisă a subiectului, încât
i textul scris îşi pierde (progresiv sau
v brusc) calitatea grafeme-lor. Activitatea
, de lexic (citire) bazată pe corespondenţa
s dintre modelul acustic şi modelul grafic
e al cuvântului devine dificilă, eronată în
c
ceea ce priveşte perceperea grafică şi patru lobi principali: frontal, parietal,
înţelegerea semantică, ca urmare a temporal şi occipital, la care se mai
modificării formei, ritmului, intensităţii, adaugă (după Broca) şi lobul limbic în
direcţiei şi distribuţiei grafe-melor, partea interioară, la joncţiunea emis-
nefolosirii elementelor prozodice. ferelor, şi acela al hipocampusului şi
Deficienţele lizibilităţii sunt frecvente la girus unicinatus. (Vezi Anexa A - Fig.
persoanele cu afecţiuni psihice grave, 11)
cronice, care necesită tratament psihotrop
şi psihoterapie logopedică. Lob frontal (Sindroame cerebrale) =
sindrom de zonă motorie, determinat de
Lob cerebral = unitate rezultată din leziuni ale ariilor corticale: 4, 6, 8, 44,
împărţirea morfologică a emisferelor 45, 46, 47. Clinic se întâlnesc:
cerebrale ale omului. Sunt cunoscuţi hemiplegie corticală secundară lezării
ariilor 4 şi 6, crize epileptice de tip
jaksonian (convulsii localizate la faţă
sau la nivelul unui membru) care uneori
se generalizează; • sindrom pre-frontal,
determinat de leziuni ale ariilor corticale
9, 10, 11, 12, 31, 32, 33, 24. Clinic, se
caracterizează prin predominarea
tulburărilor psihice (80% din tumorile
cu localizare frontală pot provoca
tulburări psihice). • Apatia şi abulia sunt
simptomele dominante şi caracteristice
(stare de pasivitate, lipsa dorinţelor, a
mobilurilor spre acţiune, indiferenţă faţă
de problematica vieţii cotidiene,
tulburare gravă a voinţei, persoană
inertă).
Tulburări de activitate reunite în
sindromul mariatic (euforie, puerilism,
excitaţie psihomotorie cu tematică
obscenă, tulburări mnezice etc. Tulbu-
răilor psihice li se adaugă agrafia şi
anartria, apraxia mersului, ale apucării,
agăţării. Tulburările bulbului frontal pot
fi de natură tumorală, traumatică,
inflamator - vasculară.
m
e
d
i
c
a
l
ă
ş
într-o perspectivă actuală cu pri- psihice.
vire la integrare, incluziune, ideea de Tulburările de limbaj, necorecta-
recuperare, instrucţie şi educaţie în scopul te la timp, au tendinţa să se consolideze
de a valorifica maximal potenţialul psiho- şi să se agraveze. Activitatea logopedi-
fizic al handicapaţilor, se impune cu că s-a dezvoltat intens, atât pe linia
stringenţă necesitatea unei noi concepţii activităţii recuperatorii, cât şi prin pu-
metodologice. Realitatea demonstrează că blicaţii şi lucrări interesante ale autori-
atât la copiii normali, cât şi la cei cu lor: Constantin Păunescu, Nicolae Ton-
diverse handicapuri senzoriale, tulburările cescu, Constantin Calavrezo, Emil Ver-
de limbaj, survenite din diverse cauze, za, Emilia Boşcaiu, Margareta Tomes-
împiedică înţelegerea, recepţionarea şi cu, Veronica Bâlbâe, Emilia Jurcâu, Ion
transmiterea mesajului verbal. Străchinaru, Iolanda Mititiuc, Adela
Comunicarea prin limbaj este singura Voicu, Măria Călugăraşu, Iulia
cale de integrare şcolară şi socială a Gerendy, Rodica Hagiu, etc.
copilului. Din acest punct de vedere, Printre tulburările de limbaj care
activitatea logopedică este centrată în abundă la vârsta preşcolară şi şcolară
special asupra copiilor, nu numai datorită sunt: dislalia, alalia (afazia congenitală)
frecvenţei mai mari a tulburărilor şi balbismul şi logonevroza, tulburările de
nedezvoltării la timp a limbajului, dar şi scris-citit (dislexii-disgrafii), rinolaliile,
pentru faptul că la aceştia vorbirea este în tahilaliile şi bradilaliile. La acestea se
continuă structurare şi dezvoltare, şi adaugă dizartriile, afaziile, autismul, ca
pentru că în raport de funcţionalitatea ei dezorganizări de limbaj provocate ade-
evoluează şi celelalte laturi ale activităţii
sea de leziuni ale S.N.C. şi tehnica cs restaurare şi stabilizare a
periferic, care asigură funcţionalitatea limbajulii, cât şi a tulburărilor psihice
elementelor fonoarticulatorii, cât şi asociate. /(Vezi Anexa A - Fig. 22 şi
vorbirea şi limbajul în concordanţă cu 23). /
celelalte procese psihice. Nevrozele
create pe fondul tulburărilor de limbaj şi Logophgie = (sin. alalie - afazie con-
vorbire sunt tratate medical-farmaceutic genitală»; întârziere, tulburare a limba-
concomitent cu tratamentul logopedic. jului vcrbit, caracterizată prin imposi-
Având în vedere că pentru orice logopat bilitatea exprimării, pronunţării (chiar la
comunicarea şi cuprinderea gândirii în 5-6 ani) silabelor şi cuvintelor, corelate
tipare verbale constituie o sursă de cu/scăderea capacităţii de înţelegere a
tensiune, teamă, sub-tensionarea limbajului scris şi vorbit, asociată cu
motivaţională determină o adevărată tulburări primare sau secundare ale
invaliditate psihică, în funcţie de capacităţii intelectuale (abstractizare,
structura individualităţii lui. încordarea comparare, generalizare, labilitate a
nervoasă care precede vorbirea produce o atenţiei, inerţie afectiv-conativă, amne-
focalizare în regiunile de proiecţie zie). Acest complex simptomatic cu
corticală a stereotipului verbo-motor şi etiopatogenie neuromotorie este cunos-
tulbură sinteza funcţională necesară cut şi sub numele de audimutitate, afa-
actului vorbirii. Se are în vedere că se zie congenitală, afazie amnestică, mu-
tulbură atât procesul de emitere, cât şi cel ţenie ideopatică. A fost studiată de M.
de recepţie. Terapia psihică de aco- Seeman, C. Launay, S. Borel - Maiso-
modare şi colaborare a subiectului aduce nny, E. Verza, C. Păunescu şi N. Ton-
liniştirea şi voinţa de a învinge greutăţile cescu, etc.
de pronunţare, căci altfel conflictul psihic
creează dezorganizarea în procesul de Lbgoree = tulburare (sindrom) a expre-
gândire-vorbire-înţelegere. Orice blocaj siei verbale, în sensul hiperactivităţii,
de cuvânt devine centru de iradiere a constând într-o creştere exagerata, ne-
confuziei în tot contextul dialogului. controlată a ritmului şi debitului verbal.
Tulburările intelectuale se asociază Iţoate fi tematică (axată pe o temă prin-
cu cele de limbaj, iar tulburările de cipală), dezordonată sau disperată. Se
recepţie sau de emisie duc la alterarea produce asociat cu o excitaţie psihomo-
laturii intelectuale a limbajului, cu răsu- torie, agitaţie, excitabilitate patologică,
net asupra afectivităţii şi comportamen- în accesul maniacal devine incoercibi-
tului logopatului. Atât sindromul disma- lă, hipermimie, euforie sau exces de
turativ, cât şi sindroamele extrinseci şi furie. în general discursul devine inco-
intrinseci limbajului şi vorbirii comportă erent datorită „salatei de cuvinte". Se
dificultăţi prin absenţa sau diminuarea remarcă elemente preferative, uneori o
capacităţii de a se afla în contact cu tematică deliberantâ (schizofrenie, stări
mediul înconjurător, ceea ce constituie o confuzo-onirice, demenţe, alcoolisme).
profundă suferinţă a acestor cazuri. într-o formă ameliorată se manifestă şi
Fiind deteriorată funcţia de simbo-
la normali, aflaţi într-o stare de
lizare, care să le permită relaţia semnifi-
surescitare provocată de evenimente
cat-semnificant, se impune intervenţia
stresante.
logopedului, care are menirea să aplice
conştient şi diferenţiat, de la caz la caz,
261
L p
o ri
g n
o
t ci
e pi
r i
a u
p m
i a
e ni
st
= e
şi
ş st
c ă
o la
a b
l a
a z
a
p m
s aj
i o
h ri
o tă
t ţi
e i
l tu
r lb
a u
p ră
e ri
u lo
t r
i p
c si
ă hi
, c
f e.
o P
n ri
d n
a în
t s
ă ă
şi
d n
e at
u
V ra
. e
E xi
. st
F e
r nţ
a ei
n s
k al
; e,
a o
r m
e ul
s
l e
a af
lă
B în
a tr
z io
ă c
o id
n e
t at
i ia
a
n ct
u iv
ă i
ta
l te
u pl
p in
t ă
ă d
e
s re
p s
i p
r o
i n
t s
u a
a bi
l li
ă tă
ţi
p .
e îi
n j
t c
r a
u d
r
a ul
u
c n
o ei
n re
f la
e ţi
r i
i te
v ra
i p
e e
ut
ţ ic
i e,
i b
s a
a z
l at
e ă
p
u d
n în
ţe
s l
e e
n
s g
er
c e
o şi
n în
c cr
r e
e d
t er
ş e
i re
c i
i m
p e
r nt
o el
c e
ă s
, al
s e
u fa
n ţă
t d
e e
x si
p n
l e
o şi
r fa
a ţă
d
t e
e c
ei
s di
i n
s ju
t r
e (f
m a
u m
l il
d ie
e ,
c
v ol
a e
l gi
o ,
r st
i ră
a in
l i)
e ,
fe
p lu
a l
c în
i c
e ar
n e
t s
u u
l nt
u p
i er
, c
a e
t p
i ut
t e
u şi
d tr
i ăi
n te
e a
a c
, e
s st
e e
n s
t e
n li
t m
i b
m aj
e .
n
t 1
e Terapeutul ajunge la înţelegerea
, realităţii în care se desfăşoară existenţa
c logopatului, cum este înţeles, ajutat, sti-
â mulat de cei din jur, sau dimpotrivă,
t abrutizat, stigmatizat, ironizat şi izqlat.
ş în procesul terapeutic, responsabilitatea
i este în mai mare măsură a specialistului,
m care, ajutat de logopat, trebuie să
o găsească soluţii de angajare voită,
d conştientă, pe făgaşul exerciţiilor
u organizate şi continui, prin metode
l acţional-participative şi amuzante, care
d să-1 ajute în debarasarea de stres,
r anxietate şi negativism. Acţiunea de
a îmbinare a unui comportament
m paradoxal, de stimulare şi dezvoltare a
a limbajului îmbracă forme diverse de
t activitate şi se realizează cu o multitudi-
i ne de mijloace tehnice şi verbale.
c Toate se întrepătrund în procesul
de comunicare interpersonală, la care lo-
î gopatul (copil-adult) participă în măsura
n posibilităţilor curente. Programul de
dezvoltare şi organizare va trebui să
c sconteze limbajul sub toate aspectele, ca
a un sistem integrat al gândirii şi
r comunicării. Denumirea de obiecte,
e acţiuni, clasificări de obiecte, fiinţe
(păsări, animale, oameni, plante) după
î anumite criterii va
ş
i
t
r
ă
i
e
ş
t
e
s
u
f
e
r
i
n
ţ
a
t
u
l
b
u
r
ă
r
i
i
d
e
asigura permanenţa dezvoltării verbale, Lombrosian = tip caracterizat de
nivelul de înţelegere al copilului, cât şi Lombraso, printr-o tendinţă înnăscută
adaptarea cuvintelor şi propoziţiilor la spre crimă, determinată de degeneres-
noţiunile corespunzătoare. Terapia centă. Acest tip prezintă semne caracte-
acţională, prin ludoterapie şi muzi- ristice, care îl distinge de ceilalţi oa-
coterapie (meloterapie), desen, jocuri de meni, cât şi de alţi infractori. Lombro-
construcţii etc. Va intensifica motivaţia sianul are o înfăţişare monstruoasă,
pentru comunicare, tonusul şi di- primitivă, anormală.
versitatea relaţiilor afective.
Terapia specifică diverselor enti- Lombroso (1836-1909) = medic şi cri-
tăţi patologice trebuie strict corelată cu: • minolog italian, îşi susţine teza „Creti-
tipul afecţiunii, strâns dependent de nismul în Lombardia" - 1963, după care
factorul individual; • cu prevederile deschide un curs de clinică a bolilor
combaterii şi ameliorării unor deficienţe mintale. Numele său rămâne legat de
somatice sau psihice; • cu diagnosticul cel al antropologiei criminalistice.
diferenţial. Formele terapiei sunt diverse,
în funcţie de specificul patologiei, de Longitudinal = strategie a psihologiei
personalitatea logopatului, de calitatea evolutive constând în urmărirea conti-
parteneriatului cu familia, şcoala şi alţi nuă, la aceeaşi subiecţi, a fenomenelor
factori sociali. de dezvoltare psihică şi comportamen-
tală, pe o perioadă îndelungată ce depă-
şeşte mai multe nivele de vârstă.
262
Lovitură de glotă = începerea producerii revenirea la jocuri ale unui stadiu deja
sunetului muzical se numeşte „atacul" depăşit este semnalul, fie al unei întâr-
sunetului şi el rezultă din coordonarea zieri afective şi intelectuale, fie ale unei
mişcărilor respiratorii cu cele ale regresii afective şi comportamentale.
laringelui. După felul mişcărilor coardele
vocale şi presiunea subglotică realizată se Ludoterapie = psihoterapia prin joc se
descriu trei feluri de atacuri ale sunetului: bazează prin funcţiile de exerciţiu men-
• atacul ferm dar suplu, care manifestă tal şi intelectual, de integrare a realului,
începerea vibraţiei coardelor vocale la o de asimilare psihică a evenimentelor, de
presiune subglotică perfect dozată; este socializare, de descărcare. Jocul este
cel mai utilizat în cânt; • atacul puternic utilizat în terapia diverselor tulburări
sau „lovitura de glotă", în care presiunea psihice. Ludoterapia se referă în primul
subglotică, mult crescută, precede rând la o tehnică psihoterapeutică apli-
închiderea glotei, care se face prin cată copiilor. Ceea ce reprezintă discur-
alipirea puternică a coardelor vocale; se sul adultului în psihoterapia acestuia,
foloseşte în sunetele stocate şi în anumite este echivalent cu jocul spontan, sim-
momente impuse de necesităţi de bolic, fără reguli în ludoterapie.
interpretare; • atacul aspirat, în care Ludoterapia la copilul cu tulbu-
coardele vocale nu se alipesc, iar glota rări psihice la o vârstă precoce, permite
rămâne parţial deschisă; se foloseşte în cunoaşterea obiectelor, care sunt supor-
emisia unor sunete de durată mai mare. tul proiecţiilor în care se exteriorizează
(Vezi lucrarea patologia vocală" - Şt. primele mecanisme defensive: - identi-
Gârbea, Marcela Pitiş). ficare; - frustrare; - identificare proiec-
tivă; - identificare cu agresorul (M.
Ludic = atribut care desemnează carac- Klain). Deci, în afara efectelor de ca-
terul unor activităţi (limbaj, mimică, tharsis, de exerciţiu, de creştere a re-
comportament) de a nu avea o orientare zistenţei la frustrare, jocul este supus
practică, de a fi efectuate de plăcere, unor descifrări simbolice şi presupune
pentru divertisment; activităţile de acest unele reacţii comportamentale ale copi-
fel sunt spontane, capricioase, supuse lului, şi ajută la reducerea conflictelor
fanteziei. Prin joc, copilul îşi exprimă şi intrapsihice ce stau la baza tulburărilor
trăieşte gândurile, sentimentele, dorinţele, psihice ale acestuia. Relaţia cu adultul
jocul fiind, după K. Gross, un exerciţiu terapeut în cadrul ludoterapiei are efecte
preparator al funcţiilor mentale. Acti- benefice asupra psihicului micului
vitatea ludică se disciplinează şi canali- pacient.
zează în scopuri pragmatice, pe reguli Aceste activităţi apar ca un adju-
oarecum precise. Sunt clasificate astfel: vant terapeutic vizând modificarea
jocuri exerciţiu, jocuri simbolice şi jocuri temporară a stării afective a subiectului,
cu reguli. După anumiţi autori este stimularea socializării, cât şi un
necesar să se facă distincţia între ludic şi exerciţiu premergător ergoterapiei. Uti-
ludism, acesta din urmă constând în lizarea jocurilor se face în funcţie de
acţiuni solitare gratuite, cum ar fi desci- vârstă, sex, disponibilităţi restante, pre-
frarea rebutului pentru alungarea plicti- ferinţe. Această modalitate de recreere
sului. Persistenţa unui anumit tip de joc porneşte de la principiul enunţat de
peste vârsta la care este normal admis, Bremond, anume că „este mai bine să
263
faci cel mai inutil lucru din lume, decât
să stai un sfert de oră fără să faci nimic."
Macropsie =
M iluzie vizuală ce
constă în
Macro = element impresia că unele
de compunere, dimensiuni sunt
prin care se mai mari ca în
introduce realitate; se
semnificaţia de deosebeşte de mi-
mărime, cropsie, ce indică
dimensiune mare. efectul invers.
Macrocefalie = Macrostereogno
anomalie constând zie = agnozie
din mărirea vizuală ce constă
dimensiunilor într-o percepere
craniului. Este de- supraestimati-vă a
numită şi tuturor
hidrocefalie, dimensiunilor
aspectul caracte- obiectelor, astfel
ristic constând în încât acestea nu-
dehiscenţa şi pierd structura,
ţesuturilor osoase cum se întâmplă
şi bombarea în macropsii.
frontanelelor
rămase neînchise. Magie infantilă
= ansamblu de
comportamente ce Magnetism
aparţin etapei animal = teorie
prelogice, ego- ce consideră
centrice a existenţa unui
dezvoltării fluid magnetic
individuale, carac- universal datorat
terizată prin corpurilor cereşti;
raţionament şi acest fluid poate
sociabilitate trece de la un
sincretică, aspecte individ la altul
halucinatorii, prin intermediul
comportament unei atingeri şi că
inadaptabil aceasta ar avea un
(pseudoadaptativ) efect curativ.
asemănător Teoria este lipsită
superstiţiilor de bază
individuale ale ştiinţifică. A fost
implicată în
adultului (care şi
hipnoză,
derivă de aici).
somnambulism
Originea acestor
sau alte forme de
magii (Piaget) ar
psihoterapie.
consta în
sentimentul Maieutică =
subiectului că el metodă (Platon -
poate comanda Socrate) constând
obiectelor sau din întrebări
fenomenelor meşteşugite şi
fizice, obiective. procedee
meşteşugite de
admonestaţie şi
dialog pentru
extragerea unor
idei, concepţii din
mintea
interlocutorului,
de care el nu era
conştient că le
are. Prin această
modalitate a
euristicii se poate
extinde
cunoaşterea de
sine a subiectului.
Majorat = vârstă
la care un subiect
îşi poate exercita
drepturile civile
şi în acelaşi timp
este răspunzător
pentru propriile
fapte şi
comportamente.
Ea reprezintă o
garanţie a
maturităţii fără a
pierde din vedere
posibilitatea
lipsei de
coincidenţă între
vârsta biologică
şi cea mintală.
Maladie
congenitală =
boală pusă în
evidenţă la
naştere sau
imediat după
aceasta, transmisă amploarea ei,
fătului fie ereditar, duce în cele mai
fie ca boală multe cazuri la
maternă modificarea
contractată în tim- patologică a
pul sarcinii sau personalităţii.
anterior.
Malignitate =
Mal-comiţial = gravitate, cu
criza epileptică potenţial
majoră. terminal, atribuită
unui proces
Malformaţie = patologic
anomalie tumoral.
congenitală, care Termenul poate fi
indiferent de folosit
2
6
5
şi în Manager
sensul unei =
predispoziţii
sindrom potenţiale
descris
spre de psihiatri
rău ceşi
transformarea
apare acesteia
la
în acţipersoanele de sex
comitemasculin
„răul", în mod cu
intenţionat
funcţiisau delirant.
Malignitatea
administrative ca- şi
racterială
de conducere,
este o
noţiune
întrepsihologică
30-60 deşi
sociologică,
ani. Constă care în
caracterizează
astenie, tulburări
anumite
evoluţii
hipnice psiho-
şi
dinamice
sexuale,
specifice
cât „neşi
vrozeicomplicaţii
de caracter"de tip
ale
unor psihosomatic,
subiecţi cu
complexe
interesând apa- de
inferioritate,
ratul frustraţi
afec cardiovascular
absenţei
(hipertensiune
sau deficienţei
cuplului
arterială,
parental.
cardiopatie
Management = ischemică).
termen care
semnifică metodă Mână = un prim
de gestiune element de luat în
raţională a consideraţie în
întreprinderii, psihofiziologia
vizând mâinii este
dezvoltarea şi pielea, deoarece
coordonarea mâna este prin
optimă a factorilor excelenţă un
uman, tehnic şi organ tactil.
economic, în Fiziologia
condiţiile pipăitului este
informării complexă, cu
complete şi variaţii individua-
prompte şi a le; pipăitul este
adaptării de un simţ foarte
decizii care să educabil. Se
slujească maximal adaugă
obiectivele propu- sensibilitatea la
se. Implică căldură şi durere,
după unii şi
psihologia socială,
sensibilitatea la
industrială,
lumină. Din
organizaţională -
punct de vedere
formarea cadrelor,
psiho-social, m. a
selecţia
fost considerată
profesională. „organul
contactelor
noastre concrete (la 3/4 dintre
cu viaţa reală". Cu oameni), se
privire la recunoaşte un
asimetria anumit prestigiu
funcţională al mâinii drepte.
dreapta / stânga, şi Are o uriaşă
a superiorităţii semnificaţie
mâinii drepte simbolică şi
numeroase
expresii
metaforice se
referă la cuvântul
„mână". Şi gestul
manual are
numeroase
semnificaţii. In
mână există
constant o
tendinţă
impulsivă de a
executa mişcări;
m. exprimă şi
ceea ce se
întâmplă în viaţa
interioară.
Grafologia este o
demonstrare
experimentală a
psihologiei
revelatoare a
mâinii. în fizio-
logia
patologicului,
amintim
paraliziile
isterice, ca şi
crampa
scriitorului, a pia-
nistului sau a
funcţionarilor de
telegraf, în
psihofiziolgia
mâinii, m. este
interesantă şi ca
organ al
„mângâierii" şi
poate constitui un
capitol al psiho-
terapiei. T.
Arghezi şi M.
Beniuc au dedicat
frumoase versuri
mâinii. Am-
rentele digitale
sunt folosite în
scopuri
administrativ-
poliţieneşti,
criminalistice şi
ştiinţifice.
Maniaco-
depresiv =
sindrom; Kraepe-
lin îl descrie şi
face o sinteză
asupra
conceptului
maniacului şi a
melancoliei de (în gr. maniaco =
involuţie, ca fiind nebunie); variantă
o afecţiune men- de nosofobie,
tală caracterizată constând în teamă
prin alterarea patologică,
ritmică a unor exagerată şi
accese de nejustificată faţă
supraexcitaţie de o boală
maniacală, cu mintală. Apare în
depresiuni sindromul
profunde şi obsesivo-fabic
nejustificate (phobes -frică).
psihic. Apare Face parte din
clinic, de aceea psihozele depre-
este sinonim cu sive în
ciclopenie sau decompensare, de
psihoză circulară. coloratură
psihastenică, în
Maniaco-fobie = nevroza obsesivo-
fobică.
2
6
6
Manie manifestat prin
nebunie); termen
atitudini ciudate,cu
sensuri multiple;prinîn
artificiale,
limbajul colocvial este
şa-blonism
folosit pentru a defini o
comportamental.
pasiune de subiectul
Adesea, nestăvilit,
uneorieste ciudatăafectat,
(ex.
subiectul
absurd colecţionează
(ţopăie
obiecte
într-unlipsitepicior,de
valoare economică sau
mănâncă cu
estetică); uneori se
scobitoarea,
folo vorbeşte cu o
acţiuni
intonaţieimpulsive,
specială,
neconpiţigăiată). Aces-
(cleptomanie,
te forme ciudate
piromanie,
sunt dro-
numite
momanie).
bizarerii. în Aceste
sens
ştiinţific, m. este o stare
comportamente
mintală întâlnită în
pot apărea şi în
multe boli psi
afara
special în psihoza
patologicului, ca
depresivă, ca
o bizarerie ca-
prin creşterea exagerată
racterială (totuşi
a ac
trădează
motorii printr-o stare deo
bună şubrezenie dispoziţie a
fondului vorbeşte
nemotivată:
intelectual
continuu în şi
ritm
moral).este agitat,
exagerat,
ideile se schimbă rapid,
Manipulare
se mişcă =
fără rost, râde
influenţare
nemotivat, a
conduitelor
gesticulează, altor
trece
repedepersoane, dar şi
de la o activitate
la comportament
alta, dar în
motor
permanenţă (mână,
este
picioare,de degete,
preocupat ceva.
Acestedeplasând
stări maniacale
pot obiecte).
alterna cu stăriEx.
manipularea
depresive. Maniacul se
opinieipersecutat.
cred mereu publice
prin mass-media.
Manierism = La nivel
simptom întâlnit individual, m. se
în multe boli realizează cu
mintale ajutorul unor
(schizofrenie), metode
persuasive sau a religioase. în
unor tehnici psihiatrie se
(spălarea întâlneşte în
creierului) isterie.
practicate de
unele secte Marasm = stare
psihică care
influenţează
negativ
dezvoltarea
personalităţii
copiilor, prezentă
în casele de copii,
instituţii reci,
impersonale, ceea
ce implică grave
stagnări în
dezvoltare din
cauza „deprivării
afective" -
„marasm" sau
avitaminoză
afectivă.
Marginal = ceea
ce se află la
limita unei zone
(la maximă
distanţă de la
centru),
implicând acţiuni
şi caracteristici
minime. Se
foloseşte în
psihologie pentru
a clarifica unele
fenomene de
percepţie
periferică sau
cunoştinţă mi-
nimă.
Desemnează de
asemenea zona
intermediară între
normal şi
patologic.
Marihuana sau
Marijuana =
drog preparat din
frunzele şi florile
unei varietăţi de
cânepă, înrudită
cu cea indiană.
Acest amestec se
fumează ca tutu-
nul. Are un
principiu activ al
„Canna-bis
indica".
Marinescu
Gheorghe (1863-
1938) =
medic român,
fondator al şcolii
româneşti de
neurologie. Este
sprijinit de Victor
Babeş în studiile
medicale din Cajal. Opera sa în
Bucureşti, apoi la domeniul
Paris, unde s-a neurologiei este
afirmat ca histolog imensă. A devenit
şi neurolog şi un nume
unde şi-a susţinut cunoscut în
teza de doctorat. ştiinţă la numai
Participă la 28 de ani. A
Congresul lucrat şi a
internaţional de înfiinţat o clinică
medicină de la de neurologie la
Moscova în 1897, Spitalul
iar în 1909 publică Colentina.
la Paris Poliomelitele,
monografia „La encefalitele de tot
cellule nerveuse" felul, cât şi
2 volume, studiile de
prefaţată elogios fiziologie
de Ramon Y. normală şi
2
6
7
M conştientizarea
patologică s-au ducând adesea
la vindecarea
bucurat din plin
de aportul său tulburărilor
caracteriale. Se
ştiinţific atât în
ţară cât şi peste subliniază
funcţia
hotare. De
asemenea, educativă şi
artistică a tes-
reflexele pseudo-
bulbare, tului care
încorporează
oligofrenia,
ataxia spino- muzică, dans,
dialog, fiind
cerebe-
loasă folosite în
grădiniţă,
Marionete = şcoală şi
probă în instituţii (teatru
psihoterapie, de marionete).
permiţându-le
mânuitorilor Marketing =
(pacienţi) saşi concepţia care
exprime liber are în vedere
sentimentele şi cererea şi
să-şi ex- oferta pornind
teriorizeze de la cerinţele
conflictele. pieţei actuale şi
Psihoterapeutul viitoare.
pune la dispoziţia Dezbate
copiilor şi metode de
adulţilor organizare,
numeroase cercetare,
personaje: zâna analiză şi
cea bună, hoţul, previziune, cât
diavolul, şi
jandarmul, fel de comportamentu
fel de animale, l oamenilor,
etc. şi le cere să pornind de la
născocească o în- trebuinţele
tâmplare. In jocul consumatorilor.
dramatic ies la Are în vedere
iveală problemele toate subramu-
afective, rile psihologiei
tensiunile se economice:
reduc, căci se preţuri, oferte,
produce o unde, cui, când
descărcare şi cum se oferă;
cathartică, de asemenea,
psihologia
consumului interpretări,
(studii de motivaţie, care fac
motivaţie), ca fiecare mărturie
cercetarea pieţei să fie relativă,
şi psihologia supusă critic, fără
reclamei. a îndreptăţi un
total scepticism
Martor = faţă de valoarea
persoană care
mărturiei umane.
asistă la desfă-
(T. Bogdan).
şurarea unui
Distorsionarea
eveniment şi care
mărturiei poate fi
este în general
intenţionată,
chemată să
relateze toate conştientă sau
datele, în- involuntară, mai
tâmplările, ales în cazul în
împrejurările. în care factorul
psihologia motivaţional este
judiciară se predominant
cercetează afectiv.
fenomenul mărtu- în
riei, în interesul psihologia
justiţiei, experimentală se
urmărindu-se foloseşte „grupul
posibilităţile şi martor" pentru a
valoarea acesteia. indica un grup
Sunt probleme de care ne serveşte
atenţie, percepţie, prin comparaţie să
memorie, stabilim efectul
manipulării
variabilelor
noastre asupra
primului grup
experimental
(lotul martor - se
mai numeşte şi lot
de control). în me-
dicină, termenul
este utilizat cu o
semnificaţie
specială,
desemnând proba
martor, care este
folosită în studiile
comparative între
eşantioane şi care
nu este supus
acţiunii factorilor
ce au acţionat
asupra celuilalt
eşantion.
Masă = în
psihologie şi
ştiinţe sociale se
menţionează
acţiuni de m. ce
privesc întreaga
populaţie;
cercetări de m. ce
nu se limitează la
un eşantion
restrâns; modele
de m., cum sunt
anchetele şi
chestionarele sau
scrutinul: reflexe
de m. ce cuprind o
mare masă a comportament pot
organismului. fi conştiente sau
Studiul psihologic inconştiente,
priveşte mulţimile. necunoscute de
persoană ca atare.
Mascare = în psihologie,
atitudinea unei suprapunerea cali-
persoane, constând tativă a doi sau
în ascunderea unei mai mulţi stimuli,
trăsături sau a fapt ce reduce
întregii personalităţi posibilitatea lor de
prin deghizare într- discriminare;
un comportament ecranarea unei
inautentic (mască). posibilităţi psiho-
Motivele care comportamentale
determină acest prin alta, de
exemplu
2
6
8
- se exprimă,mascarease
temperamentului
apără prin
prin
caracacceptarea unei
foloseşte
măşti termenul
diferite. de
m. pentru în a desemna
acelaşi
actul sens,
de simulare
se poate sau
de adaptare
afirma că la un
fărărol.
o
De asemenea,
dinamică tera măştii
este personajului,
folosit în
psihopatologie
personalitatea- îşisi
mularea
pierde
(comportamentul
autenticitatea,
simulat). Este folosită
reducându-se la
şi casimpla
un instinct
caricaturăde
apărare dacă persoana
a unei expresii
se simte ameninţată.
unice.
Mască = Masculinitate =
modalitate a profil de
comportamentului personalitate
simulant adoptată construit pe
de subiect, mai premiza sexului,
mult sau mai puţin având în principal
deliberat, pentru a o determinare
ascunde ceva şi a culturală şi im-
demonstra altceva plicând forţă,
ce nu-i aparţine, rezistenţă, curaj,
dar în care este raţionalitate,
interesat. capacitate de
Cuprinde mimica, realizare. Adler
pantomimica, A. se referea prin
gestica, expresi- m. la dorinţa de
vitatea verbală, ca afirmare su-
şi ţinuta vestimen- perioară a
tară, chiar bărbatului în
deghizajul, toate lupta de a se de-
folosite ca să gaja de
favorizeze complexul de
subiectul, în inferioritate.
cadrul unei relaţii Chiar şi femeile
de rivalitate, mai (unele) îşi doresc
ales dacă schimbare de
partenerul rival personalitate,
este perceput ca într-un proces
superior. conflic-tual când
P. Bernard nu dispun de
(1978) subliniază suficientă putere.
legătura dintre
mască şi Masochism;
personalitatea ce sadism; =
obţinerea satis- aplicată propriei
facţiei sexuale şi a persoane;
plăcerii în genere subiectul le caută,
prin suferinţe le provoacă, le
fizice sau întreţine, recur-
psihice (umilire) gând la
autoflagelare,
automutilări,
autotorturi. Spre
deosebire de
sadism, plăcerea
este condiţionată
de torturarea
partenerului.
Menţionăm că m.
nu se referă
numai la o
perversiune
sexuală, termenul
include şi
satisfacţia pur
spirituală pe care
o obţine subiectul
în urma asumării
poziţiei de vic-
timă, a acceptării
cu voluptate a
umilinţei. Se
vorbeşte de
„masochismul
moral", „tendinţa
masochistă".
Mass-media =
mijloace de
comunicare în
masă (radio-
televiziune,
cinematograf,
presa, conferinţe,
publicaţii de mare
tiraj) care
vehiculează
aceleaşi
informaţii către
milioane de
oameni,
contribuind la
definirea unei
culturi de masă.
Unele generează
efecte pozitive şi
negative, de
aceea
Psihosociologia
investighează
reacţiile
publicului şi ce-
rinţele acestuia în
vederea unui
acord între
mesajele mass-
media şi
exigenţele
dezvoltării
culturale.
Masturbare
psihică =
Kromfeld a
introdus termenul pornografică şi
pentru a descrie lucrări de artă
cazurile în care, în plastică frivole.
absenţa oricărei
intervenţii Matrice = tablă
mecanice, se de valori
ajunge la excitaţie numerice în
sexuală şi orgasm, statistică, dispuse
numai prin simpla pe grupe, ranguri
exacerbare şi coloane; tabel
imaginară. Kaht îi centralizator al
introduce în corelaţiilor dintre
această categorie teste sau dintre o
pe autorii de serie de factori;
scrisori obscene, m. funcţională,
amatorii de sistem unitar de
literatură operaţii
neuropsihice.
2
6
9
Matrice
mare sociometrică
parte
= estecondiţionate
constituită dintr-
o structură
ereditar, mai socială
ales
afectivă
în primele
între atomii
etape
sociali,
ale vieţii
care(făt şi se
manifestă
sugar).prin atracţii-
în
respingeri,
momentul indiferenţă,
în care
detectabi
subiectul este
analiza
capabil
socio-metrică. să
Se sondează
întreţină relaţii
realitatea
cu
socială
ambianţa,
la baza căreia se
află condiţionarea legătura
ere-
psihologică
ditară a maturării
spontană
simpatetică,
scade fără
în
examinări
importanţă
prealabile de
în
motive,
favoarea
pe grupe de
oamenifactorilor
care interac-
psiho-
ţionează.
sociali. Au
Maturareafost
constituite
intelectuală,dintr-o
după
structură
Piaget, socială
se
afectivă
realizează
între asonii
mai
sociali,
devremedetectabilă
sau mai
numaitârziuprin (uneori
analiza
sociometrică.
deloc), în funcţie
de experienţa lui
Maturare = în mediul său
studiul final al social.
dezvoltării Maturitatea
psihologice a unui psihică a
individ. Deşi adultului se
maturarea este o realizează când
noţiune statică, ea acesta este
impune o anumită capabil să se
dinamică, integreze în
procesul realitate.
dezvoltării
implicând Maturaţie =
totdeauna proces dinamic
transformări la intern, constând
nivelul sistemului în creşterea şi
nervos, endocrin, structurarea de-
etc. plină a funcţiilor
Transformă vegetative şi
rile pe care senzo-motorii,
organismul persistând până la
infantil le suferă exprimarea
pentru a ajunge la potenţialului de
maturitate sunt în creştere, conform
informaţiei
ereditare, cât şi sinaptice,
sub influenţa diferenţierea
mediului şi a activităţii elec-
condiţiilor de trice) furnizează
viaţă. o potenţialitate
După esenţială
Piaget, maturarea intelectuală, care
cerebrală se poate realiza
(mielinizarea, sau nu sub
stabilirea influenţa
legăturilor inter- mediului social şi
în funcţie de
consistenţa
acestuia.
Maturitate =
(dezvoltare
deplină); din
punct de vedere
ontogenetic
reprezintă un
moment în care o
persoană a atins
completa sa
dezvoltare psihică
şi fizică, cât şi un
sistem complet de
posibilităţi
rezultate din
interacţiunea
potenţiali-tăţilor
ereditare cu
factorii de mediu
şi care se
caracterizează
prin stabilitate şi
eficienţă
adaptativă.
După R.
Lacan,
maturitatea im-
plică autonomie
personală,
obiectivitate faţă
de sine şi faţă de
mediu, integrarea
funcţiei sexuale,
achiziţia unui
anumit nivel al
capacităţii
profesionale,
aderarea la o
concepţie despre
lume şi viaţă.
Fără a se
suprapune, se
disting:
• maturitatea
biologică; •
fiziologică;
• intelectuală; •
maturitatea
socială;
• vocaţională şi •
morală, care
înseamnă
recunoaşterea
datoriilor faţă de
propria persoană,
conştientizarea intercondiţionare
responsabilităţii şi care conduc la
propriei deveniri, starea de
o înaltă exigenţă maturitate. (S.
faţă de tine însuţi. Rubin-stein).
Intre aceste Acest proces nu
diverse aspecte poate fi declanşat
ale maturităţii pot de condiţiile de
apărea mediu şi de
discrepanţe, cea activitatea de
mai frecventă învăţare şi
fiind între m. educaţie, care la
intelectuală şi cea om sunt decisive.
afectiv- R. Lafon arată că
emoţională. m. reprezintă un
dublu proces: •
Maturizare = unul anatomic
ansamblul prin mielinizarea
fenomenelor bio axonilor, care
şi psihosociale ce permite izolarea
se află într-un centrilor şi a
proces de fibrelor,
2
7
0
şi perioada altul logicei•
neurofiziologic,
formale (pânăprin la
stabilirea
15 ani).conexiunilor
Aceste
intersinaptice,
stadii datorită
de
intervenţiei
dezvoltare sunt
mediatorilor
parcurse închimici,
forme
prin specifice,
tre
activitate
individuale,
bioelectrică
nedi determinând la
organizare
fiecarediferenţiată.
individ în
Astfel,
parte
sunto organizate
formulă
marileindividualăsisteme de
funcţionale
maturizare şi un
neuropsihice,
anumit nivel sub al
influenţa
eficienţei
stimulilor şi a
educaţiei,
adaptative.
dând naştere
unor Maturizarea
sisteme de
organizare
psihicădin ce în ce şi
mai profesională
complexe (Ex.: (în
maturizarea
lumea interese
şi înclinaţiilor
contemporană),
ce duc la
maturizarea
capătă forma unui
profesională).
labirint nesfârşit
J. Piaget şi nu pe aceea a
stabileşte stadiile unei linii drepte
dezvoltării ce se opreşte într-
intelectuale, ale un punct.
constituirii rea-
lului în: • perioada Măduva spinării
senzorio-motoră = parte a
(0-2 ani) de sistemului nervos
activitate reflexă central, situată în
la apariţia canalul vertebral
simbolului; • şi alcătuită dintr-
perioada un cordon nervos
inteligenţei pre- cilindric, turtit
operatorii (2-7 antero-posterior.
ani) - apariţia M.s. se împarte în
funcţiei simbolice; 4 regiuni -
• perioada cervicală,
inteligenţei con- toracală, lombară,
crete (până la 12 sacrală; este
ani) - constituirea învelită, ca şi în-
unei scheme de tregul nevrax, de
valori fixe; • trei membrane
mezo-dermice, din cordoane de
care la acest nivel substanţă albă,
formează alcătuită dintr-un
meningele complex de fibre
rahidian. M.s. este nervoase,
formată din majoritatea
substanţă cenuşie, amielinice. în
dispusă pe interior substanţa albă, în
pe coloane, sub imediata
forma literei „H", vecinătate a
fiind formată din substanţei
neuroni şi fibre cenuşii, se află
nervoase mici insule de
amielinice. Spre substanţă cenuşie,
exterior este dispuse în reţea,
formată care constituie
substanţa
reticulată a m.s.
Din punct de
vedere funcţional,
m.s. îndeplineşte
trei mari funcţii: •
funcţia de centru
reflex, îndeplinită
de centrii so-
matomotori şi
visceromotori; •
funcţia de
coordonare a
reflexelor şi în
proporţionarea
intensităţii
efectorilor; şi •
funcţia de
conducere
îndeplinită de
substanţa albă,
anume prin căile
ascendente
(senzitive) sau
spino-encefalice
şi căile
descendente
(motorii) sau
ence-falospinale.
Mărgineanu
Nicolae (1905-
1980) =
psiholog şi filosof
român. A absolvit
filosofia şi
psihologia la
Cluj, apoi
-specializarea la
Viena, Leipzig,
Berlin, Hamburg,
Sorbona, Oxford,
Londra,
Cambrige,
Harward, Yale,
Chicago,
Columbia, Duke.
Ca psiho-
tehnician,
înfiinţează
Institutul
Psihotehnic de pe
lângă
Universitatea din
Cluj, cu labora- diferenţială.
toare psihotehnice
la Braşov, Arad, Mărturie =
Reşiţa, etc. Printre relatare verbală a
tratatele publicate unei persoane,
cităm: „Psihologia care atestă un
persoanelor", fapt despre care a
„Psi-hotehnica", luat cunoştinţă în
„Analiza mod direct.
factorilor psihici", Mărturia poartă
„Măsurarea întotdeauna
aptitudinilor mate- amprenta
matice" etc. Una subiectivităţii
dintre lucrările de autorului ei,
seamă este motivată de
„Condiţia umană" lacunele de
(1973), în care percepţie şi de
tratează deformările
problemele de ineluc-tibile ale
psihologie amintirii.
2
7
1
Mărturisire
creeze
recunoaşterea
psihofizica,
unei
iaracţi
A.
uni greu
Binet,
de dorind
descoperit,
să
care măsoare
poate fi spontană
sau inteligenţa
provocată. Are
efect şcolarilor,
bine a creat
când originea
greşeala tăinuită
pes psihometriei.
subiect,
Testele, reprezintă
statistica
pentruşi el ometodele
povară
zdrobitoare.
experimentale au
S-au permis psiho-
observat logiei să facă
spectaculoase vin- progrese
decări ale unor considerabile.
afecţiuni
psihosomatice în Mecanica ideilor
urma mărturisirii = apariţia şi
unei conduite menţinerea ideilor
reprobate de în conştiinţă au
conştiinţă morală. loc printr-un
Această funcţie proces în care
descătuşantă a forţa şi energia
mărturisirii este în (echivalentul
mod curent atenţiei) sunt
utilizată în transferabile de la
spovedania religi- un conţinut la
oasă şi de altul după relaţii
psihanaliză, dar de matematice
la interlocutor la analoage celor
interlocutor, ea nu din mecanică.
are acelaşi sens. Aceasta este o
teorie
Măsură = mijloc mecanicistă,
de măsurare şi de desuetă (Paul
apreciere, căci Popescu -
unul din scopurile Neveanu).
ştiinţei este acela
de a supune Mecanică
faptele examinate socială = Spiru
unui studiu Haret consideră
cantitativ. aceasta un mod
Aplicând de interpretare
măsurarea la pozitivă a
senzaţii, G. T. fenomenelor
Fechner a ajuns să sociale.
Mecanism = în biochimic şi
psihologie are un operaţional" (P.
sens general, Popescu
semnificând Neveanu).
„substratul materi-
al, modul de Mecanisme de
producere a apărare =
psihicului su- mecanisme
biectiv, psihologice de
prezentându-se la care dispune
diverse nivele ca: persoana spre a
mecanismul diminua angoasa
biofiziologic, generată de
biofizic, conflictele
interioare. în
viaţa cotidiană,
aceste mecanisme
funcţionează oa-
recum inconştient
(grimasele, imita-
ţiile
comportamentale
etc.)
Există un
mare număr de
mecanisme
susceptibile de a
„proteja" EUL
împotriva
exigenţelor,
instinctelor, dar
nu toate au
aceeaşi valoare
adaptativă.
Refularea va avea
drept funcţie
reprimarea unei
tendinţe
periculoase (agre-
sivitatea,
sexualitatea),
respingând-o în
afara câmpului
conştiinţei. Sunt
şi alte forme de
apărare, ca:
raţionalizarea,
anularea
retroactivă,
proiecţia, intro-
iecţia,
transformarea în
contrariu etc. în
multe cazuri
conceptul de
apărare este
apropiat de cel de
interdicţie, pentru
evitarea
dezechilibrului şi
neplăcerii.
Mecanizare =
procesul de
înlocuire a forţei
musculare a
omului cu forţa
mecanică a
maşinii, care
preia executarea produsă de fibrele
unor operaţii la un colinergice;
nivel mai ridicat noradrena-lina,
în ceea ce priveşte produsă de fibrele
forţa, rapiditatea, sinaptice; sero-
ritmul şi durata. tonina, histamina,
dopamina,
Mediatori ocitocina,
chimici = vasopresina,
substanţe care corticotropina,
intervin în prolactina, etc.
facilitarea Tuturor acestora,
transmisiei sinap- literatura actuală
tice a excitaţiei de specialitate le-
nervoase şi a conferit
musculare. denumirea de
Principalii m.c. ,jieurotransmiţăt
sunt: acetilcolina, orî".
2
7
2
Mediaţionism
El a propus şi
care diferenţialul
se referă la
încadrarea
semantic. Teoria unor
procese
m. interne,
se centrează
media
toare,asupra
între proceselor
elementele
raportului
de semnificare
clasic,
stimul-reacţie
prin semnificanţi
(S-R).
M. explică
verbali. varieta
reacţiilor la acelaşi
stimulMedicină
sau posibi
dependenţei
psihosomaticăunei =
reacţiipsihosomatica;
la diverşi
stimuli.
modalitate a
Ch. Osgood medicinii
(unul din moderne,
fondatorii fundamentată prin
psiholingvisticii, lucrările lui I.P.
care a propus şi Pavlov, K. Bâcov,
diferenţialul W. Cannon, S.
semantic) propune Freud, H. Selye,
formula S-rm-Sm- etc, axată pe
R, în care „rm" „Sra" principiul inte-
constituie racţiunii şi
răspunsul mediat unităţii dintre
şi autostimularea neuropsihic şi
din partea somatoorganic,
organismului.
dintre spiritual şi
Mediaţia este
anato-mo-
conc-pută ca un
fiziologic. Ea
sistem de
studiază rolul
autoreglaj. Orice
unor factori
stimul evocă o
serie de reacţii, psihici în
dar dintre printre etiologia unor
acestea există una maladii organice
singură care poate sau funcţionale,
efectua o mediaţie cât şi efectele, sau
semantică. Teoria componentele
mediaţionismului, psihice ale unor
introdusă în 1953 astfel de maladii.
de Osgood explică Bolnavul este
generalizarea tratat nu doar ca
semantică şi un organism, ci
diverse înţelegeri ca o personalitate
cognitive, de acea diferenţiată, se
autorul este urmăresc atât
considerat unul simpto-mele
dintre fondatorii psihice cât şi cele
psiholingvisticii. organice, în ve-
derea stabilirii următorii factori:
unui diagnostic a) atitudinea
complex, în timp psihosomatică; b)
ce terapeutica va simptomatologie
include atât psihosomatică; c)
procedeele proprii maladii
medicini, cât şi psihosomatice
psihoterapia. R. cum ar fi: astmul,
Lafon distinge în hipertensiunea
m.p.s. arterială,
nevrozele de
organ (ulcerul),
dermatozele,
reumatismul
cronic, nevrozele
de conversiune
sau isteria, cu o
simptomatologie
de tip
neuropsihiatric.
Se crede că
perturbările
psihice incon-
ştiente
(Alexander)
complexe, frusta-
ţiile predispun la
anumite afecţiuni
somatice, căci
fiecare persoană
dispune de un
profil psihic.
Afecţiunile
psihosomatice
apar fie ca
rezultat al expre-
siei vegetative
directe, din stări
emotive
prelungite
(traume şi
drame), fie ca o
consecinţă a
epuizării scoarţei
cerebrale etc.
La copil şi
tineret, în mod
deosebit ţin de
medicina
psihosomatica: a)
tulburările
funcţionale
(crizele nervoase,
insomniile,
tulburările de
limbaj, ipo-
hondria, durerile
nervoase,
anorexia, etc); b)
marile entităţi
morbide, de felul
astmului,
afecţiunile
cutanate, obe-
zitatea, diabetul,
isteria, epilepsia,
tulburările de
comportament,
etc.
Medico -
Pedagogic = (aritmetice sau
acţiuni conjugate mediane) se pot
asupra actelor de determina
terapie medicală, obiectiv abaterile,
la care se adaugă cât şi
educaţie intensivă performanţele.
şi reeducare, care Repartiţia
se impune în normală şi reală a
cazuri de datelor este dată
deficienţă sau de curba lui
situaţii de limită Gauss. Media
între normal şi aritmetică este
patologic. catul obţinut prin
împărţirea sumei
Medie = valoarea valorilor
centrală sau individuale la
măsura mijlocie a numărul lor. Ea
unei serii de date se utilizează în
statistice; prin mod curent şi
calcularea mediei împarte
2
7
3
grupul în două educative) şi cele
părţi (cea de în care se
deasupra şi cea realizează
dedesubtul schimburile
mediei), una psihoafective
echilibrând-o pe între indivizi.
cealaltă, ceea ce Filogenetic
permite diferen- , mediu este
ţierea subiecţilor factorul
„normali" (cei ce determinat al
se apropie de evoluţiei
această valoare biologice. Pe mă-
teoretică) de sura adaptării la
subiecţii mediu,
„anormali", care organismul îşi
se depărtează de sporeşte
ea. capacitatea de
reacţie şi utiliza-
rea activă şi
Meditaţie =
selectivă a
interpretarea
condiţiilor de
uneia sau mai
mediu. In acelaşi
multor idei, acte,
mediu fizic,
între stimulul
diversele tipuri
iniţial (ideea) şi de organisme îşi
rezultatele finale, constituie diverse
care constituie sisteme ale
scopul condiţiilor de
investigaţiei. existenţă.
Mediul
Mediu = realitatea trebuie considerat
în mijlocul căreia un ma-crosistem
se află şi pus în raport cu
vieţuieşte un organismul
organism; (persoană umană)
totalitatea ca un cadru de
factorilor şi referinţă.
condiţiilor ce îşi Omul însă
exercită influenţa nu este numai
nemijlocit sau produs al
mijlocit asupra mediului, în
organismului şi cu special a celui
care acesta se află social, dar şi
în interacţiune agent al
(influenţe transformării
cosmice, socio- mediului. De
economice, relaţiile cu
mediul se ocupă în afara societăţii
ecologia. Omul omeneşti copilul
stăpâneşte mediul se sălbăticeşte.
social, prin cultură Mizeria este sursa
şi inserţie socio- inadap-tării. De
afectivă. Acţiunea obicei
mediului este delincvenţii tineri
foarte importantă aparţin mediilor
în copilărie, defavorizate
deoarece el economic, chiar şi
completează nivelul mintal
structurile orga- este afectat de
nice de bază, condiţiile
furnizând materiale (mai
funcţiilor ajunse la scăzut în mediile
maturitate defavorizate:
excitanţi adecvaţi, muncitori, ţărani,
fără de care ele ar negri, indieni în
rămâne virtuale
S.U.A). Dacă însă
sau atrofiate.
li se oferă condiţii
materiale
identice, diferenţa
nivelurilor se
ameliorează.
Medium =
persoană care
posedă o
capacitate de
comunicare
parapsihologică,
fiind dotată cu
însuşiri de
percepţie şi
comunicare
transsenzoriale,
cu capacitate
crescută de
sugestionare, fără
a constitui cazuri
patologice. Ele
pot fi transpuse
uşor în stare de
hipnoză, cât şi
pentru telepatie.
în aceste cazuri
un rol important
este atribuit
compatibilităţii
dintre subiect şi
inductor.
Medulosupraren
ală = formaţiune
de origine
embrionară,
ectodermică,
similară cu
originea
sistemului nervos
simpatic, fiind un
ganglion
vegetativ
simpatic,
modificat
structural,
înglobat în
ţesuturile cortico-
suprarenale. Este
alcătuită din
neuroni dulosuprarenale
postganglionari secretă un
care, prin procent de 80%
diferenţiere, şi-au adrenalină şi
pierdut axonul, numai 20%
devenind structură noradre-lină,
secretoare. fiind sensibili la
Celulele acţiunea nico-
secretoare ale ei tinei.
sunt stipulate de Produşii de
neuronul simpatic secreţie ai glandei
preganglionar. sunt cunoscuţi
Spre deosebire de datorită formulei
neuronii simpatici lor chimice sub
postganglionari denumirea de
care eliberează la catecolami-ne
nivelul sinapsei (amine ale
noradrenalină, catecolului).
celulele me- Secreţia
2
7
4
glandei variază mult cu
manifesta
condiţiile de viaţă.
temporar, după îno
condiţii bazale, secreţia
experienţă de
este viaţă
redusă, iar în
stăriletraumatizantă
care reclamă (o un
efort frustaţie
de adaptare din
în plan
partearaţional,
organismului
social),
(stres),
sau secreţia
poate creşte
fi o
considerabil,
atitudine ceea ce
presupune
constantă un
în
mecanism
relaţiiledecu reglare,
lumea.
de adaptare
Mefianţăa secreţiei
scade
la nevoile metabolice
disponibilităţile
amplificate
raţional-sociale,ale
organismului.
îngustează
Reglarea câmpul de
secreţiei se afirmare în activi-
realizează printr- tatea socială,
un mecanism
creează tensiune
nervos, în care
psihică şi
este implicată
anxietate în
stimularea
desfăşurarea
simpatică, cât şi
relaţiilor interu-
printr-un
mecanism umoral, mane.
reprezentat de Constituind o
hipoglicemie, barieră în calea
hipoxie, acidoză, dezvoltării şi
toate aceste afirmării
condiţii fiind personalităţii, este
caracteristice proprie celor care
efortului fizic. se
Secreţia poate fi supraevaluează,
reglată şi prin cât şi celor timizi,
stimuli corticali în timoraţi,
stări emotive, complexaţi. Este
traume psihice. o trăsătură
caracterială,
Mefianţă = structurată încă
modalitate de din copilărie prin
percepţie şi de influenţa celor
interpretare a din jur sau este
relaţiilor umane, dobândită într-un
caracterizată prin climat educa-
suspiciune şi ţional inadecvat,
neîncredere, prin ale căror efecte
teama de a tiu fi sunt amplificate
înşelat. Se poate de anumite
particularităţi
psihice ale tratamentului şi
copilului. cooperarea cu
Supraprotecţia şi pacientul.
severitatea
excesivă în familie Megalofobie =
creează timiditate, teamă patologică,
tendinţe de neexplicată şi
închidere în sine, nejustificată,
complexare. manifestată faţă
Mefianţă creează de obiecte cu
dezavantaje în dimensiuni mari,
relaţia medic- şi care întregeşte
pacient, copil-tera- corolarul
peut şi în multiplelor fobii
medicaţie, din sindromul
limitând eficienţa obsesivo-fobic.
Megalomanie =
stare caracterizată
prin convingerea
fermă a
subiectului asupra
calităţilor
excepţionale ale
propriei persoane,
care-1 fac
deosebit de
important în faţa
anturajului.
Megalomanii nu
numai că au
sentimentul
patologic al
grandoarei
propriei
personalităţi, dar
se şi comportă ca
atare. De obicei,
această
convingere este
însoţită de o stare
de exaltare,
mulţumire,
satisfacţie. Se în-
tâlneşte în unele
boli mintale:
paranoia,
schizofrenia,
delirurile
halucinatorii
cronice, etc.
Melancolic =
temperament
caracterizat ca
slab în cadrul
celor patru tipuri
de activitate
nervoasă
superioară. Note
specifice: -
capacitatea
redusă de lucru în
condiţii de
suprasolicitare; -
rezistenţă fizică şi
neuropsihică
slabă; sensibi-
litate crescută;
adaptare dificilă la motivaţionale şi
exigenţele vieţii deci a angajării, a
sociale, învestirii active,
compensate prin constructive.
retragere în sine,
trăiri profunde, Melancolic delir
reverii; = sin. depresiv;
introvertiţi; idei ce au ca temă
melancolicii sunt vinovăţia, ruina;
capabili de acţiuni idei sistematizate
migăloase, ca având o stare
răbdare; au stări afectivă
psihopatologice, neplăcută,
înclinaţii spre de- monotonă, lipsite
presii, de un conţinut
caracterizate prin ideativ deosebit;
scăderea tensiunii subiectul are o
2
7
5
M Meloterapie =
metodă de
atitudine
psihoterapie
bolnăvicioasă,
nonverbală,
fatalistă, anxioasă şi bazată pe
uneori halucinatorie. efectul
binefăcător al
Melancolie = muzicii asupra
depresiune funcţiilor
psihomorală, neuropsihice
tristeţe ale
permanentă, organismului
inspirată de pesi- uman.
mism şi însoţită Meloterapia
de un complex de poate fi folosită
culpabilitate. individual sau
(Hipocrate îl în grup, în
atribuie secreţiei programe
biliare ca sistem terapeutice de
umoral); din scurtă durată
punct de vedere sau medie. Este
temperamental, una din cele
se caracterizează mai vechi
prin nesocialitate, metode de
emotivitate, vindecare,
pesimism şi avându-şi
orgoliu. Dincolo originea la
de o anumită începutul
limită, devine civilizaţiei
patologică şi se (chiar şi în
înscrie ca un ceremonialele
simptom populaţiei
alternativ în primitive a fost
psihoza maniaco- folosită).
depresivă când Egiptul antic şi
devine apoi grecii au
melancolic de preluat metoda
involuţie. (în mitologia
greacă s-a aflat
Melitoterapie = imortalizarea
cântăreţului
tip de tratament
tămăduitor).
având la bază
Suntem cu toţii
produsele apicole
beneficiarii
(miere, propo-lis,
melote-rapiei,
venin), utilizat
încă din
din ce în ce mai copilărie, prin
mult în unele ţări efectul sedativ
în terapia al cântecelor de
generală. leagăn cu care
mamele îşi
liniştesc şi adorm
siune arterială,
sugarii. Muzica
ulcer
declanşează
gastroduodenal,
emoţii şi
dischinezii, boli
sentimente,
determină endocrine,
modificări nevralgia dentală,
funcţionale, psihoze afective,
diminuează autismul, nevroze
reacţiile obsesionale şi
vegetative prin fobice). Melotera-
declanşarea pia stabileşte o
voinţei şi cale de
atitudinea comunicare,
subiectului în uneori singura, cu
momentul cel aflat în
audiţiei. Poate fi suferinţă în
utilizată în bolile psihozele
cardiovasculare şi autistice, în
în cele cu o psihozele
componentă halucinatorii,
psihosomatică aducându-1 în
(hiperten- lumea realului, ca
un prim pas de
reinserţie socială.
Datorită
caracterului ei
non-verbal şi a
absenţei
necesităţii ca
receptorul să aibă
o anumită
capacitate
intelectuală,
meloterapia poate
fi folosită şi în
tratamentul
oligofrenilor, chiar
în idioţie prin
excitaţii ritmice.
Memorie =
ansamblul
proceselor de
întipărire
(memorare),
conservare (păs-
trare, engramare)
şi reactualizare
prin recunoaştere
şi reproducere a
experienţei
anterioare
(cognitive,
afective, volitive)
a omului.
Fiind
procesul psihic de
stocare a
informaţiei, de
acumulare şi
utilizare a
experienţei
cognitive, asigură
continuitatea şi
coerenţa vieţii
psihice.
Urmele
„engramele"
experienţei trecute, componente ale
evocarea psihicului, este „o
amintirilor, este un piatră unghiulară a
proces complex de edificiului
resintetizare, legat psihicului uman"
de ceea ce s-a (Sece-nov).
păstrat, procesul Performanţa
mnezic fiind o psihică mnezică
succesiune de depinde de factori
operaţii de engra- neurofiziologici şi
mare codificate psihologici, ca: -
pentru facilitarea gradul de
accesului la maturare a
informare. sistemului nervos;
Reflectând în mod - starea de
selectiv, activ şi sănătate şi
inteligibil trecutul prezenţa unei
experienţial, patologii
memoria este în cerebrale; - factori
strânsă relaţie cu perceptivi şi
toate celelalte afectivi.
2
7
6
creierului. Nu
Şchipou
există arată
o zonă că,
pentruspecifică bunaa
funcţionare
memoriei, cia
proceselor
întregul mnezice,
cortex
procesul
este învăţării
angajat are în
mare evocarea
im
sunt amintirilor,remarcate
următoarele
despre care etape:nici•
între unde 1-3,
şi nici cum ani
dezvoltarea
se conservă. meca
nismelorReţinemde fixare, cu
fixarea
uşurinţă
şi evocarea
ceea ce
avândeste unimportant
caracter
şi
afectogen;
în acord
• între 3-7cu
ani, predomină
convingerilefixarea
şi noastre, reproducerea
uităm cu
susţinute
uşurinţă afectiv
ceea ce în
activitatea
este indiferent,
ludică; •
între prost
7-9 ani,
structurat
caracterulşi
senzorial,
nesemnificativ
nese
fragmentar
faţă deşi persoana
în mod
incipient,
sau materialul
caracterul
voluntar;
informativ.
Distingem o înţelegerea
memorie imediată, elementelor şi in-
o memorie tegrarea lor în
întârziată şi tot stocul de amintiri
atâtea feluri legate existente,
de organele reprezentarea lor,
senzoriale uşurează
(vizuală, auditivă, reţinerea.
tactilă, olfactivă, Reflectând
gustativă). trecutul, fiind o
Cercetările funcţie a
psihologilor au sedimentării
arătat că memoria selective a
depinde atât de experienţelor,
anumite zone lo- memoria
calizate în encefal contribuie ca un
(sistemul limbic, suport indis-
probabil şi grupuri pensabil la
de neuroni situate învăţare. Se face
în creierul mic), distincţia dintre
cât şi de memoria social-
ansamblul istorică şi memo-
ria personală, care gă durată, cea
este tributară faţă care asigură
de prima. Are trei continuitatea
nivele din punct conştiinţei şi
de vedere a unitatea persona-
duratei: • memorie lităţii.
imediată; • me- J. Delay
morie de scurtă propune o altă
durată sau sistematizare: •
mijlocie (câteva memoria senzoro-
ore), care asigură motoră, ce
continuitatea cuprinde
activităţii amintirea
cotidiene şi • elementară a
memoria de lun- senzaţiilor şi
mişcărilor,
(comună omului
şi animalelor); •
memoria autistă
proprie
domeniului
visului şi
delirului, supusă
dinamic
inconştientului; şi
• memoria
socială, strâns
legată de
categoriile logice,
implicând ordine
raţională şi o
concepţie socială
despre timp.
Memoria trebuie
să reflecte
trecutul ca trecut
şi să facă
distincţia dintre
real şi imaginar.
Pentru memorie
este caracteristică
strategia fidelităţii
faţă de sursa de
informare şi a
exactităţii
reproducerii, de
aceea în actele
mnezice se
recurge la puncte
de sprijin, la
constituirea unor
unităţi tematice la
comparaţii şi
clasificări şi în
genere la
sistematizare,
care are o
însemnătate
decisivă pentru
memorare. Se
subliniază rolul
repetiţiilor care
trebuie adaptat
optim la volumul
şi gradul de
dificultate al
materialului. De
asemenea se
remarcă că
memoria logică
este mai
productivă decât beneficiind una
cea mecanică. de rezultatele
Personalitat celeilalte.
ea apare ca un Asupra
sistem selector proceselor de
mnezic, atât în memorie se
memorare, cât şi răsfrâng
în reproducere. particularităţile
Odată cu vârsta funcţionale ale
creşte subiectului,
productivitatea, având loc o
atât a memoriei memorare
involuntare, cât şi precumpănitoare
a celei voluntare. a informaţiilor
între cele vizuale, auditive,
două forme de chinestezice,
memorie, verbale şi trăirile
intervine o relaţie afective (stenice
reciproc comple- şi astenice).
mentară,
2
7
7
M
S-a constatat că la bătrâni au loc Menarhă = fenomen fiziologic de sta-
fenomene de slăbire a memoriei eveni- bilire a primului ciclu menstrual, care
mentelor recente, dar nu şi a fenomene- apare între 11-16 ani şi care nu cores-
lor de reminiscenţă. Th. Ribot a formulat punde cu maturizarea sexuală. Deter-
legea memoriei regresive ce se caracteri- mină la unele tinere stări de anxietate şi
zează prin productivitatea amintirii eve- este necesară o educaţie sexuală şi mă-
nimentelor îndepărtate şi mari dificultăţi suri educative adecvate. Se pot întâm-
în memorarea evenimentelor recente şi pla tulburări de comportament, pubera
actuale. Fenomenele de memorie evolu- neavând maturitatea intelectuală şi
ează în mod ondulatoriu între reţinere şi emoţională necesară controlului situ-
uitare. aţiilor la care s-ar putea expune.
284
drept etiologie aterioscleroza cerebrală, 1948): sunt în general persoane ambiţi-
alcoolul, toxicele, disfuncţiile hepatice. oase, ce tind spre perfecţiune, sunt înalt
competitive, tinzând să fie exagerat de
Mifofobia = teama patologică de a nu critice în raport cu alţii, dar incapabile
face afirmaţii inexacte, ca urmare a de- de autocritică. Se adaugă tulburări
compensărilor personalităţii dizarmonice sexuale, în general frigiditate şi
de tip psihasten şi al nevrozei fobice. abstinenţă. Subiecţii unt introvertiţi, iar
când sunt învinşi, dezamăgiţi sau
Migrenă = una din cele mai comune tul- frustraţi, păstrează resentimente pentru
burări neurologice; este o cefalee vascu- o lungă perioadă de timp. Aceste trăiri
lară, de obicei fronto-orbitară, periodică, reprimate creează tensiuni emoţionale,
precedată de fenomene vizuale şi senzo- care afectează sistemul nervos simpatic
riale, uneori însoţite de greţuri, vărsături, şi trimite vibraţii sangvine în arterele
fotofobie. E considerată ca o dezordine craniene. O migrenă persistentă necesită
psihofiziologică sau psiho-somatică de o psihoterapie intensivă. Acupunctura şi
tip cardiovascular. Sunt şi predispoziţii acupresura au dat rezultate bune în
ereditare (50-80%) dar cauza principală tratamentul stărilor migre-noase.
este de obicei stresul psihic şi oboseala
excesivă, nivel hormonal anormal sau Migrenă abdominală = echivalentă
consum de alimente bogate în tiamină mi-grenoasă, cu frecvenţă mai ridicată
(brânză, ciocolată sau citrice vechi). la adolescenţi, (dispare cu vârsta)
Profilul persoanelor afectate de constând în dureri abdominale
migrenă e bine definit de Warff (1937- paroxistice, de in-
tensitate mare, fără suport obiectiv, Migrenă nazo-ciliară = acces migrenos
asociate cu vomă, palpitaţii, tahicardie, de tip obişnuit cu localizare perior-
agitaţie, paloare discretă. Poate fi o criză bitală (pleoape şi nas), însoţit de con-
unică sau poate apărea la intervale gestia conjunctivelor şi de senzaţia de
diferite. obstrucţie nazală.
298
Nevroglie = celulă care însoţeşte neuro- Nevroză infantilă = are origine psiho-
nii, cu rol trofic, de elaborare a mielinei, genă şi nu duce la dezintegrarea perso-
susţinere şi izolare a neuronilor, absorbţie nalităţii. Spre deosebire de adult, ne-
şi înlocuire a ţesutului nervos distrus. vrozele infantile sunt evidente printr-un
Este numită şi celulă glială. polimorfism simptomatic, cât şi prin
intricarea simptomelor nevrotice cu as-
pect comportamental (nevroza fricii,
Nevroză = grup de tulburări de etiologie proprie copilăriei, cu tablouri clinice
psihogenă; toate afecţiunile nervoase şi aflate în dezvoltare: anorexie, vărsături,
psihice fără substrat anatomo-patologic. bulimie, enurezis, pavor nocturn, ticuri,
Sunt determinate psihogen şi exprimate crampa scriitorului, logonevroze, mas-
clinic printr-un complex de tulburări, cu turbaţie etc.) în etiologia nevrozelor in-
sau fără răsunet somatic. Nevroza poate fantile se numără traumatismul psihic-
fi considerată un răspuns ineficient la un individual. Tratamentul nevrozelor in-
real, perceput ca real, dar resimţit în mod fantile necesită un complex de măsuri
fictive, în funcţie de dorinţa subiectului, care solicită colaborarea medicului,
care nu se articulează în posibilităţile psihologului şi anturajului, rol hotărâtor
sale. Nevroticul nu se confruntă cu rea- având îndepărtarea factorilor psiho-
lul, ci se apără de real, răspunsul său fi- traumatizanţi. Psihoterapia urmăreşte
ind între apărare şi dorinţă. reducerea stărilor de tensiune, insufla-
Nevroza este o maladie psihică rea încrederii în reuşită, asociate cu o
"minoră" în comparaţie cu psihozele; în medicaţie anxiolitică, de sedare neuro-
constituirea nevrozei se declanşează me- vegetativă şi de tonifiere generală. Un
canisme patogenice inconştiente, care regim de viaţă echilibrat este necesar
construiesc diverse apărări împotriva an- pentru prevenirea recidivelor.
goasei. Bolnavul participă autoanalitic şi
critic la boală, ea desfăşurându-se întot- Nevrozism = simptom de hiperacti-
deauna pe un fond de luciditate a con- vism nervos, mental şi fizic, în condiţii
ştiinţei. P. Janet consideră nevroza ca o de iritabilitate, mare variabilitate de
boală psihică, caracterizată prin conflicte dispoziţie afectivă şi fatigabilitate spo-
intrapsihice, care sunt de natură să inhibe rită. Nevrozismul este considerat ca o
conduitele sociale, generând o stare de dimensiune a personalităţii şi defineşte
anxietate. Ea tulbură echilibrul interior al labilitatea emoţională, cât şi dificultăţi
persoanei, alterându-i sistemul relaţiilor în stabilirea echilibrului psihic după
cu realitatea. Tabloul clinic cuprinde: şocul emoţional. Simptomatologia: du-
instabilitate, intoleranţă,
308
reri de cap, disfuncţii somatice, stări de suplă şi armonioasă la condiţiile
anxietate, obsesive etc. concrete ale societăţii în care trăiesc"
(M. Golu, V. Predescu). In
Nictalopie = (în popor - "Orbul găini- psihopedagogie şi psihiatrie, termenul
lor"); cecitate nocturnă - scăderea acuită- este sinonim cu "negativism".
ţii vizuale, cu vedere crepusculară noc-
turnă, prin aparatul bastonaşelor; se ma- Nimfomanie = termenul desemnează
nifestă şi prin absenţa vederii diurne şi exagerarea patologică a apetitului
cromatice, cauzată de nefuncţionarea sexual la femei, cauzat de o funcţionare
sistemului conurilor. Este o anomalie defectuoasă a sistemului hormonal. Este
congenitală. Se datorează unei avitami- întâlnită în crizele de excitaţie psihică,
noze (vit. A) sau cauze toxice, între care în manie şi obsesii. Hipersexualitatea
este încriminat alcoolismul cronic. feminină este corespondentul
satiriazisului masculin.
Nihilism = termen ce desemnează nega-
rea valorilor acţiunilor, structurilor so- Nistagmus = oscilaţii ale globilor ocu-
ciale, dar fără a propune soluţii noi, con- lari în direcţii orizontal-rotativ, cu ca-
structive. Această atitudine distructivă, racter pendular, cu ritm şi amplitudine
de negare absolută, dezvăluie profilul egală şi durată de câteva secunde. Nu
psihomoral al multor persoane "caracte- întotdeauna are semnificaţie patologică,
rizate în mod esenţial prin inadaptare cum ar fi nistagmusul ocupaţional,
întâlnit de obicei la mineri. Formele de Nivel = termen introdus de J. Jackson,
nistagmus ereditar, periodic, alternant indicând etajul funcţional în care se
vertical, au semnificaţie patologică. realizează aceleaşi procese neuropsihi-
ce simultan. în practica psihologică este
utilizat în desemnarea stadiului de
dezvoltare a gradului de eficienţă, a
structurii funcţionale, etc. (nivel de as-
piraţie, nivel mental, sau intelectual).
312
le, restrictive, dependenţe accidentale şi
neesenţiale".
în conceptele ştiinţifice „se cuprind
însuşirile esenţiale ale obiectelor şi feno-
menelor, în conţinutul lor impunându-se
semnificaţia obiectivă a acestora". Orice
ştiinţă se caracterizează printr-un anumit
sistem de noţiuni. Precizarea conţinutu-
lui şi sferei noţiunii, delimitarea noţiuni-
lor între ele, cât şi trecerea de la o noţiu-
ne la alta Se realizează prin intermediul
unor operaţii logice: determinare, gene-
ralizare, definiţie, diviziune, clasificare.
Pentru ca un concept să se elaboreze este
necesară o anumită organizare a întregii
activităţi intelectuale şi prin formarea
unui suport operaţional specific respecti-
vului concept, cât şi pentru seria de con-
cepte apropiate, ceea ce presupune cu
deosebire, constituirea progresivă a sub-
proceselor de abstractizare şi genera-
lizare.
313
O
Obedienţă = o manifestare de subordonare, de supuşenie şi comoditate, considerând că deciziile jşf riscurile revin altora.
Obezitate = exces ponderal în care este implicată dereglarea echilibrului neuro-hormonal. Etiopatogenia afecţiunii implică factori ereditari, da
La întreţinerea ei contribuie mulţi factori: hiperfuncţia axului hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenalian, accentuarea procesului de lip
Terapia afecţiunii presupune folosirea de droguri cu acţiune centrală asupra sistemului adrenergic care controlează motivaţia alimentară
Psihoterapia este un element important prin iniţierea curei de slăbire asociată cu terapia comportamentală care are ca scop raţionalizarea
Obicei = (obişnuinţă); comportament individual dobândit prin repetarea aceleiaşi acţiuni. Este asociat cu: rânduială, datină a unei familii, a un
obiectului. Sub raportul conţinutului, psihicul este în mare măsură obiectiv.
Obiectiv = atributul de a exista în sine a unui lucru oarecare, independent de subiect. în limbaj uzual, obiectivul este egal cu real, opus la ceea
Obiectiv are şi înţelesul de a reda cât mai fidel şi exact realitatea, evenimentele istorice, sociale, psihice. Psihologia obiectivă are în ved
315
Obiectivitate = proprietatea cunoştinţelor de a reflecta în mod corect însuşirile, structura şi legităţile obiectului cunoscut, de a nu deforma rea
Obiectul psihologiei medicale = domeniu de fapte, stări, acţiuni, însuşiri şi comportamente specifice medicilor (indiferent de specialitate), d
(Dr. Doc. Andrei Athanasiu)
Pe de o parte, complexitatea şi fragilitatea coordonatelor vieţii fiziologice a organismului, care nu dă decât o imagine trunchiată, incomp
Aceasta pentru că, evolutiv şi funcţional, psihicul şi comportamentul dispun de o serie de sub şi supradeter-minări ce ţin de competenţa
Acesta fiind liantul celor două ştiinţe interdisciplinare, problematica psihologică a medicinei şi psihologiei, problematică de ordin practi
precizie, ceea ce face a fi necesară o atenţie concentrată. La baza obişnuinţei stă exerciţiul, care implică control şi auto-control al activităţii res
Oblativitate = înclinaţia de a oferi ceva, altcuiva fără a cere nimic în schimb; se referă la un dar de natură spirituală (nu materială), în favoare
Semnificaţia psihologică este multiplă. Ofranda nu este în mod real un sacrificiu, ci o revendicare personală, altruistă. După R. Lafon, o
Obnubilare = (a se întuneca.); tulburare cantitativă a conştiinţei, mai accentuată decât torpoarea, caracterizată prin: bradi-psihie, orientare dif
Adesea este însoţită de hipomne-zie de fixare, şi de scurte momente de „iluminare". Simptomul intervine într-un aspect de suferinţă cer
Oboseală = scăderea capacităţii funcţionale a organismului, consecutivă depunerii unui efort important, şi de durată. Oboseala are rol de semn
Oboseala este diferită de surmenaj şi de astenie, căci modificările locale apărute la nivelul organismului solicitat (muşchi, analizatori, si
317
ace şi respiratorii, insomnii, tulburări digestive.
în oboseala cronică este dificil să se separe factorii psihogeni de cauzele externe, să se facă distincţia între cauză şi efect (P. Popescu Ne
ca durată cât şi ca intercalare, eventual să se facă exerciţii de gimnastică după un program adecvat funcţiilor organismului solicitat în procesul
în funcţie de natura, intensitatea şi durata stimulilor încriminaţi în producerea oboselii, ca şi după modul de manifestare a ei, se disting m
Se impun măsuri profilactice, de protecţia muncii, pentru prevenirea aste-niei şi surmenajului intelectual, prin măsuri antiredundante şi
Oboseală auditivă = o urmare a solicitării îndelungate a analizatorului auditiv, ca efect al zgomotului şi al pragului scăzut de adaptare auditiv
Obsesie = imagine, gând, stare afectivă care predomină conştiinţa în mod perseverent şi intens, împotriva voinţei subiectului şi a funcţiilor cri
Subiectul conştientizează anormalitatea fenomenului, caută să-1 îndepărteze, dar cuprins de anxietate ajunge la acte nefireşti, la pertu
patologică a unui focar nervos.
Pe fond de normalitate se poate manifesta în stare de oboseală şi epuizare nervoasă (frica iraţională de ceva sau de a face ceva.)
Obstrucţie = oprire, închidere a desfăşurării unei acţiuni, prin violenţă externă sau obstacol intern. Poate apărea în psihoze depresivă şi alte tu
Obtuzie = diminuare mai mult sau mai puţin marcată a stării de conştiinţă trează, cu dificultăţi de înţelegere, ideaţie lentă, somnolenţă şi dezo
319
Dominanţele oculară şi manuală sunt expresia unui factor mai general al asimetriei interesmisferice. Unii autori consideră că manifestar
Ocupaţională = (terapie); formă de terapie în care activitatea este folosită în scopul modificării favorabile psihicului sau fizicului bolnavilor.
munca să se desfăşoare în colectiv, constituindu-se astfel într-un exerciţiu de inserţie socială. Ea trebuie selectată şi adecvată intereselor şi cap
Odihnă afectivă = toate activităţile circumscrise în terapia ocupaţională în care subiectul este angajat, fără un scop practic imediat: jocuri spo
Oedip (complex) = termen psihanalitic pe care Freud îl foloseşte în desemnarea unui ansamblu de sentimente pozitive sau negative (dorinţă d
în scrierile sale în 1910.
Oftalmoplegie = paralizie a musculaturii oculare (totală sau parţială), externă sau internă, în directă legătură cu dispariţia acomodării.
320
transmisie (conducere), prin conectare cu celulele mitrale din bulbii olfactivi. Centrii superiori ai olfacţiei sunt localizaţi în regiunea hipocamp
Substanţele olfactive sunt: • asemănătoare ca structură şi miros diferit; • cu structură diferită, dar cu miros asemănător. Tulburările anal
Oligofazie = sindrom caracteristic pentru tulburările de vorbire (descris de A. Bernstein - 1912); constă în dificultatea denumirii obiectelor ce
Oligofrenie = stare de înapoiere psihică globală (intelectuală, afectivă, voliţio-nală şi comportamentală) cu etiologie multiplă: • suferinţe surv
şi de autoservire; c) debilitate mintală: poate fi educat în şcoli speciale, poate fi instruit sumar în practicarea unei meserii, corespunzătoare pos
321
o
Onicofagie = tic ce constă în obişnuinţa de a-şi roade unghiile, întâlnit la copii, adolescenţi şi adulţi, ca descărcare psi-homotorie a unei putern
Onirism (oniric) = ceea ce ţine de vis; activitate mintală automată, reprezentată prin viziuni şi scene în mişcare, aşa cum au apărut în vise. Su
Onirologie = domeniu de cercetare ştiinţifică a viselor - dinamica, mecanismele fiziologice şi conţinutul lor. în ultimul timp s-a dezvoltat şi ar
Onomatomanie = preocupare obsesivă pentru cuvinte şi nume proprii, acordân-du-se acestora semnificaţii speciale. Este descrisă obsesia de a
Ontic = tot ceea ce se referă la categoria de existenţă ca realitate obiectivă. Dimensiunea ontică a diferitelor entităţi se distinge din punct de ve
Ontogeneză = procesul de dezvoltare individuală de la naştere şi până la moarte, incluzând succesiunea logică a transformărilor organismului
relativă în psihologie (după P. Popescu Neveanu).
Ontologie - Ontologic = domeniu fundamental al filosofiei având ca obiect „fiinţa ca fiinţă" (Aristotel), „existenţa ca existenţă", adică trăsătu
operaţie formală realizată pe plan mintal. Operaţia este concomitent o modificare posibilă a realului şi o acţiune asimilatoare. Operaţia mintală
Dezvoltarea gândirii ca sistem de operaţii se defineşte nu izolat sau de sine stătător, ci prin apartenenţă la o structură de ansamblu, dotat
Considerând procesul evoluţiei gândirii ca desfaşurându-se spontan, fără intervenţii de dirijare şi programare specială din afară, J. Piaget r
operaţiilor formale (11-14 ani).
Cercetările cu privire la dinamica trecerii acţiunii obiectuale în operaţie mentală internă (J. Piaget) şi la constituirea structurilor generale ale
Acesta este un proces logic de formare a structurilor intelectuale în cadrul comunicării bilaterale a individului cu lumea obiectelor material
rămân concrete, nebazându-se pe enunţări verbale sau ipoteze. Copilul are nevoie de explicaţii pentru ca fenomenele să devină mai obiective.
323
Opinie publică = părere, punct de vedere, judecată, receptare sau descriere a realităţii bazată pe încrederea, adezi unea spontană a subiectulu
reglaj social. în această stare de cunoaştere sau de interes se îmbină o formă obştească de influenţare.
Opoziţie = reacţie, opunere la o acţiune, constând în atitudini afectiv - volitive, caracterizate prin acţiuni defensive, opuse celor solicitate sau a
Optic (analizator) = analizatorul vizual este foarte important prin recepţiile periferice; - prin gradul de completitudi ne a informaţiilor cu priv
asigură adaptarea orientării spaţiale, menţinerea echilibrului, cât şi aspecte ale activităţii corticale (atenţia, percepţia, deprinderi, etc). Analizat
realizează o interferenţă proporţională cu condiţiile externe. • Vederea scotopică, discriminează albul de negru sub nivelul critic al intensită
retiniana, are rolul de a o amplifica sau diminua în funcţie de necesarul informaţiilor primite. Aria vizuală primară (câmpul 17) se află în lob
interesează atât aspectele oculare de dinaintea retinei (prereceptorale), aspectele retinei (receptorale), cât şi aspectele structurilor nervoase care
neurologiei pentru care controlul medicului oftalmolog este obligatoriu.
Aspectele tulburărilor sistemului receptor pot produce: hemeralopia, nicta-lopia, tulburările vederii cromatice, iar la nivel central sunt în
Pacienţii ce nu pot vedea bine lumina, cei ce clipesc des, reflexul pupilar fotomotor fiind deranjat, sunt obligaţi a-şi face procedura de c
răsunet deosebit de important în simptomatologia psihiatrică.
în dislexie - disgrafie, câmpul vizual al vederii monoculare sau binocu-lare fac posibile tulburările de percepţie şi sinteză fonoarticulato
dependentă de imaginea furnizată de ochiul director, care îşi impune rolul, mai ales în cazul când furnizarea corticală a imaginilor retiniene dif
Din momentul impactului mesajului vizual cu cortexul primar (câmpul 17) şi până la dobândirea semnificaţiei ca un element al cunoaşt
unităţii perceptiv-vizuale şi cognitiv - (semnificativ) articulatorie este un rezultat al conexiunilor neurale, un proces cu atâtea variabile active,
325
schizoidul sunt înclinaţi spre aranjamente simpliste şi stereotipe în orice situaţie nouă, cu accese explozive, nea-vând de fapt criterii constante
Organ = o grupare de ţesuturi, care funcţionând împreună îndeplinesc o anumită funcţie a organismului. într-un organ, sunt mai multe tipuri
subînţelege că orice schimbare în structura unui organ atrage după sine modificarea corespunzătoare în funcţia acestuia şi invers. Nici un orga
Organ funcţional = concept psihofizi-ologic ce desemnează structuri funcţionale dobândite. Orice organ are nu numai un înţeles morfologic,
întrucât procesele şi capacităţile psihice ale omului au o geneză socioculturală, formându-se în ultimii 40-50
motricitatii, exemplificând prin însuşirea acelor operaţii cu cuvintele fixate în limbă; însuşirea foneticii verbale conduce în mod constant la sis
326
o
temelor, realizată pe cale nervoasă şi umorală.
Organizare = în sensul cel mai larg este relaţionarea unor elemente disparate şi stabilirea unui ansamblu, care să funcţioneze ca un tot şi să po
Termenul este opus dezorganizării şi are la bază o relativă stabilitate şi uniformitate în raport cu entropia şi negen-tropia (transformările
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) = organism al Organizaţiei Naţionale Unite (ONU), constituit în 1946 (22.VII) dintr-un grup de
pacea şi securitatea internaţională. Are în vedere favorizarea oricărei activităţi în domeniul sănătăţii mintale, cât şi standardizarea metodelor de
Organizaţie = sistem de reguli şi norme sociale vizând atingerea unui scop, în care oamenii din grup sunt în interac ţiune, dar diferenţiaţi du
comun,
327
o
îl are omul, maşina rămânând doar un iar o parte, în şcoli speciale şi institute
instrument în mâna şi gândirea omului. de reeducare.
329
p
Paleocortex = porţiunea cea mai veche filogenetic a cortexului (scoarţei) cerebral; cuprinde mai rnulte zone: o parte din lobul frontal (suprao
reglajul comportamentului alimentar şi lezarea diferitelor zone de la acest nivel. Paleocortexul participă şi la reglarea stărilor postu-rale, cât şi
Palilalie = tulburare a limbajului ce constă în repetarea spontană, involuntară a unor silabe sau cuvinte dintr-o frază. Poate alterna cu perioad
diferenţiar: deşi apare din copilărie, trebuie diferenţiată de stereotipiile verbale cu etiologie
Paradox = enunţ contradictoriu, diametral opus unei judecăţi, dar demonstrabil; este contra opiniilor generale şi a unor adevăruri prestabilite.
Parafazie = tulburare de vorbire descrisă de Wernike, caracterizată prin alterarea cuvintelor sau folosirea unor cuvinte în locul altora, apropiat
Parafrenie = delir cronic, fantastic, intens, care constă în grave devieri în interpretarea adecvată a realităţii. Este catalogată ca o entitate nosolo
Parakinezie = ansamblu de mişcări parazitare, care deformează sau înlocuiesc mişcările normale. Este prezentă în sindromul citotonic, în stăr
Paralelism psihofizic = concepţie dualistă care consideră că fenomenele psihice şi cele fiziologice reprezintă două ansambluri paralele, fără ni
Paranoia = psihoză cronică endogenă, caracterizată prin evoluţia continuă a unui delir sistematizat. Prin ea se trans mit credinţe, convingeri (d
adevărului propriu, ceea ce de fapt este o „depersonalizare" (P. Popescu Neveanu).
Paranoism = psihoză ce constă într-un delir sistematizat, neînsoţită de diminuări ale intelectului şi a voinţei. Persistă manifestările paranoice:
Parapsihologic = (metapsihologie); disciplină mai nouă având ca obiect comunicarea telepatică şi alte fenomene psihice paranormale, propun
Pararotacism = tulburare de articulare a cuvintelor manifestată fie prin lipsa pronunţării sunetului „r" sau prin înlocuirea lui cu alte sunete în c
Parazitism = poate fi întâlnit ca fenomen individual şi social, iar educaţia pentru muncă vizează eradicarea acestui viciu. Fenomenul probează
Parchinsonism = afecţiune neurologică degenerativă descrisă de James Parkinson (1817) cu leziuni situate la nivelul corpilor striaţi, în specia
mişcări; - rigiditate (hiper-tonie) care permite mişcări spastice, continuie în tot timpul desfăşurării mişcării; - hipokinezie, sărăcie şi încetinirea
333
par, iar mersul se face cu paşi mici şi cu trunchiul aplecat înainte. Pot apărea mişcări paradoxale declanşate de stări emoţionale puternice.
Această triadă aduce cu sine şi alte modificări: - dificultate de demaraj, de vorbire (bradilalie), voce sacadată, modificarea scrisului, care de
Parestezie = tulburare a sensibilităţii constând în perceperea unor senzaţii false în lipsa oricărui excitant (halucinaţii senzitiv - senzoriale: înţep
Participare = implicare într-o acţiune, prin contopirea într-un tot a fenomenelor subiective şi obiective. Este un sentiment, o credinţă a persoa
Particular = concepţie filosofică, strâns corelată cu generalul şi singularul. In planul realităţii reprezintă orice formă concretă de existenţă, a
trăsăturile şi tipurile particulare în psihologia persoanei şi diferenţial de psihologia diferenţială.
Patetic = modalitate de manifestare exagerată a unor trăiri, discursuri, care provoacă emoţii puternice, zguduitoare. Manifestările patetice sunt
Patimă = pasiune cu tendinţă negativă, cu caracter distructiv sau autodistructiv. Cel stăpânit de patimă este activ şi trăieşte plăcerea distructivă
Patologie = ramură a medicinii, consacrată descrierii maladiilor şi terapiilor specifice. Ansamblul tulburărilor psihice grupate în sindroame, su
zează fiecare aspect patologic, ca şi terapia specifică.
Pavelcu Vasile (1900-1983) = psiholog român - născut în Costuleni - sat de pe malul stâng aî Prutului. A făcut studiile universitare la Kiev şi a
335
(calciu) antidepresive şi psihoterapie cu masivă preocupare educaţională.
Părinţi = noţiunea desemnează cuplul mamă-tată, în sens restrâns; în sens larg ne trimite la antecesori, strămoşi cu legă turi de consangvinitate
şi influenţa primordială în dezvoltarea personalităţii copilului trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă normală, evitându-se apariţia unor vicii
Adopţiunea, deşi are aspect benefic în unele situaţii, rămâne de multe ori marcată (mai ales dacă s-a produs după vârsta de 2 ani) (C. Go
Pentru evitarea erorilor, cu rol nefast asupra personalităţii copilului este necesar dialogul, buna cunoaştere a copilului şi adecvarea perm
catedră cum se construieşte lecţia, raportul dintre scop şi conţinut, care sunt sarcinile, cerinţele pentru elev şi cadrul didactic în timpul şi du
Pedagogia are în vedere posibilităţile de înţelegere, asimilare şi aplicare a cunoştinţelor predate copilului, ţinând seama de experienţa lui an
a diverselor metode; • pedagogie specială, educarea şi instruirea tuturor categoriilor de copii cu handicap fizic şi mintal, intelectual, motor, de
• pedagogia
orientarea faptelor
în şi prin societate;
Necesitatea învăţării neîntrerupte pe toată durata vieţii a determinat apariţia
• pedagogiei educaţiei
ramuri specializate
inginerească, a
pedagogia comparată,
pectivă, care
ţia şi
interval de aproximativ 50 de ani.
Pensionare = încetarea activităţii profesionale la limită de vârstă activă. Din punct de vedere psihologic şi fiziologic, variaţiile individuale în p
traversa calm şi optimist restul anilor din viaţă. Pentru aceasta, trebuie să se menţină o activitate socială integrată a persoanei, în funcţie de cal
Pensionarea este un eveniment ca oricare altul şi îşi pune amprenta pozitiv sau negativ pe fiecare persoană, dar o personalitate echilib
competenţa.
Percepţie = proces psihic complex senzorial, cu un conţinut obiectual, care reflectă direct şi unitar ansamblul însuşirilor şi structurile obiectel
etapă calitativ superioară senzaţiilor, dar tot ca proces primar. Astfel, se distinge de reprezen tare şi gândire, considerate procese secundare, d
spaţiului depinde de concurenţa factorilor optici şi a celor kinestezici. Intre percepţia spaţială şi cea temporală este un raport de intercondiţiona
Perceperea mişcării presupune o corelaţie între stimuli sau stimulaţii pentru a sesiza continuitatea între fazele de stimulaţie, condiţionată
Se disting percepţii şi în funcţie de analizatorul dominant, în procesul de percepere dat (vizuale, auditive, kineste-zice etc.) De asemenea
periferică) şi în procesul de conştiinţă, în care central este nucleul de claritate, iar zona periferică este crepusculară.
Perplexitate = stare de copleşire, de extaz, de surpriză, uneori asociată cu spaimă; de obicei produce efecte de blocaj psiho-fizic.
Persecuţie = comportament neamical şi imoral, de neîncredere şi apreciere neadecvată voit a faptelor unei persoane; cu intenţie şi scopuri nefa
Perseveraţie = persistenţă exagerată a unei reacţii, tendinţe, acţiuni, idei, prin inerţia focarului de excitaţie (P. Popescu Neveanu). Efectul stim
Perseverenţă = calitate a voinţei, caracterizată prin eforturi continui şi înnoite în vederea realizării unui obiectiv. Este o tenacitate în învingere
Persoană = individul uman în relaţie cu alţii. Este cel ce gândeşte raţional şi acţionează în concordanţă cu valorile morale. Din punct de vedere
maschează adevărata lor faţă.
Personalitate = (tulburări); comportare neadaptată care apare fie în adolescenţă, fie pe parcursul maturităţii. Anormalitatea se manifestă în ech
Personalitatea = în accepţiunea cea mai largă, termenul defineşte fiinţa umană considerată în existenţa ei socia lă şi înzestrarea ei culturală. P
valorificat prin socializare şi enculturaţie. Ca urmare, şi sistemul psihic uman se constituie prin interdependenţa dintre biologic şi sociocultural
339
comportamentele personalităţii. Filoso-fia percepe subiectul uman ca personalitate în trei ipostaze: • subiect pragmatic (homo faber), transform
culturii şi a valorilor morale călăuzindu-se după semnificaţii şi idealuri, şi conferind un sens superior propriei ei vieţi.
Majoritatea ştiinţelor privesc omul ca personalitate, în devenire continuă, din unghiul lor de vedere (antropologia, biologia, sociologia,
istorie. J. P. Sartre seria: „Problema nu constă în ceea ce a făcut istoria din tine, ci din ce ai făcut tu din ceea ce a făcut istoria din tine". Este d
intergrează treptat unele pe altele, având în vedere Eul integrator.
Eul este rodul tuturor experienţelor acumulate de subiect în activitatea şi corelarea cu ceilalţi (avem în vedere cele trei laturi ale Eului: c
340
Pete de cerneală = test de stimulare a imaginaţiei, folosit de A. Binet (1985) şi de H. Rorschach ca test de personalitate, cunoscut pe plan mon
Piaget Jean (1897-1980) = biolog şi psiholog elveţian, o personalitate de seamă a ştiinţei contemporane. Cu mare pasiune pentru cercetare, înc
a copilului parcurge patru etape principale: • stadiul senzorio-motor (0-2 ani); • stadiul preo-peraţional (2-7 ani); • stadiul operaţiilor concrete
logică, filosofie, matematică şi într-un cadru interdisciplinar, urmăreşte modul cum iau naştere şi se dezvoltă diferitele modalităţi de cunoaştere
A urmat lui E. Clapared atât la conducerea Institutului „J. J. Rousseau" cât şi a Biroului Internaţional de educaţie (B.I.E.) (1929-1967). Din
341
plăceri, care nu sunt toate la fel, ci diferă şi cantitativ şi calitativ, ca intensitate şi motivaţie. Plăcerile simţurilor sunt infe rioare celor ale intele
şi cuviincioasă.
Pneumograf = aparat de înregistrare a ritmului, volumului şi structurii actelor respiratorii, implicând corelaţia dintre inspiraţie şi expiraţie. Est
Polaritate = dispoziţie de opunere a trăsăturilor şi fenomenelor în termeni extremi şi inverşi, caracteristică în afectivitatea nervoasă şi psihică.
Policromatism = teorii care afirmă existenţa în analizatorul optic a mai mult de trei elemente sensibile la tonuri cromatice fundamentale.
Politeţe = atitudine comportamentală acţională, comunicativă, care caracterizează relaţiile interumane. Se formează prin interiorizarea normelo
342
Postii ral = ceea ce ţine de poziţia corpului şi organizarea dinamică a sistemului muscular. In sistemu
Potenţial = ceea ce există latent fără a se manifesta momentan în acţiune, iar pentru ca potenţialul să fie realizat sunt necesare unele condiţii şi
Potomanie = impuls morbid de a ingera mari cantităţi de lichide, fără ca acest fapt să fie determinat de tulburări renale sau endocrine. Se de
diferenţial cu diabetul insipid sau poate declanşa un enurezis secundar. Examenele paraclinice şi testele retrohipofizare şi a elementelor con-fli
Pozitiv = tot ceea ce se bazează pe fapte, pe realităţi, pe experienţă, pe realitate; are şi sensul de cert, adevărat, real, precis, bine, favorabil, etc;
343
19-20 cili pe secundă, iar pragul maxim de circa 20.000 cili/secundă. Pragul minim depinde de construcţia analizatorului şi de antrenament. Pr
Cât priveşte pragul maxim (M), acesta reprezintă limita de rezistenţă la solicitări a analizatorului, nivel la care încă mai funcţionează, du
Prag diferenţial = care precizează o sensibilitate discriminativă, care se exprimă în cantitatea cu care trebuie să varieze (în plus sau minus) un
Fondatorul psihofizicii, M. Weber, afirma că pragul diferenţial este o constantă ce se exprimă în raport cu stimulul de bază. Cercetăto
excitaţiile dinamice ira-dizează şi se concentrează rapid, pe când excitaţiile slabe sau puternice iradiază prelung şi se concentrează rapid, iar ex
Psihologul român Ghe. Zapan a revizuit formula teoriei electrochimice a
344
milie, prieteni, iar din punct de vedere al cunoaşterii, se profilează interesul pentru cunoaşterea realităţii, a însuşirilor psihice şi a trăsăturilor m
Precocitate = stare de dezvoltare psiho-motorie, afectivă şi intelectuală, aptitudinală, ce devansează vârsta respectivului subiect, cât şi media c
Se cunosc experienţele cu clasele de copii supradotati, în care metodele psihopedagogice au fost adaptate specificului acestor cazuri în s
Preconcepte = fază incipientă în procesul ontogenetic de însuşire şi formare a conceptelor în care copilul acordă primelor semne verbale semn
conţinuturilor şi proceselor inconştiente să treacă în preconştient şi conştient fără a suferi vreo transformare. Deci, preconştientul participă alăt
Predictor = instrument de evaluare a unei anumite variabile psihice la un moment dat, care are valoare diagnostică, dar şi prognostică, de anti
Predicţie = act raţional de anticipare a producerii unui eveniment, fenomen sau acţiune. Nu poate fi confundat cu „presimţire", care se sprijin
aproximativă în acele domenii ale existenţei în care legile nu au fost
formu-late exact şi unde influenţa condiţiilor instabile nu poate fi neglijată.
Predispoziţie = capacitate ereditară a unui organism de a dezvolta o anumită patologie, în condiţii prielnice ambientale necesare declanşării ac
Preferinţă = atitudine afectivă predilecta către un obiect, persoană, lucru, situaţie, ca rezultat al atracţiei acestora. Presupune o raportare afec
poate fi unilaterală sau reciprocă, (în acest caz este o adecvare motivaţională, de caracteristici ale vârstei, preocupări intelectuale). Convergenţa
Pregnanţă = caracteristică a unei structuri de a se impune prin evidenţă, claritate, expresivitate, prin forţă şi stabilitate, relevante în raport cu r
neştiinţifică. Apare ca o clarviziune, ca o presimţire.
Prestigiu = cota de valoare, asociată şi recunoscută unei persoane, unei funcţii sau unei activităţi. Prestigiul profesional presupune atribuirea u
Previziune = posibilitatea de a vedea mersul evenimentelor în viitor, folosind operaţiile mintale şi experienţa vieţii. Este o latură a proceselo
neştiinţifice fondate mai mult afectiv şi asociate unor orientări arbitrare.
Prezbiţie = tulburare a vederii constând în imposibilitatea de a percepe clar obiectele aflate la distanţă mică, datorită slăbirii capacităţii de acom
Prezumţie = element important în mecanismele gândirii, atât în sfera normalului, cât şi a patologicului. Este o construcţie ipotetică, neconfirm
347
îmbinarea muncii din clasă cu cea individuală, etc, toate dozate şi îmbinate într-un anumit mod.
Principiu = în sens ontologic - substanţă, cauză primordială, pe care se fondează o formă sau un domeniu al fiinţei. în sens epistemologic - tez
Probabilitate = concept fundamental în gândirea teoretică modernă, cu multiple semnificaţii în diverse ştiinţe (fizică, matematică, filosofie). î
Probă = fapt demonstrativ în cercetare şi diagnoză, acţiune exploratorie prin procedee şi tehnici, orientată spre constatări, identificări, descope
Problematizare = activitate intelectuală, cognitivă, de sesizare, inducere şi formulare sau reformulare a unei probleme. Modalitate didactică d
aplicarea unei teorii cunoscute într-un nou domeniu, dar şi la amestecul a două teorii diferite cu valoare nouă ca efect, într-un domeniu al a
discipline sau în altă disciplină. Ex.: principiul euristic al transformării emergente a cantităţii în calitate (prin apariţia spontană şi neprevăzu
cunoştinţelor şi a teoriilor în funcţie de descoperirile şi creaţiile originale ale domeniului respectiv. Concluzionăm că nu se poate face un inven
Procedeele imaginaţiei = considerând caracterul euristic deschis, exploratoriu tuturor operaţiilor psihice şi în special ale imaginaţiei, ne vom r
349
proiect mental caracterizat prin noutate, originalitate şi ingeniozitate, rezultat din structurarea şi selecţia acestor procedee.
Procedeu = mijloc de cercetare, construire practică şi mentală, de explorare a datelor şi de interpretare. Astfel se poate aminti de procedee psihote
Proces de conştiinţă = autoanaliza critică a unei situaţii conflictuale, referindu-se la conduita proprie şi la valorile şi normele sociale acceptate.
Personalităţile narcisice se disting printr-o alegere narcisică (exagerat subiectivă) a argumentelor de apărare şi tendinţă de a supune totul propriilo
Procese emoţionale = procese psihice afective, constând într-un ansamblu de manifestări ale persoanei în relaţie cu lumea şi cu sine, trecând prin
Procesele emoţionale au caracteristici specifice: • participarea pregnantă a proceselor neocorticale: - un nivel de reprezentare a tuturor funcţiilor
fluenţând comportamentul şi fiind astfel pasive sau active.
în timp ce emoţiile au un obiectiv precis de care omul este conştient, dispoziţiile afective sunt difuze, puţin intense şi nu se raportează la o a
Procese psihice = manifestări ale psihismului sub diferite modalităţi de conduită, specifice, în funcţie de conţinutul informaţional implicat, de
psihice afective şi emoţionale (emoţii afecte, sentimente şi pasiuni; impulsuri, stări tensionale, tendinţe, toate ansambluri energizatoare ce stau
350
acţiune pentru a atinge un scop). Toate procesele psihice se comportă unitar, în mod exclusiv, nu pot fi separate şi de asemenea, toate îndepline
Limbajul şi atenţia nu sunt clasificate ca procese psihice; deşi manifestarea lor are aspect procesual, ele însă nu posedă un conţinut specific
In psihopatologie, modificarea proceselor psihice este diferenţiată din punct de vedere al conţinutului şi simptomatologiei în funcţie de proc
Produs psihic = rezultat al proceselor psihice, ce apare în urma activităţii procesuale. S. L. Rubinstein face distincţia între proces şi produs psi
Profesiograma = în cadrul profesiolo-giei ca disciplină a tuturor profesiilor, în scopul orientării şi selecţiei profesionale, profesiograma stabile
psihologia profesiunii, însuşiri psihice ca: temperament, aptitudini, caracter; • sociologia profesiunii: perspective economice, sociale, condiţii d
Prognoză = disciplina ştiinţifică de mare utilitate pentru orientarea planurilor şi proiectelor sociale şi tehnico-economice, educaţionale, edilita
Program = schema de ansamblu a diferitelor momente şi a paşilor necesari realizării obiectivului propus. Orice program implică activităţi de c
Proiect = ceea ce rezultă din proiectare, ca plan sau model de realizat, profilat în configurare, în scheme de acţiuni şi imagini, a intenţiilor, dor
Proiectiv = atribut al activităţii de proiectare şi de proiecţie pe care conştiinţa umană o îndeplineşte prin gândire şi imaginaţie. Acest fenomen
Proiectivitate = modalitate a interacţiunii informaţionale dintre latura estrover-sivă şi introversivă a psihismului uman, pe plan perceptiv şi me
P sinonim Daltonism (vezi
Protanopie =
termenul)
Protreptic = procedeu sugestiv realizat în stare de veghe şi „întărit" prin mijloace fizico-pedagogice. Protreptica este o metodă terapeutică, din
Proxemică = direcţie de cercetare în psihologia ambianţei, care studiază relaţiile cauzale şi condiţionale dintre spaţiu, ca dimensiune a ambian
Prudenţă = trăsătură de caracter ce realizează un echilibru între curaj şi teamă. Sunt prevăzute raţional pericolele şi daunele ce pot surveni, ado
Psellisnius = termen derivat de la grecescul ,psellismos", desemnând o tulburare de pronunţie ce împiedică articularea corectă a anumitor sune
Pseudodebilitate mintală = termen ce se aplică multor categorii heterogene de copii, cu carenţe afective, instabilitatea psihomotorie, lentoare
353
obsesivo-fobice şi fobii, nesiguranţă, nehotărâre. Este o entitate clinică ce cuprinde fenomene de angoasă, fobii, oboseli, sentimentul înstrăină
poate elimina şi care-i invadează conştiinţa îl împiedică în desfăşurarea normală a activităţii psihice. Psihoterapia şi asigurarea unui climat soc
Psihiatrie = (suflet, vindecare); disciplină medicală care studiază atât modificările patologice ale activităţii psihice, cât şi cauzele, condiţiile şi
bolnavul într-o accepţiune bio-psiho-socială, care consideră boala mentală „ca având surse actuale şi evidente (sau îndepărtate şi profunde), ca
Psihic = (psykhe - suflet); o însuşire specială a creierului de reflectare a realităţii obiective pe plan subiectiv, proprie animalelor superioare şi o
dividul) ajunge la o cunoaştere riguroasă, dar parţială a realităţii. Toate procesele psihice au baze operaţionale specializate pentru informare. P
Specific psihicului uman este conştiinţa, reflectarea lumii înconjurătoare, cât şi a propriei persoane, a relaţiilor lui cu realitatea înconjur
Psihicul este imagine, formă, ca atare intră în lanţul cauzal al realităţilor umane". (A. Cosmovici, Şt. Celmare 1990). La om, psihicul atinge cel
354
cea mai înaltă formă de organizare psihică. Prin ea este posibilă delimitarea subiectului uman de mediul extern şi adoptarea unei atitudini ac
conştiinţa de sine, între care există o permanentă interacţiune şi transferuri de conţinuturi informaţionale şi scheme operaţionale. Psihicul es
Psihoanaleptice = substanţe psihotrope care au ca acţiune principală stimularea activităţii sistemului nervos central. Sunt grupate în trei subg
Psihodiagnostic = acţiune complexă de investigare care urmăreşte recunoaşterea unor particularităţi specifice, psihice la o persoană prin i
testelor pe care doreşte să le utilizeze, mai sunt necesare deprinderi ce presupun uneori o exersare de ani de zile. Psihologul va aplica doar
Are trei părţi distincte: • pregătirea, în care se fac eforturi de acomodare a actorilor; • jocul dramatic în comun; • discuţia finală, în care se fac a
Psihofarmacologie = ramură modernă care se ocupă cu studiul farmacodinamic şi clinic al substanţelor psihotrope, care exercită efecte psiholo
Psihofizică = subdisciplină a psihologiei care se referă la stimulările fizice şi senzaţiile psihice, cât şi la măsurarea lor (senzorimetre). T. Fechn
Psiliofiziologie = ştiinţă ce realizează legătura cu psihologia, cunoscând că fiziologia sistemului nervos stă la baza proceselor psihice; această u
unul superior (Vezi principiile P. Popes-cu Neveanu şi I. Ciofu, M. Golu, C. Voicu).
Psihogenie = ( gr. genron - a naşte, a produce); termen atribuit oricărui factor sau fenomen care este rezultatul psiho-genezei, exprimând pond
traumele psihice, influenţate de factori somatici şi genetici favorizanţi. Identificarea corectă a factorilor din mediul extern ce acţionează asup
evidenţă psihogenia unor boli somatice cum sunt ulcerul, cardiopatiile, afecţiunile hepatice, etc.
Psihogramă = presupune un fel de inventar psihologic al proceselor şi cerinţelor activităţilor profesionale (vezi profesiograma care indică şi c
Psiholepsie - Psiholeptice = (gr. lepsis -criză); scăderea bruscă şi de scurtă durată a tensiunii psihice sau mintale. Este întâlnită în stările de ps
357
în acest model este considerat drept „cod" orice sistem de semne (implicit cu semnificaţii) atât verbale cât şi nonver-bale, codul fundamental r
aceea p. are strânse legături cu socio-lingvistica şi cu antropologia cultural-lingvistică, după cum remarcă P. Popescu Neveanu.
Psihologia = ştiinţă ce studiază procesele şi fenomenele psihice, la diferite niveluri de manifestare a acestora. Ea studiază fiinţa umană pe pa
internă, dar şi ca modalităţi obiectiv-explicabile de funcţionare a organismului uman în forma sa superioară de organizare - psihismul (prin psi
relaţie, un raport necesar, esenţial, repetabil, general şi obiectiv între fenomene. Datorită acestor caracteristici (necesar, general, repetabil) legil
fiziologiei, poate chiar ale fizicii. De aceea, se acceptă că majoritatea legilor psihologiei sunt neprecise şi că valabi litatea lor este limitată de
abordat din foarte multe puncte de vedere (de aceea există şi atâtea ramuri ale psihologiei).
Psihologia animală = ramură a psihologiei comparate. Experimentându-se fenomenele psihice pe animale, prin extrapolare la om s-au putut tr
în consideraţie forţa tendinţelor: foamea, prin privaţiuni, greu de aplicat la om).
358
Psihologia aplicată = toate domeniile în care sunt aplicate cunoştinţele de psihologie generală pentru rezolvarea unor probleme din domenii c
p. sportului, p. vârstelor, etc. Rezultatele aplicării cunoştinţelor teoretice în domenii bine definite se înscriu ca preţioase contribuţii ale psiholog
Psihologia cibernetică = ştiinţă inter-disciplinarâ, având ca obiective de bază precizarea mecanismelor neurociberne-tice care stau la baza dif
locului psihicului în cadrul conexiunii universale a fenomenelor, prin integrarea proceselor psihice în sfera informaţională. Valoarea ei metodo
ţional de comandă şi control. In lumina principiilor psihologiei generale, modelul care trebuie să subsumeze o analiză „pur" psihologică este ce
ducerii
mentale ale
359
tigare, metoda clinică; de altfel primii psihologi clinici erau şi medici, înţelegând să explice şi să modifice comportamentul patologic al bolnav
Psihologia comparată = ramură care pune în evidenţă asemănările şi diferenţele psihologice între om şi animal; oamenii sau grupurile uman
privind gemenii, etc). (W. Wund - psihologia popoarelor").
Psihologia conduitei = aprobă în exces numai datele obiective de comportament, apreciază că prin conduită se înţelege o sferă mai largă decâ
denumeşte „cvasisinonim cu activitatea ce se desfăşoară pe plan motor sau mental". P. Janet defineşte acţiunea în sens general ca „ansamblul m
exprimă o relaţie dinamică între: subiect-obiect, individ-mediu, om-societate, în condiţii determinante.
Psihologia diferenţială = studiu comparativ al diferenţelor individuale. W. Stern face studiul diferenţelor psihice interindividuale şi intergrupa
uzează de metodele psihodiagnostice, de procedeele psihologiei sociale şi ale antropologiei culturale.
Psihologia economică = ştiinţă de graniţă între sociologie, economie politică, psihologie generală, psihofiziologie, etnologie, politologie, ştiin
360
nătatea factorilor psihologici şi psihosociali în desfăşurarea vieţii economice. Are ca puncte nodale: • producţia de bunuri materiale şi a servi
selecţiei şi pregătirii personalului comercial, studiul motivaţiei, activismului şi formării personalităţii lucrătorului din reţeaua comercială, al ev
Psihologia experimentală = ramură de cercetare psihologică care are ca obiect principal metoda experimentală (toată metodologia psihologică
Psihologia generală = are în studiu toată problematica, legile şi faptele tuturor componentelor disciplinelor psihologice (cele la care ne-am
obţinute în domeniul disciplinelor psihologice, conexându-se cu filosofia, logica, sociologia, culturolo-
justiţiar. (Vezi ,JAedicină şi drept" de Ghe. Scripcaru şi colaboratorii).
Psihologia medicală = studiază psihologia bolnavului, relaţiile lui cu ambianţa, legăturile sale subiective cu personalul medical şi cu familia;
clasificării, mecanismelor şi evoluţiei lor. Este de asemenea preocupată de psihologia şi psihopatologia vârstelor; coeficientul de psihogenie a
Percek -1989)
Psihologia militară = în sens extensiv, presupune transpunerea şi reelaborarea specifică în cadrul vieţii şi activităţii militare; se aplică întreg s
Psihologia muncii = are ca principal obiectiv adaptarea reciprocă om-maşi-nă-mediu (P. Pufan). Demersurile sunt făcute în două sensuri: • com
educator care-i deschide drumul realizării de sine.
Psihologia proiectivă = disciplină psihologică axată pe studiul fenomenelor de proiecţie, cu ajutorul tehnicilor proiective (Rorschach, T.A.T.
Enăchescu)
Psihologia socială = ramură corelativă sociologiei, având în studiu fenomene psihice legate de relaţiile şi interacţiunile individuale, de compo
ajuns la un consens între psihologie şi sociologie, şi anume că obiectul p. s. este comunicarea între persoane, în care rolul principal îl are limb
psihologia industrială. Psihologia socială industrială studiază atât organizarea oficială a grupurilor, a colectivelor de muncă, aşa cum o prevăd
363
Psihologul = persoană specializată în studiul psihologiei; observator fin şi bun cunoscător al omului. Dar asta nu spune nimic deosebit faţă de
se învaţă, dar arta de a fi psiholog nu se învaţă ci, se trăieşte şi se experimentează, deoarece nu există canoane care să-i dea cheia motivelor, a
forma lor de expresie şi de natura proceselor pe care le implică. El se confruntă cu situaţii neprevăzute, chiar şi cu factori perturbatori cărora le
Psihometrie = totalitatea metodelor de măsurare utilizate în psihologie. P. cuprinde senzoriometria care este baza psihotehnicii. Măsurarea în
în scopul integrării în grupul profesional.
deficienţe suferă mai mult ambianţa decât individul. Educaţia şi psihoterapia contribuie la profilaxia şi tratamentul psihopatiilor.
Psihosomatică = concepţie medicală apărută la începutul sec. XX, cercetând rolul organismului şi al psihismului în apariţia şi desfăşurarea
emoţionale (manifestate sau nu în plan clinic), produse ca urmarea unor conflicte intrapsi-hice sau a unor cauze externe stresante. Stresul şi anx
Abordarea terapeutică a pacientului va fi bivalentă: • psiho-farmaceutică a bolnavului psihosomatic (anxiolitică, antidepresi-vă, sedativă); • p
de relaxare, cognitive, comportamentale şi de autocontrol, bio-feed-back, psihanaliză). Depăşirea impasului psiho-so-matic se poate realiza ter
Psihotehnică = ramură a psihologiei care se ocupă cu stabilirea metodelor de psihodiagnoză profesională, de elaborarea profesiogramelor şi p
Psihoterapie = este o metodă de tratament psihologic aplicată tulburărilor de natură psihogenă; se aplică subiecţilor psihotici şi celor cu di
psihoterapeutul va fi doar un catalizator, în prezenţa căruia subiectul va găsi modalităţile de rezolvare la diversele situaţii şi împrejurări. Tehni
Sunt două categorii: psihoterapia individuală şi psihoterapia de grup. De asemenea, poate fi de lungă durată (luni, ani) şi de scurtă durată
365
Psihoză alcoolică = desemnează stări psihice patologice cauzate de consumul mare de alcool, de intoxicaţii cronice, însoţite de grave tulbură
reţinere a limbajului; are stări de fabulaţie, închipuindu-şi că trăieşte cele povestite (Sindrom Korsakov). De asemenea, este prezentă paranoia
• delir de persecuţie; • delir de gelozie;
• delir de grandoare; • obsesii şi halucinaţii bazate pe elemente conflictuale faţă de persoane şi ale vieţii sale habituale. Bolnavul prezintă deter
Psihoză infantilă = (se referă la pubertate şi adolescenţă); sunt amintite: idio-ţia acută sau „demenţa cataleptică", paranoia acută, etc. După 2-3
în acest diagnostic apar şi cei cu manifestări schizofrenice infantile (introdus de Potter - 1933 în psihopatologia copilului). Schizofrenia
prepsihotice). Toate aceste forme pot fi caracterizate, după acest autor, prin: comportament inadecvat faţă de mediu, retragerea autistică prin f
consideră că tulburarea psihotică răspunde unui mod particular de organizare fiziopatologică, (de tip constituţional sau lezional) care în unel
agresivităţii şi instabilităţii. Tehnicile educative utilizate în cadrul instituţional creează un mediu favorabil, restruc-turant, permisiv, tolerant faţ
se dovedesc utile în unele cazuri. Terapia familiei trebuie să vizeze anularea reacţiilor de respingere sau culpabilitate. (După C. Gorgos).
Psihoză maniaco-depresivă = grup de boli psihice în care, pe prim plan, se situează tulburările ciclice ale afectivităţii, manifestate la acelaş
literatura de specialitate, cu mari dificultăţi de delimitare nosolo-gică, pentru că niciodată bolnavul nu este un maniaco-depresiv, el este fie m
instanţelor instincto-afective. • La polul opus, accesul depresiv, sau melancolie se caracterizează printr-o intensă încărcare afectiv -negativă, t
amplitudine, ezitare; rămâne mult timp în aceeaşi postură, într-o situaţie de autoabandon; vocea are intensitate redusă, închizându-se uneori înt
deseori sunt abil disimulate.
p
lului (psitacism - formă clinică în care manifestarea sonoră a cuvintelor se rosteşte fără înţeles, neurmărind nici o idee) (Emil Verza).
Pubertate = etapă a ontogenezei între 14-16 ani la băieţi şi 11-15 ani la fete, când se face tranziţia de la copilărie la vârsta adultă, mai precis
etape bine distincte: • prepubertatea (10 ani la fete, 12 ani la băieţi), dominată de secreţia de hormoni somatotropi; • pubertatea propriu-zisă, do
acumulare cantitativă; în centrul ei are loc maturizarea personalităţii, a Eului, care se realizează într-un proces complex de depăşire a vechilor a
care se găseşte subiectul (nici copil -nici adult), neavând un statut precis, întâmpină opoziţia unora, care-1 consideră tot copil, iar dacă refuza s
de sexul opus; manifestă raţionalism exagerat, preocupări exclusiv intelectuale, etc). La această vârstă pot apărea tulburări de compor tament,
acordarea diferitelor responsabilităţi, contu-rându-se conştiinţa cetăţenească.
Pubertatea şi vocea = în perioada pubertăţii, hormonii androgeni produc dezvoltarea organelor fonatorii, influenţând calităţile vocii: - înălţim
creşterea corespunzătoare în lungime şi lăţime a corzilor vo-cale. în lungime ele cresc lcm la băieţi şi 3-4 cm la fete. Concomitent creşte şi c
368
faringele şi sinusurile faciale. Se produce adaptarea funcţională permanentă a musculaturii interioare şi exterioare a laringelui. în mutaţia fizio
salturi. La bărbat, lungimea laringelui este mai mare de 33 mm şi începe să se evidenţieze proeminenţa cartilajului tiroidian. Mutaţia se face g
20 ani, iar la fete la 14 ani sub influenţa estrogenilor. Maturaţia sistemului nervos este dependentă de sistemul endocrin şi de relaţiile sociale
hormonal cu doze adecvate gradului de insuficienţă gonadală şi o educaţie logopedică. Sunt întâlnite şi cazuri când mutaţiile vocale se fac tard
Publicitate = modalitate de a aduce la cunoştinţa publicului prin mijloace publicitare, o informaţie; ea se poate referi la mesaje cu rezultate com
369
R
Rabie = (turbare); encefalomielită virală a cărui agent patogen este un radovirus transmis prin saliva introdusă prin muş cătura animală. Vulp
pozitiv şi diferenţial este hidro-fobia: subiectul simte o sete intensă, dar nu poate bea apă din cauza contracturii spastice a faringelui. Starea gen
Rafinament = poate însemna expresia exigenţelor senzoriale, estetice, intelectuale în producerea plăcerii; poate însemna şi perfecţionarea mijlo
Ramolisment cerebral = aspect anato-mopatologic al unui tip de accident vascular cerebral, datorat unei ischemii severe, care se instalează bru
371
R
Raţionalitate = înlocuirea (şi devenirea) o acţiune: a) necesar, dar nu şi sufici-
unor forme de eKistenţă cu altele pe care ent; b) necesar şi suficient; c) suficient,
gândirea le poate asimila prin judecăţi dar nu şi necesar. Raţiunea desemnează
inteligibile, coerente asupra realităţii. un mod determinant al gândirii (ca şi
intelectul) şi este obiectul de studiu al
Raţionalizare = căutarea unor explicaţii psihologiei (gândirea) şi al filosofilor,
logice, care să facă acceptabile moral şi (Vezi ,£ogica" - V. Pavelcu şi I. Didi-
social anumite comportamente. lescu)
376
Reeducarea delicvenţilor minori = şi măsurile educative trebuie să fie
ansamblul de măsuri, influenţe şi acti- maximal eficiente. In acest sens, sunt
vităţi, desfăşurate într-un cadru organizat, recomandate: contactul psihic,
menite să restructureze şi să reori-enteze apropierea sufletească dintre educatori
atitudinile şi comportamentele celor cu şi delicvenţi; condiţii de muncă cu o
deficienţe morale, inclusiv a infractorilor. exigenţă educaţională, care echivalează
Se desfăşoară în penitenciare, colonii şi cu o terapie er-gonomică, psihică şi
institute de reeducare. Principalele socio-morală. Este important să li se
dificultăţi întâmpinate sunt: orientarea deschidă o perspectivă de orientare
eronată a acestora datorată unei optici profesională. Statul român a creat
deformate, comportamente agresive şi de posibilitatea integrării sociale a foştilor
înstrăinare de societate; alteori sunt o delicvenţi, în scopul înlăturării
consecinţă a traumatismelor cauzate de tendinţelor de stigmatizare şi etichetare,
sancţiuni, cât şi de condiţiile manifestate de populaţie faţă de aceştia
necorespunzătoare din activităţile (deşi ele sunt până la un punct, fireşti).
instituţiilor de reeducare. Adaptarea la
mediul de detenţie, la viaţa organizată, Referinţă = delir, ce ar consta în hiper-
reprezintă pentru minori o situaţie critică, sensibilitatea bolnavilor (schizofreni) la
de aceea există pericolul cualizării stimulii exteriori, în hipervalorizarea
delicvenţilor minori şi a cultivării de că- simbolică a unor evenimente lipsite de
tre ei a unor strategii de pseudoadaptare semnificaţie pentru subiectul normal.
şi menţinere a sistemului existenţei
centrate pe delicventă. De aceea, regimul
Reflectare = categorie fundamentală a Reflectarea atinge treapta cea mai înaltă
gnoseologiei desemnând esenţa relaţiei de evoluţie, ca proces subiectiv de
cognitive, ca interacţiune între subiect şi cunoaştere raţională, trăsătură proprie şi
obiect, având ca rezultat modificări definitorie a condiţiei umane, având
interne ale subiectului, sub formă de valoarea semantică, calitativă a
percepţii, reprezentări, noţiuni, atitudini, informaţiei.
etc. Cunoştinţele ca acte de reflectare
apar drept rezultate ale acţiunii obiectelor Reflex = mecanism fundamental al
(fenomenelor) asupra organelor de simţ, comportamentului, constând în reacţia
ale căror informaţii sunt preluate de de răspuns (motorie sau secretorie) a
creier, constituindu-se în imagini ale organismului, imediat, prin sistemul
realităţii obiective. Aceste imagini nu nervos, la acţiunea unui stimul extern
sunt copii fotografice ale lumii sau intern. Acest mod de reactivitate se
exterioare, ci modele subiective, face prin reflexe înnăscute, ce le avem
structural asemănătoare, deoarece în de la naştere (necondiţionate), sau prin
procesul reflectării cognitive subiectul nu conexiunile ce funcţionează pe scoarţa
se comportă ca un receptor pasiv de cerebrală (legăturile temporale între di-
informaţii, ci desfăşoară o activitate feriţi centri) - reflexele condiţionate.
complexă de selecţie, evaluare, modelare, Activitatea nervoasă superioară, cons-
reconstituind funcţionalitatea claselor de tând din ansamblul sistemic al transfor-
fenomene cât şi relaţionarea lor în mărilor şi reacţiilor de tip reflex, asigură
modele ideale, nelimitat perfectibile. echilibrul dinamic al organismului.
Reflexele necondiţionate consti-
377
tuie răspunsurile la excitanţii cu semni- indică perioada de totală suprimare a
ficaţie biologică intrinsecă, alcătuind excitabilităţii.
acea „zestre adaptativă primară" a indi-
vidului (reflexul de orientare, de saţietate, Refracţie = deturnarea unei raze lumi-
alimentar, sexual, palpebral, salivar, noase ce trece printr-o lentilă. Efectul
postural, de apărare, acomodare, etc). produs de cristalin, în vederea proiec-
tării razei luminoase în centrul ecranu-
Reflexe condiţionate = reprezintă a doua lui retinian. Când proiectarea este co-
verigă esenţială a activităţii nervoase rectă, se realizează emetropia.
superioare. Acestea se formează doar în
anumite condiţii, cu participarea scoarţei. Refulare = operaţie (mecanism) prin
Ele reprezintă o achiziţie individuală a care persoana trimite sau menţine în
organismului, bazată pe funcţia de inconştient reprezentări pulsionale
semnalizare şi integrare a sistemului ner- (gânduri, amintiri, imagini). Este un
vos central. La baza r.c. stă fenomenul proces psihic universal prin care se
fiziologic al conexiunilor temporale din- constituie inconştientul, ca domeniu se-
tre diferiţii centri de pe scoarţă, conexi- parat al psihismului. Refularea apare în
une care se stinge destul de uşor sub momentul în care satisfacţia unei pulsi-
acţiunea diverşilor factori. R.c. sunt deci uni generatoare de plăcere este în opo-
legături dobândite de tip funcţional cu ziţie cu alte exigenţe. Ca mecanism de
caracter temporal şi strict individual. în apărare, refularea constă în excluderea
felul acesta organismul se adaptează la din Eul conştient (uitarea aparentă) a
condiţiile mereu schimbătoare ale me- unui eveniment trecut, cu semnificaţie
diului înconjurător. Condiţionarea este traumatică. Refularea ratată, imperfectă,
aspectul fiziologic al activităţii psihice de generează reacţii patologice (Bou-vet).
învăţare, dar la om procesul de învăţare Subiectul normal rezistă presiunilor
nu poate fi identificat întru totul cu exercitate de tendinţele refulate, fără a-
condiţionarea. şi pierde echilibrul psihic. Nevroticii
cad victimă conflictului arătat şi devin
Reflexie = (întoarcere înapoi); interpre- incapabili de acţiune. Terapia
tare relaţională, contemplare şi examinare psihanalitică îşi propune defularea res-
a sensului şi valorii diferitelor fragmente pectivelor tendinţe şi conştientizarea
ale realului din unghiul de vedere al lor.
judecăţilor ierarhizante; termenul
presupune o „reîntoarcere" a gândirii Refuz = atitudine de respingere faţă de
asupra ei înşişi pentru a-şi dezvălui pro- unele situaţii, persoane, obiecte, care se
priile mecanisme şi a-şi evalua rezultatele poate manifesta de la simpla reticenţă
(J. Loche, Leibniz). Este o autoanaliză, o până la negativism. în cadrul normali-
introspecţie. tăţii, conduita de refuz intră în gesti-
unile adaptative ale persoanei. în pato-
Refractar = sensul uzual se referă la logie refuzul nu este o manifestare
refuzul şi opoziţia faţă de adaptarea unor adaptativă, întrucât răspunde numai
cerinţe sau indicaţii; în neurofiziologie, unor trebuinţe subiective, conştientizate
sau nu. Indiferent de forma sa de ex-
primare, de intensitate şi de obiectivul
378
vizat, refuzul este pe de o parte o mani- nă de funcţionare mecanisme de feed-
festare, iar pe de altă parte poate intra, ca back negativ şi pozitiv. Un alt aspect
mecanism, într-un lanţ motivaţional mai important este faptul că mecanismele de
complex. (După C. Gorgos). reglare nervoase şi umorale nu intervin
separat şi independent, ci în colaborare,
Regenerare = metodă curativă - din ca- orice proces de reglare fiind, în cele din
tegoria terapiilor de relaxare, bazată pe o urmă, neuroumoral. Aceasta pentru că
respiraţie de tip special, în care pauza activităţile sistemului nervos şi endocrin
dintre expiraţie şi inspiraţie este elimina- sunt în interacţiune şi la nivelul
tă, cele două faze ale procesului de respi- sistemului nervos central, şi la nivel
raţie alcătuind în acest fel un proces con- periferic. Autoreglarea în vederea
tinuu. Faza inspiratorie este prelungită conservării homeostaziei funcţionale şi
folosind activ zona pectorală, în timp ce structurale caracterizează toate siste-
faza expiratorie este pasivă, folosind în mele organismului: celular, subcelular,
special musculatura diafragmatică. Prin molecular la nivel de organ, de sistem şi
respiraţie sunt eliminate elementele ne- de organism.
gative, permiţând organismului, prin oxi-
genare, o regenerare a minţii şi organis- Regresie = deplasare psihică retrogra-
mului persoanei. dată prin care se revine la un compor-
tament ce ţine de un stadiu anterior şi
Reglare = mecanism prin care organis- inferior din punct de vedere al com-
mele superioare, privite ca sisteme ho- plexităţii (fenomenul de infantilism la
meostazice (Cannon) realizează menţi- adulţi şi la bătrâni). Termenul se referă
nerea constantă a proprietăţilor mediului şi la elemente, atitudini, operaţii dintr-
intern, ca o condiţie obligatorie pentru a- un stadiu depăşit, în urma unui şoc, tra-
şi desfăşura activitatea. Reglarea inter- ume, frustraţii. De asemenea, se poate
vine de câte ori o constantă homeostatică aminti pe lângă r. afectivă şi de una in-
este perturbată. Există un număr mare de telectuală, în condiţiile în care subiectul
mecanisme care intervin în menţinerea este pus în dificultate şi apelează la
homeostaziei organismelor superioare. forme simple de lucru, dar mai sigure.
Organismele superioare depozitează
structuri cu potenţial reglator şi transmit Regulă = mod constant de producere a
informaţii în trei sisteme de reglare: sis- unui fenomen în baza unor relaţii nece-
temul nervos, sistemul endocrin şi sis- sare, dar cu o sferă relativă de valabi-
temul imun. In interacţiune cu sistemul litate. Epistemologic - categorie inter-
nervos, sistemul endocrin, acţionând prin mediară între lege, esenţă şi fenomen.
intermediul hormonilor, potenţează şi Pragmatic şi instrumental, o normă de
prelungeşte acţiunile nervoase, interve- acţiune, identificare şi control exprima-
nind tardiv, dar având o durată mai mare tă prin algoritm.
de acţiune. Intervenţia mecanismelor en-
docrine de reglare este orientată asupra Reinserţie = etapă finală a procesului
activităţii unor grupe de celule a căror complex de recuperare, prin care defi-
activitate este influenţată de metabolism. cientul este reintegrat într-o activitate
Atât activitatea sistemului nervos, cât şi a productivă. Reinserţia profesională pre-
celui endocrin, au ca modalitate comu- supune stabilizarea definitivă a defici-
379
enţei, restantul funcţional al persoanei, la Relativism = curent filosofic
terminarea recuperării, permiţându-i des- subiectivist prin care fenomenele
făşurarea unei activităţi. în procesul de obiective, cunoaşterea, etc, sunt într-o
reinserţie, trei elemente principale îi transformare perpetuă, ceea ce conduce
condiţionează reuşita sau eşecul: • dorinţa la aserţiunea că nimic nu este absolut;
şi motivaţia lui de a participa activ la adevărul nu poate fi decât parţial şi
viaţa social-profesională a colectivităţii, trecător; r. accentuează limitele
prin nivelul şi deprinderile anterioare; • procesului de cunoaştere. Ori, progresul
grupul în mijlocul căruia deficientul ur- cunoaşterii contribuie permanent la
mează a se reintegra; natura relaţiilor in- obiectivarea ştiinţifică a acestei
terpersonale din cadrul grupului, dispo- relativităţi şi, pe baza unor fapte obie-
nibilitatea afectivă; • cunoaşterea cerin- ctive, îi contestă şi restrânge domeniul.
ţelor locului de muncă şi măsura în care
acestea asigură o apreciere corectă a Relaţie = legătură între obiecte,
compatibilităţii lui, determinând randa- fenomene, însuşiri, termeni, procese;
mentul său profesional. La început, su- relaţia anulează izolarea. Progresul
biectul poate avea reacţii dezaprobative ştiinţei constă în cunoaşterea tot mai
care să-i compromită integrarea, fapt care exactă a relaţiilor specifice diferitelor
reclamă continuarea asistenţei de spe- categorii de obiecte, procese,
cialitate (psihosociale) până la completa ierarhizând între acestea relaţiile
lui independenţă socio-profesională (er- necesare, esenţiale, relativ stabile, cu
gonomia şi psihologia). caracter legic. Pentru om este decisivă
interiorizarea relaţiilor sociale, a celor practice, cognitive şi comunicati-
ve (P. Popescu Neveanu).
e
s
t
e
d
i
f
e
r
i
t
ă
,
f
i
i
n
d
u
J
1
m
e
~
canism subconştient de apărare a
gUlui.
385
biectului îi lipseşte supleţea gândirii die, autori de seamă, ca cei amintiţi, şi
(vâscozitate), având principii fixe, imua- alţii (Seeman, Sovak şi Burian, Arnold
bile. Argumentele celor din jur rămân fă- şi Luchsinger, Hvattev, Tarneaud şi
ră răsunet asupra Eului său. Borel Maisonny S.) acordă o importanţă
din ce în ce mai mare tulburărilor
Rigorism = severitate excesivă în res- rinolalice, clasificându-le din punct de
pectarea normelor morale, care duce la vedere etiopatogenetic şi recomandând
inflexibilitate şi la alternarea discernă- soluţii terapeutice.
mântului practic. In sens strict, o concep- După perfecţionarea foneticii ex-
ţie etică în care imperativul moral este perimentale, fenomenul nasonaţei este
instituit înainte de orice (apriori de Eul descris în lucrări orientate fie spre cân-
transcedental). tec şi voce (Terneaud şi Seeman, 1950),
fie spre fonetică şi vorbire (Molles
Rinolalia = se defineşte ca funcţie in- Valancien), fie în tratatele de fiziologie
strumentală a organelor de vorbire, prin a fonaţiei (R. Husson, 1952 şi Gârbea
modificarea tubului fonoarticultor, fie Şt., Cotul G. 1967 ca şi mai recent,
datorită „unei obstrucţii nazale", fie da- 1972, Launnay şi Borel Maisonny, S.).
torită „unei comunicaţii între rezonatorul Toţi aceştia, în lucrările şi cercetările lor
oral şi cel nazal" (West, R, Kenedy, L, de a limita simptomatologia specifică
Carr, A). Timbrul sau structura de supra- rinolaliei, se rezumă mai mult la
ton, numită adesea „nazalitate", este re- precizări fenomenologice, nosologi-ce,
zultanta unei rezonanţe care se degajă în decât la abordarea ei din perspectiva
pasajul de trecere naso-faringian, mar- activităţii reeducative complexe. Faptul
când pe o scară largă în hiper sau hipo, pare explicabil, deoarece prin etiologia
limitele dintre normal şi patologic. determinată, rinolalia a constituit
Modificările care se produc la acest nivel preocuparea disciplinelor medicale.
amplifică rezonanţa nazală, determinând Oto-rino-laringologia descrie
fenomenul patologic al nasalizării, des- simptomatologia nasonanţei pe fondul
cris pentru prima oară în literatură de diferitelor boli ale nasului şi laringelui.
Adolf Kussmaul (1887) sub numele de Chirurgia stomatologică în acelaşi sens,
„rinolalie". Afecţiunea impietează asupra ia atitudine faţă de tulburările funcţio-
nale în diferitele afecţiuni congenitale şi
coordonării sinergice a mişcării ele-
dobândite ale aparatului fonoarticu-
mentelor de articulare prin scăderea pre-
lator. Foniatria descrie fenomenul na-
siunii intraorale cu efecte negative asupra
sonanţei în măsura în care aceasta afec-
realizării acustico-motrice a limbajului
tează vocea vorbită şi cântată. Interesul
sonor. în cadrul acestei patogenii, tul-
specialiştilor fiind îndreptat spre meto-
burările de vorbire au atras atenţia încă dele chirurgicale de redresare, aspectele
din 1887, odată cu cea dintâi monografie logopedice sunt amintite sporadic şi
modernă - ,JDefectele de vorbire", ale numai ca rezultate funcţionale consecu-
autorului mai sus amintit, după care, alţi tive. Pe de altă parte, implicaţiile psi-
autori (Frochels Emil, Albert, Herman hopedagogice ale vorbirii rinolalice nu
Gutzman) au observat fenomenele tipice sunt aprofundate, pentru că aceste ca-
rinolaliei, semnalând predominanţa lor în zuri nu au suscitat interesul psiholo-
despicăturile congenitale de văl palatin, gilor, să le poată considera „fapte de
în tratatele de Foneatrie şi Logope-
386
limbă" importante (Tatiana Slama-Caza- autori definesc această tulburare foneti-
cu), pentru că rinolalicii nu au pus pro- că specifică ce se petrece „ca nasonan-
blema constituirii de „grup" în scopul ţa" ca fiind secundată şi de alte defecte
efectuării procesului instructiv-educativ. ale vorbirii (F. Rau şi Hvatţev). Se mai
în genere, studiul tulburărilor rinolalice precizează şi că nasonanţa rezultă şi din
nu a făcut obiectul unei lucrări de an- lipsa de coordonare dintre mişcările
samblu pe planul reeducării şi metodolo- limbii şi ale valului. Nefuncţionalitatea
giei coercitive. Materialul existent este sau insuficienţa velară lasă ca o parte
dispersat la graniţa mai multor discipline, din aerul respirator să treacă prin cavi-
fapt pentru care unii cercetători nu au o tăţile nazale, adăugând sunetului un
vedere de ansamblu şi mai ales nu au o timbru nazal. Literatura de specialitate
vedere dintr-o perspectivă interdiscipli- include rinolalia nosologic în categoria
nară. La aceste dificultăţi se adaugă „di- dislaliilor, definind-o ca atare şi ca fiind
vergenţa de păreri" dintre autori, dintre datorată unei reale comunicări între
termenii utilizaţi de la ţară la ţară şi mai cavitatea orală şi cea nasală. în cazurile
cu seamă inconsecvenţa în folosirea ter- despicăturii cerului gurii apar aceste
minologiei pentru acelaşi grup de feno- dislalii, „fonfăire mecanică", dând
mene. Terminologia folosită în literatură dislalia laringală, faringeală, nasală,
pentru fenomenul rinolaliei abundă de linguală şi dislalia palatală.
sinonime, (remarcă făcută pe bună drep- Clasând rinolalia în dislalia me-
tate, de G. Arnold) ca: rhinolalie apperta, canică ca defect de pronunţare, prin
hiperrhinolalie, hipernasonare, vorbire modificarea organelor periferice de
nasonată, ilustrând simptomatologia vorbire, autorii includ în această cate-
esenţială a acestor logopatii. Se foloseşte gorie „toate tulburările vorbirii cauzate
termenul de hipernasonare pentru feno- de disfuncţii ale epiglotei, ale cerului
menul de nasalizare cauzată de insufici- gurii despicat".
enţa velo-faringiană, demonstrând că „nu în logopedia cehă (M. Sovak) se
întotdeauna există o strânsă legătură între numeşte rinolalia de origine velo-
lungimea şi flexibilitatea vălului palatin palatină „palatolalie", referindu-se la
şi gradul de hipernasonare. O mică categoria de subiecţi care se nasc cu
comunicare naso-faringiană poate despicătură de palat. Mulţi dintre autorii
produce acelaşi grad de hipernasonare ca amintiţi consideră că „deoarece nasul şi
şi deschiderea largă". vălul palatin nu colaborează direct la
Această intonaţie aparte a vocii funcţia laringelui, nosonanţa are puţin
care se formează din cauza unei sonorităţi de-a face cu vocea". După aceştia
anormale este denumită de Hvatţev nasonanţa înseamnă tulburare a rostirii,
„fonfăire", tulburare ce provine din cauza nu şi a vocii sau a fonaţiei. Mai târziu,
direcţie inadecvate a curentului de aer pe revizuindu-şi concepţia, (G. Arnold
calea orală, fie în urma unor defecte -1970) se precizează că şi timbrul este
mecanice ale rhinofaringelui, ale activi- afectat în procesul de vorbire datorită
tăţii nasale, cerului gurii moale şi tare. zgomotelor ce se ivesc în nasofaringe,
Autorul deosebeşte „fonfăitul" deschis cât şi prin rezonanţa mărită a spaţiilor
(rhinolalia apperta) de cel închis (rinola- supraglotice, „deoarece nasul şi cavita-
lia causa), ambele fiind determinate de tea orală nu pot fi separate în timpul
cauze organice sau funcţionale. Mulţi vorbirii." Este unanim recunoscut as-
387
tăzi că în rinolalie, prin excesul de nă intensitatea sunetului, iar rezonatorul
nasalitate, se schimbă componenţa tim- bucal şi nazal formează timbrul vocal
brului, adăugând vorbirii elemente para- cu tonalităţi şi modalităţi diferite.
zitare, necomunicative, „nasonare", în Cavităţile supraglotice cu pereţii
timp ce pierderea aerului pe căile nazale, lor, cavitatea orală, cu obrajii, limba,
dezagreabilă pentru interlocutor, este bolta şi vălul palatin, laringo-faringele,
denumită „nazalizare". oro-faringele, nosofaringele, cavitatea
în scopul stabilirii diagnosticului nazală - sunt rezonatorii în care are loc
diferenţial - pentru recunoaşterea forme- fenomenul de rezonanţă, de unde şi nu-
lor clinice este necesar să ştim care este mele lor. Rezonanţa este fenomenul
mecanismul de formare a rinolaliei. în fizic de întărire a unui sunet. în mod
sistemul de rezonatori acustici are loc o normal, cele două cavităţi de rezonanţă
acţiune de filtrare şi de absorbţie în ace- sunt cuplate între ele şi se influenţează
laşi timp a anumitor frecvenţe din spec- reciproc, mai ales cavitatea faringiană şi
trul acustic. Se produce fenomenul „re- bucală, principalii rezonatori ai
zonanţei" (răsunător, prin amplificarea aparatului fona-tor uman. Faptul că
unor sunete), care constă în faptul că din pereţii acestor rezonatori sunt moi şi îşi
numeroasele armonice ale sunetelor ge- pot varia forma şi volumul lor prin
nerate de corzile vocale din laringe (peste contracţiile musculare, permit existenţa
30 de armonici), unele sunt amplificate, unui vast câmp de rezonanţă şi a unei
iar altele dominate, proces prin care se amortizări. Pe de altă parte, rezonatorii
exprimă calităţile specifice fiecărei fiind în comunicare unul cu celălalt,
persoane. Rezonatorul faringian determi- conform teoriei rezonatorilor
împerecheaţi, modificările fiecăruia de impedanţe pe care le opune
dintre ei se transmit celuilalt şi invers propagării undelor în interiorul Iui.
(Leipp F.). Modificările cavităţilor Husson R. arată că „sursa sonoră trebuie
faringo-buco-nasale se produc conform să furnizeze permanent în actul fonator
unor legi fizice care guvernează propa- o energie necesară pentru ca undele să
garea acustică în interiorul pavilioanelor. se poată propaga în pavilionul respectiv
Primele încercări de a lămuri fenomenul şi pentru a învinge rezistenţa acestui
de rezonanţă ce apare în cavităţile pavilion". Absorbţia parietală nu pune
supraglotice aparţin lui Helmholtz şi în joc nici inerţia şi nici elasticitatea
Herman. Mai târziu, şi alţi cercetători pereţilor. Faringele şi cavitatea orală
(Husson şi Pimonov) încearcă să sunt în primul rând un adaptator de
stabilească unele corelaţii între teoriile impedanţă, adică permit prin impedanţă
fizicii şi pavilionul faringo-bucal şi să lor să se adapteze impe-danţei glotice, la
determine mecanismele complexe de presiunile subglotice cerute de
producere a vocii. Prin asemănarea intensitatea vocii. Schimbare formei şi a
conductului faringo-bucal cu un pavilion volumului se face prin ridicarea şi
de exteriorizare a sunetelor din fizica coborârea laringelui datorită contracţiei
acustică, s-a demonstrat că acest pavilion muşchilor limbii, ai vălului, ai
are posibilitatea să-şi modifice forma în musculaturii orofaciale, precum şi ai
funcţie de sunetul emis. Modificările de muşchilor constrictori faringieni. Ele-
configuraţie schimbă furnitura laringeană mentele de articulare îşi schimbă cu
(conform teoriei pavilioanelor), ceea ce rapiditate poziţia, cele mai mobile fiind
se reflectă asupra sursei cu un ansamblu
388
limba şi buzele, care în vorbire modifică rii, prin mişcările fono-articulatorii im-
continuu spaţiul rezonatorilor. Prin plicate în mecanisme de emitere, deter-
schimbări minime de poziţie ale limbii şi minând scăderea gradului de inteligibi-
buzelor se obţin modificări ale fenome- litate al mesajului transmis. Ele intră în
nelor în vorbirea cursivă, precum şi a categoria tulburărilor instrumentale, pe
variaţiilor de timbru. primul plan situându-se simptomele de
Experienţa a arătat că în aprecierea la periferia limbajului, ca: alterări ale
formei trebuie ţinut seama de principiul rostirii, manifestări vocalice neadec-
compensaţiei. Pentru emiterea corectă a vate, cu distorsiuni în sfera spectrului
sunetului vocalic este necesar un spaţiu sonor.
constant; fără menţinerea aceluiaşi spaţiu Potrivit tablourilor clinice indivi-
de aer se va auzi acelaşi sunet. Orice dualizate în cele trei categorii mari de
rezonator nu poate întări un sunet decât sindroame descrise de C. Păunescu
dacă el este acordat pentru aceasta, adică {Jntroducere în Logopedie" (1976),
dacă sunetul are frecvenţa pe care ar pag.271), aceste manifestări se clasează
avea-o sunetul propriu emis. Pentru ca în sindroamele extrinseci limbajului şi
acest complicat mecanism să funcţioneze vorbirii.
normal, este necesară menţinerea în Rinolalia se construieşte cu o
echilibru a presiunilor aeriene din rezo- simptomatologie specifică în anomaliile
natori. Astfel, presiunea intraorală este congenitale şi dobândite ale organelor
determinată de presiunea subglotică şi periferice ale vorbirii, determinată de
acestea amândouă determină pe cea din lipsa de integritate morfo-anatomică a
rezonatorul nazal. Presiunea mai mare muşchilor labiali, palatali şi velari, a
într-unui din rezonatori schimbă echili- căror insuficienţă se repercutează şi
brul dintre aceştia, dând naştere fenome- asupra elementelor de articulare nea-
nului de rhinofonie, cu caracter închis sau fectate, antrenând tulburarea tuturor
deschis, modificând fonaţia. Ca orice funcţiilor aparatului fonator. Sistemul
aparat muzical, aparatul fonator este o fonologie „normal", la nivelul limbaju-
maşină de „fabricat" diferenţe de presiu- lui şi al vorbirii, încearcă să se adapteze
ne. Cercetările efectuate cu ajutorul sin- (conform legii lui Schultz „a minimului
tetizatorului de sunete au facilitat întoc- de efort fiziologic") la condiţiile
mirea unei scheme de funcţionare a apa- instrumentale pe care le are la dispozi-
ratului fonator, importantă pentru expli- ţie, diminuând sau amplificând formele
carea mecanismelor formării rostirii, pre- rinodislalice.
cum şi a fenomenelor patologice de la Diversitatea tulburărilor de arti-
acest nivel. culaţie este notată cu un termen general,
Simptomatologia se situează astfel „tulburări fonetice". în acelaşi sens, s-a
la nivelul efectorilor periferici, prin afec- demonstrat că „nazalizarea, nasona-rea,
tarea suflului şi a modelării lui în cavită- deperdiţia nazală" caracterizează
ţile supraglotice faringo-buco-nazale, so- zgomotele specifice care se suprapun
norizarea cuvintelor emise având o im- sunetului fundamental vocal, tulburând
portantă încărcătură de elemente cu va- pronunţia. S-a demonstrat de asemenea,
loare aleatorie în comunicare. Tulburările prin practica pedagogică, că emisia
rhinolalice se înscriu, din punct de vedere consonatică este afectată diferenţiat în
fenomenologic, în aria comunică- funcţie de forma de manifestare a
389
dezechilibrului funcţional dintre rezona- tin prin pătrunderea unor corpuri străi-
tori, suflu nasal, deperdiţia nasală. suflu ne); • comunicări buco-nasale după
laringian, nasonare, nasalizare. Aceste lues, difterie; • pareze sau hemipareze
aspecte coexistă în sindromul rhinolalic ale vălului şi uvulei cauzate de sindro-
cu fenomene dislalice diverse şi impun o mul pseudobulbar etc. Rinolalia între-
atentă diferenţiere în scop terapeutic. Din geşte tabloul clinic de surditate, hipoa-
îndelungata cercetare şi urmărire a cuzie, oligofrenie, macroglosie, mixe-
vorbirii rinolalice reiese că tulburarea de dem. O întâlnim deseori ca obicei vicios
rezonanţă este componenta majoră care şi cooptată prin influenţă (imitaţie).
afectează vorbirea în funcţie de o serie de Literatura de specialitate sintetizează
factori psiho-individuali şi sociali de astfel această etiologie: • deformări
influenţă. Acest fapt este ilustrat de constituţionale ale palatului şi vălului
cazurile care prezintă în exclusivitate vo- palatin (despicături congenitale); • de-
ce nasonată, actul rostirii efectuându-se fecte dobândite (pareze, hemipareze ale
în limitele corecte. în cazul despicături- vălului post viralice şi posttraumatice);
lor velare care mai păstrează o uşoară • tulburări funcţionale ale vălului. (Vezi
nasonanţă în pofida reabilitării pronun- Anexa C - Tab. 5.).
ţiei, ca şi în cazul subiecţilor al căror văl Din punct de vedere etiopato-
palatin rămâne insuficient funcţional du- genetic distingem două forme de rhino-
pă operaţie, se constată posibilităţile lalie: organică şi funcţională, sub trei
nelimitate de adaptare ale organelor de modalităţi de manifestare clinică: a) in-
articulare, prin munca de terapie funcţio- suficienţă velară, care nu permite for-
nală, reuşind să aducă vorbirea la pragul marea istmului velo-faringian necesar în
normalităţii, deşi din punct de vedere vorbire pentru separarea celor doi re-
teoretic, dimensiunile dintre văl şi pere- zonatori (oral şi nazal). Presiunea
tele posterior al faringelui nu permit intraorală scade şi aerul refulează pe
aceasta. nas. Vorbirii i se adaugă o componentă
Etiopatogenie şi frecvenţă. Forme de hipernasonanţă care, dacă afectează
clinice. Din studiile efectuate reiese că numai vocea, rămâne la stadiul de rhi-
diagnosticul de rinolalie este fenomeno- nofonie deschisă (apperta), iar dacă tul-
logic şi nu etiopatogenie. Orice vorbire bură rostirea devine rhinolalie închisă
pe nas este etichetată rhinolalie, indife- (clausa); b) obstrucţia nasală şi blocarea
rent de cauzele, factorii, condiţiile şi mai faringelui prin vegetaţii adenoide,
ales indiferent de relaţiile care există între tumori ale nasului, rinofaringelui sau
limbaj, vorbire şi funcţionalitate psihică. faringelui care determină rhinofonia în-
Acest fenomen îmbracă o patologie chisă (clausa). Presiunea intraorală nu
complexă şi diversă a manifestărilor ver- poate fi realizată fără participarea rezo-
bale cu importante implicaţii psihopeda- natorului nazal şi vorbirii i se adaugă o
gogice şi sociale. După criteriul etiopato- rezonanţă de „fund de sac" (R. West, L.
genetic şi în ordinea frecvenţei, tulbură- Kenedy, A. Carr). Ea poate fi anterioară
rile rinolalice sunt consecinţa despicătu- sau posterioară, după cum este
rilor de boltă şi văl palatin cu care unii localizată obstrucţia nasofaringiană. c)
copii se nasc. Ele se întâlnesc deseori în: în cazurile în care coexistă factorii
• afecţiunile dobândite ale palatului etiologici din ambele forme clinice des-
(orificii şi fisuri ale bolţii şi vălului pala- crise mai sus, rezultă rhinofonia mixtă,
390
întâlnită adesea în insuficienţa velară, altă natură (vezi. Anexa C - Tab. 4.),
asociată cu obstrucţie nazală de etiologie fapt pentru care studiul rhinolaliei se
diferită şi cu precădere în cazurile de impune cu precădere. (Vezi Anexa A
despicături congenitale complete şi totale -Fig. 27, 28, 29)
(labio-maxilo-palatine). • Rinofonia
devine funcţională în hipertonia velară de Risc = concept care caracterizează com-
origine centrală şi captată prin imitaţie ca portamentul decizional într-o situaţie in-
obicei vicios, şi • selectivă când se certă, ce poate implica primejdie şi
grefează numai pe grupa consoanelor si- nereuşită. In această situaţie, subiectul
flante, manifestându-se ca fenomen com- trebuie să aleagă între două alternative,
pensator în rostirea acestora (sigmatisme diferite prin valorile lor, cât şi prin
nazale). Adenoidectomia duce, în unele posibilităţile de câştig. P. Popescu
cazuri, la apariţia unor elemente de rino- Neveanu afirmă că „în situaţia de risc
fonie apperta sau schimbă componenta de creşterea valorii de utilitate se asociază
rhinofonie închisă în una deschisă cu o reducere a posibilităţii de reuşită",
(Hvatţev M.E.) al căror comportament deoarece aprecierea riscului depinde de
seamănă, dar presupune o metodă de posibilitatea obiectivă a eşecului şi de
corectare diferenţiată. în ceea ce priveşte capacitatea subiectului de a conştientiza
frecvenţa cu care apar diferite afecţiuni în această probabilitate. Valoarea riscului
determinismul rhinolaliei, în grupul de depinde de două alternative, doi
subiecţi investigaţi, 80,60% au fost parametri: unul obiectiv, referitor la
malformaţii congenitale labio-maxilo- caracteristicile subiectului, la implicarea
palatine şi numai 19,40% cu cauze de sa în situaţie şi în
special la motivele care determină ale- reprezintă statutul persoanei. Fiecare
gerea alternativei. în mod conştient, persoană îndeplineşte simultan un set de
persoana nu doreşte să piardă, deci va roluri, care variază după sex, vârstă,
căuta alternativa şi strategia care să profesie, în interacţiune cu grupurile
favorizeze câştigul şi să diminueze subordonate, de cerinţele sociale şi
posibilităţile de eşec, dar nu va reuşi să valorile culturale. Funcţia de diagnostic
reducă la zero posibilitatea de risc. şi de terapie sunt roluri îndeplinite de
specialişti. Nivelul de aspiraţii
Ritual = ceremonial ce se desfăşoară neconcordant cu posibilităţile este rodul
conform anumitor reguli şi îndeplinesc unor subevaluări personale, implicit a
funcţii simbolice. Este un ansamblu de unui rol necorespunzător realizării
comportamente individuale sau colective vocaţiei. Acestea furnizează fenomene
ce se desfăşoară după o schemă repetată. psihologice ades încriminate în patolo-
La om, (arată P. Popescu Neveanu) toate gia psihică, remarcă C. Gorgos.
actele motorii (organice) sunt ritualizate,
în sensul că sunt învăţate, modelate Rorschach = test - elaborat de Her-
cultural, conform unei scheme. mman Rorschach constând în zece
planşe (cinci negru-alb, două negru-alb
Rol = atribuţie care revine unei persoane roşii; trei divers colorate), cu imagini
în desfăşurarea unei activităţi; importanţa asemănătoare unor pete de cerneală;
unui factor în evoluţia unui eveniment, planşele sunt oferite subiectului ca
proces, etc. în psihologia socială material-stimul, însoţit de următorul
391
consemn impersonal: „Ce-ar putea fi paradigmatic în sensul că persoana ale-
această imagine?". Se pot face precizări ge, structurează un material ambiguu
în cazul în care subiectul reclamă că nu a informai. Intervine funcţiunea poetică a
înţeles consemnul. Atitudinea exami- limbajului: paradigma se substituie
natorului este neutră sau binevoitoare. Se printr-o sintagmă în răspunsuri globale.
notează cu exactitate răspunsul propriu- Cotarea testului se face pe trei dimensi-
zis, ceea ce subiectul afirmă sau neagă ca uni: 1) localizarea răspunsurilor (apre-
semnificant pentru planşă. I s-a spus hensiunea); 2) determinanţii: forma,
subiectului că dispune de întreaga liber- culoarea, dinamica creatoare (poate fi
tate asociativă, şi că este lăsat să le cotat cu doi sau mai mulţi determi-
manevreze în orice poziţie, că este liber nanţi); 3) conţinutul sau registrul tema-
să spună tot ce-i vine în minte. tic (uman, animal, vegetal, sexual, sim-
După terminarea şedinţei proiecti- bolic, geografic; mai particular, veş-
ve se poate face o anchetă asupra răspun- minte, mască, jucării, embleme, obiecte,
surilor, pentru precizări de conţinut şi de alimente, construcţii, abstracţii).
localizare. I se mai cere subiectului să Conţinutul trimite la sfera de interese şi
aleagă două planşe care i-au plăcut cel de motivaţii a subiectului, la nivelul său
mai mult. Durata unei şedinţe este între informaţional; se cotează în plus -dacă
30 min. şi 2 ore, probă şi anchetă. O sunt răspunsuri banale sau originale.
interpretare corectă a protocolului poate
dura de la câteva ore la jumătate de zi (în Rotacism = aspect al dislaliei consoa-
funcţie de numărul şi complexitatea nelor, cu specific a consoanei „r" - care
răspunsurilor). poate fi întâlnit sub următoarele forme:
Specificul probei: • materialul imagis- • omiterea totală a sunetului din cuvânt
tic, nonverbal, fără o structură determi- (aţă în loc de raţă); • pronunţarea
nată care să aibă semnificaţie determina- uvulară sau velară a sunetului care dă
tă; • propune o maximă libertate de ale- graseierea; • pronunţarea monovi-brantă
gere; • stimulul are o ambiguitate maxi- a sunetului realizată printr-o singură
mă; • tot ceea ce persoana spune este in- bătaie, lovire a vârfului limbii, spre
terpretabil în aspectele psihologiei pro- deosebire de pronunţarea polivalentă,
funde; • percepţia e doar momentul de realizată prin mai multe bătăi decât cele
intrare în situaţia proiectivă (blocajele necesare; • pronunţarea labială a
care apar sunt primele semne ale profun- sunetului prin vibrarea buzelor; • pro-
zimii dominante); • proba provoacă o nunţarea interdentală a sunetului „r"; •
relaxare a Supraeului şi o manifestare a înlocuirea sunetului cu „1" (raţă - lată;
rezistenţelor. roată - loată), dislalie numită pararota-
Notarea răspunsurilor se face în două cism. Pronunţarea corectă a sunetului
direcţii: • cantitativă (statistică) în cores- este cea linguo-dentală apicală.
pondenţă cu funcţia paradegmatică a
limbajului (codul); • direcţia calitativă
Rubeolă = boală eruptivă, benignă, care
(dinamică) de interpretare în sens anali-
prezintă o gravitate deosebită atunci
tic, dimensiunea cantitativă, care se refe-
când survine la femeia gravidă, mai ales
ră la elementele analizabile, cu funcţia
în primul trimestru, pentru că determină
comunicativă (sintagmatică) a limbajului.
o embriopatie severă. Nou năs-
S-a considerat că testul are un rol
392
cutii vor prezenta: leziuni cutanate şi osoase, multiple malformaţii cardiace,
oftalmologice, acustico-vestibulare, mi- încadrează perfect în astfel de activităţi
crocefalie, retardare mintală. cu desfăşurare automată a unei serii de
deprinderi.
Rujeolă = febră eruptivă contagioasă,
determinată de un mixo-virus, depistat în
1954 (Enders). Boala în sine nu este
gravă, dar are multe complicaţii, dintre
care cea mai gravă este encefalopatia.
Debutul acestei complicaţii poate surveni
în ziua a 4-5 de boală printr-o
simptomatologie neurologică, uneori de
focar, prin modificarea lichidului cefalo-
rahidian şi a traseului E. E. G. (electro-
encefalografie).
Anatomo-patologic este vorba de o
leucoencefalitâ perivanoasâ demieli-
nizată, în producerea căreia sunt implicate
atât virusul cât şi mecanismele imuno-
patologice. Vindecarea se produce doar la
o jumătate din cazuri fără sechele. O altă
complicaţie deosebit de gravă a bolii este
panencefalita subacută sclerozantă, care
apare între 4-15 ani. Tratamentul nu este
decât profilactic prin vaccinare. („Tratat
de pediatrie" - Gormăneanu)
Sadic = tip de personalitate a cărei trăsătură esenţială comportamentală este cruzimea, agresivitatea îndreptată către persoanele din jur. Este ti
Salată de cuvinte = formă de incoerenţă a comunicării verbale sau scrise, utilizarea lor amalgamată, fără nici o legătură logică, ca urmare a di
Sancţiune = act social de dezaprobare, pedeapsă, combatere a unor comportamente individuale, în raport cu un sentiment normativ valoric so
de orientare în sistemul normativ-valoric, de orientare şi auto-reglaj. Sancţiunea poate intra ca o componentă a unui proces în etiopatogenia un
395
fi interpretată şi ca o aversiune faţă de orice nouă stimulare de acelaşi fel.
Sănătate mintală = este o condiţie sine qua non a unei vieţi normale, care echivalează viaţa în formele ei individuale şi reprezintă o garanţie a
genetic al existenţei individuale, nealterat funcţional sau morfologic. Ea presupune existenţa unor judecăţi şi viziuni realiste, logice asupra lum
Schimbare = trecerea unei forme de existenţă în alta prin salt în continuarea devenirii. Modalităţile fundamentale ale dinamismului existenţei
Schimbarea atitudinilor = o reorientare a atitudinilor individuale, de grup, ca urmare a raporturilor care au determinat formarea lor. In orice p
Schizoidie = constituţie temperamentală, predispozantă schizofreniei, prin accentuarea trăsăturilor schizotimiei; tendinţă către solitudine; în co
Schizonevroză = formă de schizofrenie ce ia forma unei nevroze, oarecum asemănătoare cu isteria şi care evoluează prin pusee; în timpul pus
Scoarţa cerebrală = locul celor mai complexe funcţii de relaţii cu mediul înconjurător şi de intrigare funcţională a părţilor organismului într-
care îndeplinesc funcţii comune la om şi animale şi • neo-cortexul reprezentând zonele cu funcţii care diferenţiază pe om de animale. Scoarţa c
are şase straturi celulare, diferenţiate atât ca structură, cât şi ca funcţionalitate. Neavând o dezvoltare egală pe toată întinderea scoarţei cerebra
Rolando, circumvoluţiunea centra-lo-posterioară. Proiecţia corticală senzitivă se numeşte „humunculus senzitiv" şi reprezintă un om în miniat
398
lobul frontal (în circumvoluţiunea centrală anterioară, înaintea scizurii rolandi-ce Din această zonă pornesc căile piramidale care transmit imp
motorii şi premotorii se află câmpul frontal, care are rolul de a elabora impulsuri ce privesc motilitatea globilor oculari, împreună cu câmpuril
Scop = ţintă fixată conştient, anticipând o acţiune, reflectare anticipativă a direcţiei şi rezultatul unei acţiuni. Prefigurarea mintală prin imagin
intervin, într-o unitate complexă, motivaţia (cognitiv -informaţională şi normativ - axiologică sau psihologică), intenţionalitatea, voinţa (elabor
specific scopului în sine, ceea ce înseamnă că între cauza energetică şi finalitate exis tă întotdeauna o distincţie funcţională, „corespunzătoare î
tranzitoriu, mijloacele să se transforme în scop (J. Piaget), ca o etapă a problematizării şi creaţiei. In cadrul psihologiei cibernetice scopul este
examinată prin tehnici proiective. în psihopatologie, scotomizarea este rezultatul unui mecanism de apărare a Eului, prin care subiectul
Scriere = formă a comunicării, care se formează pe baza limbajului vorbit, şi constă într-un sistem diferenţiat de sem ne grafice care au rol d
dificultate, cu particularităţi proprii. învăţarea scrierii presupune existenţa unui anumit nivel de dezvoltare a gândirii, corespunzător vârstei min
zat, reflex, de transpunere a limbajului interior în scris. în general, scrierea se definitivează la vârsta adolescenţei şi este într-o strânsă corelaţie
Memoria este strâns corelată cu scrierea, permiţând prin ea depăşirea
forma lor. Scrierea fonetică are un repertoriu restrâns de grafeme, ce sunt corelate cu fonemele, dar această abstractivitate este în acelaşi timp
care avansează către integrările sintetice pe care le facilitează cititul. Atât scrisul cât şi cititul sunt mijlocite prin vorbire, mai întâi manifestă, a
nesfârşit a unor litere, cuvinte, silabe, cu sens necunoscut pentru altă persoană, chiar şi de subiect; dezordinea rândurilor şi a direcţiei
disortografii, în genere cauzate de dislalii diverse, fie pe fond normal sau de debilitate mintală, tulburări comportamentale şi cele specifice bol
Scrupul = moment al conştiinţei morale, în care se presupune abaterea de la o normă a subiectul. Scrupulozitatea implică complicate raţionam
Sechelă psihică = tulburare care persistă după remisia unei boli somatice cu afectare psihică. Cauzele sunt numeroase şi variate: - traume cran
sistemul nervos. Se întâlnesc mai frecvent la vârsta copilăriei, datorită fragilităţii sistemului nervos.
401
siogramele impun o analiză obiectivă a concordanţei dintre caracteristicile profesiunii şi cerinţele ei cu posibilităţile de ordin fizic, psihic-com
Selecţia din cadrul armatei, din economie, din cadrul şcolilor (cei supra-dotaţi - cei deficitari sau inapţi, etc). Sunt situaţii când selecţia p
Orice act de examinare prevede concluzii asupra capacităţii psihice şi profesionale, exprimând posibilitatea aşteptărilor.
Semantică = studiul semnelor verbale sub aspectul semnificaţiei lor. Această disciplină se ocupă de sensurile şi semni ficaţiile cuvintelor, exp
şi relaţiile cu realitatea; • lingvistice, referitoare la relaţia dintre forma şi conţinutul cuvintelor, la relaţia dintre semantic-sintactic etc. Cercetăto
402
Semiotică = după Ferdinand de Saussu-re, disciplină lingvistică şi filosifică ce se ocupă de semne şi sisteme de semne, lingvistice şi extralin
domeniu interdisci-plinar, cercetătorii au adus lămuriri pentru a distinge trei domenii ale semiozei: • Semantica, domeniu al raporturilor dintre
Semn = obiect, fenomen, acţiune, însuşire, etc, având pentru persoana respectivă proprietatea de a desemna, a indica un alt fenomen, obiect et
Prin comunicarea interumană se produce o intersemnalizare semantică, iar persoana ajunge să desfăşoare autonom prin gândire amintiri
Semn (sens medical) = pornind de la distincţia pe care F. De Saussure o face între semnificant şi semnificat în structura oricărui semn, ajunge
403
vos central între stimulii ce apar într- 0 aiwmită succesiune după numeroase asociaţii, devin semnale ale stimulilor iniţiali, declanşând acele
ner
primului sistem de semnalizare) c; si prin „semnale ale semnalelor") -cuvintele care formează al II - lea sistem de semnalizare. Mecanismul pro
Sen<ne „moi" = expresie folosită de unii autori pentru semnele uşoare de incapacitate sau disfuncţie. Se referă în special la patologia neurolog
Seflinificaţie = (a face cunoscut); categorie a semanticii care se referă la funcţia semnelor de a reprezenta ceva diferit ş; independent de ele.
După V. Pavelcu, semnificaţia poate fi separată, detaşată concludent nu- mai la relaţiile de comunicare semantică. L S- Vîgotschi arată că
404
Senil (Senilitate) = proces exagerat al îmbătrânirii, care spre deosebire de se-nescenţă, considerată ca stare normală, fiziologică de bătrâneţ
nervoasă este lezată fie direct, fie prin intermediul tulburărilor circulatorii şi metabolice, în special prin amiloidoză, ceea ce pune problema unu
mentul general sau psihiatric, ca şi posologia acestora să se facă ţinând seama de această configuraţie organică specifică. Ca mijloace terapeuti
Sensibilitate = funcţie specifică organismelor care reacţionează la stimulii din mediul extern şi intern şi îi traduce în senzaţii. Se deosebeşte d
natura stimulilor receptaţi, respectiv: mecanici, fizici, chi-
405
persoanei faţă de fiinţe, relaţii sociale, obiecte şi faţă de sine însuşi. Geneza sentimentului este de durată şi are caracter stadial (în care se crist
prin deziluzii, decepţii, care pot determina o atitudine de neîncredere, de pesimism (chiar într-un cuplu conjugal pot apărea, prin saturaţie: plat
Sentiment de neîmplinire = termen introdus de P. Janet în legătură cu sentimentul trăit de psihasteniei, care atribuie un caracter de insuficien
Senzaţie = formă elementară şi nemijlocită de reflectare a unei însuşiri, izolată, separată, a stimulilor care lucrează, acţionează asupra organe
senzaţii se formează cupluri senzomotorii. Dată fiind extensiunea suprafeţelor de protecţie cerebrală a funcţiilor de recepţie şi totodată comple
Servilism = atitudine şi conduită de raportare slugarnică, linguşitoare şi nedemnă faţă de persoane cu un statut superior, pornire din interes me
Sex = ansamblu structurat al caracteristicilor morfologice, genitale, gonadice, gonoforice, somatice, hormonale, cro-mozomiale, nucleare, psih
indică diferenţieri mai pronunţate, datorate influenţei mediului social.
Sexuală (educaţie) = educaţia privind aspectele vieţii sexuale are ca scop informarea tinerilor asupra vieţii sexuale din punct de vedere biolog
fie o relaţie traumatizantă. Procesul pregătirii adolescenţilor pentru întâlnirea cu sexul opus are în vedere modelarea personalităţii lor, având dr
unitară, fiziologică şi psihologică, în sfera sexuală 16-18 ani; specificul sexualităţii masculine şi feminine, prevenirea conceperii; problemele s
407
tatea biologică ce trebuie satisfăcută, pentru că omul nu şi-o satisface oricum şi oricând, ci numai în anumite condiţii. La om, un rol foarte imp
formeze un cuplu, care va funcţiona bine atât timp cât aceasta există. Disfuncţiile sunt legate de apariţia unei breşe la nivelul uneia dintre latu
grupuri sociale, omul este supus legilor morale, etice, ale acestora, adaptându-şi întregul comportament, deci şi sexualitatea la aceste „norme"
dimensiune a fiinţei umane, sexualitatea trebuie considerată în dinamica dezvoltării şi maturizării personalităţii, în totalitatea ei. După cum lim
psihice au în tabloul lor simptomatic şi tulburări ale sexualităţii.
Sialoree = creşterea secreţiei salivare, care poate fi datorată stimulării reflexe (mecanice sau inflamatorii) - a glandei salivare, unor reflexe co
mularea salivei, datorată refuzului pacientului de a o înghiţi, consecutiv negativismului, se explică sealoreea din stupoarea catatonică.
Sigmatism = tulburare de articulare a unor sunete din grupa siflantelor şi sibilantelor; sigmatismul este diversificat ca formă şi conţinut: in
prognatism, muşcătură deschisă.
408
s
Siguranţa de sine = trăsătură de perso- prezentare de false simptome somatice
nalitate implicând certitudine, fermitate, sau psihice, pentru atingerea unui scop
lipsă de îndoială, iar în plan concret, pre- urmărit de individ. Termenul indică
cizie, eficienţă, îndemânare. Siguranţa de nenumărate forme: simularea unui elev
sine se poate manifesta în modul de reia- că este bolnav, a unui adult în exe-
ţionare socială în acţiunile întreprinse de cutarea unei sarcini, etc. înşelătoriile
persoană având la bază anumite deprinO- sunt descoperite de cei în drept (me-
deri bine consolidate. Psihologic, sigu- dici, justiţie, etc).
ranţa de sine se explică printr-o bună ca
pacitate de autocontrol, emotivitate scă- Simultagnozie = incapacitate totală
zută, rezistenţă mare la stres, în general o sau parţială a recunoaşterii vizuale a
bună capacitate de dominare a registrului imaginilor în condiţiile în care elemen-
afectiv. Siguranţa de sine caracterizează tele componente sau detaliile sunt co-
normalitatea psihică şi structurile armo- rect identificate. Este un simptom apar-
nioase de personalitate. te de agnozie vizuală.
417
genetic^ v^
s g vîgotschi)) stabllesc că
. „jctematizarea informaţiilor
pilulu
TuToSo^sau la nivel
de .«w-de
^cn diverse forme şi manifestări
colectiv s* * 11
afective.
liriv = determinant care în psi-
SnciocofiS''
îTi • ^esemnează latura socială a pro-
tiologie cognitive, atât prin aspectele
ceselor cd . funcţionaie şi de conţinut,
generice " - •• - .
„ -Aptă ca speciei umane 11 este
. tjCâ o expresie biologică cu
carac er socială. Gândirea s-a con-
•■ fenomen complex în contextul
1 ■ ' generale a psihicului uman, în
evoluţie ^nj-ii şj al comunicării cu
procesu ^ercetăriie de epistemologie
semenii- pjaget) şi de psihologie a
CO
copnu u . sistematizarea informaţiilor
ordonar ^ intrinsecă spiritului uman.
Pnmlte cognitive sunt modelate de
fnteractiunea persoanei cu factorii de
1U S H oc«al; încă de la naştere se f°r"
^„rtiite
1 modalităţi de gândire, în-
mează af "'
ţelegere, interpretare, evaluare, anumite adaptare la realitate şi suportă primele
moduri de receptare, orientare, etc. constrângeri (în privinţa regulilor de
conduită, curăţenie, solidaritate cu
Sociocultural = psihologică socială (P. regulamentul vieţii în colectiv, etc.)
Golu) interpretează termenul de cultural în
mod restrictiv, deoarece fenomenele Sociodramă = problemele sociale im-
culturale se exercită fundamental prin plicate în existenţa unei persoane sunt
social: tradiţii, moravuri, mentalitate. şi probleme de relaţii în colective, de
Factorii culturali, constituiţi soci-al-istoric, aceea între psihodramă şi sociodramă
influenţează personalitatea umană nu există diferenţe foarte nete. (Mo-
conferindu-i un specific diferenţiat în cadrul reno)
diverselor culturi.
Sociogramă = (sin. sociomatrice); re-
Socio-dezvoltare = proces social general prezentare grafică a relaţiilor interper-
complex care la nivel psihologic; constă în sonale într-un grup social (a alegerilor
etape succesive de interiorizare a normelor şi respingerilor între membrii grupu-
şi regulilor sociale, de formare a unui sistem lui). Se obţine configuraţia grupului,
de atitudini în concordanţă cu exigenţele făcându-se aprecieri asupra gradului de
exterioare cu principiul realităţii. Ca coeziune sau dezintegrare, cât şi a
urmare, are loc integrarea persoanei în poziţiei persoanelor în grup (lideri,
grupul de apartenenţă, începând cu cel persoane izolate, active, pasive).
familial. Persoana învaţă modalităţi de
Sociometrie = concepţie teoretică mi- bătrânilor sunt difuze, nespecifice, ca
crosociologică interesată în sondarea atare şi diagnosticul este dificil, tulbure,
realităţii „microscopice" a societăţii, res- aleator, ceea ce se adaugă prescripţiilor
pectiv a grupurilor mici. Aplică princi- medicale tot cu dificultate. Terapia
piile dinamicii de grup testele de evaluare vârstnicilor este dificilă şi de cele mai
a sociabilităţii, psihodrama şi socio- multe ori nu se sondează cu vindecarea.
drama, apreciind structura intimă a gru- Nu se poate vindeca îmbătrânirea, dar i
pului studiat. se poate îmbunătăţi calitatea.
425
eficienţă scăzută, într-o atmosferă nean- texului o anumită modificare, la care
gajată. Discordanţele mari între stilul de organismul trebuie să se adapteze.
conducere, respectiv, climatul psihosocial Inhibiţia de stingere face parte
generat de acesta şi particularităţile din inhibiţia internă, condiţionată sau
psihice individuale ale membrilor grupu- activă caracteristică scoarţei cerebrale.
lui, constituie factori stresanţi, ce se pot Orice legătură temporară stabilită la ni-
situa uneori la originea unor compensări vel cortical se stinge dacă nu este întă-
psihice. rită. Condiţionarea fiind unul dintre
mecanismele învăţării, în plan psiholo-
Stimulator cardiac = o parte dintre bol- gic, inhibiţia de stingere stă la baza
navii nevoiţi să poarte stimulatoare car- procesului de uitare.
diace intracorporale (pacemakers) pot
prezenta tulburări psihice, a căror inten- Stocarea = funcţie a memoriei datorate
sitate şi coloratură diferă în funcţie de capacităţii psihofiziologice de fixare
personalitatea premorbidă a subiectului şi prin memorie de lungă durată a unei
timpul scurs de la implantul aparatului, în cantităţi anumite de informaţie (recep-
prima fază se manifestă o oarecare teamă ţionată şi prelucrată într-un interval de
legată de faptul că „aparatul" nu ar timp) şi de conservare pentru o bună
funcţiona corespunzător sau că ar putea evocare (Popescu Neveanu). în mod
să se defecteze. De asemenea s-au obişnuit, capacitatea de stocare are un
semnalat idei devalorizante la persoanele nivel mai scăzut decât capacitatea de
care se consideră dependente de un dis- prelucrare a informaţiilor şi unul mult
pozitiv. Anxietatea se reduce cu timpul, mai scăzut decât capacitatea de recepţie.
iar controalele de rutină la care este supus
bolnavul sporesc încrederea lui în această Stoicism = doctrină filosofică în gân-
„minune tehnică". Bolnavii care au avut direa antică. Intrat în limbajul relativ
anterior suferinţe funcţionale îndelungate comun, cu o semnificaţie mai generală,
acceptă cu mai multă uşurinţă implantul, termenul defineşte conduita morală
iar sentimentul de dependenţă se caracterizată prin tărie de caracter, fer-
estompează mai repede la aceştia. mitatea şi rigoarea principiilor etice,
susţinute de un echilibru sufletesc,
Stingere = în fiziologie, încetarea re- netulburat de vicisitudinile vieţii.
versibilă a activităţii unor structuri bio-
logice, fără alterarea morfologiei lor. La Strabism = defect de coordonare a ve-
nivelul sistemului nervos central, inhi- derii binoculare constând în dificultăţi
biţia este un fenomen fiziologic funda- de convergenţă sau divergenţă a celor
mental care, alături de excitaţie, caracte- două axe vizuale. Este cauzat fie de
rizează starea funcţională a diverselor afectarea nervului oculomotor, fie de
structuri nervoase. Acestea se sting dacă dispoziţia asimetrică a ligamentelor
stimulul condiţionat nu este întărit în musculare oculomotorii. în primul caz,
timp prin aplicarea stimulului absolut, tratamentul este pedagogico - medical,
reflexul condiţionat menţionându-se atâta în cel de-al doilea defecţiunea poate fi
timp cât stimulul semnalizează cor- corectată numai chirurgical.
426
Strategie = artă de conducere într-o anu- mită direcţie conform unui principiu
unitar, deosebit de tactică (ordinea • faza de alarmă în care organismul
concretă a dispoziţiilor de repartizare şi încearcă să se apere de acţiunea nocivă
organizare în teren). în ştiinţele sociale a sistemului endocrin (secreţie de adre-
şi psihologie s. este un plan de acţiune nalină şi de steroizi); • faza de revenire
ordonată în vederea atingerii unui scop. (rezistenţă specifică) când organismul
Stabilirea unei s. necesită estimarea pare că se adaptează la situaţie,
probabilităţilor şi adaptarea unei reguli comportându-se relativ normal; • faza
sau indicator preferenţial: strategia este de epuizare după o perioadă mai înde-
ipoteza cea mai plauzibilă corelată cu lungată de acţiune a stimulului nociv.
scopul urmărit. Termenul a dobândit o S. produce modificări morbide: hiper-
largă utilizare în psihologia gândirii şi tensiune, ulcer gastric, anxietate.
învăţării, ca şi în teoria educaţiei. Ceea ce trebuie să reţinem este
că stresul se identifică ca un agent po-
Străchinaru Ioan (n. 1922) = psiholog luant de prim ordin al universului nos-
român, doctor în psihologie, autor al tru existenţial şi că el stă la originea ne-
multor lucrări cu specific de psihologie a număratelor boli. Este nevoie de rela-
deficienţilor, logopedie, psihologie, pe- xare pentru a preîntâmpina sau anihila
dagogie. Opere principale: • „Devierile efectele nocive ale stresului. Sănătatea,
de conduită la copii", studiu psihopeda- comoara cea mai de preţ, merită să
gogie (1968); • „Incidenţa disgrafiilor cu aprofundam problematica atât de com-
unele modificări neuropsihice ale copii- plexă a stresului, ca şi modalităţile de
lor şcolari" (în volumul „Tulburările luptă împotriva lui, printre care meto-
limbajului scris", 1967) ; • „Psihologia dele de relaxare ocupă un loc de prim
specială"- 1994 ordin. Familia, locul de muncă, relaţiile
economice, cultural-sociale îşi pun
Stres = reacţia organismului la efortul de amprenta asupra psihismului uman.
adaptare şi nu situaţia care cauzează
stresul. Nu ceea ce ţi se întâmplă este Structuralitate = în psihologia geneti-
important, ci felul cum reacţionezi. că, trăsăturile caracteristice persoanei
Intensitatea şocurilor susceptibile de a nu sunt simplu juxtapuse separat, ci
genera stresuri naşte reacţii psiho- alcătuiesc împreună o structură (un în-
somatice de adaptare a organismului la treg). Integrativitatea se deosebeşte
respectivele şocuri. S. este situaţia sti- deci de integralitate, prin aceea că
mul ce pune organismul într-o stare de prima se referă la relaţiile dintre două
tensiune; deci însăşi starea de tensiune stadii proxime, iar cel de-al doilea
deosebită a organismului prin care acesta termen se referă la relaţiile interne ale
îşi mobilizează toate resursele de apărare aceluiaşi stadiu.
pentru a face faţă unei agresiuni fizice
sau psihice. Structură = mod de dispunere a
S. este constituit din totalitatea părţilor unei totalităţi în anumite
conflictelor personale, sau sociale ale raporturi spaţiale, (opoziţie, simetrie,
persoanelor care nu-şi găsesc soluţia corespondenţă, etc); termen apropiat
într-un fel sau altul. S. are trei faze: de „configuraţie". S. nu este o formă
statică oarecare, ci dimpotrivă, elemen-
tele ei au un caracter dinamic; elemen-
427
tele ei nu sunt obiecte, ci „procese" cu ferenţe asupra unor categorii de
proprietatea de autoreglare, în care trans- fenomene, în studiul de caz sunt luate în
formările se conservă sau se îmbogăţesc. consideraţie: documentele personale de
orice fel, scrisori, jurnale intime,
Structură cognitivă = entitate stabilă a însemnări, etc. în prezent se pune un
caracteristicilor gândirii; modalităţi spe- accent deosebit pe folosirea
cifice de prelucrare a informaţiei recep- interviurilor. Pe baza acestora se
tate sau prelucrate. Se referă la modul în formulează ipoteze.
care experienţa noastră este recepţionată,
prelucrată şi interpretată de structura Stupoare = stare de tulburare accentu-
cognitivă preexistentă. S. c. sunt deci ată a conştiinţei în care activitatea psi-
invariante cognitive operaţionale şi ţin în homotorie a persoanei pare suspendată;
mare măsură de tipul de personalitate. cel în cauză nu mai răspunde la între-
bări, nu mai reacţionează la excitanţi
Studiu de caz = metodă care constă în decât atunci când aceştia sunt foarte
observarea şi analiza unei persoane, puternici, conduita lui fiind ruptă de
folosind informaţii şi date variate, obţi- legăturile cu mediul.
nute prin interviuri, din documente care
aparţin persoanei respective. Asemenea Subconştient = modalitate a Eului in-
studiului de caz este studiul grupurilor terpusă între conştiinţa clară şi incon-
limită; se consideră că prin analiza cât ştient; strat subadiacent, inferior al con-
mai detaliată a persoanelor se obţin ştiinţei; este un fel de „conştiinţă laten-
informaţii pe baza cărora se pot face in- tă" şi potenţială care este inferioară, dar
coexistă cu şi deserveşte conştiinţa clară. care face parte din Eu, deosebindu-se de
Pentru s. se mai foloseşte şi termenul de Eul conştient, întrucât persistă într-o
„zonă marginală a conştiinţei". Spre formulă latentă sau implicită" (P.
deosebire de zonele profunde ale Popescu Neveanu).
inconştientului, s. se află în relaţii de
compatibilitate cu conştiinţa şi este uşor Subiect = în ştiinţele despre om şi soci-
accesibilă acesteia. Numai unele din etate, desemnând omul în diferitele
formaţiunile conştiinţei, fiind filtrate prin ipostaze ale relaţiilor sale esenţiale cu
subconştient, ajung să fie încorporate şi lumea; în logică, subiect înseamnă
transformate în sferele inconştientului, în obiectul despre care se afirmă sau se
psihologie, pe seama subconştientului s- neagă ceva prin predicaţie; în episte-
au pus elementele conştiinţei „stinse" sau mologie şi antropologie, subiectul psi-
uitate, automatis-mele psihice fixate prin hologic se defineşte prin acţiune, prin
repetiţie, faptele de deprindere şi disponibilităţile cognitive existente în
memorie potenţială (M. Ralea) etc. Deci fiecare conştiinţă individuală, cu carac-
în s. intră complexe senzoriomotorii ter constructiv-operaţional pe care se
aconştiente, operaţiile necontrolate edifică experienţa şi cunoştinţele con-
conştient, deprinderile de orice fel. crete ale fiecărei persoane. Subiectul
Subconştientul este considerat o epistemic este definit ca fiind capabil să
rezervă a conştientului de informaţii şi organizeze raţional experienţe şi să
operaţii din care se constituiesc faptele de utilizeze cunoştinţe empirice şi ştiinţifi-
conştiinţă; „este un subsistem mediator ce pentru a descoperi şi urma obiectivi-
428
tatea. în unitate cu subiectul epistemic se şi rezultate ale interacţiunii subiectului
constituie şi subiectul pragmatic şi axio- cu obiectul.
logic. Aceste trei aspecte ale subiectului
sunt ipostaze ale Eului, atât pentru su- Sublim = categorie a esteticii şi mora-
biectul individual, cât şi pentru subiectul lei, subliniind tot ceea ce este în natură
colectiv. Orice subiect există şi se afirmă sau în firea şi destinul omului măreţ,
din şi în procesul social al interacţiunilor covârşitor de măreţ, depăşind măsura
cu ambianţa. în perspectivă psihologică, firescului. Tulburând psihicul prin ui-
subiectul reuneşte funcţiile sale: - prag- mire sau teamă în faţa grandorii, se
matică; - cognitivă şi - valorică ca esenţe împlineşte prin admirarea perfecţiunii şi
ale conştiinţei umane şi reprezintă un înalţă spiritul la altitudinea celor mai
produs social şi un participant al istoriei. deosebite sentimente morale.
ş în tumorile
intraşelare şi în
adenomul in-
Şa turcească =
traşelar apar
formaţiune
multe modificări
osteotendi-noasă
care trebuie
care se prezintă ca
precizate
o depresiune si-
medical.
tuată pe fata
superioară a
Şchiopii Ursula
osului sfenoid,
(n 1918) =
având trei pereţi.
psiholog român,
In această
publicist
depresiune se află universitar,
situată glanda doctor în ştiinţe,
hipofiză. Aspectul profesor
radiologie al şeii consultant la
turceşti prezintă Universitatea din
importanţă în Bucureşti. Şi-a
diagnosticarea făcut studiile la
unor afecţiuni Universitatea din
neuropsihice (mai Bucureşti,
ales Seminarul pe-
hipertensiunea in- dagogic şi o
tracraniană) şi perfecţionare la
endocrine. în Centrul
cazul afectării Internaţional al
bazei craniului Copilului la Paris
prin (1965). Membru
hipertensiunea fondator al
intracraniană, Asociaţiei
şaua turcească Psihologilor din
suferă modificări România (1964),
care reprezintă al Revistei de
uneori singurele Psihologie, al
semne. revistei „Revue
Modificările sunt Roumaine des
o urmare a per- Sciences
turbărilor Sociales", serie
circulatorii din de Psyho-logie,
regiunea şelară; se membru al
produc modificări colegiului de
şi prin mărirea redacţie al
tuturor Analelor
diametrelor; Universităţii
unghiul dintre (serie Psiho-
planul sfenoidal şi
peretele anterior
al şelii se retrage
sau se rotunjeşte,
diafragmul şelar
se măreşte; şaua
apare balonizatâ.
logie) (1968- (1967), Bratislava
1973) şi al revistei (1968), Varşovia
„Colocvii" pe tot (1969), ca
parcursul apariţiei preşedinte al
acesteia. După delegaţiei
1982 a fost române;
secretar ştiinţific Congresul inter-
la „Revista de naţional al
Psihologie" şi femeilor
„Revue des Stockholm
Sciences Sociales" (1969),
- serie de psy- Congresul
hologie. între internaţional al
1986 şi 1990 a copilului de la
fost membră a Casa Albă S.U.A.
„Comitetului (1972). A
Internaţional al publicat peste
Psihologilor 300 de articole,
pentru pace şi studii şi lucrări.
contra războiului Opere principale:
atomic" (al • „Curs de
IUPsys). A adus psihologia
contribuţii în copilului" (vol.I -
problemele 1955; voi. II -
psihologiei copi- 1965); •
lului şi a vârstelor, „Psihologia
în teoria operativi- copilului" (1963 -
tăţii gândiri în ed.II 1967) -
ontogeneză, în Premiul
problemele de Ministerului
psiho-diagnoză şi învăţământului, •
psihoterapie. A „Dezvoltarea
stimulat interes operativităţii
faţă de aplicarea gândirii copilului
calculelor de de la 7-11 ani"
entropii, în (1966); •
cercetarea de „Orizonturi,
diverse structuri opinii şi proble-
psihice (1963- me" (1968 -
1966). A adaptat coautor); •
şi a validat „Probleme
numeroase metode psihologice ale
experimentale, jocului şi
teste, etc. A distracţiilor (1966
participat la - coordonator);
numeroase „Psihologia şi
manifestări viaţa" (1969 -
ştiinţifice coautor);
naţionale şi „Introducere în
internaţionale: psihodiagnostic"
Copenhaga (ed. I - 1970; ed.
(1961), II -1976); „Cartea
Amsterdam tinerelor fete"
(1968), Montreal (1970 -coautor);
(1974, 1969); „Orientarea
Paris (1977), şcolară şi profe-
Congresele sională (autor
C.A.E.R. de principal 1972);
psihologie: Sofia „Criza
(1964), Berlin
4
3
5
de originalitate la „Creşa, mediu
adolescenţi" educativ" (1980,
(1978); „Dicţionar coautor);
enciclopedic de „Psihologia
psihologie" (3 vârstelor" (1981
volume 1979), şi 1995);
„Psihologia dezechilibru acut
generală şi a al unor funcţii
copilului" (manual psihice,
1982 - 1985); determinată de o
„Sinteze de traumă
psihologie" (voi. psihologică, a
III) cărei intensitate
crescută sau
Şoc = ciocnire bruscheţe în
bruscă şi puternică instalare,
a două corpuri; în solicitată în mod
medicină, şocul variabil
denumeşte o disponibilitatea
tulburare bruscă, de adaptare a
intensă a psihismului.
funcţionalităţii
psihice (şi) sau Ştiinţă =
fizice a organis- extensional,
mului, apărută ca termen generic
urmare a unei sub care sunt
agresiuni externe. reunite toate
Şocul, ca tulburare teoriile şi do-
fiziopa-tologică se meniile
caracterizează ştiinţifice.
printr-o „stare de Intensional,
alarmă" conceptul de
concretizată ştiinţă
printr-o succe- desemnează o
siune de reacţii anumită formă de
neuro-vegetative cunoaştere a
declanşate de o realităţii care,
acţiune bruscă a spre deosebire de
factorului per- cunoaşterea
turbator. Prin comună, aspiră
extrapolare, să
denumirea de
„şoc" s-a adăugat
unor procedee de
terapie.
Fiziopatologic
şocul are trei faze:
şocul compensat,
şocul
decompensat,
şocul ireversibil,
terminal.
Şocul poate
fi: - şoc aerian,
alergic, circulator,
şoc de garou; ş.
prin he-matom, ş.
hemorargic, ş.
histaminic, ş.
laringian, ş.
medular, ş.
obstretical, ş.
operator, ş.
transfuzional, ş.
traumatic, ş.
distolic, ş.
olecranian, ş.
rotulian, etc. în
psihiatrie, şocul
are două aspecte:
- unul
psihopatologic şi
unul terapeutic.
Şoc afectiv =
starea de
dezvăluie, în metodelor de
modalităţi riguros cercetare, etc. • în
verificabile şi într- evoluţia sa ulteri-
o expunere oară, cunoaşterea
discursivă, precis ştiinţifică s-a
formulată, legile autonomizat din
obiective care ce în ce mai
guvernează categoric faţă de
succesiunea evidenţele naive
evenimentelor. • şi prejudecăţile
Componentele necritice ale
structurale ale simţului comun,
cunoaşterii desfăşurând
ştiinţifice sunt: - propria sa
conţinutul factu- dezvoltare.
rai, ipotezele Ştiinţa interfe-
explicative, rează din ce în ce
concluziile mai mult cu sfera
generalizării forţelor de
conţinutului producţie într-o
factual expuse relaţie de
argumentativ, stimulare
ansamblul reciprocă.
4
3
6
Pri ă (200-2400
T nci micrograme).
pal Unele
Tabacism = ele componente
intoxicaţie co acţionează în
cronică cu tutun. mp special la nivelul
Efectele nocive one otofaringelui sau
ale fumatului sunt nte căilor aeriene
astăzi cunoscute şi mari unde sunt
în întreaga lume con depozitate; altele
medicală. în cen sunt absorbite din
ultimii ani, s-a traţ gură, faringe, căi
încetinit iile aeriene sau
consumul de tu- fu alveole
tun, în unele mul pulmonare în
medii sociale şi ui sânge, de unde
zone geografice, de pot acţiona
înregistrându-se ţiga asupra diferitelor
regresii sensibile, ră ţesuturi din
ca urmare a unor sun organism.
campanii de t: Substanţele cu
informare şi • ox efecte patologice
educaţie sanitară. idul din fumul de
în general, au de tutun sunt
renunţat la fumat car clasificate în
cei de vârstă bon patru grupe
mijlocie, în (52 (substanţe c-
schimb consumul 40- unoscute ca
este mare în 214 având proprietăţi
rândul tinerilor. 000 cancerigene): •
Fumatul de tutun mo carcinogenetice
este un amestec cro- (hidrocarburile
de gaze şi rezidii gra aromatice
solide me) policiclice, cum
microscopice în ; •ar fi betanaf-
care au fost nic talina care poate
identificaţi peste otin produce cancerul
1000 de compuşi.
vezicii urinare); • T
cocartenogenetice Oxidul de
(fenolii, esterii carbon scade
acizilor graşi, capacitatea de
acizii graşi liberi);
transport a
• substanţe
oxigenului de
iritante (particule
către he-
solide, diferite
moglobina şi
gaze); • nicotină,
împiedică
cu acţiune asupra
pătrunderea
organismului în
general şi mai oxigenului la
ales asupra nivel celular.
sistemului nervos. Nicotină este cel
mai nociv
constituent al
fumului de ţigară,
pentru că 80-90%
se absoarbe în
sânge; inhalată cu
fiecare fum; este
echivalentă cu
cantităţi de 0,lmg
administrată
intravenos. Sunt
de ajuns numai
două picături din
această toxină
puse pe limba
unui câine ca să-1
omoare. De
subliniat că în
cursul unei vieţi,
fumătorul
introduce în
organism mai
mult de jumătate
de kilogram de
nicotină, ceea ce
reprezintă o
cantitate enormă
de toxic.
Principalele
acţiuni ale
nicotinei se
manifestă asupra
sistemului
nervos, fie prin
spasme vasculare
produse prin
iritaţia capilarelor
sangvine, fie prin
atingerea directă
a celulei
nervoase, şi
indirect asupra
cordului, vaselor
sangvine şi
rinichilor. Asupra
sistemului nervos
central, produce,
în raport cu
modul şi
vechimea
fumatului, şi
caracteristicile
psihosomatice ale
fumătorului, fie
stimulare, fie
sedare. Datele
numeroaselor dec are şi 75% din
studii clinice şi e- cele cauzate de
experimentale din sele bronşita cronică
întreaga lume de sunt direct
demonstrează că can imputabile
ftimul de tutun cer tabagismului.
este răspunzător pul De asemenea,
de apariţia a mo mortalitatea prin
numeroase boli nar, infarct
cronice grave. 25 miocardic este
Dintre acestea, % dublă la fumători
primul loc este din faţă de
ocupat de cele nefumători. Cel
cancerul dat puţin un milion
pulmonar, apoi orat de bărbaţi şi
cardiopatia e femei mor anual
ischemică, boli din cauza
bronşita cronică şi lor fumatului, dintre
enfizemul car care: 300000 în
pulmonar. Statis- dio S.U.A., 70000 în
tici ale O.M.S. vas Germania,
arată că 90% din cul
4
3
7
de ţigări poate
produce la unii
subiecţi stări de
agitaţie,
insomnn, inta-
bilitate, etc,
ceea ce face ca
problema lă-
satului de fumat
să pară
complicată.
Sunt astăzi
suficiente
remedii pentru
dezintoxicare,
succesul
bradipsihie,
depinzând disprosexie,
în astenie,
mare parte
nt
re
ru
pe
re
sportive,
a etc. n timpul
fu
m
at
ul
ui
sa
u
sc
ăd
noradrenahnă,
er hor
ea
n
u
m
ăr
ul
ui
438 de stului tutunului,
voi şocuri electrice
nţă pe braţe în
, momentul în
de care începe să
per fumeze, etc.
so
nal Tabes = (sin.
itat Sifilis);
ea meningo-radicu-
put lonevrită
ern posterioară
ică specifică, care se
a asociază uneori
su şi cu afectarea
bie unor nervi
ctu cranieni. Sifilisul
lui. nervos este
Pri considerat un
ntr stadiu evolutiv al
e cărui tablou
me clinic este
tod dominat de
ele manifestări
uti neurologice:
liz tulburări de
ate sensibilitate
în profundă, cu
tra alterarea simţului
ta tactil, ataxie
me locomotorie,
ntu mers talonat,
l dureri la nivelul
tab membrelor,
agi tulburări
sm senzoriale
ulu (surditate şi
i cecitate prin
su atrofia nervilor,
nt crize viscerale
cit (laringi-ene,
ate gastrice,
: vezicale, rectale)
ac dureroase,
up tulburări sexuale,
un sfincteriene şi
ctu trofice. Deşi în
ra, majoritatea
ho cazurilor
me predomină
op tulburările
ati neurologice, au
a, fost scrise forme
pr de tabes cu pusee
oc convulsive
ed delirant -
ee oneiroide sau
de stupo-roase,
av forme mixte
ers taboparalitice,
iun care asociază o
e stare demenţială
pri progresivă,
n forme care
mo prezintă
dif sindroame
ica depresive
rea maniacale, stări
gu delirante,
psihoze cronice, om i înnăscute, totul
fenomene ul depinde de
halucinatorii, etc. nu experienţă).
şti Totuşi trebuie
Tabuta Rasa = e ţinut seama ca
(tablă pe care nu ni nou-născutul
este scris nimic), mi dispune de
semnifică în c, premize
epistemologie şi nu ereditare care,
psihologie starea exi funcţional, pot fi
de totală lipsă de stă favorabile sau
informaţie (J. ide nefavorabile.
Locke - la naştere
Tact = modalitate Tahistoscop =
senzorială aparat ce permite
cutanată prin care prezentarea
se semnalizează vizuală a unor
contactul cu imagini într-un
corpuri. T. timp foarte scurt
implică nu numai (de ordinul
recepţia cutanată, miimilor de se-
ci şi pe cea cundă) şi cu care
kinestezică. Se se măsoară
realizează printr- volumul atenţiei,
un proces de etc.
palpaţie prin care
obţinem Talamus =
discriminarea formaţiune
formelor, fiind diencefalică care
socotită analoagă intră în alcătuirea
văzului. Prin tact talamencefalului
se face detectarea (partea superioară
însuşirilor: a diencefalului),
duruzita-tea, format din două
porozitatea. în alt mase ovoide de
sens, implicând substanţă ner-
discernământul, voasă care poartă
adeziunea denumirea de
sufletească, tactul „corpii optici"
desemnează o sau straturile
strategie psihică optice. Este
faţă de alte despărţit de
persoane, cu grijă hipotalamus prin
pentru a nu-i leza şanţul hipotala-
personalitatea şi mic. Ca structură,
la exterior
a-1 influenţa
prezintă un strat
educativ sau
subţire de
instructiv, fără
substanţă albă
duritate, evitând
formând lama
conflictele.
medulară externă
şi stratul zonal în
Tahifemie = (sin.
partea
tahilalie); formă posterioară. în
patologică de interior se găseşte
hiperactivitate substanţa cenuşie
verbală ce constă despărţită de
în accelerarea lama medulară
exagerată a internă, formată
debitului verbal, din substanţa
ritmul îngreunând albă. Aceste
mult com- formaţiuni
prehensibilitatea nucleare cuprind
comunicării. Cu mai mulţi centri
toată ritmicitatea nervoşi care
grăbită nu se primesc
constată defecte
de ordin sintactic
şi nici fonetic.
informaţiile de la presupun:
etajele inferioare înclinaţie prin
ale nevraxului şi muncă, motivaţie
le transmit la pentru creaţie,
scoarţă. Toate condiţii social-
căile centripete educaţionale,
care vin de la condiţii de sti-
măduva spinării, mulare a
bulb şi cerebel dispoziţiilor
trec, înainte de a native individua-
ajunge la scoarţa le. O treaptă
cerebrală, prin superioară de
talamus, unde fac dezvoltare a
sinapsă cu aptitudinilor,
neuronii care având ca urmare
formează nucleii producţii
acestui centru. în originale de
talamus există importanţă
nuclei de asociaţie istorică o
care au legături cu constituie geniul.
substanţa
reticulară, prin Tanatofobie =
aceasta teamă patologică
realizându-se de moarte,
reglarea ritmului întâlnită în
somn-veghe. nevroza
obsesivo-fobică,
Talent = termen isterie, nevroză
psihologic ce anxioasă, hipo-
denumeşte un condrie, etc.
ansamblu de
aptitudini superior Tandreţe =
dezvoltate, sau o termenul
combinare de ap- desemnează prin
titudine originală opoziţie cu cel de
care asigură şi senzualitate o
facilitează atitudine faţă de
realizarea de celălalt care
performanţe într-o perpetuează sau
anumită sferă de reproduce prima
activitate şi modalitate de
produce creaţii, relafio-nare
valori originale afectivă
(talent muzical, (dragostea
talent literar, copilului faţă de
actoricesc, mamă şi invers;
dragostea faţă de
didactic, medical,
persoana iubită,
oratoric,
bazată pe
organizatoric, în
aprecierea
munca de
sinceră, ceea ce
cercetare
produce o
ştiinţifică). satisfacţie
Aptitudinile deosebită).
individuale
4
3
9
Taping-test = prob»sului.
de viteză motncă
Tasikinezie
simplă =
care constă
tulburare
îi» a bate într-un a
activităţii mo-
timp dat, cât mai
torii, constând
multe lovituri
în tendinţa
posibile, cu un
imperioasă de
creion pe
deplasare, îno hârtie
s3«imposibilitatea
P
bilă
de şi ao înregistrare
sta lo-
electrică
cului. Estea răspun-
o
hipermnezie de propoziţii
ong.ne ex- distincte,
trapiramidală, afirmând de
obsedantă mai rar fapt acelaşi
ca sechelă lucru;
postencefalicâ şi judecată în
^ult mal frecvent ca care subiectul
accident şi predicatul
diskinetic acut, sunt exact
consecutiv
aceeaşi
terapiei cu
noţiune,
neuroliptice.
Sindromul «Primata sau
hiperchinetic- nu prin acelaşi
hiperton, care se culant.
instalează Taxonomie =
cronologic după disciplină
sindromul
metodologică
parchmsom-an,
ce se ocupă
se datorează unor
de legile,
d.sfuncţn ale nu-
criteriile şi
cleilor cenuşii
configuraţiile
centrali şi a
substanţei clasificărilor;
reticulare care ştiinţa a
produce clas.fi-
440
perturbarea influ-
enţei reciproce
cortico-
extrapiramidale.
T.A.T. = test
proiectiv (H.
Murray -1935)
pentru
evidenţierea unor
date fun-
damentale ale
personalităţii:
impulsuri,
emoţii,
sentimente,
complexe
conflicte,
tendinţe refulate.
Utilitatea T.A.T.
este determinată
de aprofundarea
şi interpretarea
tulburărilor de
comportament a
maladiilor
psihice- Este
deosebit de efi-
cient atunci când
datele sunt
corelate cu cele
furnizate de
testul Rorschach.
Se utilizează
uneori ca o
ps.hoteraple
scurtă.
Tautologie =
echivalenţa unor
părţi ale
propoziţiei sau
chiar a două
carii şi sistematizării psihologiei.
ştiinţifice (cele din
biologie sunt tipice). Telegnozie =
cunoaştere
Teamă = proces indirectă, fără
emoţional negativ, intermediul
care implică percepţiei sau
insecuritate, funcţiilor in-
nelinişte, alarmă, telectuale a unor
agitaţie, tendinţă de evenimente
evitare legată de un situate la distanţă
pericol iminent sau din punct de
îndepărtat. Se vedere spaţial sau
deosebeşte de frică temporal. Acest
şi angoasă, care sunt fenomen include:
fără obiect. pre-moniţia,
Patologic, teama clarviziunea, în
evoluează spre timp ce pentru
sindromul obsesivo- oamenii de ştiinţă
fobic, pe când frica
părerile oscilează
trece în angoasă şi
între negarea
fobie.
totală a realităţii
lui şi ipotezele
Tehnică = ansamblu
pozitive privind
de procedee şi
manifestarea lui
metode care se
efectivă, ipoteze
aplică într-un anume
pe care le va con-
domeniu. Legat de
firma sau infirma
psihopatologie şi
numai evoluţia
psihologie, tehnica
ulterioară a
se referă la o metodă
cunoaşterii.
sau procedeu
terapeutic (mecanic,
Telekinezie =
chimic sau
fenomen de
psihologic).
inducţie cu care
un subiect, care se
Tehnopsihologie =
presupune că
ramură a psihologiei
dezvoltă în jurul
ce se ocupă de
său un câmp
mijloacele aplicării
electromagnetic
practice. Se întretaie
extrem de
cu psihotehnica, dar
puternic, se inter-
o depăşeşte prin
ferează cu cel al
preocupările spe-
obiectului supus
ciale pentru
acţiunii. Ca
principiile şi
fenomen
strategiile
paranormal,
aplicabilităţii
telekine-
zia presupune sistemul limbic şi
calităţi în interior,
extrasenzoriale, ventricolele
care ar avea la laterale (I şi II).
bază fenomene
parafizio-logice. Teleologie =
concept care se
Telencefal = referă la un tip
(creierul anterior); determinat de
partea cea mai explicaţie
voluminoasă a ştiinţifică
encefalului, re- întemeiată pe
prezentat de finalitate (scop).
emisferele Se consideră că
cerebrale, alcătu- viaţa şi îndeosebi
ite din psihicul uman au
următoarele un caracter
formaţiuni: teleologic. La
scoarţa cerebrală, baza sistemelor
substanţa albă, teleologice este
corpii striaţi, un mecanism de
autoreglaj după un aceştia există
program. în cadrul legaturi afective
psihologiei şi când inductorul
contemporane s-a se află într-o
dezvoltat o stare de încordare
tendinţă, care nu maximă, de mare
este nici analitică, tensiune. Se pre-
nici supune că
comportamentalist transmisia şi
ă (teleologică) recepţia se fac la
care caută noi nivelul
modalităţi de inconştientului,
explicare a cau- după legile
zelor finale ale acestuia.
comportamentului Termenul „tele"
uman. desemnează
independenţa în
Teleonomic = raport cu
termen introdus distanţa. Te-
de Allport (1937) lepatia este
pentru a defini cercetată cu
sistemul său intense încercări
ipotetic cu privire de obiectivare,
la structura perso- împreună cu alte
nalităţii, fenomene ce intră
imaginată ca un în sfera
model ce unifică parapsihologici.
scopurile T. pare a se
individului, produce
orientate spre indiferent de
anumite scopuri. distanţa sau
Teleonomia obstacolele
substituie în materiale. Ipoteza
biologie termenii undelor herţiene
de finalitate şi ca purtătoare ale
teleologie care au mesajului
conotaţii idealiste. telepatic a fost
infirmată în
Teleopsie = favoarea altei
fenomen ce teorii (V. Iordan),
însoţeşte tulbu- avan-sându-se
rările vizuale în ideea că relaţiile
spaţiu, tradus prin telepatice se
supra-estimarea dezvoltă într-un
profunzimii câmp de energie
(adâncimii), cele- discretă, similar
lalte dimensiuni câmpului
spaţiale rămânând gravitaţional.
intacte.
Telereceptori =
Telepatie = structuri
fenomen receptoare asupra
parapsihic, care ar cărora acţionează
semnifica o formă stimuli produşi la
de comunicare distanţă.
extra-senzorială Analizatorii care
(criptestezie). conţin
Comunicarea se
telereceptori sunt:
efectuează într-un
vizuali, auditivi,
singur sens, de la
olfactivi; spre
un inductor la
deosebire de
perceptor, atunci
receptorii tactili
când între
şi gustativi care
acţionează ne-
mijlocit.
Organizaţi
anatomic pe
principiul
oricărui
analizator, structură
telereceptorii sunt complexă ce
formaţi şi ei din permite contactul
trei segmente: • direct cu mediul
periferic extern şi
(receptor); • proprietăţile lui
intermediar (calea (ochi, ureche,
de conducere care nas).
poate fi specifică
sau nespecifică); • Temere =
segmentul central atitudine
sau proiecţia determinată de
corticală (zona sentimentul de
corticală în care frică (teamă),
informaţia este justiţia, familia,
transformată în societatea, prin
senzaţie mecanismele lor
subiectivă de intimidare,
conştientă). Seg- învaţă persoanele
mentul periferic să respecte legile,
este inclus într-o normele, pentru a
evita sancţi-
4
4
1
unile pe care Temperam
nerespectarea lor entul în sine, este
le-ar atrage. o la
tură a
Temeritate = personalităţii şi
exces de se valorifică în
îndrăzneală sau de mod direct în
cutezanţă situaţii care cer
manifestată într-o manifestări
anumită direcţie, de forţă fizică, de
fără o evaluare rezistenţă
riguroasă a ris- nervoasă.
curilor sau a Acelaşi
consecinţelor temperament
posibile (actele poate exista la
alpinistului sau tipuri de
navigatorului personalităţi
solitar se diferite şi în
deosebesc de cele condi
ale adolescenţilor, ţii diferite de
ale dizarmonicilor evoluţie a
de tip instabil, acesteia. Deşi
impulsiv sau ale
temperamentul
psihoticelor în
nu determină
puseu acut).
capacităţi
productive,
Temperament =
creative sau
componentă
reproductive, ale
dinamico-
persoanei, acesta
energetică a
le corelează, le
personalităţii,
nuan
constând într-un
ţează. t
ansamblu de
Temperamentul
însuşiri
constituie o cate-
constituţionale,
gorie psihologică,
fiziologice şi
nu fiziologică,
ereditare, expresie
pentru că el
a unei reactivităţi
deţine tendinţe
particulare a S. N.
predispozante, un
C. şi a factorilor
nivel de
endocrini. T. este
manifestări
bazai, neutru faţă
psihice comporta-
de valorile sociale
mentale care au la
şi morale.
bază trebuinţe
perimare şi • sangvinic; •
secundare, flegmatic; •
psihogene. melancolic. Din
Afectivitatea viziunea
rămâne principala hipocratică, sunt
sferă de puse în evidenţă
evidenţiere a t. trei însuşiri
prin parametrii de fundamentale ale
sensibilitate, tonus activităţii
afectiv, stabilitate, nervoase
profunzime a superioare: • forţa
trăirilor, însuşirile, sau energia; •
trăsăturile mobilitatea; •
temperamentale echilibrul celor
sunt definite două procese
psihologic: • nervoase
tonico-ener- superioare. Prin
getice; • fazico- combinarea
temperamentale; • acestor însuşiri,
de factură a apar patru tipuri
reactivităţii de sistem nervos
globale. Combi- care ar fi în
narea acestora se relativă
realizează din cele corespondenţă cu
patru tipuri de cele patru
temperament: • temperamente
coleric; descrise din anti-
chitate: • tipul
puternic,
neechilibrat,
excitabil,
corelează cu
tipul coleric;
• cel puternic,
echilibrat, mobil
se exprimă în
temperament
sangvinic; • tipul
puternic,
echilibrat-inert,
în temperamentul
flagmatic; • tipul
slab, hipoto-nic,
astenic -
corespunzător
temperamentului
melancolic.
Temperam
entele pot fi
ameliorate,
optimizate,
ţinând seama de
faptul că sunt în
relaţie directă cu
tipul de activitate
nervoasă
superioară, şi că
sunt influenţate
de aptitudini şi
caracter.
Tempo
individual =
ritmul actelor
motorii şi
intelectuale ale
unei persoane:
mers, vorbit,
scris, curbă de
lucru, timp de recent apărută
reacţie. T. i. filogenetic (între
caracterizează stânca osului
particularităţi ale temporal şi osul
activităţii parietal). Lobul
nervoase temporal prezintă
superioare, al delimitări mai
activităţii puţin nete faţă de
adaptative în lobul parietal şi
genere. de cel occipital.
Este în relaţie cu
Temporal (lob) = osul sfenoid,
una din cele mai cavitatea
mari diviziuni ale glenoidă şi osul
emisferelor temporal, urechea
cerebrale, care medie şi internă,
începe să se sinusul cavernos,
formeze din a treia cerebel, lobul
lună de viaţă insulei şi
fetală, cea mai hipocampul.
4
4
2
La nivelul ne controlează
circunvoluţiilor comportamentul,
temporale timia şi
transversale se manifestările
află centrul conştiente cu o
percepţiei bază
acustice. Această motivaţională,
zonă este memoria de
responsabilă de scurtă durată.
integrarea Sistemul limbic
stimulilor auditivi se comportă ca
(înălţime, un substrat
intensitate), fn organizator
zona posterioa-ră coordonator şi
a primei adaptativ în
circunvoluţiuni contextul
temporale a afectelor, al acte-
emisferei lor mnezice,
dominante se află filtrând
centrul receptor al informaţiile,
limbajului vorbit având zone
(Wernicke). asociative
Distrugerea temporare,
acestei zone capacitatea de
atrage imposi- decizie şi dozare
bilitatea a deciziei.
înţelegerii
limbajului vorbit, Tenacitate =
în ciuda percepţiei calitate a voinţei,
senzoriale intacte constând în
(afazi-a rezistenţa la
senzorială). solicitări
Sistemul limbic puternice şi
este reprezentat de îndelungate şi în
un ansamblu de capacitatea de a
structuri diferite desfăşura eforturi
morfologic şi pe măsura
funcţional; acesta dificultăţilor ce
este creierul trebuie depăşite.
emoţional şi Fără tenacitate nu
visceral, al cărui pot fi înfrânte
rol principal este obstacolele ce se
menţinerea vieţii ivesc în viaţa
şi perpetuarea cotidiană. La
speciei. Tot aici baza t. se află o
se află centrii care motivaţie
puternică. Este şi cognitivă, ea
o atitudine, o reuneşte într-o
trăsătură de structură
caracter. dinamică şi
relativ stabilă
Tendinţă = aspecte de ordin
termen cu mai psihologic,
multe accepţiuni fiziologic.
în psihologie: •
mişcare sau Tensiune
stopare a unei arterială =
mişcări; • constantă fiziolo-
dispoziţia gică ce măsoară
organismului de a presiunea
răspunde la sanguină din
excitaţii prin artere, cunoscând
anumite reacţii; • o valoare
o forţă naturală şi maximă
latentă care se -corespunzătoare
actualizează sistolei cardiace,
circumstanţial şi şi una minimă -
direcţio-nat în corespunzătoare
orice ipostază. Fie diasto-lei.
ca o tendinţă
Reflectă starea de
-necondiţionată,
tensiune sub care
fie ca tendinţă
se găseşte
socială,
sistemul arterial,
rezultantă a: •
forţei cu care este
propulsat sângele
de către inimă; •
a elasticităţii
pereţilor arteriali
şi ai vaselor, în
funcţie de
calibrul vaselor
mici şi de
vâscozitatea
sângelui.
Valorile
normale sunt
cuprinse la omul
adult între 120
mm Hg la bărbat,
105-110 mm Hg
la femeie
(presiune
sistolică
maximă), şi 70-
80 mm Hg
(presiune
diastolică
minimă).
Măsurarea
tensiunii arteriale
nu trebuie să fie
un abuz din
partea subiecţilor
cu tendinţe
anxioase,
hipocondrice,
care interpretează
uneori eronat
oscilaţiile
fiziologice ale
maximei şi mini-
mei, pretext
pentru
declanşarea unor
crize de anxietate poate fi şi o
ce se asociază, de reacţie adversă
obicei, altor apărută în timpul
mecanisme terapiei cu
conversive. T. a. neuroleptice (în
diferă în funcţie special sedative).
de sex, vârstă, In boala
greutate şi hipertonică -
suprafaţa hipertensiune
corporală, ca şi de arterială -
intensitatea tulburările
efortului depus. psihice îmbracă
Somnul, ca şi forme variate, de
digestia, coboară la „simple"
maxima cu 20 mm tulburări ne-
Hg, în schimb vrotice
durerea, frigul, (instabilitate,
unii sti-muli labilitate afectivă,
viscerali cresc t a. anxietate, stări
Există constituţii depresive) până
predispuse la la aşa-numita
hipotensiune encefalopatie
(longi-linii, hipertensivă, care
astenicii) dar
4
4
3
se manifestă prin sau teamă, în
stări genere o activare
confuzionale (cu a psihismului
sau fără crize (îngrijorare,
convulsive). zdruncin
Specialiştii în sufletesc,
medicină dezechilibru). O
psihosomatică - bună funcţionare
implicând rolul psihologică
factorilor de stres necesită un
în geneza echilibru între
hipertensiunii forţă şi tensiune,
arteriale - au căci şi tensiunea
descris situaţii în este definită tot
care chiar ca o forţă (P.
acţiunea unor Janet). Tensiunile
medicamente psihice
conduc către superioare,
acele stări de
preiau forţa de la
hiper sau
cele inferioare; t.
hipotensiune,
nu este o forţă
aducând date
statică, ci una
preţioase în
motivantă de
elucidarea
mecanismelor intensitate
neurobiochimi-ce emoţională. .
implicate în Eliberarea de
producerea tensiune este o
acestor stări. consecinţă a
echilibrului
Tensiune psihic. De aceea
(psihică) = trăirea ni se recomandă
unei stări de învăţarea
încordare fizică şi acceptării a ceea
psihică; orice efort ce nu poate fi
pentru a rezolva o schimbat şi
problemă, o găsirea căilor de
acţiune, un eliberare a
conflict, pune tensiunii
organismul în stare emoţionale,
de tensiune, psihice, învăţarea
exprimată în tehnicilor de
disconfort, jenă relaxare, găsirea
de prieteni - Teodorescu
confidenţi Stela (1926) =
(catarsis). psiholog, doctor
în ştiinţe,
Tentaţie = profesor emeritus
(încercare); şi fost rector la
înclinaţie interi- Universitatea
oară spre un „Al. 1. Cuza"
obiect (persoană, Iaşi şi profesor
acţiune) din emeritus al
ambianţă Universităţii
resimţită ca o „Petre Andrei",
atracţie (mai Iaşi, fostă
mult sau mai membră a
puţin rezistibilă). Consiliului
T. poate Superior al
corespunde unei Educaţiei. A
dorinţe publicat peste 60
conştiente sau de studii şi
inconştiente, care articole din
uneori se poate domeniul
opune unui alt cercetării
conştient, unei psihologice
decizii voluntare, fundamentale şi
care să împiedice al ramurilor
tentaţia. în aplicative - cu
morală se prioritate
menţionează psihologia
lupta cu tendinţa. copilului,
psihologia
educaţională. A
desfăşurat o
bogată activitate
didactică,
ştiinţifică şi
socială. A
participat la nu-
meroase
manifestări
ştiinţifice
naţionale şi
internaţionale:
Leningrad -
1964; Bratislava
(1972). Opere
principale:
„Psihologia
conduitei" -
1972; „Metode
pentru
cunoaşterea
personalităţii în
colab." (1972);
„în lumea
copiilor" (1976);
„Psihologia
copilului" - 1973;
Curs litografiat
„Sinteze de
psihologie", la
Univ. „Al. I.
Cuza"; „Sinteze
de psihologie" -
1983;
„Psihologia
educaţiei şi a
dezvoltării" -
coordonator -
1984;
„Psihodiagnoza. prioritare fiind
Concepţia problemele
psihologică a lui legate de
Pierre Janet despre explicare şi
om", Ed.A-92, teoretizare. Dacă
Iaşi-1997. lumea este
considerata un
Teoretic = tip de sistem de
personalitate a raporturi
cărei înclinaţie generale de
este spre dependenţă, care
cunoaşterea obiec- se cer clarificate
tivă a realităţii, şi interpretate,
care are forţa unei tipul teoretic se
pasiuni, ştiinţa simte atras spre
constituind aceste preocupări
valoarea supremă. şi mai puţin spre
Tot ceea ce este cele practice,
sentiment perso- aspecte
nal, dorinţă, este economice sau
trecut pe plan afaceri.
secundar,
4
4
4
Teoria Bittman)
informaţiei =
domeniu ştiinţific Teoria
relativ nou, de rezonanţei = în
mare valoare psihologia per-
explicativă şi cepţiei explicarea
euristică, asocierii faptelor
fundamentat de psihice printr-un
Shnnon şi N. efect analog
Wiener, ca model rezonanţei fizice
matematic al se face prin
comunicării prin asemănare şi nu
semnale. Ridicând prin contiguitate.
conceptul de Această teorie (H.
informaţie la Helm-holtz -
rangul unei 1877) conform
categorii căreia pentru fie-
ontologice care frecvenţă
(definind alături sonoră ar exista
de substanţă şi un segment fîbros
energia), t. i. al membranei
elaborează bazilare, susţine
procedee de că în timpul
cuantificare a vibraţiilor sonore
informaţiei, în mediul lichid
împreună cu o din urechea
serie de concepte internă, se produc
cu o largă sferă de covibraţii
aplicaţie: rezonante ale
codificare, diferitelor strune
entropie, etc. Care ale membranei,
s-au dovedit pe care se sprijină
fertile în celulele senzitive
cibernetică, din organul lui
biologie, Corti. Conform
neurofiziologie, acestei teorii,
psihologie, membrana bazi-
lingvistică, lară nefiind
estetică). (Vezi omogenă ca
„Cibernetică şi lăţime şi pre-
biologie" - E. zentând o
striaţiune realitate sistemul
transversală, are o endocrin este
rezonanţă diferită dominat de cel
pentru fiecare nervos, care este
frecvenţă sonoră. în interacţiune cu
Vibraţiile sonore mediul socio-
în mediul lichid cultural:
din urechea secreţiile
internă produc endocrine
vibraţii intervin în
corespunzătoare profilarea tempe-
ale diferitelor ramentului şi a
porţiuni din tempoului mental
membrana (P. Popescu
bazilară. Astfel, Neveanu).
rezonanţa Activarea siste-
mecanică a mului nervos
elementelor central este
componente din potenţată şi
membrana prelungită de
bazilară determină secreţiile
„localizarea endocrine, reali-
cohleară a zând integrarea
vibraţiilor". adecvată în
mediul bio-socio-
Teoria umorală cultural.
= teorie biologică
conform căreia Teorie = în sens
viaţa psihică şi strict, ansamblu
comportamentul de noţiuni,
ar fi determinate enunţuri şi
de secreţiile raţionamente
endocrine şi de înlănţuite
combinaţiile lor; discursiv, într-un
în sistem logic,
coerent, care
descrie şi explică
un anumit
domeniu al
realităţii,
dezvăluind legile
şi proprietăţile lui
esenţiale. în sens
larg, teoria
desemnează
cunoaşterea de
ordin general
realizată prin des-
făşurarea
argumentelor, -
spre deosebire de
practică, care
presupune
momentul
acţionai, situat la
nivelul concretu-
lui, între teorie şi
practică este o
corelaţie
reciprocă: una
oferind sursele
tematice şi
criteriul de
verificare, iar
cealaltă (practica)
reprezintă scopul
demersului
teoretic.
Interacţiunea
dintre t. şi practică mai multe terorii,
nu corelează nu care au câteva
anulează nici una trăsături comune:
din ele, ci • sursa de aer
presupune relativa pulmonar, cu
lor oarecare
interdependenţă presiune; •
reciprocă. trecerea aerului
pulmonar printre
Teoriile fonaţiei corzile vocale; •
= sunt modele ieşirea lui prin
psiho-fiziologice cavităţile buco-
referitoare la faringo-nazale; •
fonaţie, la for- vibraţiile produse
marea vocii, prin de corzile vocale
producerea prin închiderea şi
sunetelor verbale. deschiderea
Sunetul primar se glotei, constituie
produce în un număr anumit
laringele uman şi de explozii pentru
a fost explicat prin fiecare sunet într-
un
timp limitat de o Dacă timbrul
secundă; aceste plăcut, care dă
vibraţii sunt valoarea vocii,
amplificate prin depinde de
aerul din cavităţile de
cavităţile rezonanţă,
rezonatoare intensitatea vocii
faringo-bucale şi depinde de
cavităţile anexe plămâni, iar
de rezonanţă, cu înălţimea
cele patru sinusuri depinde de
ale feţei şi fosele laringe.
nazale cu a) Teoria
cornetele; • mioelastică a lui
timbrul vocii este Ewald (1898),
produsul susţine că
vibraţiilor aerului sunetele fonetice
din cavităţile de rezultă din
rezonanţă; presiunea
elementul cel mai variabilă a aerului
important al vocii, subglotic asupra
caracterizat coardelor vocale,
printr-o varietate aflate într-o
de nuanţe de la anumită tensiune.
individ la individ, E cea mai veche
în raport cu teorie care
conformaţiile explică formarea
cavităţilor de sunetului la-
rezonanţă. ringal. Când
Valoarea unei presiunea aerului
voci depinde de subglotic scade
conformaţia prin trecerea unei
anatomică a cantităţi de aer
acestor cavităţi, prin glotă,
atât de variabilă, coardele vocale
dând naştere revin, glota se
calităţii atât de închide,
diferite a presiunea
sunetelor: subglotică trece
deschise, închise, din nou ca să
clare, vualate. depărteze corzile
Rezonanţa vocale iarăşi, şi
subglotică mecanismul se
(toracică) este repetă cât este
datorată nevoie, ca să se
cavităţilor sub- producă sunetul
glotice (trahee, ce rezultă din
bronhii, plămâni, vibraţiile corzilor
cavitate toracică). produse de
mecanismul c) Teoria
descris. muco-ondulatorie
b) Teoria a lui Perrelo, care
neuro-cronaxică a constată că jetul
lui Husson, care de aer trecând
susţine că orice prin orificiul
activitate fonică glotei, antrenează
este condiţionată în drumul său „ca
de un influx re- o ventuză"
curenţial, care marginea liberă a
comandă mucoasei care
frecvenţa mişcă- acoperă corzile,
rilor glotice prin contribuind la
contracţii active formarea
ale muşchiului sunetului larin-
cordal. Este o gal. Când nervii
înlocuire a teoriei recurenţi sunt
mioelastice paralizaţi şi
vibratorii. coardele vocale
imobile (sindro-
mul Gerhardt),
bolnavii nu
prezintă
modificări
esenţiale ale
vocii, ceea ce
înseamnă că
mucoasa vibrează
în timpul fonaţiei
(are o mişcare
ondulatorie), deci
în acest sindrom
vocea este
prezentă.
d) Teoria
reactivo-
rezonatorie a lui
Mac Leod şi
Sylvestre (1968),
care confirmă
parţial teoria
vibraţiei ultrara-
pide a muşchiului
tiro-aritenoidian
intern prin
impulsurile
nervilor recu-
renţi. Susţine că
prin reglaj neuro-
cortical, coardele
vocale dobândesc
o anume
reactivitate şi,
deci, o anume
dispoziţie
rezonatoare,
masa reactivă
fiind formată din
muşchiul tiro-
aritenoidian
intern, iar masa
rezonatorie din
mucoasa
coardelor vocale.
(Vezi „Patologia
vocii vorbite la
copil"- Şt.
Gârbea, Marcela
Pitiş)
Teoriile
învăţării = Concepţiei
privesc procesul pavloniste a
învăţării. • Teoria condiţionării i se
reflexelor aduc adăugiri
condiţionate (I. P. importante de B.
Pavlov) care Skinner, prin
explică feno- reflexele
menele de operante, E.
condiţionare şi Hilgard şi Mar-
care poate fi quis, prin
extinsă şi asupra condiţionarea
altor forme de instrumentală şi I.
învăţare. Condiţia Konorski, prin
esenţială pentru condiţionarea de
stabilirea unei noi tip II, care lărgesc
legături este câmpul de
concomitenta, mai aplicare al
mult sau mai puţin condiţionării. •
absolută, între Teoria întăririi
două procese de conex-
excitaţie. •
4
4
6
junilor relevă dirii sub raportul
faptul că procesul diferitelor
de învăţare constă strategii ope-
nu numai în rative. • E. C.
stabilirea de noi Tolman şi C.
legături, ci şi în Huli, consideră că
întărirea diferită a procesul învăţării
anumitor legături constă în for-
între excitanţi şi marea unor
răspunsuri (legea structuri (tip
efectului a lui gestalt) între
Thorndike şi datele cognitive. •
fenomenul O teorie ce
reducţiei la susţine o
tensiune C. Huli). conciliere între
• Teoria condiţionarea
structuralistă a selectivă şi cea
învăţării, susţine structurală
că pe lângă (Tholman - Huli)
fomarea şi este a lui Ch. E.
consolida-rea Osgood, care
treptată a unor susţine şi reuneşte
legături, se condiţionarea
realizează o clasică şi
reacţie integrală învăţarea prin
organizată, de la o încercări şi erori.
situaţie integrală. • J. Piaget, consi-
învăţarea deră învăţarea în
înseamnă învin- sens restrâns pe
gerea unui baza experienţei
obstacol, anterioare a
(rezolvare de pro- persoanei, fără
bleme) iar control sistematic
experienţa păstrată şi dirijat din
poate fi utilizată în partea sa.
rezolvarea unei Consideră că în
situaţii noii. orice act de
• J. Brunner învăţare există o
consideră că fază de asimilare
rezolvarea pro- şi una de
blemelor necesită acomodare. •
înţelegerea Teoriile statistice
structurii şi se şi cibernetice ale
ocupă de învăţării
caracterul consideră
structural al gân- învăţarea ca o
schimbare a fost elaborată •
sistematică de Teoria
probabilitate a programării
apariţiei unui învăţării, ce se
răspuns bdLi&az& în
determinat. special pe
• Teoria algoritmizare. In
informaţiei, ca un varianta lui B.
capitol important Skinner acest
al ciberneticii, model de învăţare
contribuie la inter- îşi propune să
pretarea mai ţină seama de
exactă a legile de funcţio-
procesului nare ale creierului
învăţării prin şi să exercite un
analiza control secvenţial
amănunţită a (pas cu pas)
însuşirii infor- asupra formării
maţiei. • operaţiilor şi
Extinderea însuşirii informa-
aplicabilităţii ţiilor. • Teoria
informaţiei la programării
procesele de structurale (N.
învăţare comple- Radu - 1970)
xe, ca cel al prevede că în
însuşirii tehnologia
cunoştinţelor, a didactică, fixarea
fost realizat de informaţiilor noi
Ghe. Zapan. Sub în contextul celor
influenţa vechi şi reorgani-
ciberneticii şi a zarea lor să se
curentului facă pe etape şi
operaţionalist scopuri ale
învăţării. • Teoria
programării în-
văţării şi formării
capacităţilor
umane (L. S.
Vîgotschi) -
subliniază rolul
exerciţiului în
formarea
operaţiilor, ceea
ce obligă
depăşirea
planului algo-
ritmic prin
procedee
euristice. • Teoria
acţiunilor
mintale elaborată
de P. Galperin -
consideră
necesitatea pro-
movării teoriilor
învăţării creative
ce cultivă în
primul rând
originalitatea prin
gândirea
divergentă, în
condiţii
colocviale, ce
stimulează
independenţa de
acţiune şi
expresie a
elevilor. • Teoria
propusă de P.
Popescu Neveanu elaborarea unei
este aceea de a se teorii generale
urma cursul satisfăcătoare este
stadiilor nevoie de
dezvoltării concepte
intelectuale. • apropiate a tot
Teoria anticipării ceea ce ştim
operaţionale despre învăţare şi,
propusă de autor de asemenea, este
îşi propune să imperios necesar
reunească sistemul ca modelele
lui J. Piaget cu cel teoretice
al lui P. Galperin, elaborate pe baza
determinând prin cercetărilor
antrenament psihologice să fie
operaţional instrumentate
elaborarea acelor didactic prin
structuri operatorii cercetări
care sunt necesare pedagogice
în vederea speciale, în baza
accelerării şi cărora să se
perfecţionării elaboreze şi să se
dezvoltării intelec- valideze tehnolo-
tuale, în
4
4
7
giile număr de quante
corespunzătoare. în unitatea
învăţarea este pro- senzorială. •
cesul cognitiv cel Teoriile vizuale
mai complex şi cromatice se
important. Prin sprijină pe
acest proces, schema
subiectul îşi alege tricromatică cu
mijloace pentru trei culori
realizarea optimă fundamentale:
a acţiunilor şi a roşu, verde,
problemelor indigo, şi pe
obstacol. schema tetra-
cromatică.
Teoriile vederii = Potrivit acestor
privesc teorii, senzaţia
mecanismul de culorii ia naştere
excitare prin
luminoasă; ele descompunerea
invocă procese substanţelor
fotochimice, fotosensibile. Cea
fotoelectrice, de-a doua (tetra:
fotomeca-nice. • roşu, galben,
Teoria verde, albastru)
fotochimică este implică patru
cea mai tipuri de receptori
cunoscută, care ce funcţionează
explică adaptarea pe principiul
la lumină şi asociaţiei pare. •
obscuritate prin Teoria
descompunerea şi extracromatică
regenerarea explică
purpurului modificarea
retinian. • Teoria senzaţiei culorilor
cuantică, are în sub influenţa
vedere faptul că modificării
există numeroase intensităţii
modalităţi de iluminatului sau a
recepţionare a deplasării
stimulilor vizuali imaginii de la
şi explică excitaţia centrul retinei
luminoasă prin spre porţiunile ei
absorbţia unui laterale. • Teoria
policroma-tică Terapie =
(W. Wund), prin metodologie
care se disting specifică de
două mecanisme: combatere,
unul pentru ameliorare sau
perceperea vindecare a unei
culorilor, care boli somatice sau
presupune psihice, bazată
existenţa mai întotdeauna pe un
multor tipuri de diagnostic. Este
receptori un act medical
specializaţi, şi sau psihologic
altul pentru esenţial,
perceperea implicând un
luminii. • Teoria maxim efort
activităţii pentru
conjugate a recuperarea şi
receptorilor, o reinserţia socio-
variantă a teoriei afectivă a
policromatice, bolnavului.
care consideră că Durata unei
mecanismele terapii este o
receptoare se problemă strict
formează prin corelată cu o
combinarea multitudine de
variată a celor trei factori, dintre
receptori de bază care cei mai
preconizaţi de importanţi sunt:
Young. tipul afecţiunii,
tipul terapiei
disponibile la un
moment dat,
statusul
pacientului psiho-
biologic, mediul
so-cio-familial al
acestuia, relaţia
terapeut-pacient.
Formele
terapiei sunt
variabile şi
variate în funcţie
de specificul
bolii, tulburării,
şi pot fi:
psihoterapia,
socio-terapia,
ergoterapia, t.
chimică (farma-
ceutică),
biologică
(kinetoterapia),
chirurgia, etc,
fiecare din ele
comportând
diferite aspecte.
Test = probe
pentru
determinarea
fizionomiei
mentale a unei
persoane, a unui
comportament.
Termenul a fost
introdus de J. Mc.
Keen Cattel
(1890). Cla-
sificarea testelor
utilizate în
psihologie poate
fi făcută din mai Test Binet -
multe puncte de Sinion = pentru
vedere. Cele mai diagnoza
cunoscute sunt: inteligenţei; a
teste de eficienţă, fost primul test
de personalitate şi mental utilizat în
caracter, de practică; a suferit
cunoştinţe, o serie de
verbale, modificări, cea
nonverbale sau de mai utilizată a
performanţă, de fost realizată de
aptitudini, de Wechsler. Există
inteligenţă, şi o adaptare
proiective, etc, românească a
teste individuale bateriei realizată
şi de grup. la Cluj de
Condiţiile unui Ştefănescu
test: validitatea, Goangă. Probele
fidelitatea,
sunt specifice
sensibilitatea.
pentru fiecare
vârstă.
Test Lahy = o teste nu se poate
baterie de tip ignora experienţa
analitic privind trecută a unei
aspecte ale persoane în
gândirii logice evaluarea
pentru evaluarea performanţei
inteligenţei. testelor de aptitu-
Bateria cuprinde dini. (Vezi
8 tipuri de teste, Dicţionar -P.P.
fiecare cu mai Neveanu)
multe probe.
Teste de
Test Meili = eficienţă = sunt
baterie de tip departajate două
analitic; cuprinde categorii: • teste
mai multe probe de eficienţă canti-
neverbale tativă; • teste de
(formate din eficienţă
imagini). calitativă.
Cuprinde şase Acestea cuprind
categorii de teste teste de
dispuse după o inteligenţă tip
regulă. verbal şi non-
verbal, teste de
Teste de dezvoltare pentru
aptitudine = anumite vârste în
categorie de teste care ponderea
ce măsoară reuşitelor şi
abilitatea eşecurilor dă
potenţială, măsura nivelului
aptitudinea pentru de dezvoltare
intelectuală a
o activitate
subiectului
specială. Se dis-
examinat. Testele
ting teste de
de eficienţă
inteligenţă
calitativă cuprind
generală sau în-
probe destinate să
demânare căpătate determine
prin antrenament posibilitatea de a
sau experienţă, ca forma concepte.
şi testul de în categoria
realizare edu- acestor teste intră
caţională, şi acelea de
destinate să gândire
măsoare calitatea conceptuală sau
şi cantitatea testele de
învăţării la un vocabular.
subiect. în
aplicarea acestor Teste de
inteligenţă = se de abordare
aplică în şcoală diverse ale ei: •
pentru a verifica nivelul general al
măsura în care inteligenţei; •
notele exprimă bateria Wechsler,
cunoştinţele şi măsurarea
inteligenţa elevi- dezvoltării
lor. La baza individuale (dife-
constituirii renţierea
acestor baterii individuală a
există modalităţi subiecţilor); •
diferite de măsurarea unor
concepere a aspecte calitative
inteligenţei, ceea ale inteligenţei şi
ce a dus şi la gândirii.
moduri
Teste de
personalitate =
descriu modurile
de reacţie,
trăsături ale
persoanei
(vizează
tendinţele
nevrotice,
introver-siunea,
extroversiunea,
autosuficienţa,
dominanţa,
supunerea, etc.
După aspectele
studiate,
chestionarele pot
fi: de adaptare,
de atitudine, de
interese. Pot fi
sintetice sau
proiective şi se
bazează pe
confruntarea
subiectului cu o
situaţie.
Tehnicile
proiective pot fi
asociative (proba
Rorschach),
constructive sau
imaginative, mai
complexe, ca în
testul de
apercepţie T.A.T.
Testele obiective
de personalitate
presupun analiza
factorială şi
experimentul
multivariat, ceea
ce îngreunează
încă extinderea
lor. (După P.
Popescu
Neveanu).
Teste proiective
= probe care
incită subiectul să
se proiecteze, să
se exprime în
diferite
manifestări ale semnificaţia
personalităţii sale. acestor
Cele mai identificări.
cunoscute teste Testul
din această baterie Resenzweig pune
sunt testele la punct un test
Rorschach şi de frustraţie.
testul T.A.T., ca şi Testul pe imagini
testele de asociaţie acromatice şi în
liberă Bender - culori Rorschach
Szondi. Tehnica - Hermann
proiectivă constă -constată, pe
în observarea normali şi
reacţiilor 1a bolnavi, că răs-
prezentarea punsurile privind
anumitor imagini culoarea sunt
şi obiecte care ne legate de
permit să vedem extroversiune, iar
cum şi cu ce cele ce privesc
aspecte din mediu mişcarea de
se identifică introversiune
subiectul şi să (utilizând
desprindem
4
4
9
tipologia lui Testul Wechsler
Young). (Vezi = baterie pentru
„Elemente de diagnoza
Psihologie inteligenţei; se
Proiectivă" de ţine seama de
Constantin faptul că
Enăchescu) inteligenţa este
impregnată de
Teste factori
sociometrice = motivaţionali.
instrumente în Varianta
metodologia cunoscută sub
sociometriei, numele Wais şi
măsurând atrac- Wisc cuprinde 12
ţiile şi respingerile grupe de teste,
ce au loc între clasate în 2
indivizii unui categorii: •
grup. Datele verbale şi de
obţinute prin performanţă, •
prelucrarea nonverbale. în
ulterioară a
cele verbale: 1. •
sociomatricelor
informaţie
sau sociogramelor
generală; 2. • în-
dezvăluie
ţelegere generală;
structura grupului,
3. • aritmetică; 4.
a centrelor de
influenţă, a • similitudini; 5. •
sistemelor de probă de
comunicare vocabular; 6.
socială, permite • memoria
identificarea cifrelor. în
liderilor populari, categoria a Ii-a:
a celor izolaţi şi a • completare de
celor respinşi. imagini, aranjare
Este esenţial ca de imagini,
fiecare membru asamblare de
să-şi exprime obiecte; • probă
confidenţial pre- de cod; • labirint.
ferinţele după un
criteriu precis Testul Znondi =
determinat test proiectiv care
(activităţi în sondează
comun, timp liber, profunzimea
etc). personalităţilor
după simpatii, Tetanie =
antipatii suscitate sindrom de
de fotografiile hipofuncţie para-
diverselor tipuri tiroidiană,
de alienaţi. constând în acces
Subiectului i se de contracturi
prezintă şase serii musculare
de câte opt localizate (ex.
fotografii, spasm al
cerându-i să arate piciorului, spasm
pe care o preferă laringal, etc.) sau
şi pe care o în convulsii mai
respinge. în baza mult sau mai
unui sistem de puţin generalizate
cotare se (foarte
stabileşte un asemănătoare
diagnostic ce fenomenologic cu
crizele
interesează
epileptice). în ge-
psihopatologia sau
neral accesele de
caracterologia.
t. sunt
acompaniate de
instabilitate
psihomotorie. Se
disting: • t. tipice
endocrine; • t.
neuro-genă (sau
nehipocaloemică)
; • t. toxică.
Tetracromatic =
teorie ce susţine
că vederea tuturor
culorile se
explică prin
excitarea
variabilă a patru
elemente de
recepţie
cromatică
specializate
pentru: roşu,
verde, galben,
albastru (ipoteza
lui Hering).
Tic = sindrom
nevrotic
psihomotor;
tulburare motorie
minoră, pe fondul
unei fragilităţi de
integrare a
funcţiilor
psihomotorii.
Ticurile sunt
mişcări ste-
reotipe bruşce,
intempestive,
care afectează în
special muşchii
faciali, ai gâtului,
ai membrelor,
mai rar ai
trunchiului. Sunt
reflexe motorii
patologice. Au
evoluţie inegală,
accentuându-se în
cazul unei emoţii
puternice sau în şi de educarea,
perioade instruirea şi
tensionale. calificarea de-
Ticurile apar la ficienţilor vizuali.
copii (6-7 ani) iar
la adolescenţi şi Timbru =
adulţi capătă un calitate a
caracter cronic. senzaţiilor auditi-
ve, care
Tiflologie = corespunde
ramură a formelor ondula-
psihologiei spe- torii a undelor
ciale acustice,
(defectologiei) independent de
care se ocupă de amplitudine şi
orbire şi frecvenţă. T.
ombliopie, de reflectă
geneza şi com- compoziţia
pensarea acestora, spectrală a
prin tiflotehnică, sunetului; în
sens restrâns, tonusul afectiv -
desemnează (poate fi
particularităţile de deprimat, trist,
structură sau dimpotrivă,
funcţională ale euforic, vesel,
vocii omeneşti şi expansiv) poate fi
ale instrumentelor exprimată prin
muzicale. apatie sau
indiferenţă
Timiditate = afectivă (hipoti-
comportament mie, atimie), care
anxios, ezitant, adesea însoţesc
astenic, diferite boli
exprimând psihice.
dificultăţi de
adaptare socială, Timp = categorie
aspecte normale ontologică ce
în mica copilărie abstractizează
şi pubertate, dar proprietatea
pot fi probleme la universală a
alte vârste. tuturor formelor
Cauzele: tempe- de existenţă, de a
ramentul avea o anumită
hipotonic, durată, situându-
nesiguranţa de se simultan sau
sine, complexe de succesiv unele
inferioritate ce pot faţă de altele.
fi induse de Alături de
autoritarism determinaţia
educativ, categorială a
dificultăţi de spaţialităţii,
comunicare. conţinutul
Această stare este noţiunii de timp,
depăşită în poate fi cu greu
tinereţe, mai ales redat în mod
satisfăcător.
prin activitate
Caracteristicile
socială, prin
esenţiale ale
dezvoltarea
temporalităţii
încrederii în sine.
sunt definite prin
delimitare faţă de
Timie = dispoziţie atributele
afectivă, stare spaţiale: • timpul
bazală este
fundamentală a unidimensional
afectivităţii unui (faţă de spaţiu,
subiect, care care este
constituie o latură tridimensional),
temperamentală. deoarece
Timia - sau momentele sale
se succed liniar depăşite sunt
dinspre trecut prin irecuperabile şi
prezent nerepetabile.
(întotdeauna Conform
relativ) spre viitor; teoriei
• dacă spaţiul este relativităţii, t.
reversibil (un corp depinde de viteza
poate reveni într-o de mişcare a
poziţie părăsită sistemelor
anterior) timpul materiale şi este
este ireversibil, în interacţiune cu
în sensul că spaţiul. T. este o
momentele dimensiune a
mişcării
universale.
Categoria cea
mai generală este
t. fizic sau
cosmic. înăuntru
şi pe fondul
acesteia se
constituie t.
biologic şi în
continuare t.
psihic şi t. social-
istoric.
în timp ce
t. biologic se
organizează în
ritmuri şi
periodizări ale
proceselor de
viaţă într-un
mediu de exis-
tenţă, t. psihic
apare
precumpănitor ca
o formă de
existenţă a
acţiunii sociale şi
depinde de
coordonatele şi de
valorile acestora.
Timpul psihic
uman este
„operatoriu" (J.
Piaget) şi este
definitoriu pentru
conştiinţă,
întrucât este
reversibil şi
prospectiv, spre
deosebire de
univocitatea şi
ireversibilitatea t.
fizic. G. Berger
vorbeşte despre
un timp
existenţial, care
este trăit subiec-
tiv, timpul
aşteptării, al
speranţei,
regretului,
angoasei etc, care
este calitativ şi nu
poate fi măsurat.
în schimb, t.
operativ este cel
al acţiunii asupra calitative în
unor lucrări funcţie de
obiective şi este existenţa culturală
măsurabil, în şi de activitate.
cadrul timpului „Activitatea
istoric, Stelian intensă şi emoţiile
Stoica, analizează plăcute absorb
timpul moral ca duratele
fiind marcat prin prezentului şi
valori şi trecând dilată t. în
peste durate, evocare sau
realizând prospectare, pe
corespondenţe când lipsa de
valorice peste activitate din
milenii şi fiinţând punct de vedere
ca o activitate afectiv fixează
virtuală. în trăirea atenţia asupra t.
umană a t intervin considerând că se
adaptări, scurge extrem de
modificări anevoie."
4
5
1
Timp de reacţie pentru care
= desemnează reacţiile sunt
timpul scurs din diferite.
momentul
stimulării, până la Timp liber =
apariţia reacţiei de intervalul de timp
răspuns, interval cuprins între
denumit şi încheierea unei
perioadă de activităţi şi
latenţă începutul altei
(Helmholtz activităţi. Este
şiWund-1868). timpul de odihnă,
Studiul repaus, de
timpului de reacţie activităţi
prezintă mare creative-
importanţă în distractive,
psihofiziologia deconectare
sensibilităţii şi în activă amuzantă.
procesele de T. 1. este un
decizie. Se element preţios
utilizează în
pentru omul
selecţia
contemporan,
profesională
având în vedere
pentru anumite
ritmul accelerat
categorii de
al vieţii,
lucrători: piloţi,
conducători auto, suprasolicitările
mecanici de tren, intelectuale şi, ca
etc. urmare, nevoile
în de compensaţie.
psihofiziologie se Prin reducerea
pot determina: • programului de
timpul de reacţie lucru, bugetul de
simplu (pentru timp liber a
oricare categorie crescut, dar orice
de stimuli); • persoană îl
timpul de reacţie foloseşte după un
discriminativ orar propriu, în
(pentru stimuli care se îmbină
diferiţi dar de activităţi
acelaşi ordin); • recreative cu cele
timpul de reacţie creative, servind
de alegere, refacerii psihice.
consumat pentru
selecţia dintre mai Timus = este un
mulţi stimuli, organ limfoid
dotat cu un rol boli infecţioase.
endocrin, situat în La periferia
mediastinul an- timusului există o
terior (înapoia capsulă formată
sternului). din ţesut
Dezvoltarea conjunctiv fibros
maximă a glandei care trimite
este atinsă la prelungiri ce
vârstă de 2 ani. împart organul
După pubertate într-un număr de
involuează, înce- lobi de
pând cu 15 ani dar dimensiuni
persistă atrofiată variate. Intre
şi la vârste prelungirile
înaintate. Se ţesutului se
semnalizează şi găsesc celule
involuţia reticulare, ti-
patologică a mocite, de
glandei în cazul consistenţă
unor stări de hematopoetică,
subnutriţie şi ca din măduva
urmare a unor spinării şi osoase,
diferenţiate pe
linie limfocitară.
Ele migrează în
circulaţia
generală, ajung în
timus, unde sub
influenţa unor
factori locali
proliferează
intens şi vor
popula organele
limfoide
periferice
(ganglioni lim-
fatici, splină).
Limfocitele
diferenţiate din
timus (limfocite
T) contribuie la
imunitatea
celulară a
organismului. T.
contribuie la
creşterea şi
dezvoltarea
scheletului, în
menţinerea stării
generale de
nutriţie, în
dezvoltarea
intrauterină a
ovarului şi a
corticosuprarenal
ei, în buna
funcţionare a
gonadelor.
Tip = o abstracţie
raţională,
instruind mai
multe însuşiri ale
concretului şi co-
respunde unei
grupe naturale. în
psihologie,
termenul
desemnează o
reprezentare
generală, cu note acoperă
particulare şi personalitatea.
concrete ce conţin Tipul este legat
însuşiri de temperament,
selecţionate pe de acele calităţi
baza anumitor înnăscute care
criterii: • somato- favorizează o
constituţionale; • serie de trăsături
psihologice; • caracteriale
psihosociale; • (atitudini), dar nu
clinice; etc. Tipul le determină în
ca schemă sumară exclusivitate.
indică anumite Noţiunea de
modalităţi psihice „psihotip" se
ale unui grup de foloseşte pentru
indivizi, care se ansamblul
corelează cu însuşirilor
anumite însuşiri comportamentale,
constituţionale. ca urmare a
Personalitatea nu ansamblului
corespunde în însuşirilor
întregime unui psihice.
anumit tip, Diferenţierea
întrucât tipul nu tipologică este
4
5
2
operaţională, dar individului.
insuficientă, In
întrucât orice literatura noastră
comportament are de specialitate, P.
la bază un anumit Popescu
motiv, ceea ce nu Neveanu, în
se întrevede decât „Dicţionar de
superficial în psihologie"
tipologie. realizează o
prezentare a
Tipologie = principalelor
modalitate de tipologii
clasificare după elaborate de-a
anumite criterii, a lungul istoriei,
persoanelor în după cum
tipuri şi descrierea urmează: •
acestor tipuri. Ca morfo-fizio-
o clasificare patologice; •
psihologică, psihologice; •
tipologia are în clinice;
vedere ansamblul •
unor însuşiri
(trăsături), factori psihofiziologice;
fiziologici, • psihosociale.
constituţionali şi După orice
ereditari. tipologie,
Tipologia nu se imaginea este
identifică cu „ideală" pentru
analiza factorială; că practic, o
metoda tipologică persoană poate să
porneşte de la un aparţină simultan
nucleu structural la mai multe
care formează categorii
baza structurii tipologice, în
respective, defi- realitate existând
nind tipul. Analiza tipuri
factorială intermediare şi
operează invers, mixte. în clasa
pornind de la tipologiilor
trăsături constante psihosociologice,
în autorul menţionat
comportamentul include şi tipurile
de lider, indicând cercetările
trei tipuri: • electro-
antrenor al fiziologice şi bi-
mulţimii, ochimice,
• care exprimă stabilesc aceste
aspiraţiile tipuri, lu-ându-se
mulţimii şi drept criteriu trei
• reprezentativ însuşiri ale
pentru mulţime. proceselor
în completare, nervoase
citează şi alţi fundamentale
autori cu alte tipo- (excitaţia şi
logii ale liderilor. inhibiţia).
De Acestea au fost
asemenea este menţionate şi de
utilă şi tipologia temperamente: •
clinică prezentată, forţa proceselor
după diferiţi nervoase,
autori, având punându-se ac-
drept criteriu de centul pe
bază, gradul de rezistenţă a
dezorganizare a ţesutului neuro-
sistemului nal, care are la
personalităţii şi a bază capacitatea
raporturilor neuronului de a
acesteia. înmagazina o
cantitate mai
Tipuri generale mare sau mai
de activitate mică de
nervoasă „substanţă func-
superioară = I. P. ţională"; •
Pavlov şi ulterior mobilitatea
prin proceselor ner-
voase,
manifestată prin
rapiditatea cu
care apar, se
întrerup şi se
înlocuiesc, având
la bază viteza
dezagregării
„substanţei
funcţionale" din
neuron; • echi-
librul proceselor
nervoase, care
constă în
distribuirea egală
a sau inegală a
forţei, (mai precis
a mobilităţii)
proceselor
normale. Prin
combinarea
diversă a acestor
însuşiri iau
naştere patru
tipuri de
activitate
nervoasă
superioară,
corespunzătoare
celor patru
temperamente
(vezi
temperament).
Tipuri speciale
de activitate
nervoasă proporţii.
superioară = se ia Neuman detaşase
drept criteriu de un tip concret şi
bază raportul unul abstract, iar
dintre activităţile Pavlov găseşte
celor două sisteme tipurile: • artistic
de semnalizare. sau concret-
Calitativ, al 11-lea intuitiv sau
sistem domină pe imagistic; •
primul pe care-1 gânditor sau
integrează şi intelectiv,
reglează. Sub reflexiv; • tipul
raport cantitativ, cognitiv, mediu
informaţia sau echilibrat. La
senzorială con- aceste tipuri
densată în imagini determinate
şi cea conceptuală ontogenetic,
fixată în cuvinte intervin şi tipurile
poate să se generale, ce sunt
prezinte în diverse congenitale.
4
5
3
Tiroidă = glandă eliberaţi în sânge,
endocrină, cea mai în funcţie de
voluminoasă din necesităţile
organism care organismului.
secretă hormoni Reglarea secreţiei
tiroidieni iodaţi, de hormoni
derivaţi de tiroidieni depinde
tiroxină cu rol de axul
capital în hipotalamo-
dezvoltarea şi hipofizo-
diferenţierea tiroidian, dar este
organismului. C. I. influenţată şi de
Parhon afirmă că factori care ţin de
„fără tiroidă orice glandă
civilizaţie ar fi (autoreglarea
absentă". T. este tiroidiană), pre-
situată în partea cum şi de statusul
anterioară a metabolic al
gâtului într-o lojă organismului.
fibroasă. Hor- Reglarea
monii tiroidieni presupune
exercită acţiuni existenţa unor
reglatoare asupra mecanisme de
diferitelor căi feed-back lung
metabolice, mai hipo-talamic şi
ales asupra unul de feed-back
metabolismului scurt hipofizar, în
energetic şi a cadrul căruia
procesului de concentraţia
calorigeneză. Cei sangvină de
doi hormoni ai triiodotironină
glandei sunt (T3) influenţează
tiroxină şi secreţia de
triiodotironină. hormoni tiroid-
Iodul joacă un rol stimulant (T.S.H.)
fundamental în şi secreţia de
elaborarea lor. hormon tireotrop
Sintetizaţi în hipotalamic
glandă, hormonii (T.R.H.). Cât
sunt stocaţi în priveşte acţiunile
cavităţile hormonilor
foliculare, legate tiroidieni, ele se
de o proteină realizează practic
specifică, asupra tuturor
tiroglobu-lina. aparatelor şi
Printr-un fenomen sistemelor,
de proteoliză, esenţială fiind
hormonii sunt implicarea lor
metabolică nea lor se
globală. în afara interferează cu
acţiunilor asupra acţiunea bio-
tuturor proceselor logică a insulinei,
metabolice, prolactinei,
hormonii gonado-
tiroidieni au efect tropinelor
excitant central şi hipofizare, a
reprezintă un estrogenilor.
factor Explorarea
indispensabil în activităţii
maturarea tiroidiene presu-
structurilor pune atât
nervoase şi în determinarea
procesele de concentraţiilor
dezvoltare sangvine de
psihoindividua-le. hormoni
Asupra sistemului tiroidieni, evalua-
nervos vegetativ rea acţiunilor
produc potenţarea acestora prin
efectelor intermediul
simpatice şi a efectelor lor,
celor excitatoare dozarea factorilor
parasimpatice. fiziologici de
Acţiu- control (T.R.H. şi
T.S.H.) cât şi
tehnici radio-
izotopice şi
imunoenzi-
matice,
radiologice,
scintigrafice.
(După C. Gorgos)
Toleranţă = (lat.
tolerare - a
suporta); lipsa
unui răspuns din
partea organis-
mului la
administrarea
unei doze active
de substanţă
medicamentoasă,
ceea ce înseamnă
o creştere a
rezistenţei (a ca-
pacităţii de a
suporta), faţă de
efectele drogului.
T. poate fi
înnăscută sau do-
bândită
(obişnuinţa faţă
de unii barbitu-
rici, care
determină
creşterea dozelor
iniţiale pentru
obţinerea
aceluiaşi efect).
Strâns legată de
ea este depen-
denţa fizică sau
nevoia de a avea
o anumită
cantitate de drog
în organism. O
altă accepţiune a
termenului dă
acestuia stare permanenta
semnificaţia de de uşoară
abateri cuprinse tensiune psihică
între anumite cu o anumită
limite faţă de o coloratură
valoare standard. afectivă (tristeţe,
Prin extrapolare la apatie, in-
nivelul societăţii, diferenţă, stare
termenul poate fi veselă, euforică,
interpretat în sens expansivă, etc).
pozitiv - T. a. se
înţelegerea şi circumscrie ca o
acceptarea unor componentă a
puncte de vedere temperamentului
diferite, sau în şi caracterului, în
sens negativ - toate afecţiunile
toleranţa psihice, t. a.
manifestată faţă prezintă
de încălcări ale distorsionări,
normelor. oscilaţii variabile
ca intensitate.
Tonus afectiv =
4
5
4
Torpoare = înclinare
de
tulburare permanentă
conştiinţă, latefa'a a capului
caracterizată prin şi o uşoară flexie
diminu#re3 a acestuia.
lucidităţii; se Etiologia t. este
manifestă prin multifactorială: •
lentoarea osteoarterogeneti
proceselor că (malformaţie
a
ideative, congenitala
bradikinezie, lipsa coloanei
productivităţii, cervicale)
hipobulie, oculară,
reducerea nervo#sa>
participării contracturi
afective, uşoară musculare
dezorientare dureroase. Clitfic
temporo-spaţială, se întâlnesc două
stare de forme: t.
somnolenţă. Se congenital ?' *•
întâlneşte în dobândit.
sindroame • Cel congenital
confiJzionale de di- se instalează încă
verse etiologii, din viaţa
psihoze intrauterină,
toxicoinfecţioa- determinat de:
se, în nevroza defect al apofizei
instituţional3' etc. osoase, lips^
ligamentului
Torticolis = transvers, ruptura
atitudine vicioasă traumatică a
a capului, muşchiului
constând în sternocleidomast
torsiunea gâtului, oidian- " Cel
datorită dobândit poate
contracţiei fi: infecţios,
muşchiului nevralgic,
sternocleidomas- neurologic,
toidian, asociată psihic, osos,
cu
uneori ocular, auricular,
contracţia etc.
muşchilor trapez • Cel congenital
sau spleflius. se tratează
Rezultă o eficient prin
masaj, uneori factori şi situaţii:
chirurgiei ca şi cel examene, vorbire
dobândit. în public,
confruntarea cu
Toxicomanie = anumite persoane
dependent3 sau situaţii,
extremă de nesiguranţă de
consum în sine în urma unei
cantităţi mari a unor slabe pregătiri. T.
substanţe se poate consuma
dăunătoare: anticipat
narcotice, confruntării, cât
alc^ajde, anumite şi în timpul
medicamente. T. confruntării
se asocia23 cu persoanei cu
diferite perturbări situaţia anxioasă.
psihice. Cel în cauză are
următoarele
Trac = stare de manifestări: se
anxietate, roşeşte, îi
perturbare tremură vocea,
emoţională cu mâinile, are
efect paralizant, senzaţia de slăbi-
declanşată de cele ciune,
mai multe ori de transpiraţie, nod
un anumit context în gât, tuşeşte,
social. Este un uită ce are de
e^ect comporta- spus, se
mental declanşat blochează, etc.
de o mare Există o
varietate de diversitate de
metode şi tehnici
terapeutice, care
pot fi aplicate cu
succes în astfel
de situaţii:
relaxarea,
antrenarea
deprinderilor
sociale, re-
structurarea
cognitivă,
desensibilizarea
sistematică,
condiţionarea
imaginativă.
Tranchilizante =
substanţe care
reduc tensiunea
emoţională,
diminuează an-
xietatea şi
calmează
persoana, fără a
provoca somnul.
Acţiunea
anxiolitică se
manifestă atât
asupra intensităţii
trăirii afective,
cât şi asupra
manifestărilor
comportamentale
ale acestei trăiri.
Eficacitatea este
şi sub forma unei
acţiuni
miorelaxante.
Sunt indicate în nevroze infantile
nevroze, anxioase şi în
manifestări tulburările de
neurovegetative, comportament
în tulburările ale
psihosomatice cu encefalopaţilor.
componente de Nu se iau decât
anxietate. T. nu au după prescripţiile
o acţiune medicale,
antipsiho-tică; ca deoarece pro-
urmare, în psihoză voacă obişnuinţă.
se utilizează în
asociere cu Transă = stare
neurolepticele. T. de modificare a
sunt indicate în conştiinţei
pedopsihiatrie în determinată de o
cazurile de intensă sugestie
instabilitate hipnotică în care
psihomotorie, activitatea şi con-
labilitate duita bizară şi
emoţională, paradoxală, ruptă
de
contextul formată vechea
situaţional se află deprindere, cu
sub totala in- atât descresc
fluenţă a şansele de
hipnotizatorului. transfer pozitiv.
în scop ajutător,
Transfer = în se folosesc teste
psihologie nu facilitate de
priveşte numai schematizare şi
relaţia analizat- analiză verbală a
analist, ci şi alte sarcini. Aceasta
categorii de pentru că dincolo
relaţii: elev- de actele motorii,
profesor, subal- la nivelul
tern-şef, pacient- intelectual, t.
medic. în general, devine foarte
t. este un proces facil, iar
de interacţiune interferenţele tind
dintre două să fie suprimate.
sisteme T. este o
(informaţionale, foarte importantă
de personalitate, operaţie a
etc.) cu efect de gândirii
transport sau intervenind ca
transmitere a unui modalitate a
model în celălalt. generalizării, a
T. a fost studiat în înţelegerii, a
relaţia dintre învăţării,
vechile deprinderi, rezolvării de
bine consolidate şi probleme. T. este
noile deprinderi, dependent de
în curs de latura adaptării
formare, care psihice.
beneficiază de
modele mai vechi. Transpoziţie =
Noua deprindere mutare,
preia ceea ce este schimbare,
asemănător cu transpunere a
vechea deprindere raporturilor,
- ex. în învăţarea relaţiilor unei
unei limbi străine structuri într-o
se integrează altă structură. în
elemente similare activitatea
din limba maternă intelectuală
(C. Pufan), şi cu intervin erori
cât noua acţiune dacă nu se
apare mai târziu realizează
decât a fost transpoziţia
proprietăţilor in- situaţi la un
variante, în acelaşi nivel de
cibernetică, vârstă, urmând ca
transpoziţia se din prelucrarea
apropie ca sens de statistică a
modelare. datelor să se
constituie
Transversal = modelul psiho-
strategie genetic; opus
metodologică în longitudinalului,
studiul evoluţiei în care aceiaşi
psihice, constând indivizi sunt
în investigarea cercetaţi de-a
anumitor lungul
fenomene la dezvoltării.
subiecţi
Tranzienţă =
concept care
exprimă
instabilitatea
vieţii în societate,
ca senzaţie sau
sentiment de
nepermanen-ţă a
persoanei.
Relaţiile
interindividu-ale
devin
superficiale, tot
mai fragile şi
chiar cu obiectele
sunt de o durată
din ce în ce mai
scurtă. Persoana
trăieşte acut
sentimentul unei
existenţe „fără
rădăcini" în
nesiguranţă.
Creşterea ni-
velului de
tranzienţă pune la
grea încercare
posibilitatea de
adaptare a
persoanei la un
mediu din ce în
ce mai complex,
în care fluxul
informaţional şi
viteza situaţiilor
inedite sunt tot
mai crescute.
Tranzitivitate =
proprietate a unor
relaţii logice sau
matematice de a
se transmite, prin
termeni
intermediari,
între primul şi
ultimul termen al
unui şir ordonat
pe baza acestor
relaţii.
Traumatism =
situaţie ce constă
în apariţia unor
situaţii şi stimuli Traumă = rană,
ce depăşesc lovitură,
capacitatea de suferinţă, de-
toleranţă a persoa- semnând o
nei. Este un agresiune externă
fenomen negativ, sau internă. Pe
foarte intens, ce plan psihologic:
intervine în viaţa şoc violent cu
persoanei, de consecinţele
natură fizică sau respective asupra
psihică, ce ansamblului
produce o organismului. T.
perturbare se caracterizează
profundă, prin printr-un aflux de
incapacitatea excitaţii, care
subiectului de a este excesiv şi
răspunde adecvat. depăşeşte pragul
de toleranţă
T şi energeticul
şi în care refluxul sunt
de apărare este indisolubile.
insuficient. Starea, trăirea
Trauma şi acţiunea sunt
dezorganizează complementare
viaţa psihică , existând
producând efecte unitar şi
patogene trecând una în
durabile. Şi cea alta.
fizică şi cea
psihică determină Trăsătură =
o modificare de aspect esenţial
caracter al unei per-
permanent a soane, doctrine,
personalităţii. fenomen,
proces, epoci,
Trăire psihică = creaţie. în
stare psihică psihologie,
subiectivă termenul este
conştientă şi echivalent cu
conştientizată în particularităţi
care există caracterizate
simultan printr-o relativă
elemente ale unor stabilitate a
procese psihice unui proces
de categorii sau, mai ales, a
personalităţii.
diferite (emoţii,
Fiecare
gândire, voinţă,
trăsătură
stare pe care P.
psihică are o
Popescu Ne-
semnificaţie
veanu o numeşte
generală şi una
„unitate de bază a concretă,
psihismului" particulară, un
considerat anumit grad de
evolutiv şi de- dinamism,
scriptiv. T. p. nu dispunând
este numai o concomitent de
verigă a constanţă şi
conduitei şi de flexibilitate şi
aceea ea trebuie integrându-se
înţeleasă ca un treptat într-o
termen al macrostruc-tură
interacţiunii cu (Exemplu:
mediul, sau ca o caracter -
interfaţa a personalitate).
influenţelor Clasificarea
endogene şi trăsăturilor
exogene. psihice depinde
In trăire de sistemul
informaţionalul referenţial
adoptat, de
autori. S-au făcut
mit efect
distincţii între
principal; t. este o
trăsături: •
dispoziţie
esenţiale şi
organică de a
accidentale; •
reacţiona într-un
individuale şi
generale; • simple anumit mod în
şi complexe; • condiţii date. T.
comune şi aparţine categoriei
proprii; • centrale fenomenelor
şi secundare; etc. motivaţionale,
înse-rându-se în
Trebuinţă = studiul factorilor
necesitate internă care determină
care determină o apariţia şi
anumită tendinţă direcţionarea
sau un anu- diferitelor
manifestări de
conduită. Când în
conştiinţă apar
imaginile
obiectului
trebuinţei, atunci
este vorba de
dorinţă. Ca atribut
latent al
organismului,
trebuinţa
semnifică faptul
că o anume activi-
tate orientată este
aptă să se
reproducă. Ea este
un determinant
esenţial pentru o
anume specie de
comportamente.
în cadrul
motivaţiei, t. este
considerată ca
element de bază
în sistemul
personalităţii (H.
Murray).
Tremol
intenţional =
tulburare a miş-
cărilor voluntare
cauzată de
discoordo-narea
impulsurilor
aferente şi a celor
eferente. Suferă
îndeosebi
retroaferen-taţia
kinestezică menită
să informeze
centrul de
comandă despre
starea organului
executor, despre
fazele şi para-
metrii mişcării. Ca
urmare, între
centrii corticali şi
efectori, circuitul
fiind întrerupt
temporar,
periodic, apare t.i., reproiectare.
implicând sincope şi
nesiguranţă, oscilaţii Trunchi cerebral
haotice ale = formaţiune
mişcărilor ce trebuie anatomică de
să traducă în fapt legătură între
intuiţia. Este un măduvă şi creer
simptom al maladiei situată sub
lui Parkinson. cerebel. Spre
deosebire de
Tristeţe = stare de măduvă are o
suferinţă morală, configuraţie foarte
caracterizată prin variată, fiind
depresie, lentoare, alcătuit din trei
dispoziţie astenică, segmente: • bulbul
meditativă, com- rahidian inferior, •
pensată prin mijlociu, puntea
reculegere şi lui Varoli sau
protuberanta şi
4
5
7
• mezencefalul tendinţă de
între punte şi supracompensare
diencefal (care se tur-burentă.
mai numeşte şi
pedunculii cere- Tutelă =
brali). Bulbul este autoritatea şi
sediul centrilor re- funcţia celui ce se
flecşi: respirator, îngrijeşte şi
vasomotor, controlează de şi
cardioinhi-bitor şi pe copil sau
cardioaccelerator, minor. Exersată
salivator inferior, în tip excesiv şi
al vomei, unilateral poate
deglutiţiei şi stânjeni
strănutului. dezvoltarea
Puntea dispune de copilului şi
o funcţie de conduce la
adaptare a supraprotejare
reflexelor prin sau la
sistemele de decompensare.
oscilaţie
oculogire,
cefalogire,
auditive şi
vestibu-lare.
Mezencefalul
asigură
distribuirea
tonusului
muscular, a
reflexelor la lumi-
nă, de acomodare
şi de verticalitate.
T
u
m
o
r
i
c
e
r
e
b
r
a
l
e
t
u
l
b
u
r
ă
r
i
p
s
i
h
i
c
e
a
p
ă
r
u
t
e
î
n
c
u
r
s
u
l
e
v
o
l
u
ţ
i
e
i
t
u
m
o
r
i
l
o
r
c
e
-
r
e
b
r
a
l
e
s
e
c
a
r
a
c
t
e
r
i
z
e
a
z
ă
p
r
i
n
t
r
-
u
n
d
e
b
u
t
ş
i
t
a
b
l
o
u
c
l
i
n
i
c
c
e
d
e
p
i
n
d
e
d
e
n
a
t
u
r
a
t
u
-
m
o
r
i
i
,
l
o
c
a
l
i
z
a
r
e
a
ş
i
m
o
d
u
l
e
i
d
e
e
v
o
-
l
u
ţ
i
e
.
T
u
l
b
u
r
ă
r
i
l
e
p
s
i
h
i
c
e
s
u
n
t
î
n
s
o
ţ
i
t
e
d
e
s
e
m
n
e
n
e
u
r
o
l
o
g
i
c
e
s
u
b
f
o
r
m
a
u
n
e
i
a
f
e
c
-
t
ă
r
i
c
e
r
e
b
r
a
l
e
g
l
o
b
a
l
e
s
a
u
u
n
u
i
s
i
n
d
r
o
m
f
o
c
a
l
,
c
e
p
o
a
t
e
i
n
d
i
c
a
s
e
d
i
u
t
u
m
o
r
i
i
.
I
n
t
e
-
r
e
s
u
l
f
a
ţ
ă
d
e
t
u
l
b
u
r
ă
r
i
l
e
p
s
i
h
i
c
e
a
p
ă
r
u
t
e
î
n
t
u
m
o
r
i
l
e
c
e
r
e
b
r
a
l
e
e
s
t
e
f
o
a
r
t
e
c
r
e
s
c
u
t
,
c
o
n
s
i
d
e
r
â
n
d
u
-
s
e
c
ă
a
c
e
s
t
e
a
(
t
u
l
b
u
r
ă
r
i
l
e
p
s
i
h
i
c
e
)
j
o
a
c
ă
u
n
r
o
l
i
m
p
o
r
t
a
n
t
î
n
c
o
r
e
l
a
ţ
i
a
c
l
i
n
i
c
o
-
p
a
t
o
l
o
g
i
c
â
.
(
D
u
p
ă
C
.
G
o
r
g
o
s
)
.
(
V
e
z
i
A
n
e
x
a
T
a
b
.
3
)
T
u
r
b
u
l
e
n
ţ
ă
c
o
m
p
o
r
t
a
m
e
n
t
d
e
z
a
d
a
p
t
a
-
t
i
v
,
c
a
r
e
p
e
r
t
u
r
b
ă
m
e
d
i
u
l
s
o
c
i
a
l
,
f
a
m
i
l
i
a
l
,
ş
c
o
l
a
r
,
p
r
o
f
e
s
i
o
n
a
l
.
P
o
a
t
e
f
i
d
e
t
e
r
m
i
n
a
t
d
e
e
d
u
c
a
ţ
i
e
p
r
e
c
a
r
ă
,
d
e
t
r
ă
s
ă
t
u
r
i
c
a
r
a
c
-
t
e
r
i
a
l
e
s
a
u
b
o
l
i
p
s
i
h
i
c
e
,
c
a
z
î
n
c
a
r
e
n
u
s
e
i
m
p
l
i
c
ă
î
n
m
o
d
n
e
c
e
s
a
r
i
n
t
e
n
ţ
i
o
n
a
l
i
t
a
t
e
a
,
f
i
i
n
d
m
a
n
i
f
e
s
t
ă
r
i
s
i
m
p
t
o
m
a
t
i
c
e
.
î
n
m
o
d
i
n
t
e
n
ţ
i
o
n
a
t
a
p
a
r
e
î
n
c
ă
u
t
a
r
e
a
d
e
p
l
ă
c
e
r
e
,
ş
i
d
e
a
f
i
r
m
a
r
e
d
e
s
i
n
e
p
r
i
n
a
c
t
e
z
g
o
m
o
-
t
o
a
s
e
,
i
n
d
i
s
c
i
p
l
i
n
a
l
i
t
a
t
e
,
c
a
r
e
a
p
o
i
t
r
e
c
î
n
d
o
m
e
n
i
u
l
p
s
i
h
o
p
a
t
o
l
o
g
i
e
i
i
n
f
a
n
t
i
l
e
.
î
n
m
a
r
e
p
a
r
t
e
e
s
t
e
i
n
f
l
u
e
n
ţ
a
t
ă
ş
i
d
e
c
o
e
f
i
-
c
i
e
n
t
u
l
d
e
t
o
l
e
r
a
n
ţ
ă
m
e
d
i
u
l
u
i
ş
i
d
e
t
e
n
d
i
n
ţ
a
d
e
i
m
i
t
a
r
e
,
a
v
â
n
d
î
n
v
e
d
e
r
e
c
ă
î
n
f
i
e
c
a
r
e
g
r
u
p
ă
d
e
c
o
p
i
i
a
p
a
r
ş
i
s
u
b
i
e
c
ţ
i
i
c
u
4
5
8
mentală
T metamorfozată
•> ".
Ţel = concept
Ţintă = în
psihosocial cu
psihologie,
sferă mai largă
termenul
faţă de noţiunea
desemnează
de „scop". Repre-
anticiparea
zintă un obiectiv
riguroasă a
către care tinde o
rezultatului
persoană sau un
unei acţiuni.
grup social, ca
Pentru animal
urmare a
ţinta este legată
actualizării unui
de satisfacerea
motiv sau a unei
unei trebuinţe
trebuinţe.
vitale, adaptare
Reprezintă o
la mediu. La
direcţie generală
nivelul uman ţ.
sau o finalitate
reprezintă o
prefigurată în
condiţie a
sensul de efect
ţelului, în
acţionai anticipat.
sensul
Din punct de
satisfacerii
vedere
trebuinţei,
sociologic, toate
devenind scop
acţiunile sociale
atunci când
sunt determinate
reflectă
de anumite ţeluri.
anticipativ atât
După R. Metron,
direcţia, cât şi
ţelul este „o
rezultatul
valoare instru-
acţiunii. din punct de
vedere a
Ţinută = sistem trăsăturilor de
de atitudini, personalitate (ex.:
relativ stabil, modul în care
specific fiecărei colaborează la
persoane în convieţuirea
cadrul socială, cum
colectivului, cu vorbeşte, cum
raportare la mănâncă, cum
respectarea merge, cum se
normelor de îmbracă, etc).
convieţuire
socială. Ţinuta
poartă amprenta
morală şi
comportamentală
a subiectului; ţ.
se modifică în
funcţie de
situaţie, de
exigenţele pe
care persoana
acceptă să le
respecte, într-o
măsură sau alta.
Ca aspect global
exterior, ţinuta
este determinată
de trăsăturile
subiective ale
persoanei, care de
fapt sunt în
concordanţă cu
manifestările
exterioare,
caracteristice şi
semnificative
459
U
Uitare = proces psihic opus memorării, prin care se pierde o parte a amintirilor unor fapte. U. este un fenomen natural şi mai ales relativ nec
practice, cu solicitările cotidiene ea este fenomen pozitiv, deoarece uitarea treptată, graduală a anumitor informaţii contribuie la echilibrarea s
celeilalte, facili-tându-se sau împiedecându-se reciproc. Uitarea poate fi integrală sau parţială, definitivă sau provizorie. Cauzele uitării sunt
informaţiilor respective.
Ultraparadoxal = etapă în activitatea scoarţei cerebrale caracterizată prin inversarea raportului între semnificaţia ex-
461
inteligenţa, sentimentele, pasiunea, al căror sediu era inima.
Unic (copil) = existenţa unui copil mic în familie favorizează o oarecare patologie la copil, în măsura în care partenerii cuplului parental nu
manevrează foarte uşor, adaptând acelaşi comportament cu ceilalţi. Copilul hiperprotejat dezvoltă comportamente de dependenţă, pasivitate, c
Unicitate = calitate a ceea ce este unic şi irepetabil. Atributul se repartizează îndeosebi la individualitatea umană, subliniind natura singulară,
Univers = totalitatea existenţei; termenul nu admite pluralul, universul fiind prin definiţie unic, orice formă de existenţă intrând ca parte în alcă
Se utilizează totuşi expresii figurate ca: „universul lăuntric" al fiecărei subiectivităţi, „universul artei şi literaturii", „universul entităţilor
Ură = sentiment corespunzător dorinţei de a face rău cuiva. Ca formaţiune afectivă complexă şi stabilă, ura este opusă
462
V
Vagabondaj = deplasare iară ţel pe largi arii teritoriale, fenomen social declanşat de un complex de factori de natură economică şi psihologi
hipocondrice, paranoice. Dromomania mai poate fi şi semnul de debut al schizofreniei şi mult mai frecvent pe fondul oligofreniei.
Vagotonie = stare constituţională (sau momentană) dominată de tonusul crescut al nervului vag (pneumogastric) împreună cu al subsistemu
Vagotonicul este un om bun, pe plan psihologic optimist, comunicativ, senzual, cu oscilaţii energetice extreme.
Valenţă = în psihologie semnifică forţa de atracţie sau de respingere pe care o exercită obiectele asupra subiectului; ea rezultă însă din interacţ
463
rizare autentică presupune cunoaşterea de sine şi a obiectelor apreciate. Atitudinea de apreciere poate
Vandalism = act de violenţă asemănător cu crizele de furie ale copilului, reprezentând o substituire a scopului real al furiei, asociată cu motiva
Vanitate = caracteristică a celor care-şi arogă valori pe care nu le posedă, căutând prin fabulaţie, simulări, susceptibilitate maladivă să parvină
i mintă pe cei din jur şi să se mintă pe sine.
Variceiă = sin. zona zoster, virus care determină două boli infecţioase diferite: • varicela, benignă prin evoluţia sa, existând însă şi cazuri în ca
formă (eritemo-veziculoasă) pe teritoriul cutanat al nervului respectiv, localizată în regiunea cefalică (19%), cervicală (12%), toracală (15%) ş
Variolă = boală infectocontagioasă, extrem de gravă, care în urma acţiunilor deosebite privind vaccinarea este la ora actuală eradicată în întrea
Vârsta critică = perioadă circumscrisă temporal şi tranzitorie din viaţa omului, în care au loc modificări semnificative de ordin fizic, fiziolo
situaţional).
în perspectiva ciclurilor de viaţă se apreciază că - adolescenţa, senescenţa, perioadele de tranziţie de la un stadiu sau altul - oferă condiţii pr
creşterea în puseu şi în maturizarea sexuală, de sistemele endocrine şi metabolice, de crizele de originalitate juvenilă, etc. Această „criză de id
• Momente de criză furnizate de factori biologici, sociali şi situaţionali intervin la intrarea în şcoală, la constituirea unei familii în perioada de
• S-a acreditat ideea că între 40-50 de ani, ca perioadă de repliere şi bilanţ în viaţă şi activitate, nevoia de schimbare este atât de mare, încât om
dinamo-geni. • Caracteristica vârstelor critice arătate este o fragilizare a structurilor psihice, pe un anumit statut de vârstă (circumscris bio-psih
12 ani ca un minimum de dezvoltare a inteligenţei care să permită persoanei desfăşurarea unei activităţi social-utile. Termenul de coeficient in
465
cerebelul şi în cazul când tumora este asociată cu boala chistică a rinichilor, pancreasului, angiomatoza retiniana, etc. Tumorile vasculare sunt
Vasoconstricţie = reducerea lumenului vascular prin acţiunea unor factori nervoşi, umorali sau farmacologici asupra musculaturii netede din
stimulatoare ale receptorilor adrenergici (alfa, beta sau ambelor categorii), angiotensina, oc-topresina, se utilizează în scopul ameliorării irigaţi
Vasodilataţie = mărirea dilataţiei lumenului vascular produsă de acţiunea unor factori nervoşi, umorali sau farmacologici. In cazul factorilor
vasodilataţia intervine complementar cu vasoconstric-ţia, ca expresie vegetativă a unor stări afectiv-emoţionale ce pot modifica chiar şi expresi
466
Vector = (lat. „care transportă"), mărime având un sens de direcţie şi se aplică tuturor fenomenelor psihologice cu sens, direcţie şi viteză: in
Vedetă = în psihologia socială, membru al grupului sau al unei colectivităţi, care se distinge prin anumite calităţi şi este tacit acceptat, imit
Vehemenţă = impetuozitate în manifestări sau în tonul vocii, care se remarcă în comportamentul unor persoane. Se remarcă v. în susţinerea
celui în cauză.
Veleitate = tendinţă sau aspiraţie spre realizarea unor scopuri îndepărtate, greu accesibile dar posibile. Este o stare trecătoare, care nu se baz
Verbal = manifestarea prin voce, (chiar cu voce tare) în opoziţie cu manifestarea prin scris. Nu se califică la nivel logic ceea ce se transmit
467
ajunge până la anxietate. Este o stare de nesiguranţă în condiţii obişnuite de statică şi deplasare. V. poate fi spontan sau provocat, paroxistic sa
rău de mare, rău de motor, rău de avion, ascensor, înotător); • cel de origine vesti-bulară, de suferinţa nervului vestibular, poate avea caracte
celelalte forme de vertij cu aspect paroxistic prin alterarea cunoştinţei şi apariţia lor, fie independent, fie însoţite de epilepsie temporală.
Verza, Emil (n. 1938) = psiholog român, profesor la Universitatea din Bucureşti, (1992), doctor în psihologie, specialist în psihologia limbaju
parte din Consiliul Naţional de acreditare a diplomelor şi titlurilor universitare. A efectuat cercetări investigative şi terapeutice originale, privin
V
prin care se semnalizează: • poziţia cor- Vibratorii = senzaţii percepute pe cale
pului faţă de verticală (prin saculă şi neauditivă, ce se propagă în corp, acce-
utriculă), • echilibrul, acceleraţiile în sibile infrasunetelor şi ultrasunetelor,
mişcare (prin întregul vestibul) şi • direc- prin presiune, asemănător cu o licărire
ţia mişcării corpului (prin canalele vizuală (J. Fluton). Simţul vibrator dez-
semicirculare). voltă excepţional, prin compensare la
orbi şi mai ales la orbii surzi. Exemplu:
Vestigial = denumire a reflexului de ur- Skorohodova, Olga Ivanova, oarbă,
mă, în care reacţia apare la un anumit surdo-mută de mică, care educată şi
interval după întreruperea stimulaţiei. instruită de surdotiflo-pedagogul rus I.
Termenul mai este utilizat şi pentru a A. Smoleanski, a scris cartea „Cum
denumi urme mnezice parţiale sau percep, cum îmi reprezint şi cum înţe-
consecinţe ale unor procese normale sau leg eu lumea înconjurătoare" (1954-
anormale. 1956).
Viaţa psihică = ansamblul fenomenelor Vicariant = tot ceea ce exercită o func-
subiective, al stărilor şi proceselor sen- ţie compensatorie, mergând până la
zoriale, intelectuale, emoţionale, voliţio- substituire. Exemplu: la orbi, tactul şi
nale, modalitatea internă a vieţii de rela- sensibilitatea vibratorie îndeplinesc o
ţie, în general psihismul uman integrat funcţie vicariantă în raport cu văzul.
conştient, cât şi constituirea planurilor
mintale, ca unificare între trecut, prezent Viciu = deficit moral, opus virtuţii prin
şi viitor, datorită reversibilităţii şi proiec- deformarea unor trebuinţe; o anomalie a
tivităţii. Se apreciază că numai omul dis- conştiinţei morale, care nu este o
pune de o veritabilă viaţă psihică, având maladie, ci o căutare exacerbată de
posibilitatea desfăşurării unei vieţi spiri- plăceri, ieşite din comun, determinate de
tuale, dotată cu o relativă autonomie faţă tendinţe instinctuale. Ca manifestare a
de ambianţă. Are posibilitatea autoregla- răului, nu este o maladie mintală, ci o
jului, controlului şi analizei conţinuturi- alegere dirijată, rafinată, căutată din
lor psihice în mod critic, cât şi de autoor- dorinţa de a obţine plăcerea, după o
ganizare a unei lumi subiective, culturale „morală contrarie" opusă moralei obiş-
şi socio-afective. Conceptul de v. p. este nuite (C. Gorgos). Consumul de alcool,
sinonim cu existenţa mintală. jocul de cărţi, tabagismul, obsesii sexu-
ale, o compulsiune cu influenţe impera-
Vibrator = caracteristică a fluctuaţiilor tive care, eliminând stăpânirea de sine,
periodice ale unui sunet care-şi modifică are efecte distructive, reprezentând un
intensitatea şi frecvenţa cu un ritm de dezechilibru cronic, conduite deviante.
circa 6 cili pe secundă. Este o oscilaţie
vocală de mică intensitate, care apare în Vid = simptom de golire de conţinut
mod firesc datorită erorilor auditive con- mental, respectiv absenţă a amintirilor,
stante ale vocii umane faţă de un sunet ideilor şi evenimentelor afective, sens
instrumental. Când prezintă rate de mari apropiat de vacuum psihic.
vibraţii, vocea este percepută ca tremura-
tă, implicând şi calităţi de timbru.
469
Vigilenţă = stare psihofiziologică a egală de sinteze integratoare, de viziuni
sistemului nervos central, care asigură un holistice". Cunoaşterea umană şi-a ex-
grad înalt de eficienţă a coordonărilor tins continuu graniţele; am ieşit în spa-
involuntare, al atenţiei. Este opusă som- ţiul extraterestru şi dorim să cunoaştem
nolenţei. Mecanismul vigilenţei constă în şi acest univers."
funcţiile activatoare (sau tonigene) ale Trebuie să cunoaştem mai multe
formaţiunilor reticulate din trunchiul ce- despre motivaţiile de bază ale
rebral. V. asigură receptivitatea, permea- oamenilor şi scopurile supreme ale lor,
bilitatea informaţională, performanţele despre relaţiile interumane, ca şi acelea
observative, fiind o condiţie a atenţiei şi a dintre om şi mediul natural. Baudelaire
conştiinţei în genere. avea dreptate să spună: „Omule, nimeni
n-a sondat străfundul abisurilor tale. O,
Viitorologie = disciplină ce prospectează mare, nimeni nu-ţi cunoaşte bogăţiile
viitorul şi include o foarte importantă tale intime. Voi păstraţi cu atâta gelozie
componenţă privind structura psihică, secretele voastre!" Problemele viitorului
conduita şi personalitatea oamenilor vii- vizează în primul rând tânăra generaţie,
torului. Omenirea a fost în permanenţă destinată să trăiască într-o lume pe care
confruntată cu schimbări: optimiştii ve- şi-o construieşte astăzi. (Vezi cartea
deau în schimbare noi oportunităţi pentru „Dialoguri despre viitor" - I. Olteanu
progres, pesimiştii se temeau de (1982).
incidenţele aparente şi de cele nebănuite
ale noului context. „Ne aflăm într-o
perioadă în care avem nevoie în măsură
Violenţă = modalitate de acţiune socială mentalitatea societăţii a evoluat de aşa
menită să rezolve probleme ale orânduirii manieră, încât o tânără fată care nu a
sociale. în psihologie, conduită agresivă avut până la 21 de ani un contact fizic
acută, cu finalitatea distructivă, punitivă cu un tânăr este considerată a fi insufi-
sau transformatoare. cient dezvoltată din punct de vedere
afectiv. Deci nu este vorba doar de a fi
Virginitatea = termen căruia i se atribuie consumat un raport sexual, ci de reali-
două accepţiuni: • una pe plan etico- zarea unui flirt, a unei aproprieri fizice
moral, superpozabilă cu termenul de capabile să genereze senzaţii erotice.
castitate, iar alta pe plan anatomic (cu Uneori experienţele sexuale premarita-
vădite implicaţii pe plan medico-legal).^ le conferă subiecţilor sentimentul de
în cea de-a doua, din punct de eliberare şi chiar o mai bună pregătire
vedere anatomic, pune problema de pentru viaţa conjugală şi prevenirea
integritate a membranei himenale, pe divorţului.
când prima pune problema de a nu fi avut
relaţii sexuale, de pierderea virginităţii, Virtute = însuşire pozitivă a persoanei,
ca simbol al curăţeniei sufleteşti, al ce implică aptitudini, comportamente,
nevinovăţiei, interpretări diferite pe plan opţiuni în consens cu normele morale
transcultural. ale grupului şi epocii din care face parte
S-au adus schimbări importante în persoana. Acestea pot avea originea în:
istoria conceptului de virginitate în urma • interiorizarea şi adaptarea în deplină
unor multiple anchete. A rezultat că libertate a unui sistem de
470
norme morale şi valori sociale; • atitu- sisteme psihice ale personalităţii şi
dinea represivă a grupului sau liderilor interacţiune ca tendinţă a factorilor
lui, determinând un comportament su- interni şi externi. A considerat că în
pus, temător, de autoconstrângere. dezvoltare au loc două trăsături şi
anume: • fiecare formă nouă a experi-
Vitalism = concepţie idealistă asupra enţei culturale se sprijină pe cea anteri-
esenţei vieţii, susţinând că aceasta s-ar oară care concomitent se interiorizează
datora unui principiu imaterial sau unei asimetric, dând noi forme de adaptare;
forţe imanente. Astăzi v. este infirmat şi şi • interacţiunile dintre stadiul parcurs
depăşit prin descoperirile geneticii, ale şi modificările ce parvin pe parcurs
biochimiei şi ale ciberneticii. Principiul sunt permanente, subliniind tendinţa
mistificat al v. este cel al autoorganizării spre unitatea internă. Susţine comporta-
şi autoreglajului. mentul cultural, ca element al socialu-
lui şi importanţa lui în dezvoltare, şi
Vitalitate = capacitatea organică şi psi- rolul ontogenezei în dezvoltarea con-
hică de a-şi menţine echilibrul, de a temporană a comportamentului. A con-
regenera, de a evita disfuncţionalităţile şi tribuit la formarea unor psihologi ruşi
involuţia. V. este asigurată nu numai de valoare (A.N.Leonitiev, A.R. Luria),
prin profilaxie, igienă, evitarea exceselor care au continuat studiile sale, îndeo-
şi privaţiunilor, dar şi întreţinerea func- sebi în domeniul gândirii şi limbajului.
ţiilor psihosomatice, prin antrenament şi Dintre lucrările importante menţionăm:
activitate. A nu se uita că singurul reme- „Istoria dezvoltării psihice a copilului",
diu pentru a se menţine acel activism „Gândire şi limbaj", „Psihologia artei",
din care constă viaţa omenească este ac- apărute în româneşte în volumul „Ope-
ţiunea. re psihologice alese", voi. I şi II (1971-
1972). J. Piaget, care a descoperit lu-
Vîgotschi, Lev-Simeonovici (1896- mea ideilor lui V. abia după 25 de ani
1934) = psiholog rus; a absolvit faculta- de la moartea acestuia, a fost obligat,
tea de psihologie a Universităţii din ca în lumina ideilor sale, să-şi revizu-
Moscova, fiind la curent cu toate lucră- iască multe dintre concepţiile sale.
rile fundamentale de psihologie din tim-
pul său şi a avut un rol deosebit în dez- Vocabular = în psihologie, ansamblul
voltarea psihologiei din Rusia, mai ales resurselor lexicale ale unei persoane;
la Institutul de Psihologie Experimentală există probe de vocabular (teste) care
din Moscova, unde a activat 10 ani. A vizează pe de o parte disponibilitatea
demonstrat natura psihică şi socială a subiectului de a înţelege un anumit
conştiinţei, analizând critic behavioris- număr de cuvinte, cu diferite apar-
muî şi introspecfionismul. Şi-a adus con- tenenţe categoriale, pe de altă parte ra-
tribuţia în teme ce privesc dezvoltarea piditatea cu care el le utilizează, le inte-
gândirii sub influenţa acţiunii şi a cuvân- grează, le defineşte. Se distinge voca-
tului. A considerat dezvoltarea psihică ca bularul activ şi unul pasiv după cuvin-
un proces complex, dialectic, cu o perio- tele înţelese, dar nu şi utilizate indivi-
dicitate complexă, metamorfozări, trans- dual, în psihopatologie, modificările de
formări calitative, încrucişări de factori vocabular sunt legate de modificările
interni şi externi, decalaj între diferitele
471
de limbaj-comunicare, ca element pri- bucali şi nazali, iar intensitatea (echiva-
mordial. lentă cu amplitudinea vibraţiilor fona-
torii) depinde în principal de mărimea
Vocaţie = chemarea profesională către o presiunii exercitate asupra coardelor
anumită activitate lucrativă sau spre în- vocale de fluxul aerian expirat. Prin
deplinire3 unor misiuni sociale, întemeiată maturizare şi exersare, prin mutaţii
pe conştiinţa propriilor aptitudini şi pe dintr-un registru în altul, vocea variază
răspunderea privind valorificarea lor. V. şi se dezvoltă pe parcursul ontogenezei
este ° sinteză de însuşiri care obligă la (la adult variază în limitele a 5 tonuri în
manifestări personale, originale, creatoare condiţiile vorbirii şi a 2 octave în
de valori (C. Rădulescu Motru). condiţiile cântului).
Orientarea vocaţională asigură progresul
social şi cultural. V. rezultă dintr-un an- Voinţă = funcţie psihică legată de
samblu de motivaţii; pe când activitatea actualizarea şi realizarea intenţiilor prin
oarecare este indiferentă sau în unele ca- organizarea operaţională a acţiunilor şi
zuri inconfortabilă, activitatea vocaţiona- structurarea decizională. Este un sistem
lă este confortabilă şi eficientă şi vine în de autoreglaj superior, efectuat pre-
întâmpinarea afirmării de sine. Se remar- cumpănitor prin cel de-al II lea sistem
că în ierarhia intereselor vitale, interesul de semnalizare şi implică: deliberare,
pentru activitatea râvnită care este pe lo- scop şi plan elaborat conştient, organi-
cul întâi; evolutiv creşte nivelul de aspi- zare a forţelor proprii, prin stăpânirea
raţie al individului. De asemenea, se unora şi mobilizarea şi angajarea co-
remarcă o pasiune fără margini pentru vergent-finalistă a altora. V. reprezintă
activitatea în cauză în sprijinul căreia un nivel de autoreglare şi autoorganiza-
intervine o avalanşă de motive. în re superior celui pe care-1 constituie
perspectivă psihosocială, v. constă dintr-o afectivitatea. Real, voinţa poate acţiona
organizare ierarhică a rolurilor prin care contrar emoţiei sau sinergiei ei. Este
se exprimă o personalitate. Această voluntar actul ce se opune celui impul-
organizare se stabilizează progresiv, siv, căci este deliberat şi subordonat
personalitatea fiind vectorializată (P. controlului raţional. între formarea
PopescU Neveanu), Eul exprimându-se gândirii şi cea a voinţei este un raport
într-un m°d personal. Se doreşte de interdependenţă întrucât actele
sprijinirea şi orientarea tinerilor pentru a voluntare sunt şi gândite, iar procesele
decide m favoarea rolului profesional- de gândire sunt precumpănitor intenţio-
vocaţional. nale şi voluntare. Pentru elaborarea şi
funcţionarea voinţei, este înlăturarea
Voce *" ansamblul sunetelor variabile
obstacolului sau dificultăţii şi de aceea
după înălţime, intensitate şi timbru,
are loc anticiparea lor prin scop, când
emise prin aparatul fonator. înălţimea
sunt precizate mijloacele şi etapele
este dependentă de frecvenţa vibraţiilor
încordării, sau efortului voluntar. în
coardelor vocale, ale căror dimensiuni
cadrul sistemului motivaţional, voinţa
pot fi modificate; timbrul exprimat în
este „forţa ordonatoare cea mai înaltă".
specificul sunetelor complementare (ar-
Sensul şi direcţia voinţei, tensiunea
monia) depinde de particularităţile con-
efortului voluntar îşi găsesc suportul în
strucţiei laringelui şi a rezonatorilor
substratul afectiv-cognitiv, devenind
„latură reglatorie a conştiinţei" (Predes- înscrie într-o curbă ascendentă a obsta-
cu). Copilul îşi însuşeşte schema acţiuni- colelor asumate, care întrec întrucâtva
lor sociale de cooperare şi comunicare, posibilităţile de moment ale subiectului.
având la origine v. ca relaţie de comandă V. se prezintă ca o capacitate, iar în
- subordonare. L. Vîgotschi arată că prin desfăşurare, ca un proces în care se
comunicare cu adultul el execută comen- detaşează latura de autocontrol. Sunt
zile verbale ale acestuia şi învaţă să se două contrarii: voinţa negativă, de
supună. Pe parcurs, prin limbajul intern, reţinere, a impulsivităţii şi voinţa
copilul ajunge să-şi dea singur comenzi, pozitivă de mobilizare şi încordare
luându-şi în stăpânire comportamentul. operaţională; între acestea este o strânsă
Astfel, arată A. Leontiev, funcţia care era interdependenţă. Este cunoscut dictonul:
anterior interpersonală (părinte-copil) „într-atâta este puterea ta de stăpânire a
devine prin interiorizare infraindividuală lumii, pe cât este puterea de a te stăpâni
sau infrapsihică. Temeiul formării voinţei pe tine însuţi". Luată ca proces, voinţa
este munca sub toate formele ei. Este implică o gamă întreagă de acte,
semnificativ şi faptul că după tipul de demersuri desfăşurate de la cele mai
activitate şi efortul exersat, voinţa se simple la cele mai complexe, discursive.
specializează şi se fortifică într-un dome- Voinţa este act intenţional, deliberat,
niu mai mult decât în altul. In consecinţă, orientat spre un scop conştient, fără a
exersarea tuturor formelor de efort este necesita un efort sensibil. Deci este
condiţia de bază a dezvoltării multi- proces de V. acela
laterale a personalităţii. Ceea ce pentru
cineva este dificil, poate fi facil pentru un
altul ce posedă cunoştinţele şi deprin-
derile necesare. Dezvoltarea voinţei se
care implică o confruntare cu obstacole şi pozitivă sau negativă), rămâne o
se dezvoltă plurifazic (P. Popescu caracteristică a celor cu voinţă tenace.
Neveanu). Veritabilul act de voinţă este
implicat în ultima fază, cea a execuţiei Voluntarism = doctrină filosofică şi
hotărârii, care necesită convergenţă de psihologică ce abstractizează voinţa în
energie fizică, emoţională, intelectuală, raport cu funcţiile intelectuale şi de re-
încordare pe măsura obstacolelor. In alitatea obiectivă (Schopenhauer şi Fr.
activitatea voluntară se formează şi se Nietzsche, teoreticieni ai voluntaris-
demonstrează calităţile voinţei: forţa, mului, după care voinţa cosmică stă la
perseverenţa, tenacitatea, hotărârea, baza universului). Sub aspect psihologic
consecvenţa. este o deviere subiectivistă, reducând
activitatea de voinţă, procesele in-
Voluntar = calitatea oricărui compor- telectuale fiind considerate ca subordo-
tament orientat şi controlat conştient, nate voinţei. Corect, procesele cognitive
care implică elaborare mintală anticipa- şi voliţionale sunt legate dialectic ca
tivă şi efort voluntar, opunându-se re- procese mintale, iar afirmaţia că voinţa
flexelor stereotipe, automatismelor sau subordonează cunoaşterea este o eroare.
comportamentelor izvorâte din con-
strângere. Este o reacţie dobândită şi Voluptate = (plăcere); termen din sfera
orientată selectiv către un scop (I. P. relaţiilor erotice, având două accepţi-
Pavlov). Indiferent de valoarea orientării uni: • în sens larg, exprimă sentimentul
lor (poate fi o trăsătură caracterială de incitare, de desfătare sufletească şi
473
plăcere a simţurilor în faţa unei opere de actul vorbirii. Psihologul român Stela
artă, a unui act creator de valori spirituale Teodorescu consideră că socialul im-
sau materiale, sentiment determinat de primă comenzii forma vocală şi că „au-
satisfacerea unei nevoi spirituale profun- zul a devenit simţul social prin exce-
de; • în sens restrâns, se referă la senzaţia lenţă şi comenzile s-au adresat mai ales
intensă de plăcere înregistrată în urma auzului, ceea ce a determinat caracterul
stimulării mecanice a regiunilor genitale, vocal al limbajului".
în cursul unui contact sexual normal sau Ansamblul condiţiilor concrete în
patologic. care se desfăşoară facilitează mult
vorbirea şi randamentul ei comunicativ.
Vorbire = activitatea de folosire a lim- Aici intervine Tatiana Slama Cazacu
bajului oral într-un proces de comunicare subliniind că „dacă cuvântul are latenţe
cu voce tare. V. este modalitatea fun- semnificative diverse şi uneori chiar
damentală, plenară şi tipică a limbajului contradictorii, numai contextul cu vir-
natural. în cursul vorbirii cuvântul devine tuţile sale de potenţare, de nuanţare şi
un instrument pe care persoana îl ma- chiar de creaţie, delimitează semnifica-
nevrează şi prin aceasta ea se prezintă, se ţiile, actualizând una dintre ele pe care o
afirmă, se manifestă. V. se realizează prin completează apoi, dându-i prin funcţia
dialog cu unul sau mai mulţi parteneri, specifică desemnată, valoarea actuală.
care emit sau primesc mesaje alternativ, Adresabilitatea rămâne o caracteristică
având scop realizarea unui acord, distinctivă a limbajului oral şi aceasta
cooperarea. V. se realizează şi prin mo- cu atât mai mult, cu cât între conţinutul
nolog; se caracterizează prin aceea că: • exprimării şi adresarea mijlocită lexic şi
are un caracter situativ, depinzând de gramatical în limbajul oral este o
parametrii exteriori ai situaţiei de comu- deplină unitate.
nicare; • se ancorează în starea actuală a Exprimarea în limbajul oral este
persoanei, în registrul de interese, emoţii, mult mai liberă, recurgând şi la ideo-
acţiuni, etc; • se modelează în funcţie de matisme şi marcând o tendinţă spre
interlocutor, de interesele sale. Vorbirea predicativitate, apelând şi la forme
extralingvistice: mimică, pantomimică,
are două calităţi ce trebuie respectate:
gestică, indicaţii obiectuale sau aluzii,
expresivitatea şi plasticitatea, în reali-
ceea ce face posibilă întreruperea dis-
zarea cărora sunt implicate: timbrul, in-
cursului şi apariţia unor momente de
tonaţia, organizarea în sintagme, con-
discontinuitate formală, fără ca înţele-
strucţia frazei, cerinţe ce sunt respectate
gerea mesajului să sufere.
în funcţie de experienţa subiectului sub
aspect informativ şi formativ. Stilul de Vulnerabilitate = situaţie de sensibili-
vorbire este specific unei persoane, reali- tate crescută, persoană fiind vulnerabilă,
zând ceea ce numim „conduita orală". uşor de lovit în punctul slab. Având şi
Dezvoltarea vorbirii presupune dezvolta- complexul cu privire la vulnerabilitatea
rea limbajului paralel cu dezvoltarea ac- sa, de multe ori se află nejustificat în
telor intelectuale elementare şi în acelaşi starea nevrotică şi trebuie ajutată să
timp în funcţie de conduitele sociale pe manifeste toleranţă şi atitudine compre-
care P. Janet la şi aminteşte: comanda şi hensivă faţă de ceilalţi.
supunerea. Autorul consideră că cele do-
uă forme de conduită se întâlnesc în
474
x,
X
Xenofobie = fenomen de patologie
socială ce constă în teama exagerată de
persoane străine, chiar ostilitate faţă de
cei de altă naţionalitate, altă provenienţă
geografică. Faţă de aceştia, subiectul
manifestă disconfort afectiv, chiar fobie
de a fi împreună, acestora percepându-le
doar trăsături negative.
Y
Yoga = disciplină de educare a
spiritului, pentru a ajunge starea de
perfecţiune prin concentrare, meditaţie,
contemplare. Prin toate acestea se tinde
la stăpânirea deplină a funcţiilor vitale
ale organismului şi la potenţarea capaci-
tăţilor psihofizice, prin eliberarea unor
forţe disponibile fizice şi psihice. Y.
cuprinde mai multe sisteme şi modalităţi
de practicare legate de preocupările per-
soanei şi de particularităţile sale tempe-
ramentale.
z
Zâmbet = expresie emoţională care se manifestă printr-o uşoară mişcare a muşchilor feţei şi care conferă subiectului o fizionomie de bucurie m
Zapan Gheorghe (1897-1976) = psiholog român, doctor în psihologie şi în matematică. Timp de peste 40 de ani a funcţionat în calitate de pro
şi aprecieri a aptitudinilor şi intereselor elevilor pentru diferite profesiuni (şofer, strungar, dactilograf etc), formalizări şi modelarea matematică
Opere principale: Uberkeit ver-schiedenen Aufgaben Ein Beitraug zurPsychologie der Leme und Uebunge vorgange (în Psychol. Zeintsc
teoriei ionice a excitaţiei, (în Analele Univ. C. I. Parhon - seria ştiinţelor naturii, nr. 10/1956); Metoda aprecierii obiective, (în Analele rom. so
1964); Cibernetica şi procesul învăţării, (în Rev. de ped. nr. 10/1968); Cibernetica activităţilor umane cu aplicaţii, (în voi. Sociologia militans
477
în acea perioadă sub direcţia lui A. Gessel. întors în Franţa a devenit colaborator al lui H. Wallon (din 1936). în anul următor a început să lucr
clinice. Prin 1958 şi-a susţinut „ţese es lettre" sub conducerea lui J. Piaget privind probleme ale gemenilor. în această problemă a mai efectuat
provin din mediul familial lipsit de cărţi şi cu nivel cultural foarte scăzut şi lipsit de interese pe acest plan, faţă de 20% din ansamblul populaţ
caracteristicile structurii personalităţii în dezvoltare. Studiile lui Zazzo privind heterocro-nia evolutivă a diverselor feluri de debilitate mentală
simplu, iar al doilea de dublă barare, fapt ce a dus la rezultate mai complexe în condiţii de solicitare mai tensionată (în a doua barare) şi a per
completat. Opere principale: Situation gemellaire et developpement mental (1952); Jurneaux, le couple et la personne (1958); La paradoxe des
psiholog, s-a ocupat de problemele dezvoltării psihice a adolescentului. Printre altele a semnalat faptul că adolescenţa traversează intervalul de
478
Zel = devotament faţă de o cauză sau persoană; ardoare şi dăruire totală în îndeplinirea unei acţiuni.
Zgomot = sunet sau amestec de sunete disconcordante, puternice care impresionează în mod neplăcut auzul; termenul cunoaşte exprimări mai
aleatorii ce duc la deteriorarea informaţiei în cursul transmiterii ei, sau în cursul codajului sau decodajului. Zgomotul determină de teriorarea l
timp Z.); • tulburările somnului (insomnii, somn agitat, onirism bogat, coşmaruri); • modificările excitabilităţii neuromusculare (scăderea cro
specificitate, la care se reacţionează prin instabilitate, hipoprosexie de concentrare, scăderea capacităţii de învăţare şi a randamentului intelectu
pot contribui substanţial la evitarea îmbolnăvirilor psihice datorate zgomotului.
Zona proximei dezvoltări = concept introdus de L. Vîgotschi - pentru a accentua posibilităţile de continuă dezvoltare psihică şi a combate viz
Zone cerebrale = teritorii corticale delimitate din punct de vedere funcţional, specializate. în mare se disting: • zone receptoare sau de proiec
funcţiile psihice complexe (memorie, gândire, voinţă, limbaj, etc); • zone vegetative la nivelul cărora este realiza-
479
tă integrarea activităţii organelor interne.
Leziunile acestor zone cerebrale deter-
mină tulburări psihice şi neurologice
veritabile în funcţie de localizarea proce-
sului patologic, de întinderea lui, de
brutalitatea cu care s-a instalat.
480
Omagiu părinţilor noştri, de la care am
deprins suferinţa în tăcere şi bucuria de
a depăşi obstacotek vieţii. Autorii
POSTPREFAŢĂ
481
CURRICULUM VITAE
Nume: BÂLBÂE
Prenume: VERONICA
Data şi locul naşterii: 5 octombrie 1924, Com Rădeşti, Jud. Galaţi
Domiciliu: Iaşi, Aleea Decebal nr. 2, Bl. B7bis, Se. A, Et. 3, Ap. 15, cod
700232
Titlul şi funcţia: Profesor psiholog logoped gradul I
Studii: 1936 - 1944 - Şcoala Normală de fete Bacău
1944 - 1946 - diferenţe de liceu teoretic la Liceul „Oltea
Doamna", Iaşi, cu examen de Bacalaureat. 1946 - 1950 -
Facultatea de Filosofie, secţia Pedagogie -Psihologie a
Universităţii „Al-1. Cuza", Iaşi
Activitate ştiinţifică: 1965 - Susţinerea examenului gradul I cu lucrarea „Relaţia
dintre tulburările de limbaj şi dificultăţile limbajului scris";
1969 - Publicarea lucrării „Culegere de material metodic
pentru corectarea dislaliilor la elevii claselor I - IV" (în colab.);
1970 - Lucrarea „Consideraţii psihosociale în determinarea
crizei la puberul logonevrotic" (la al IV-lea Simpozion
Subdanubian - Budapesta);
1971 - Lucrarea „Aprofundarea terapiei logopedice, diversifi-
cată", Simpozion Naţional, Centrul Logopedic Iaşi;
1975 - „Incidenţa tulburărilor de limbaj la copiii şi adolescenţii
din şcolile mun. Iaşi" - Simpozionul „Relaţii Interdisciplinare
ale Psihiatriei", Spitalul „Socola", Iaşi;
483
1977 - „Meloterapia şi tulburările de limbaj", lucrare prezen-
tată la Primul Congres de Terapie Melodică - Paris (22 - 24
August), organizat şi condus de Dr. Anne - Mărie Vidai;
1978 - Lucrarea „Comportamentul psihomotric la disgraficii
deficient mintal" - Simpozion Naţional, Şc. Ajutătoare - Iaşi;
1992 - „Problematica logopediei şi relaţia ei cu randamentul
şcolar", Bucureşti - Primul Congres al Asociaţiei Logopezilor
din România (A.L.R.);
1993 - „Probleme ale tehnicii de reabilitare a limbajului în
afazii", a 11-a Sesiune Ştiinţifică a Societăţii Germaniştilor din
România, organizată de Grupul Român de Lingvistică
(G.R.L.A.);
1993 - Al II-lea Simpozion A.L.R. şi înfiinţarea Filialei laşi, cu
tema „Epistemologia logopatiilor";
1994 - Al IH-lea Congres A.L.R. - Timişoara, cu susţinerea
lucrării „Tulburările nevrotice şi comportamentale ale copiilor
cu tulburări de limbaj";
1996 - „Diagnoza şi terapia logopedică" - Masă Rotundă,
Bucureşti, G.R.L.A.;
1996 - 1998 - Angajat al Case de Copii Preşcolari de pe lângă
Spitalul Paşcani, sponsorizaţi de „The Body Shop - Children
on the edge" în scopul terapiei de recuperare a copiilor cu
handicap mental, neuromotor şi de limbaj;
1998 - Conferinţa Naţională de Logopedie a Filialei A.L.R.
„Transilvania" - Cluj-Napoca, cu lucrarea „Implicaţii ale
auzului fonematic în terapia logopedică";
1999 - Congresul al IV-lea Internaţional de Somatoterapie
-Câmpulung Moldovenesc, organizat de Spitalul Universitar
484
„Socola" - Iaşi, cu tema „Modalităţi de apărare împotriva stre-
sului pensionării";
2001 - Publicarea cărţii „Normal şi patologic în evoluţia
limbajului. Esenţialul în logopedie." (în colab.);
2002 - Publicarea cărţii „Semiologia Dislexiei - Disgrafiei şi
terapia ei";
2003 - Simpozion Internaţional - G.R.L.A. - cu tema „Limba
şi vorbitorii", Eforie Nord, cu lucrarea „Contribuţia terapeu-
tului logoped în recuperarea lexiei şi grafiei la afazici".
2004 - Lucrarea „Elemente de logopedie şi psihologie
medicală - Dicţionar" (în colab.)
1950 - 1961 - Profesor Psiholog la Liceul Pedagogic şi Com-
plexul Şcolar Bârlad, jud. Vaslui; 1961 - 1983 - Centrul
Logopedic Iaşi (coordonator);
485
CURRICULUM VITAE
TOMESCU
Nume MARGARETA
Prenume 4 septembrie 1928, Comuna Leordeni, Judeţul Argeş
Data şi locul naşterii Bucureşti, Aleea Fuioului, nr. 7, Bl. HI7, Etaj 2, Ap. 31,
Domiciliul Sector 3 (Telefon 674.27.63)
Logoped, Doctor în Psihologie
Titlul şi funcţia 1935-1943 - Şcoala generală din com. Leordeni, Judeţul
Studii Argeş.
1943-1947 - Liceul Teoretic
1947-1951 - Facultatea de Psihologie şi Pedagogie din
cadrul Universităţii din Bucureşti;
1968 - Stagiul de informare la Institutul de Foniatrie
„Profesor Seeman", Praga, Cehoslovacia
1972 - Stagiul de specializare la Serviciul de Ortofnie de pe
lângă spitalul „Saint Vincent de Paul", Doamna S. Borel
Maisonnz, Paris, Franţa.
487
1986 - Comunicare ştiinţifică la Congresul de chirurgie
maxilo-facială de la Hamburg, Germania;
1990 - A înfiinţat Asociaţia Logopezilor din România,
având personalitate juridică obţinută prin sentinţa civilă nr.
1860 din 6.07.1990 a Tribunalului Mun. Bucureşti;
1990 - septembrie - Participare la Congresul „Melodie
therapie du langage" - Paris, Franţa;
- A organizat împreună cu Asociaţia Logopezilor din
România seminarii naţionale de Logopedie şi cu participare
internaţională în anul 1992 la Bucureşti, în 1993 la Iaşi,
1994 - Timişoara, 1997 - Iaşi, 1998 - Cluj;
488
1978 - Lector la cursurile de psihologia copilului
antepreşcolar pentru perfecţionarea cadrelor medii sanitare
şi educatoare organizat de către Direcţia Sanitară a Mun.
Bucureşti;
1978-1994 - Logoped principal la Clinica O.R.L. din cadrul
Spitalului „Coltea" - Bucureşti;
1981 - 1985 - Lector şi organizator al Programului de
perfecţionare pentru logopezi din cadrul Centrului de
Perfecţionare Medicală al Ministerului Sănătăţii;
- Preşedintele comisiei de concurs pentru
ocuparea posturilor vacante de logopezi; 1990 - până în
prezent - Preşedinte al Asociaţiei Logopezilor din
România;
1994 - Prezent - Coordonator al activităţii de logopedie şi
psihologie din cadrul Centrului de Recuperare Medicală
„LEEA", Bucureşti;
2001 - lector curs Bacău şi coautor la manualul „Prevenţei
precoce şi educaţie în domeniul dezvoltării psihice a
copilului mic" organizat în parteneriat cu clinicile de
psihiatrie infantilă Bucureşti - Geneva; 2003 - iunie -
Participare cu Comunicare la a X-a Conferinţă Internaţională
a grupului român de lingvistică aplicată cu tema „Limba şi
vorbitorii", Organizat de Prof. Dr. Log. T. Slama - Cazacu -
Eforie Nord - România - Publicaţii la reviste de specialitate
în ţară şi străinătate.
489
ANEXA A
Fig. 1. a. Fig. 2.
Fig. 4. - Anomalii ale buzelor; Fig. 5. a. - Inocluzie verticală, asociată cu: ocluzie
deschisă, diastemă şi treme; b., c. - anomalii dento-alveolare; Fig. 6. a. - Prognatism
superior; b. - Prognatism inferior (progenie); c. - Muşcătură deschisă; Fig. 7. - Gură de
lup; Fig. 8. - Efectorul periferic al fonaţiei (S = etajul respirator; R = etajul vibrator; C =
etajul rezonator).
diafragm
cornetele nazale
sinus sfenoidal
platul turc
amigdala faringiană
buza. superioară
cavitatea bucală palatul
dinţi
moale Şi (vălul
buza inferioară palatului)
vârful limbii
m, genioglos
mandibula
rădăcina limbii epiglota
ni, geniohioidian m.
milohiodlian cartilajul aritenoid
vestibulul laringian
plică laringiană
cavitatea laringiană
plică vocală
traheea
tiroida
''
Interpretare Orientare — Exteriorizare Efecte
evaluare Direcţionare in opinie sau
* alegere (opţiuni) * acţiune
* i i
t.
Conexiuni inverse
Fig. 10.
Fig. 10. Scala (schema-bloc) de atitudini L.L. Thurstone; Fig. 11. Ariile corticale ale
emisferelor cerebrale (după K. Brodman); a. - faţă laterală a emisferului stâng; b. - faţa
medială a emisferului drept; c. - câmpurile corticale ale emisferelor cerebrale - Fig. 12.
Curba lui Gauss.
V 2 3 i 5 * 7 \ \ a
J/m«A\/it
-o
i\
O f / <3&%
y..:-A
x* "m*
Fig. 13.
£>/ DISLALII'>%
DISFONEMII
Fig. 14.
colos 0» prtwnhat
«Nfyî motor
\
m *» opr &» ITEM 1 ELIMINĂRI
fii yWb:f^
SISTEMUl MEMORIEI
(WAUQH <t NORMAN
Fig. 16.
cer«feraî
orie olfqcfmî
Fig. 15. b. Fig. 13. Limbajul gesticular
universal al surdo-muţilor; Fig. 14. Triunghiul formelor clinice ale
dislaliei (după criteriul simptomatic); Fig. 15. Localizări corticale; a. -
faţa supero-laterală; b. - faţa medială; Fig. 16. Sistemul memoriei;
i
Căile
central
e ale
audiţie
i
(Netter
Corpul
gtniculat )
meţtian
Colliculusu
t inferior
Fig. 17.
Căile de
emisie şi
recepţie
ale vocii
Neuroni receptori
centrali x. Fascicul ^
hipotalamici lupotalainoht-pofizar
neuroni electori
h nolnlnmici
Sistem port\",N/>.
\* hipotalamo- Neuro-
N^-\ hipofizar ^v-V hipofiza
Adeno-
hipofiza
Hormoni :
tropi j
hipozitari :
Glande
endocrine
linta
Neuroni Organe
efectori executorii
vegetativi vegetative
Moto- Muşchi
neuroni striaţi
Fig. 18.
Fig. 18. Conexiunile neurale şi neuro-endocrine ale hipotalamusului; Fig. 19. Topo-
grafia internă a laringelui văzut pe secţiune sagitală (După Carning); A. etajul
supraglotic sau vestibulul laringelui; B. etajul glotic; C. etajul subglotic; 1. - epiglota;
2. - hioidul; 3. - cartilajul tiroid; 4. - inelul cartilajului cricoid; 5. - istmul glandei
tiroide; 6. - ventriculul Morgagni; 7 - pecetea cartilajului cricoid.
«'J'Sllîlot.i
Fig. 21. c.
Fig. 21. b.
Fig. 22.
©«
Sonda ni. 1
%/BZ<!ZmMZ&U££<
Sonda nr. 5 (pentru luarea «imstdoi t, j.)
Sonda nr. 2
@îg????7?mg?îfgyu?«C
^^
aktdMduMt
«a muncii; a transporturilor ; «conomica âpraettc*£» medicali; pedagogic* ;
, generala
analitic* <« 'fiiratogicfl
avofuatt
persoanei
teoretică
sintetica - a
. _ *» vârstelor
.normal* ( |n aumtilam /'
a dezvoltării
uman»(
\
POtatog»/ ^patologic»
anir
Fig. 26.
27. c.
Fig. 26. Ramurile psihologiei (după Andrei Cosmovici); Fig. 27. a, b, c. - Despicături
parţiale complete care interesează vălul palatin şi palatul dur până la creasta alveolară
CORTEX Ct&eBf/AL
Itkosfron
t/toeas»»/1-
Toni fascia/f
ptramibl
tolomus
intralammor
Hipotaloma
Substonfa
\ti>rehel Sistemul
r«liatki<
/
u
lociltkrior
Sistemu
T
ceticmf
jMitJaL
Fig. 29
Fig. 30.
3
1
.
S
o
m
n
a
m
b
u
l
ă
(
d
u
p
ă
t
a
b
l
o
u
l
p
i
c
t
o
r
u
l
u
i
H
.
R
i
o
n
)
i1
ANEXA B
Profilele bucale
Poziţia organelor fonatoare Poziţia org. Fonat. La emit. Cons. s Politia organelor fonatoare la
la emiterea vocalei o emiterea vocalei u.
Fig. 9.
organelor fona-
Poziţia organelor fonatoare la emiterea Poziţia organelor fonatoare la emiterea consoanei
vocalei ă v.
Poziţia
organelor
fona-
Poziţia
organelor fo-
toare la
emiterea
consoanei b.
natoare la
emiterea
consoanei i.
ce, ci
ţ
…
Fig. 30. Componentele cavităţii
supraglotice
Uvula
faringe
ANEXA C
Rinolalia organică
Forma Cauze
Deschisă (apperta) Despicături congenitale ale aparatului fonator
- parţiale - anterioare
- posterioare
- totale - unilaterale
- bilaterale
- asociate
Comunicări buco-nazale cu etiologie diferită: plastii velo-
palatine, gomă sifilis, traumatisme, răniri, perforaţii ale
palatului dus sau al valului moale.
închisă (clausa) Vegetaţii adenoide, tumori, anomalii ale faringelui,
rinofaringelui sau ale nasului, deviaţii de sept, polipi, stări
inflamatorii, rinite cronice, simfiză velo-faringiană.
Mixtă In cazurile de coexistenţă a factorilor etiologici din ambele
forme: apperta şi clausa, obstrucţie nazală în hipotomie velară,
malformaţii congenitale cu vegetaţii adenoide, polipi, deviaţii
de sept, inflamaţii rino-faringiene profunde postopeatorii, etc.
Rinolalia funcţională
Forma Cauze
Deschisă (apperta) Hipotonie velară la copiii cu hipotonie generală şi sănătate
şubredă.
Tulburări respiratorii cu diversă etiologie.
Ca fenomen secundar în hipoacuzie, surditate, bâlbâială. Ca
fenomen secundar când dislalia afectează consoanele siflante.
închisă (clausa) Hipertonie velară, văl cu luetă lungă şi închidere mare oro-
faringiană.
Mixtă Se întâlneşte mai rar în asocieri etiologice diverse.
Tab. 6. Tumori (localizări cerebrale - după C. Gorgos)
Localizare Tulburări psihice Tulburări neurologice
TUMORI • moria (stare de euforie nătângă, • paralizii (monopareze, monopiegii,
FRONTALE puerilă, artificială, pe un fond general hemipareze, hemiplegii)
de apatie, glume inadecvate, • tulburări ale reflexelor: prezenţa
calambururi); reflexului de apucare şi agăţare, crize
• activitate generală redusă până la adversive oculocefalogire, ataxie
akinezie sau agresivitate, agitaţie. frontală, tulburări de vorbire, afemie.
TUMORI • epilepsie temporală; • hemianopsie omonimă în cadrul
TEMPORALE - aură epileptică; superfor;
- echivalenţă psihică în crize • tulburări afazice de tip senzorial.
psihosenzoriale sub forma halucinaţiilor
vizuale, auditive, olfactive, gustative,
vestibulare (repetate stereotip şi pe
fondul unei stări confuzionale);
halucinozele vizuale se proiectează
in partea câmpului vizual opus
tumorii, cu hemianopsie omonimă;
- crize motorii: mici automatisme
(plescăit, masticaţie, înghiţire) sau
mari automatisme (fugă, automatism
ambulator);
- tulburări de conştiinţă;
- criza uncinată (stare de vis - „dreamy
state", halucinaţii olfactive şi gustative
neplăcute, tulburări paramnezice de
tip „dejâ-vu");
- crize vegetative : crize dureroase
epigastrice si abdominale, tulburări
vasomotorii şi respiratorii.
TUMORI • tulburări psihice generale; • tulburări de schemă corporală:
PARIETALE - sindromul Gerstmann (agnozie
digitală, acalculie, agrafie, dezorientare
dreapta-stânga);
- sindromul Anton-Babinski
(hemiasomatognozie, anosognozie,
anosodiaforie);
• tulburări de sensibilitate contralaterale
(astereognozie, agnozie tactilă,
hemihipoestezie profundă
şi tactilă);
• tulburări motorii (hemipareză discreţi
sau hemiplegie);
• atrofii musculare contralaterale;
• apraxie ideomotorie;
• afazie senzorială (in leziunile
emisferului dominant).
TUMORI • halucinoze vizuale elementare (se • agnozie vizuală;
OCCIPITALE repetă stereotip şi pot preceda o criză • cecitate corticală (foarte rară);
convulsivă). • hemianopsie omonimă contralaterală;
• hemidiscromatopsii;
BIBLIOGRAFIE
Baton, P.
Bălâceanu, C, Nicolau,
Edmond
Bălăceanu, C, Nicolau,
Edmond
Semiologia Dislaxiei - 1979
Disgrafiei şi terapia ei,
Ed. PIM, Metodele de examinare a lateralităţii şi importanţa lor
Iaşi, 2002 logopedică, în Caiet de pedagogie medicală, Tulburări de
Culegere de material limbaj si integrare şcolară, Bucureşti, 1969
metodic pentru Inadaptes scolaires et l'enseignement special, LUniver-
corectarea dislaliilor site de Bruxelles, 1962
la clasele I-IV, Ed. Elemente de neurocibernetică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
D.P., Bucureşti, 1969 1968
Normal şi patologic în Personalitatea umană, o interpretare cibernetică, Ed.
evoluţia limbajului. inimea, Ia şi, 1972
Esenţialul în Metodica predării limbii române pentru clasele I - IV, Ed.
logopedie, Ed. Spini D.P., Bucureşti, 1971
Haret, Iaşi,2001 Mic dicţionar al spiritului uman, Editura Albatros,
Autismul infantil, Bucureşti, 1983
aspecte biochimice şi Ideile moderne despre copii, Ed. D.P., Bucureşti, 1975
de asistenţă, în Pedagogia - Ed. 111, Ed. AH Educaţional S.A., Bucureşti,
Psihopatologia clinică, 1996
1993 (Clinica de Le langage oral t ecrit, Delachouxet Niestle, Paris, 1978
Psihiatrie, Iaşi)
Dicţionar pedagogic, Le trouble du langage de la parole et de la voise chez
Ed. D.P, Bucureşti, l'enfant, Maissonet Cie, 1972
Botez, M., Sen, Elemente de neuropsihologie, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
Alexandru, Drobotă, I. 1971
Bourcier, Arlette Traitement de Ia dyslexie, Les editions E.S.F., Paris, 1971
Brânzei, Petre Brânzei, Itinerar psihiatric, Ed. inimea, Ia şi, 1975
Petre Brânzei, Petre Psihiatria, Ed. D.P., Bucureşti, 1981
Brânzei, Petre, Scnpcaru, Dicţionar de psihiatrie, Ed. D.P., Bucureşti, 1981
Gh., Pirozinski, Tiberiu, Comportamentul aberant în relaţiile cu medicul, Ed.
Brâtescu, Gh. Brian, M., inimea, Ia şi, 1970
Fass (sub red.) Etica medicală, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969
Orizonturi noi în psihologie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti,
Burcă, Eugenia 1973
Autismul infantil, diagnostic diferenţial, în Elemente de
psihologie medicala şi logopedie, Iaşi
Constantinescu, Florica Cosmovici, Andrei Cosmovici,
Cazacu, Slama, Tatiana Andrei, Iacob, Luminiţa
Marcela
Guţu, M.
Germănescu, M.,
Golu, Mihai
Hildegard, R., E., Boer, Teorii ale învăţării, Ed. D.P., Bucureşti, 1974
A,C.
Hociotă, Dorin Cum tratăm afecţiunile curente otorinolaringologice, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1968
Holdevici, Irina Elemente de psihoterapie, Ed. AII, Bucureşti, 1996
Holdevici, Irina, Activitatea sportivă; Decizie, Autoreglare, Performanţă,
Vasilescu, I. Ed. Sport - Turism, Bucureşti, 1982
Hsttev, E. Logopedia, Moscova, 1949 - Traducere, Bucureşti, 1960
foi, Bach, M.
Orientarea medicinei moderne spre psihologie şi spre alte
ştiinţe spirituale, în Revista de psihologie, N. 1, 1943
fcrn, Bach, M.,
Hotarul tradiţional şi legal al profesiei medicale,
Romanescu, N.
Tipografia Transilvania, 1935
fândler, A.
Mecanisme cerebrale ale limbii şi gândirii, Ed. Politică,
Bucureşti, 1962
Kindler, A. teindler, A.
Agnozii şi apraxii,, Ed. Politică, Bucureşti, 1977
feindler, A., Apostol, V.
Neurologia infantilă, Bucureşti, 1965
Creierul şi activitatea mintală, Ed. Ştiinţifică şi
ieindler, A., Pali ş, I.,
Enciclopedică, Bucureşti, 1976
Meteş, E.
Corelaţii anatomichimice în sindromul de mutism
achinetic în Neurologie, Psihiatrie, Neurochirurgie, III, N.
1,1995, p. 5
Lebovici, Serge
Nicolau, A., Perkec, Psihologie şi etica medicală, Ed. D.P., Bucureşti, 1983
Arcadie, Golu, M.,
Nicolau, E. Contribuţii Ia cibernetica neuronului, în Automatica şi
electronica, voi. VI, 1963
Nicolau, E., Bălaceanu, Neuronul ca element analogic, în Probleme de
C. automatizare, voi. V, Ed. Academiei R.P.R., 1964
O.M.S. Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru
persoanele cu handicap, Rezoluţia 4806, 1993
O.N.U. Program mondial de acţiune privind persoanele cu
handicap; Rezoluţia 3762, 1982
OConnar, N.
înapoierea şi subnormalitatea gravă, în Orizonturi noi în
psihologie, Ed. Enciclopedică română, Bucureşti, 1973
Obreja, A.
Curs de psihiatrie, Facultatea de medicină, Bucureşti,
1911-1921
Pavelcu,
V. Pavelcu, V.
Pavelcu,
V. Păunescu, C-tin
Pavelcu,
V. Păunescu, C-tin Păunescu, C-tin
Pavelcu,
V. Păunescu, C-tin
O
Obedienţă, pag. 315
Obezitate, pag. 315 Obicei,
Obtuzitate, pag. 319 Occipital, publică, pag. 324 Opoziţie, pag.
pag. 319 Ocupaţională, pag. 320 324 Optic (analizator), pag. 324
Odihnă afectivă, pag. 320 Oedip Optimism, pag. 325 Ordine,
(complex), pag. 320 Oftalmoplegie, pag. 325 Organ, pag. 326
pag. 320 Oglindă (scris), pag. 320 Organ funcţional, pag. 326
Olfacţie, pag. 320 Oligofagie, pag. Organism, pag. 326
321 Oligofazie, pag. 321 Organizare, pag. 327
Oligofrenie, pag. 321 Oligofrenii, Organizaţia Mondială a
pag. 321 Omogen, pag. 321 Sănătăţii (OMS), pag. 327
Oneiroid (oniroid), pag. 321 Organizaţie, pag. 327 Orgoliu,
Onicofagie, pag. 322 Onirism pag. 327 Orientare, pag. 327
(oniric), pag. 322 Onirologie , pag. Orientare cognitivă, pag. 327
322 Onomatomanie, pag. 322 Orientare profesională, pag. 328
Ontic, pag. 322 Ontogeneză, pag. Orientarea şcolară, pag. 328
322 Ontologie - Ontologic, pag. Originalitate, pag. 328
322 Operativ, pag. 322 Operaţie, Ortodrom, pag. 328 Ortofonie,
pag. 322 Operaţie concretă, pag. pag. 328
323 Opiacee, pag. 323 Opinie
Ortopsihologie, pag, 328 Patologie, pag. 335 Pavelcu
Oscilograf, pag. 328 Vasile, pag. 335 Pavor nocturn,
Oscilografiere, pag. 329 pag. 335 Părinţi, pag. 336
Păunescu Constantin, pag. 336
Pedagogie, pag. 336
Pensionare, pag. 337
Penthotal, pag. 337 Percept,
pag. 337 Percepţie, pag. 338
Percepţie interpersonală, pag.
338 Performanţă, pag. 338
Paleocortex, pag. 331
Periferic, pag. 338
Palilalie, pag. 331
Perplexitate, pag. 339
Palpebral, pag. 331
Persecuţie, pag. 339
Panalgie, pag. 331 Panică,
Perseveraţie, pag. 339
pag. 331 Pantofobie, pag.
Perseverenţă, pag. 339
331 Pantonimă, pag. 331
Persoană, pag. 339 Personaj,
Parabioză, pag. 331
pag. 339 Personalitate, pag.
Paracuzie, pag. 331
339 Personalitatea, pag. 339
Paradox, pag. 332 Par
Perspectivă, pag. 340
afazie, pag. 332 Parafrenie,
Perspicacitate, pag. 340
pag. 332 Parakinezie, pag.
Persuasiune, pag. 340
332 Paralelism psihofizic,
Pesimism, pag. 340 Pete de
pag. 332 Paralexie, pag. 332
cerneală, pag. 341 Piaget Jean,
Paralizie, pag. 332
pag. 341 Pictografie, pag. 341
Paramimie, pag. 332
Piromania, pag. 341 Placebo,
Paramnenzie, pag. 332
pag. 341 Plafonare, pag. 341
Paranoia, pag. 333
Plasticitate, pag. 341 Plăcere,
Paranoism, pag. 333
pag. 341 Pneumograf, pag. 342
Paraosmie, pag. 333
Polaritate, pag. 342
Parapsihologie, pag. 333
Policromatism, pag. 342
Pararotacism, pag. 333
Politeţe, pag. 342 Popescu
Paratiroide, pag. 333
Neveanu Paul, pag. 342 Posibil,
Parazitism, pag. 333
pag. 342 Postulat, pag. 342
Parchinsonism, pag. 333
Postural, pag. 343 ' Potenţial,
Parestezie, pag. 334
pag. 343 Potomanie, pag. 343
Participare, pag. 334
Pozitiv, pag. 343 Practică, pag.
Particular, pag. 334
343
Paseism, pag. 334 Pasiune,
pag. 334 Pasiv - Pasivitate,
pag. 334 Paternalism, pag.
334 Patetic, pag. 335
Patimă, pag. 335
Prag, pag. 343 Prag Preconştient, pag. 345 Predictor,
absolut, pag. 343 Prag pag. 345 Predicţie, pag. 345
diferenţial, pag. 344 Praxie, Predispoziţie, pag. 346
pag. 344 Preadolescenta, Preferinţă, pag. 346 Pregnanţă,
pag. 344 Precocitate, pag. pag. 346 Prejudecată, pag. 346
345 Preconcepte, pag. 345 Premise ereditare, pag. 346
Premoniţie, pag. 346 Prosopagnozia, pag. 352
Prestigiu, pag. 347 Prospectiv, pag. 352 Protanopie,
Previziune, pag. 347 pag. 353 Protreptic, pag. 353
Prezbiţie, pag. 347 Proxemică, pag. 353 Prudenţă,
Prezumţie, pag. 347 pag. 353 Psellismus, pag. 353
Principialitate, pag. 347 Pseudodebilitate mintală, pag. 353
Principii didactice, pag. 347 Pseudopsihologie, pag. 353
Principiu, pag. 348 Psihagogie, pag. 353 Psihanaliza,
Probabilitate, pag. 348 pag. 353 Psihastenie, pag. 353
Probă, pag. 348 Psihiatrie, pag. 354 Psihic, pag.
Problematizare, pag. 348 354 Psihoanaleptice, pag. 355
Problemă, pag. 348 Psihodiagnostic, pag. 355
Procedee euristice, pag. 348 Psihodramă, pag. 355
Procedeele imaginaţiei, pag. Psihofarmacologie, pag. 356
349 Procedeu, pag. 350 Psihofizică, pag. 356
Proces de conştiinţă, pag. Psihofiziologie, pag. 356
350 Procese emoţionale, pag. Psihogenie, pag. 357
350 Procese psihice, pag. 350 Psihogramă, pag. 357 Psiholepsie
Produs psihic, pag. 351 - Psiholeptice, pag. 357
Profesiogramă, pag. 351 Psiholingvistica, pag. 357
Profesiune, pag. 351 Psihologia, pag. 358 Psihologia
Prognatism, pag. 351 animală, pag. 359 Psihologia
Prognostic, pag. 351 aplicată, pag. 359 Psihologia
Prognoză, pag. 352 cibernetică, pag. 359 Psihologia
Program, pag. 352 Proiect, clinică, pag. 359 Psihologia
pag. 352 Proiectiv, pag. 352 comparată, pag. 360 Psihologia
Proiectivitate, pag. 352 conduitei, pag. 360 Psihologia
Proiecţie, pag. 352 copilului şi adolescentului, pag.
Propedeutică, pag. 352 360
Psihologia diferenţială, pag. 360
Psihologia economică, pag. 360
Psihologia experimentală, pag. 361
Psihologia generală, pag. 361
Psihologia genetică, pag. 361
Psihologia inginerească, pag. 361
Psihologia judiciară, pag. 361
Psihologia medicală, pag. 362
Psihologia militară, pag. 362
Psihologia muncii, pag. 362
Psihologia patologică, pag. 362
Psihologia personală, pag. 362
Psihologia proiectivă, pag. 363 Rabie, pag. 371 Rafinament,
Psihologia socială, pag. 363 pag. 371 Ramolisment cerebral,
Psihologia socială, şcolară, pag. pag. 371 Raptus, pag. 371 Râs,
363 Psihologia şi cosmosul, pag. pag. 371
363 Psihologul, pag. 364 Râs şi plâns spasmodic, pag. 371
Psihometrie, pag. 364 Raţionalitate, pag. 372
Psihopatie, pag. 364 Raţionalizare, pag. 372
Psihosomatică, pag. 364 Raţionament, pag. 372 Raţiune,
Psihotehnică, pag. 365 pag. 372 Răsturnarea valorilor,
Psihoterapie, pag. 365 Psihoză, pag. 372 Răsunet, pag. 372
pag. 365 Psihoză alcoolică, pag. Rău, pag. 372
366 Psihoză infantilă, pag. 366 Război în psihologie, pag. 373
Psihoză maniaco-depresivă, pag. Reabilitare, pag. 373
36 Psihoză puerperală, pag. 367 Reactivitate, pag. 373 Reacţie,
Psitacism, pag. 367 Pubertate, pag. 373
pag. 368 Pubertatea şi vocea, pag.
368 Publicitate, pag. 369
Puierilism, pag. 369 Pulsiune,
pag. 369
Reacţie adversă, pag. 373 Referinţă, pag. 377
Readaptare, pag. 373 Reflectare, pag. 377
Real, pag. 373 Reflex, pag. 377
Realism, pag. 373 Reflexe condiţionate, pag. 378
Realitate, pag. 374 Reflexie, pag. 378
Realitate psihică, pag. 374 Refractar, pag. 378
Receptivitate, pag. 374 Refracţie, pag. 378
Receptor, pag. 374 Refulare, pag. 378
Recepţie, pag. 374 Refuz, pag. 378
Reciclare, pag. 374 Regenerare, pag. 379
Recidivă, pag. 374 Reglare, pag. 379
Recompensă, pag. 374 Regresie, pag. 379
Recondiţionare, pag. 375 Regulă, pag. 379
Recunoaştere, pag. 375 Reinserţie, pag. 379
Recuperare, pag. 375 Relativism, pag. 380
Recurenţă, pag. 375 Relaţie, pag. 380
Reducţionism, pag. 376 Relaţie interpersonală, pag. 380
Redundanţă, pag. 376 Relaţii publice, pag. 380
Reduplicare, pag. 376 Relaxare, pag. 380
Reeducare, pag. 376 Religie, pag. 380
Reeducarea delicvenţilor minori, Reminiscenţă, pag. 381
pag. 377 Remuşcare, pag. 381
Reobază, pag. 381
Repaus, pag. 381 Repetiţie, Salată de cuvinte, pag. 395
pag. 381 Represiune, pag. Sancţiune, pag. 395
382 Reprezentare, pag. 382 Sangvin, pag. 395
Reprimare, pag. 382 Sarcasm, pag. 395
Reproducere, pag. 382 Satisfacţie, pag. 395
Resentiment, pag. 382 Saturaţie, pag. 395
Respect, pag. 382 Saţietate, pag. 395
Respiratorie, pag. 382 Saussure Ferdinant (de), pag. 396
Responsabilitate, pag. 382 Sănătate mintală, pag. 396
Reticenţă, pag. 383 Sărăcie ideativă şi afectivă, pag.
Retracţia Eului, pag. 383 396
Retragere, pag. 383 Scepticism, pag. 396
Retrogresie, pag. 383 Schemă, pag. 396
Retrospecţie, pag. 383 Schemă corporală, pag. 396
Reuşită, pag. 383 Revelaţie, Schimbare, pag. 397
pag. 383 Revendicare, pag. Schimbarea atitudinilor, pag. 397
384 Reverberaţie, pag. 384 Schimbarea terapeutică
Reverie, pag. 384 favorabilă,
Reversibilitate, pag. 384 pag. 397
Revolta, pag. 384 Schizofrenie, pag. 397
Rezistenţă, pag. 384 Schizoidie, pag. 398
Rezolvare de probleme, pag. Schizonevroză, pag. 398
384 Rezonanţă, pag. 385 Scoarţa cerebrală, pag. 398
Rigiditate mintală, pag. 385 Scop, pag. 399
Rigorism, pag. 386 Scotom psihic, pag. 399
Rinolalia, pag. 386 Risc, Scriere, pag. 400
pag. 391 Ritual, pag. 391 Scrupul, pag. 401
Rol, pag. 391 Rorschach, Sechelă psihică, pag. 401
pag. 391 Rotacism, pag. 392 Secundar, pag. 401
Rubeolă, pag. 392 Rujeolă, Secvenţialitate, pag. 401
pag. 393 Rutină, pag. 393 Seducţie, pag. 401
Segregare, pag. 401
Selecţie psihică profesională, pag.
401
s Semantică, pag. 402
Semantică (demenţă), pag. 402
Semiologie, pag. 402
Sacrificiu, pag. 395 Semiotică, pag. 403
Sadic, pag. 395 Semn, pag. 403
Semn (sens medical), pag. 403
Semnal, pag. 403
Semnalizare, pag. 403
Semne „moi", pag. 404
Semnificaţie, pag. 404 Senestralitate, pag. 404
Semnul Babinski, pag. 404 Senil (Senilitate), pag. 405
Senescenţă, pag. 404
Sensibilitate), pag. 405 Sistemul limbic, pag. 414
Sensul vieţii), pag. 405 Sistemul nervos central, pag. 414
Sentiment), pag. 405 Sistemul nervos parasimpatic,
Sentiment de neîmplinire, pag. pag. 414
406 Sistemul nervos simpatic, pag.
Senzaţie, pag. 406 414 Sistemul nervos vegetativ,
Senzorimetrie, pag. 406 pag. 414 Sistemul psihic uman,
Seriere, pag. 406 pag. 415 Sistemul reticulat, pag.
Serotonina, pag. 406 416 Situaţie limită, pag. 416
Servilism), pag. 407 Slama - Cazacu Tatiana, pag.
Sex, pag. 407 416 Slăbire, pag. 417 Snobism,
Sexuală (educaţie), pag. 407 pag. 417 Sociabilitate, pag. 417
Sexualitate, pag. 407 Socială - învăţare, pag. 417
Sialoree, pag. 408 Socioafectiv, pag. 418
Sigmatism, pag. 408 Sociocognitiv, pag. 418
Siguranţa de sine, pag. 409 Sociocultural, pag. 418 Socio-
Simpatalgie, pag. 409 dezvoltare, pag. 418
Simpatic (sistem nervos), pag. Sociodramă, pag. 418
409 Sociogramă, pag. 418
Simptom, pag. 409 Sociometrie, pag. 419
Simulare, pag. 409 Sociopatologie, pag. 419
Simultagnozie, pag. 409 Sociopsihiatrie, pag. 419
Simultaneitate, pag. 409 Socioterapie geriatrică, pag. 419
Sinalgie, pag. 409 Somatoestezie, pag. 419
Sinapsă, pag. 409 Somatognozie, pag. 419
Sincinezie, pag. 410 Somestezie, pag. 419 Somn,
Sincopă, pag. 410 pag. 419 Somnambulism, pag.
Sincretism, pag. 410 420 Somnolenţă, pag. 420
Sindactilie, pag. 410 Somnolocvie, pag. 420
Sindrom, pag. 410 Somnoterapie, pag. 421 Spasm,
Sine, pag. 410 pag. 421 Spasmofemie, pag. 421
Sinectică, pag. 411 Spasmofilie, pag. 421 Spaţiu,
Sinergie, pag. 411 pag. 421 Spina Bifida, pag. 422
Sinestalgie, pag. 411 Spirit, pag. 422 Spiritism, pag.
Sinestezie, pag. 411 422 Spontaneitate, pag. 422
Singurătate, pag. 412 Sport, pag. 422 Stadiu în
Sintalitate, pag. 412 psihologie, pag. 423 Stângăcie,
Sinteză, pag. 412 pag. 423 Stare hipnoidală, pag.
Sistem, pag. 412 423 Statut, pag. 423
Sistem de acţiune, pag. 412
Sistem informaţional, pag. 412
Sistem motor somatic, pag. 413
Sistem temperamental, pag. 413
Sistematizare, pag. 413
Sistemul al doilea de
semnalizare,
pag. 413
Sistemul gama, pag. 413
Stăpânire de sine, pag. 424 Structură, pag. 427 Structură
Stenic, pag. 424 Stenică, pag. cognitivă, pag. 428 Studiu de
424 Stereoagnozie, pag. 424 caz, pag. 428 Stupoare, pag.
Stereotip dinamic, pag. 424 428 Subconştient, pag. 428
Stereotipie, pag. 424 Subiect, pag. 428 Subiectiv,
Stigmatizare, pag. 425 Stil, pag. pag. 429 Sublim, pag. 429
425 Stil cognitiv, pag. 425 Stil Subnormalitate intelectuală,
de conducere, pag. 425 pag. Substituire neuronală, pag.
Stimulator cardiac, pag. 426 429 Substituţie parentală, pag.
Stingere, pag. 426 Stocarea, 429 Subtilitate, pag. 429
pag. 426 Stoicism, pag. 426 Succes, pag. 430 Succesiv, pag.
Strabism, pag. 426 Strategie, 430 Succesivitate, pag. 430
pag. 427 Străchinaru loan, pag. Suflet, pag. 430 Sufocare, pag.
427 Stres, pag. 427 430 Sugestibilitate, pag. 430
Structuralitate, pag. 427 Sugestie, pag. 430
Sumaţie,pag. 431 Surditate de percepţie, pag. 432
Supraestimare, pag. 431 Surditate de transmisie, pag.
Supraeu, pag. 431 Suprarenal, 432 Surditate psihică, pag. 432
pag. 431 Suprasolicitare, pag. Surditate verbală, pag. 432
431 Surâs, pag. 432 Surditate, Surditate verbală pură, pag.
pag. 432 432 Surdologie, pag. 432
Surdomutitate, pag. 433
Surmenaj, pag. 433
Susceptibilitate, pag. 433
Suspans, pag. 433 Suspicios,
pag. 433 Susţinător, pag. 433
Syderman, pag. 433
Ş
Şa turcească, pag. 435
Şchiopu Ursula, pag. 435
Şoc, pag. 436 Şoc afectiv,
pag. 436 Ştiinţă, pag. 436
T
Tabacism, pag. 437
Tabes, pag. 438
Tabula Rasa, pag. 438
Tact, pag. 439
Tahifemie, pag. 439
Tahistoscop, pag. 439
Talamus, pag. 439
Talent, pag. 439
Tanatofobie, pag. 439
Tandreţe, pag. 439
Taping-test, pag. 440
Tasikinezie, pag. 440
T.A.T., pag. 440
Tautologie, pag. pag. 442 Tempo
440 Taxonomic, individual, pag. 442
pag. 440 Teamă, Temporal (lob), pag. 442
pag. 440 Tehnică, Tenacitate, pag. 443
pag. 440 Tendinţă, pag. 443
Tehnopsihologie, Tensiune arterială, pag.
pag. 440 443 Tensiune (psihică),
Telegnozie, pag. pag. 444 Tentaţie, pag.
440 Telekinezie, 444 Teodorescu Stela,
pag. 440 pag. 444 Teoretic, pag.
Telencefal, pag. 444 Teoria informaţiei,
441 Teleologie, pag. 445 Teoria
pag. 441 rezonanţei, pag. 445
Teleonotnic, pag. Teoria umorală, pag.
441 Teleopsie, 445 Teorie, pag. 445
pag. 441 Teoriile fonaţiei, pag.
Telepatie, pag. 445 Teoriile învăţării,
441 Telereceptori, pag. 446 Teoriile vederii,
pag. 441 Temere, pag. 448 Terapie, pag.
pag. 441 448 Test, pag. 448
Temeritate, pag. Test Binet - Simon, pag. 448 Test
442 Lahy, pag. 449 Test Meili, pag.
Temperament, 449 Teste de aptitudine, pag. 449
Teste de eficienţă, pag. 449 Tetanie, pag. 450
Teste de inteligenţă, pag. Tetracromatic, pag. 450
449 Teste de personalitate, Tic, pag. 450
pag. 449 Teste proiective, Tiflologie, pag. 450
pag. 449 Teste sociometrice, Timbru, pag. 450
pag. 450 Testul Wechsler, Timiditate, pag. 451
pag. 450 Testul Znondi, Timie, pag. 451
pag. 450 Timp, pag. 451
Timp de reacţie, pag. 452
Timp liber, pag. 452
Timus, pag. 452
Tip, pag. 452
Tipologie, pag. 453
Tipuri generale de activitate
nervoasă
superioară, pag. 453
Tipuri speciale de activitate
nervoasă
superioară, pag. 453
Tiroidă, pag. 454
Toleranţă, pag. 454
Tonus afectiv, pag. 454
Torpoare, pag. 455
Torticolis, pag. 455
Toxicomanie, pag. 455
Trac, pag. 455
Tranchilizante, pag. 455
Transă, pag. 455
Transfer, pag. 456
Transpoziţie, pag. 456
Transversal, pag. 456
Tranzienţă, pag. 456
Tranzitivitate, pag. 456
Traumatism, pag. 456
Traumă, pag. 456
Trăire psihică, pag. 457
Trăsătură, pag. 457
Trebuinţă, pag. 457
Tremol intenţional, pag. 457
Tristeţe, pag. 457
Trunchi cerebral, pag. 457
Tumori cerebrale, pag. 458
Turbulenţă, pag. 458
Tutelă, pag. 458
u
Uitare, pag. 461
Ultraparadoxal, pag. 461 Vagabondaj, pag. 463 Vagotonie,
Uman, pag. 461 pag. 463 Valenţă, pag. 463
Umanitate, pag. 461 Validare, pag. 463 Validitate
Umilinţă, pag. 461 mintală, pag. 463 Valorizare, pag.
463 Vandalism, pag. 464 Vârstă mintală, pag. 465
Vanitate, pag. 464 Vâscozitate mintală, pag. 465
Varicelă, pag. 464 Vasculare (tumori), pag. 465
Variolă, pag. 464 Vasoconstricţie, pag. 466
Vârsta critică, pag. 464 Vasodilataţie, pag. 466
Vasomotricitate, pag. 466
Văz, pag. 466
Vector, pag. 467
Vedetă, pag. 467
Vehemenţă, pag. 467
Veleitate, pag. 467
Verbal, pag. 467
Verbigeraţie, pag. 467
Verificare, pag. 467
Verticală, pag. 467
Vertij, pag. 467
Verza, Emil, pag. 468
Veselie, pag. 468
Vestibul, pag. 468
Vestigial, pag. 469
Viaţa psihică, pag. 469
Vibrator, pag. 469
Vibratorii, pag. 469
Vicariant, pag. 469
Viciu, pag. 469
Vid, pag. 469
Vigilenţă, pag. 470
Viitorologie, pag. 470
Violenţă, pag. 470
Virginitatea, pag. 470
Virtute, pag. 470
Vitalism, pag. 471
Vitalitate, pag. 471
Vîgotschi, Lev-Simeonovici, pag.
471
Vocabular, pag. 471
Vocaţie, pag. 472
Voce, pag. 472
Voinţă, pag. 472
Voluntar, pag. 473
Voluntarism, pag. 473
Voluptate, pag. 473
Vorbire, pag. 474
Vulnerabilitate, pag. 474
X
i
Tipar Digital realizat la Tipografîa pilii
Şoseaua Ştefan cel Mare nr. 11
Iaşi - 700498
Tel./fax: 0232-212740
e-mail: editurapimfff'pimcopy.ro
www.pimcopy.ro