Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Curtea Constituțională
Curs Curtea Constituțională
Cuprins Pagina
Conform art. 142 din Capitolul VI, secţiunea a 3-a, titlul V din
Constituţie, în forma sa modificată, Curtea Constituţională este
formată din 9 judecători :3 desemnați de de Camera
Deputaţilor, 3 de Senat şi 3 sunt numiţi de Preşedintele
României.
Această numire se face numai cu acordul prealabil, exprimat în
scris, al candidatului, care trebuie să cuprindă şi angajamentul
acestuia de a demisiona din funcţiile incompatibile, dacă va fi
numit.
Curtea îşi reînnoieşte numărul de judecători cu o treime din
trei în trei ani.
Acelaşi lucru este prevăzut şi în art. 7 din Legea nr. 47/1992
doar că într-o altă formă. în alin. (1) al acestui articol se
prevede: „Curtea Constituţională se compune din 9
judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate
fi prelungit sau reînnoit. În alin. 2 şi 3 al acestui articol se
prevede acelaşi lucru ca şi în alin. 3 şi 5 din art. 142 din
Constituţie.
Modalitatea de desemnare a judecătorilor Curţii
Judecători
constituţion- Constituţionale a suscitat unele obiecţii.
nali S-a susţinut că întrucât numirea membrilor se face din rândul
unei largi categorii de persoane, iar desemnarea lor urmează să
fie făcută la libera apreciere a unor persoane prin excelenţă
politice, această operaţie este sortită să se desfăşoare sub
semnul politicianismului; că în momentul formării ei, Curtea
Constituţională va fi inevitabil formată din membri apropiaţi
prin simpatiile lor politice şi prin interesele lor vizibile sau
invizibile de majoritatea parlamentară şi de guvern, şi atâta
vreme cât această majoritate va fi la putere, va fi puţin probabil
ca noua Curte să declare neconstituţională o lege pe care
partidul de guvernare o consideră esenţială pentru înfăptuirea
ţelurilor sale politice. Realitatea a fost alta: în perioada iunie
1992 – iunie 1994, Curtea a fost sesizată în condiţiile art. 144,
alin. 1 lit. a) din Constituţie numai de două ori de către Guvern,
iar ambele sesizări au fost considerate neînttemeiate.
Judecătorii Curţii îşi aleg din rândul lor un preşedinte, prin vot
secret şi cu majoritatea voturilor judecătorilor, pe o perioadă de
3 ani.
Alegerea Preşedintelui Curţii se face în termen de 15 zile de la
înnoirea Curţii. Pentru alegerea preşedintelui, fiecare grupă de
judecători numiţi de Camera Deputaţilor, Senat şi de
Preşedintele României poate propune o singură candidatură.
Dacă în urma alegerilor nici un candidat nu întruneşte
majoritatea voturilor, se va ţine un al doilea tur de scrutin între
primii doi aleşi. Dacă ambii candidaţi vor obţine acelaşi număr
de voturi, atunci operaţiunile de alegere a preşedintelui vor fi
conduse de judecătorul cel mai în vârstă. Preşedintele va numi
de asemenea un judecător care îi va ţine locul în timpul
absenţei. în caz de vacanţă a funcţiei, se alege un preşedinte
până la încheierea perioadei de trei ani. Atribuţiile Preşedintelui
Curţii Constituţionale sunt cele prevăzute de Legea nr. 47/1992
şi regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii
Constituţionale.
1. Legile
În acest domeniu se disting două situaţii exprimate printr-un
control prealabil şi un control posterior.
Controlul prealabil sau apriori se exercită asupra legilor votate
de parlament, anterior promulgării lor de către Preşedintele
României, la sesizarea unei dintre autorităţile anume prevăzute
de Constituţie, în nici un caz din oficiu.
Controlul posteriori – sancţionator - priveşte legile intrate în
vigoare şi se realizează pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate şi nu se poate aplica în cazul prevederilor
legale care au fost analizate pe calea controlului prealabil sau în
care Curtea Constituţională, prin decizie, a constatat că
prevederile sunt neconstituţionale.
2. Iniţiativa de revizuire a constituţiei se analizează sub
aspectul concordanţei textului propus cu prevederile
constituţionale, iar verificarea constituţionalităţii iniţiativelor
de revizuire a Constituţiei se face după procedura prevăzută de
pct.2 art. 19 – 23 din Legea nr. 47/1992 modificată şi
republicată.
3. Regulamentele Parlamentului sunt supuse controlului de
constituţionalitate la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor
două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel
puţin 50 de deputaţi sau 25 senatori.
4. Ordonanţele Guvernului – fiind emise în temeiul instituţiei
delegării legislative – sunt analizate prin procedeul excepţiei de
neconstituţionalitate ca şi legile.
5. Tratatele şi acordurile internaţionale sunt supuse
controlului de constituţionalitate la sesizarea unuia dintre
preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a
unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 senatori.