DREPT CONSTITUȚ IONAL 04.03.

2019
Legea 46 din 1992 pentru organizarea si functionarea CCR

SISTEMELE PARTIDISTE

Sistemul partidist are în vedere modul de structurare , de funcționare a partidelor politice în

cadrul vieții politice dintr-o societate.El se referă cu precădere la numărul partidelor politice
care există într-o societate și prin a căror participare se derulează/realizează viață politică din
cadrul acesteia.

Noțiunea de sistem partidist a fost folosit prima dată în perioada interbelică și avea în vedere
numărul și natură partidelor politice dintr-o societate care erau angajate în viață politică.În
cadrul sistemului partidist trebuie să între toate partidele din societate indiferent de mărimea
acestora , de rolul și statutul lor în societate , de fundamentele și orientările
ideologice.Sistemul partidist nu a fost și nu e identic în toate societățile , și depinde în fiecare
țară de o serie de factori.

        momentul apariției capitalismului și al afirmării burgheziei

        nivelul organizării și funcționarii vieții politice
        obiectivele urmărite în plan social , economic,politic și național cum ar fi:
dezvoltarea, modernizarea social-politică etc.
        anumite tradiții istoriei naționale

Astăzi sistemul partidist se structureza și evaluează în funcție de două criterii principale :

        Al numărului partidelor politice –prin prisma acestui criteriu, avem următoarele tipuri de
sisteme partidiste :

 a. Sisteme monopartidiste

 b. Sisteme pluripartidiste

        Al paradigmei doctrinare ideologice  

Monopartidismul constă în fundamentarea activității și vieții politice din societate pe

existența unui singur sistem politic.O asemenea siuatie se întâlnește în împrejurări diferite
fiind generale de o serie de factori : - în cele mai multe cazuri , existența unui sigur partid
politic ține de momentul inițial al apariției partidismului în special de lupta antifeudală când
forțele progresiste de esență burgheză sau grupat într-un singur partid politic se regulă partid
liberal. În alte societăți construirea monopartidismului este legat de îndeplinirea unor
obiective ale luptei naționale , de ex. obținerea independenței , unitatea națională , înlăturarea
subdezvoltarii etc.
 Monopartidismul se întâlnește și în perioada de maximă criză când forțele reacționale
pentru a-și instaura propria putere apelează la sitemul unipartidism. Astfel de situații regăsim
în perioada interbelică , facem referire la regimurile fasciste în Germania și Italia.

În România sistemul monopartidist a fost prezent în două perioade istorice : primul moment
a fost în 1938 regele Carol alIIlea a creat Fronul Renașterii Naționale că partid unic și a
interzis partidele politice , deasemenea pentru o scurtă perioada de timp sitemul
monopartidiv îl regăsim în 1940 în timpul asocierii la guvernare de către generalul
Antonescu , al legionarilor : al doilea moment îl regăsim în per regimului comunist între
1948-1989. Prin esență să , monopartidismul este generator de regimuri nedemocratice,
dictatoriale.

Sistemul bipartidist : este sitemul care se întemeiază pe existența și funcționarea a două

partide politice . Primul sistem partidist a fost în Anglia iar cel mai repr. este acum în SUA.
Și în România până la primul război mondial se poate vorbi de existența unui partid
bipartidist în anumite perioade .

Reținem că în multe cazuri bipartidismul a constituit fundamentul pe care s-a născut și

dezvoltat pluripartidismul.

Sistemele pluripartidiste : acesta a apărut în perioada interbelică și s-a dezvoltat în special

dula cel de al doilea război mondial în țările din Europa Occidentală. 

Printre cauzele care au condus la apariția pluripartidismului identificăm :

        Impunerea și generalizarea votului universal

        Complexitatea vieții sociale
        Diversitatea intereselor , opțiunilor , grupurilor și categoriilor sociale care a determinat
apariția unei noi paradigme doctrinare care pentru a se materializa în practică , avea nevoie
de propriile partide și formațiuni politice. Ex. Doctina comunistă avea nevoie de partidele
comuniste
        Dezvoltarea și amplificarea democratismului politic 

Apariția și evoluția partidelor politice

Kelsen definea partidele politice că formațiuni ce grupează indivizi cu aceleași orientări

politice pentru a le asigura o influență reală asupra gestionării treburilor publice .

În doctina , s-a apreciat pe drept cuvânt , că , partidul politic este o personalitate colectivă
caracterizată prin reunirea voluntară , cu o gândire și rațiune proprie , cu  o unitate de scopuri
, interese și idei , toate grupate pe un fundament politico-ideologic acceptat și însușit de către
membrii săi .

Partidul politic apare că subiect de dreptul public atât în raporturile de instaurare a puterii ,
cât și în cele de menținere sau exercitare a acesteia. 
 Funcțiile partidelor politice

Rolul partidelor politice se exprimă , se manifestă prin funcțiile exercitate de acestea:

Funcția politică : rolul ,atributele , prerogativele acestei funcții nu sunt la fel în cazul tuturor
partidelor politice ( partidele politice aflate la putere au un rol esențial în constituirea și
funcționarea principalelor funcții ale statului : Parlament , Guvern : în luarea deciziilor cu
privire la acestea , în conducerea și organizarea acestora.

Rolul partidelor de opoziție este acela de a monitoriza puterea , de a relevă/ prezența

electoratului eventualele disfuncționalități și neîmpliniri ale acesteia .

Funcția de organizare și conducere a activității partidului , de menținere a unei

permanente legături cu propriile organizații , membrii și simpatizanți.

Funcția teoretico-ideologică : această funcție vizează mai multe obiective :  -dezvoltarea și

adaptarea propriei paradigme doctrinare la condițiile social-istorice  

Clasificarea partidelor politice

De la momentul apariției lor au existat mai multe partide politice :

1.     Partidele ideologice sunt contituite și funcționează pe baza unei paradigme / filosofii

ideologice ( Partidul Conservator etc. )
2.     Partide istorice : apariția și dezvoltarea acestora este strâns legată de anumite momente ,
obiective istorice. Apărând într-o anumită conjuctura , social-poticica , activitatea acestor
partide , însăși exisstenta lor este limitată în timp și ține de anumite regimuri politice  , epoci
istorice care au dispărut . Acolo unde încă mai există ele se mai mențîn că tendințe fără a
juca un rol important , moajor în viață politică a societății.
3.     Partide de interese : - principalul mobil al apariției și funcționarii acesto partide îl constituie
realizarea unui interes care poate fi : naționalist ,religios , de grup , economic , de clasa
socială ,etnic etc. (UDMR etc.)
4.     Partide de tendința :-sunt acele partide al căror mobil ține de opinia unei largi categorii
socilae , ale realizării unor necesități și obiective sociale.
5.     Partide personale : -create în jurul unor personalități , de regulă, politice , și beneficiază de
prestigiul ,forță și carisma acestor perosnalitati.
6.     Partidele de cadre se contituie și reunesc un număr mic de membrii dar cu o deossebita
anvergură, cu calitatati organizatorice care pot influență importante grupuri și categorii
sociale.
7.     Partide de masă : - pun pe prim plan numărul membrilor și mai puțîn sau chiar deloc au în
vedere calitatea acestora .
 

Partidele politice în fuctie de paradigmă doctinar-politică se clasifică în :

        gruparea partidelor de dreapta cu diferite nuanțe , respectiv , de dreapta , de centru dreapta

sau de extremă dreapta . În cadrul acestor categorii sunt incluse partidele conservatoare ,
neoconservatoare,liberale ,neoliberale ,republicane etc. 
        în cadrul orientării de extremă dreapta sunt considerate partidele fasciste , neofasciste sau
cele ale Noii Drepte .
        gruparea partidelor de centru cuprinde în general partidele ecologiste ,democrat-creștine și
social-creștine .
        gruparea partidelor de stânga , de centru stânga și de extremă stânga : ex. partidele socialiste
, social-democrate .
 

Evoluția partidelor politice în România / Istorii ale partidelor politice în România

Forme incipiente de grupare politică similară partidelor au apărut încă în perioada

Regulamentelor Organice . În 1848 , în perioada Revoluției întâlnim denumirea de partida
aplicată grupurilor revoluționare , iar la 1857 , se vorbea deja în Comisia de supraveghere a
Alegerilor , pentru divanurile adhoc , de existența a două partide : cel conservator și cel
național .
Partidele politice moderne au luat naștere în România abia după 1860 , iar de la 1866
curentele și grupările politice au fost bine definite și  au continuat să se dezvolte pe întreagă
perioada democratică a României , adică până la 1938 .
Sfârșitul Primului Război Mondial și Marea Unire au contribuit la modernizarea și
diversificarea vieții politice , dominate de două partide : conservator și liberal.
În anii care au urmat până în 1922 , este înregistrată o instabilitate guvernamentală , că
evoluția unor partide , după efectuarea reformelor, a fost de scurtă durata ex. partidul
conservator s-a dezintegrat și a dispărut din arena politică.
 
Și în România , dar și în celelalte state europene , s-au format organizații extremiste ,practic
în Europa identificăm Partidul de stânga –socialist , cel de extremă stânga –comunist , ar cel
de extremă dreapta era Garda de Fier.
În 1921 partidul socialist a fuzionat cu partidul comunist și a format PCR ( Paartidul
Comunist din România ) .
PCR a fost declarat ilegal de către guvern în 1924 și a funcționat în ilegalitate până la
începerea celui de al doiea război mondial .
 

Cadrul legal actual al funcționarii partidelor politice în România

 Partidele politice sunt reglementate în România atât prin Constituție , cât și printr-o
serie de legi organice , respectiv , Legea 14 / 2003 privind partidele politice , Legea 43
/ 2003 privind finanțarea partidelor politice.
 Art. 8 , cu den . mărginară .. Pluralismul este în societatea românească o condiție și o
garanție a democrației constituționale, partidele politice se constituie și își desfășoară
activitatea în condiții legale.
 Art. 40 din Constituție cu denumirea marginală „ Dreptul la ascociere „  stabilește că
cetățenii se pot asocia liberi în partide politice , în sindicate , în patronate și în alte
forme de ascociere.
 Art 40 . conține și anumite divinități ale dreptului de asociere cu privire la partidele
politice : nu pot face parte din partidele politice judecătorii CC , avocatul poporului ,
 magistrații , mambrii activi ai armatei, polițiștii , sau alte categorii de funcționari
pubici stabilite prin legea organică .

Potrivit legii 14/2003 art.1 , partidele politice sunt definite că fiind asociații cu caracter
politic ale cetățenilor români cu drept de vot , care participa în mod liber la formarea și
exercitarea voințelor politice îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție .Sub
aspectul naturii juridice partidele politice , sunt persoane juridice de drept public .
Legea cadru reglementează organizarea partidelor politice , organizare care trebuie să aibă la
baza statutul și programul politic propriu al partidului .
Art.10 /legea 14 /2003 stabilește elementele de conținut ale statutului unui partid.
Tot legea stabilește reguli cu privire la organele de conducere ale partidului , la soluționarea
diferendelor dintre membrii partidului . Deasemenea legea reglementează și procedura de
înființare și înregistrare a partidelor politice  :
        cererea trebuie depusă la tribunalul București împreună cu  actele cerute de lege
        partidul dobândește personalitate jurdica de la dată rămânerii definitive și irevocabile a
hotărârii instanței de admitere a cererii de înregistrare .Partidele se înscriu în Registul
partidelor politice.