Noţiuni introductive 1

Unitate de învăţare Nr. 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1……………………………………………........ 11

1.1..Noțiunea de instituții politice.........................................................
11
1.2.Trăsăturile instituţiilor politice............................................. 14
1.3. Relația dintre ”instituțiile politice” și ”instituțiile juridice”

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1……………………………………..... 15

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….......................... 16
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1………………………………………………... 16

1
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 1

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

- inţelegerea notiunii de instituții politice;
– cunoaşterea importanţei instituțiilor politice in viata sociala, juridica si politica
a statului;
– identificarea trasaturilor esentiale ale instituțiilor politice
- înțelegerea raportului dintre instituții politice și instituții juridice

1.1 Noțiunea de instituții politice

Noțiunea de Institutiile sunt forme organizatorice create de oamenii in vederea
instituții politice realizarii unor interese, atingerii unor scopuri. Ele sunt modelele de relatii
sociale, relative stabile si permanente.
În opinia politologlui francez M. Duverger, notiunea generala de
institutie se defineste prin doua elemente : un element structural si unul de
credinta.
Instititiile sunt modele de raporturi umane, asupra carora se calcheaza
relatii concrete, care dobindesc in aceasta stabilitatea, durabilitatea si
coeziunea.Ele se disting astfel de relatiile inchegate in afara de orice
model institutional, care sunt ocazionale, efemere, instabile.
Retinem ca un element fundamental al institutiilor faptul ca ele sunt
modele ale relatiei sociale stabile, relativ permanente.
Fiind instituite de oameni in mod constient si voit, ele nu pot fi private in
afara scopului pentru care au fost create.
Crearea institutiei nu constituie un scop in sine, ci ea serveste anumitor
interese social-economice, ideologice, stintifice, etc.Varietatea acestor
scopuri determina varietatea institutiilor acestea deosebinduse nu numai
dupa scopul urmarit prin infiintarea lor, dar si dupa alte criterii, cum ar fi
etapa istorica in care apar si fiinteaza, tara in care functioneaza, traditiile
existente aici, etc.
M.Duverger defineste institutiile ca model structural, dar si ca ansamblul
de reprezentari collective, mai mult sau mai putin varolizate.El sustine ca
institutiile nu pot fi definite numai prin elemental lor material, ci si prin
prisma legaturii indisolubile dintre acesta si elemenul de credinta.
In literetura de specialtitate din tara noastra institutiile sunt considerate ca
un nivel al structurilor organizationale, alaturi de organizatii ( alt nivel).
Structurile organizationale sunt create de oameni, de diferite clase si
grupuri sociale pentru a le obiectiva efficient interesele, pentru a le
reglementa raporturile dintre ei potrivit normelor de convetuire sociala si
de actiune care exprima acest interes.
Spre deosebire de alte organizatii, institutiile sociale sunt forme
organizationale cu caracter formal, adica functioneaza in temeiul unor
sisteme de norme, de cele mai multe ori juritice, instituite spontan (si
transmise prin traditie ) sau elaborate deliberat.
2
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 1

Ele sunt constituite in mod constient fiind, in acelasi timp, determinate de

necesitati preponderant de natura obiectiva.
Institutiile politice, spre deosebire de cele cu caracter cultural, religios,
etc., sunt create in scopuri ce au legatura cu instituirea sau exercitarea
puterii de stat, cu participarea la putere, la conducerea societatii.
Astfel, sunt institutii politice: parlamentul, guvernul, partidele politice,
etc.dar nu toate aceste institutii sunt si etatice.
Stiinta dreptului constitutional are ca obiect, in primul rand, acele structuri
politice ce sunt reglementate de norme de drept si sunt investite cu
autoritate ce tine de domeniul public. Dar preocuparile ei se extend si
asupra unor institutii neetatice, cum sunt partidele politice, pentru ca
acestea au o legatura, directa sau indirecta, cu exercitarea puterii de stat:
ori participa la guvernare, ori, daca nu participa la guvernare, isi
concentreaza eforturile in directia cuceririi puterii, a exercitarii puterii de
stat.
In literature de specialitate s-a precizat ca institutiile politice cuprind
reguli de drept constitutional pentru ca, in fond, preceptele dreptului
constitutional supravietuiesc autorilor lor, capata, odata ce au fost stabilite
de oameni, un fel de experienta autonoma si devin lucruri, cu titlul de
incadrare a vietii politice.
In legatura cu aceasta afirmatie, precum si in legatura cu asertiunea
potrivit careia institutiile politice sunt in acelasi timp organe etatice si
reguli care le reglemnteaza, cateva precizari se impun:
1. in limbajul curent si in limbajul unor ramuri a stiintelor sociale,
notiunea de institutie este folosita, in sensul definit de noi, ca o forma
organizationala, create de oameni potrivit unor reguli sociale, pentru
atingerea unor scopuri.
2. in limbajul juridic notiunea de institutie este utilizata in sensul de
ansamblu de norme care reglementeaza un grup unitar de relatii sociale.
Raportul dintre aceste doua acceptiuni merg pana acolo, incat uneori ele
se apropie pana la coincidenta.
3. cand se spune ca institutiile politice sunt mai largi decat dreptul
constitutional pentru ca ele tin de realitate ingloband aspecte sociologice,
filozofice sau psihologice care se situeaza dincolo de drept dar nu pot fi
ignorate, se are in vedere, doua aspecte:
a) necesitatea cunoasterii acestora atat din punct de vedere al
reglementarilor juridice cat si din punct de vedere al functionarii lor in
practica si
b) faptul ca stiinta dreptului constitutional este o stiinta normativa, adica
una care are ca obiect principal normele ce reglementeaza relatii sociale
din societate.

Conceptul de institutie politica se raporteaza in principal

la stat, la organismele de guvernare ( parlament, guvern, sef de
3
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 1

stat, prim-ministru ) si partide politice.

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul in spaţiul liber din chenar.

Noțiunea de instituție politică

Răspunsul la test se găseşte la pagina 17.

1.2 Trăsăturile instituţiilor politice; relația dintre instituțiile politice și instituțiile

juridice

Trăsăturile
instituţiilor Trăsăturile comune ale tuturor accepţiunilor termenului de instituţie
politice politică sunt următoarele:

a) instituţia politică este formată dintr-un colectiv de indivizi;

b) instituţia politică acţionează în mod permanent pentru realizarea unui

interes public;

c) instituţia politică are un caracter stabil;

d) modul de constituire şi atribuţiile instituţiei politice sunt prevăzute

într-un act cu valoare constituţională;

e) instituţiile politice dispun de autoritate, pe care o exercită în mod

legitim şi legal asupra unei colectivităţi umane, care nu are, în principiu, o
altă alternativă decât de a se supune voinţei instituţiei respective.

Instituţiile politice au o funcţie dinamică prin însuşi modul lor de apariţie

şi de configurare procedurală şi operaţională.

Cu alte cuvinte, instituţiile politice au apărut ca modalităţi de soluţionare

a unor probleme ce confruntau viaţa socială, având, totodată, rolul de a
influenţa şi de a modifica viaţa socială într-un sens dezirabil „binelui
comun”, precum şi voinţei instituţiei ca atare.

Din punct de vedere istoric, instituţiile politice s-au ivit din interacţiunea
şi dezacordul din sânul forţelor sociale şi dezvoltarea treptată a
procedurilor şi mecanismelor organizaţionale necesare rezolvării acestor
dezacorduri.

Nu este mai puţin adevărat că şi instituţiile, la rândul lor, suportă

dinamismul vieţii sociale, modificându-şi forma, rolul, funcţiile şi
metodele de acţiune pe măsura transformărilor sociale.

4
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 1

Rezultă, aşadar, că instituţia politică nu este o reflectare pasivă a

realităţilor sociale, ci una dinamică, ce îşi propune să le orienteze într-un
sens dezirabil voinţei forţei publice.

Apare astfel clar că fundamentul obiectiv al instituţiei politice este, ca şi

în cazul dreptului, faptul social, în timp ce fundamentul subiectiv al
acesteia este ideea de a face sau de a întreprinde ceva care corespunde
unui anumit interes social.

Relația dintre ”instituțiile politice” și ”instituțiile juridice”

După Maurice Duverger, studiul institutiilor politice permite plasarea

dreptului in contextul sociologic si determinarea adevaratei sale
semnificatii. Trebuie sa remarcam, de asemenea, ca aceasta asociere
exprima evident legatura stransa dintre politic si dreptul constitutional,
stiut fiind ca deseori dreptul constitutional este definit ca acea  parte a
dreptului care reglementeaza institutiile politice ale statului.

 Instituţiile politice sunt inseparabil legate de stat, care, la rândul său, este
considerat o autentică instituţie politică integratoare a tuturor celorlalte
instituţii. Instituţiile politice sunt reglementate juridic cu ajutorul
normelor de drept.De aceea, ele sunt studiate în cadrul dreptului
constituţional. Cu alte cuvinte, organizarea şi funcţionarea lor, atribuţiile
şi prerogativele ce li se conferă sunt stabilite prin constituţie sau alte acte
normative.

Observam ca daca toate normele dreptului (normele juridice)

reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si
exercitarii statale a puterii, normele dreptului constitutional reglementeaza
relatiile fundamentale ce apar in acest proces.

Puterea, determinata in continutul si organizarea sa de anumiti factori,

este instaurata, iar cei care o detin incearca sa o mentina si sa o exercite in
interesul lor. Se impun deci anumite reguli a caror menire este:  a) de a
consolida factorii (economici si sociali) care determina continutul puterii
– factorii care solicita existenta in stat a unor reguli ce stabilesc drepturi si
obligatii in sarcina subiectelor de drept care sa asigure atingerea
scopurilor societatii; b) de a reglementa exercitiul acestei puteri in asa fel
incat ea sa poata realiza in cele mai bune conditii vointa guvernantilor ca
vointa de stat

Potrivit conceptiei profesorului Nicolae Popa dreptul este ansamblul

regulilor asigurate si garantate de catre stat, care are ca scop organizarea si
disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate,
intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararii
drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale.

5
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 1

Din aceasta perspectiva, N. Popa considera ca statul este principala

institutie politica, iar norma juridica este o regula generala si obligatorie
de conduita al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce
poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie prin
constrangere. In aceasta maniera putem delimita principala sfera a politicii
care o constituie participarea la guvernare, determinarea formelor,
functiilor si continutului acesteia. Politica include ansamblul aspectelor ce
intereseaza statul, modalitatea de a-l conduce.

Exigentele politicii se reflecta puternic in stat si drept, le imprima acestora

trasaturi si functii. Statul si dreptul sunt greu de explicat, cat priveste
continutul si forma lor, in afara politicii.

Dreptul si statul aceleiasi societati, in aceeasi unitate de timp sunt

simetrice ca surse si trasaturi. Este aproape imposibil ca in acelasi timp si
loc, in aceeasi societate, sa existe un stat democratic si un drept
nedemocratic sau un stat autoritar (dictatura) si un drept democratic.

Dreptul si statul evolueaza impreuna, se sprijina reciproc, se coreleaza

obiectiv, se conditioneaza reciproc.   

Statul creeaza dreptul si, paradoxal, dreptul delimiteaza   configuratia si

actiunile statului.

Creand dreptul, statul impune reguli de conduita, norme obligatorii

pentru toti. Prin drept statul isi exprima puterea de comanda, formuland
exigente economice, sociale, politice. Creand dreptul, statul isi asigura in
acelasi timp eficienta si viabilitatea. El devine “paznicul” normelor
juridice, intervenind, nu rareori prin forta (violenta), pentru a chema la
ordine indivizi care ignora sau incalca prescriptiile normelor.

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul in spaţiul liber din chenar.

Trăsăturile instituțiilor politice

Răspunsul la test se găseşte la pagina 17

În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Prin instituţie politică desemnăm acel organ menit să realizeze puterea

politică dimpreună cu normele care reglementează organizarea şi
funcţionarea sa.Ex. Instituţia Parlamentului, Guvernului, Preşedinţiei.

6
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 1

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Evidenţiaţi locul instituțiilor politice în cadrul sistemului de drept?

7
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 1

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.1
Institutiile sunt forme organizatorice create de oamenii in vederea
realizarii unor interese, atingerii unor scopuri. Ele sunt modelele de
relatii sociale, relative stabile si permanente .
In literature de specialitate s-a precizat ca institutiile politice cuprind
reguli de drept constitutional pentru ca, in fond, preceptele dreptului
constitutional supravietuiesc autorilor lor, capata, odata ce au fost
stabilite de oameni, un fel de experienta autonoma si devin lucruri, cu
titlul de incadrare a vietii politice.

Răspuns 1.2

Trăsăturile comune ale tuturor accepţiunilor termenului de instituţie

politică sunt următoarele:

a) instituţia politică este formată dintr-un colectiv de indivizi;

b) instituţia politică acţionează în mod permanent pentru realizarea unui

interes public;

c) instituţia politică are un caracter stabil;

d) modul de constituire şi atribuţiile instituţiei politice sunt prevăzute

într-un act cu valoare constituţională;

e) instituţiile politice dispun de autoritate, pe care o exercită în mod

legitim şi legal asupra unei colectivităţi umane, care nu are, în principiu,
o altă alternativă decât de a se supune voinţei instituţiei respective  

Instituţiile politice sunt inseparabil legate de stat, care, la rândul său, este
considerat o autentică instituţie politică integratoare a tuturor celorlalte
instituţii. Instituţiile politice sunt reglementate juridic cu ajutorul
normelor de drept.De aceea, ele sunt studiate în cadrul dreptului
constituţional. Cu alte cuvinte, organizarea şi funcţionarea lor, atribuţiile
şi prerogativele ce li se conferă sunt stabilite prin constituţie sau alte acte
normative.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

8
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 1

1. G. Şerban, Iniţiere în dreptul constituţional româesc, Vol. I, Editura

Ex Ponto, Constanţa, 2006.
2. I. Muraru, S. Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Vol.
I, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2011.
3. I. Muraru, S. Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Vol.
II, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2009.
4. N. Popa, Teoria generală a dreptului, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2008.
5. N. Popa, Teoria generală a dreptului, Caiet de seminar, Editura C. H.
Beck, Bucureşti, 2011.
6. N. Popa, M. C. Eremia, S. Cristea, Teoria generală a dreptului,
Editura All Beck, Bucureşti, 2005.

9
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

Unitate de învăţare Nr. 2

PARTIDELE POLITICE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2……………………………………………........ 18

2.1Apariția și evoluția partidelor politice. 18
2.2 Partidele politice-subiecte de drept public; scopul, rolul și clarificarea partidelor 19
politice
2.3. Pluralism politic și pluripartidism........................................
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2……………………………………..... 23
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….......................... 23
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2………………………………………………... 24

10
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 Cunoașterea evoluției partidelor politice, a rolului și scopului partidelor

politice
 familiarizarea studenţilor cu noțiunile de pluralism politic și
pluripartidism

2.1 Apariția și evoluția partidelor politice.

Hans Kelsen definea partidele politice ca „formaţiuni ce grupează

indivizi cu aceleaşi orientări politice pentru a le asigura o influenţă reală
asupra gestionării treburilor publice". Sintetizând, putem aprecia ca partidul
politic este o „personalitate colectivă", caracterizată printr-o reunire
voluntară, cu o gândire şi acţiune proprie, cu o unitate de scopuri, interese şi
idei, toate grupate pe un fundament politico-ideologic acceptat şi însuşit de
membrii săi.
Apariția și
evoluția În societatea modernă, partidele politice s-au impus ca realităţi
partidelor incontestabile. Procesul apariţiei lor trebuie privit în strânsă corelaţie cu
politice apariţia şi dezvoltarea parlamentarismului, deci cu ideea de reprezentare în
viaţa publică.

Stabilirea conceptului de partid politic este necesară pentru

explicarea, interpretarea şi, desigur, aplicarea unor prevederi constituţionale
şi legale.

Constituţia actuală a României utilizează noţiunile de partide politice

în art. 8 (2), art. 40, în art. 146 litera „k"; partide în art. 40, în art. 84 (1);
sindicate în art.9, în art.73; alte forme de asociere în art.37 (1); organizaţii
în art. 40, art. 62; asociaţii în art. 40; configuraţie politică în art.64.

Asemenea noţiuni sunt întâlnite şi în legi, iar legile electorale au

resimţit nevoia de a arăta uneori că „organizaţiile minorităţilor nationale...se
consideră similar formaţiunilor politice, dacă propun liste de candidaţi din
partea minorităţilor respective", sau că „organizaţiile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale care participă la alegeri sunt echivalente juridic, în ce
priveşte operaţiunile electorale, cu partidele politice.

Reguli specifice partidelor politice

Analizarea textelor constituţionale şi legale permite observarea

faptului că numai partidele politice au anumite drepturi. Astfel:

- partidul politic care are majoritatea absolută în Parlament sau, în

11
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

lipsa acestei majorităţi

-partidele politice reprezentate în Parlament sunt consultate de către

Preşedintele României atunci când acesta desemnează un candidat pentru
funcţia de prim-ministru;

-candidaturile pentru alegerile parlamentare se propun pe liste de

candidaţi numai de partide şi formaţiuni politice; partidele politice pot face
coaliţii electorale;

- partidele şi formaţiunile politice desemnează reprezentanţi în

birourile electorale; numai partidele şi formaţiunile politice care participă la
campania electorală pot primi, prin lege specială, o subvenţie de la bugetul
de stat (legislaţie electorală).

Totodată, Constituţia stabileşte pentru partidele politice anumite

reguli.

Aceste reguli cuprind precizări ale scopului partidelor (art. 8) sau

cauzele care pot duce la declararea lor ca neconstituţionale (art.40).

Mai mult, Constituţia stabileşte că unele categorii de persoane nu se

pot asocia în partide politice, şi anume: judecătorii Curţii Constituţionale,
avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte
categorii de funcţionari publici, stabilite prin lege organică.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Definiți partidele politice și identificați drepturile acestora

Răspunsul la test se găseşte la pagina 23.

2.2 Partidele politice- subiecte de drept public

Partidul politic apare ca subiect de drept atât în raporturile de instaurare a

puterii, cât și în cele de menținere sau exercitare a acesteia.

Reglementările din Consituții ne obligă să depășim teza potrivit

căreia partidele politice reprezintă subiecte de drept constituțional doar în
raporturile nelectorale, adică cele de constitiire a organelor reprezentative.
Ele au aceeași calitate și în relațiile sociale care au ca obiect funcționarea
organelor legislative, precum și constitiirea structurilor interne, încetarea

12
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

calității de parlamentar sau declanșarea moțiunii de cenzură

Scopul, rolul și clasificarea partidelor politice

Scopul asocierii cetăţenilor în partide politice. Funcţiile partidelor

politice

P.P. Negulescu, arătând că asocierea în partide este un fenomen

social, sublinia că înţelegem mai bine formarea partidelor dacă cercetăm
„motivele care pot să determine hotărârea cetăţenilor de a -şi îndrepta
activitatea politică pe un drum sau altul". Aceste motive, spunea autorul,
sunt numeroase, dar ele pot fi reduse la două categorii: una de ordin logic,
alta de ordin psihologic. Prima categorie priveşte valoarea generală a ideilor
în jurul cărora se formează grupările politice, iar a doua, folosul personal pe
care membrii lor pot să -l tragă, direct sau indirect, individual sau ca unităţi
ale unei categorii sociale.

Rolul partidelor politice se exprimă, se manifestă prin funcţiile

exercitate de acestea:

• funcţia politică. Rolul, atributele, prerogativele acestei funcţii nu

sunt la fel în cazul tuturor partidelor politice. Partidele politice aflate la
putere au rol major în constituirea şi funcţionarea principalelor instituţii
statale (parlament, guvern), în luarea deciziilor şi aplicarea acestora, în
organizarea şi conducerea vieţii social - politice. În schimb, pentru partidele
aflate în opoziţie, rolul acestei funcţii este acela de a monitoriza, de a
influenţa puterea, de a prezenta opiniei publice, electoratului, eventualele
disfuncţionalităţi şi neîmpliniri ale acesteia, care constituie rezultatul unor
măsuri, decizii neconstituţionale. Revenirea la putere, recucerirea acesteia
reprezintă obiectivul oricărui partid aflat în opoziţie;

• funcţia de organizare şi conducere a activităţii partidului, de

menţinere a unei permanente legături, comunicări cu propriile organizaţii,
membrii şi simpatizanţi. Alături de îmbunătăţirea activităţii organizatorice
şi de conducere, această funcţie urmăreşte atragerea unor noi membri şi
simpatizanţi politici. Formarea şi pregătirea propriilor cadre pentru
activitatea de partid şi de stat, în condiţiile aflării sau revenirii la putere,
constituie, de asemenea, o importantă atribuţie a acestei funcţii;

• funcţia teoretico -ideologică vizează mai multe obiective: -

dezvoltarea şi adaptarea propriei paradigme doctrinare la condiţiile social
-istorice, la obiectivele şi sarcinile urmărite de partid; - elaborarea
programului politic, a strategiei şi tacticii politice a partidului; - organizarea,
susţinerea şi desfăşurarea luptei ideologice împotriva altor partide şi
formaţiuni politice. Această funcţie devine deosebit de activă în perioada
luptei electorale, ea asigurând organizarea, orientarea şi conducerea luptei

13
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

politice a partidului;

• funcţia civică, formativ-educativă şi patriotică atât a propriilor

membri de partid, cât şi a simpatizanţilor. Orice partid are şi trebuie să aibă
vocaţia şi aptitudinea guvernării.

Funcţiile partidelor politice sunt tot mai des înscrise chiar în

constituţii.

Clasificarea partidelor politice

Din momentul aparitiei lor si pana astazi, au existat si au

functionat mai multe tipuri de partide politice. 

1)partidele ideologice - sunt constituite si functioneaza pe

baza unei paradigme doctrinare, a unei filozofii ideologice,
ex.partidul liberal, conservator, social-democrat, etc. 

2)partidele istorice - aparitia si functionalitatea acestora este

legata de anumite momente, obiective istorice, eliberarea nationala,
constituirea statului national, modernizarea acestuia, etc. Aparand
intr-o anumita conjuctura social-istorica, activitatea acestor partide,
insasi existenta lor este limitata in timp, tine de anumite regimuri
politice, epoci istorice care au disparut, au apus. Acolo unde inca
mai exista, ele se mai mentin ca tendinte, fara a mai putea juca un rol
major in viata politica a societatii. 

3)partide de interese. Principalul mobil al aparitiei si

functionalitatii lor l-a constituit realizarea unui anumit interes care
poate fi: national,nationalist, religios, economic, de grup, de clasa
sociala, local, zonal, etnic.Ex: partidele ecologiste, etnice
(U.D.M.R.), P.R.M., partidul automobilistilor, partida romilor, etc. 

4)partide de tendinta. Sunt acele partide al caror mobil al

aparitiei si fiintarii tine de opinia, interesul unor largi categorii
sociale, ale realizarii unor necesitati si obiective social politice. 

5)partide personale sunt create in jurul unor personalitati, de

regula politice si beneficiaza de prestigiul, influenta, forta si carisma
acestora. Ex.:partidul golist in Franta, creat in jurul personalitatii lui
Charles de Gaulle.
 
6)partide de cadre se constituie si reunesc un numar mic de
membrii, dar cu deosebita forta si energie, calitati organizatorice si
politice care pot influenta si activiza importante grupuri si segmente
sociale. In unele cazuri pot capata un caracter elitist. 

7)partide de masa-pun pe primul plan numarul membrilor si

mai putin sau deloc au in vedere calitatea acestora. Prin partidele de
masa se incearca subordonarea, dominarea societatii de catre un
14
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

singur partid. O asemenea stare este caracteristica regimurilor

totalitare, asa cum au fost cele fasciste si comuniste. Monopolizand
puterea, ideologia, impunandu-si cu forta vointa in societate,
asemenea partide nu pot fi caracteristice sistemului democratic. 

Prezenta pluripartidismului, a numeroase si variate orientari

doctrinar-ideologice a impus structurarea sistemului partidist
contemporan si in functie de paradigma doctrinar politică. 
Din aceasta perspectiva, partidele politice se pot structura in
trei mari grupe: 
a)gruparea partidelor de dreapta cu diferite nuante, de
dreapta, de centru dreapta sau de extrema dreapta.
In aceasta categorie sunt incluse partidele cu orientare de
dreapta, partidele conservatoare, neoconservatoare, liberale,
neoliberale, republicane, etc. In cadrul orientarii de extrema dreapta
sunt considerate partidele fasciste, neofasciste sau cele ale noii
drepte. 
b)gruparea partidelor de centru cuprinde in general partidele
democrat-crestine, social-crestine si ecologiste; 
c)gruparea partidelor de stanga. Este o grupare mai larga in
cadrul careia se pot face diferite nuantari ca cea de stanga, de centru
stanga si extrema stanga. In categoria celor de stanga si centru
stanga pot fi incluse partidele socialiste, social-democrate, radicale si
chiar unele occidentale.
In cele mai multe cazuri insa, partidele comuniste fac parte
din cadrul partidelor de extrema dreapta. 

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt funcțiile partidelor politice?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 26.

În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

Partidul politic este o „personalitate colectivă", caracterizată printr-o

reunire voluntară, cu o gândire şi acţiune proprie, cu o unitate de scopuri,
interese şi idei, toate grupate pe un fundament politico-ideologic acceptat şi
însuşit de membrii săi.

Analizarea textelor constituţionale şi legale permite observarea

faptului că numai partidele politice au anumite drepturi. Astfel:

- partidul politic care are majoritatea absolută în Parlament sau, în

lipsa acestei majorităţi

15
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

-partidele politice reprezentate în Parlament sunt consultate de către

Preşedintele României atunci când acesta desemnează un candidat pentru
funcţia de prim-ministru;

-candidaturile pentru alegerile parlamentare se propun pe liste de

candidaţi numai de partide şi formaţiuni politice; partidele politice pot face
coaliţii electorale;

- partidele şi formaţiunile politice desemnează reprezentanţi în

birourile electorale; numai partidele şi formaţiunile politice care participă la
campania electorală pot primi, prin lege specială, o subvenţie de la bugetul
de stat (legislaţie electorală).

Rolul partidelor politice se exprimă, se manifestă prin funcţiile

exercitate de acestea:

• funcţia politică. Rolul, atributele, prerogativele acestei funcţii nu

sunt la fel în cazul tuturor partidelor politice. Partidele politice aflate la
putere au rol major în constituirea şi funcţionarea principalelor instituţii
statale (parlament, guvern), în luarea deciziilor şi aplicarea acestora, în
organizarea şi conducerea vieţii social - politice. În schimb, pentru partidele
aflate în opoziţie, rolul acestei funcţii este acela de a monitoriza, de a
influenţa puterea, de a prezenta opiniei publice, electoratului, eventualele
disfuncţionalităţi şi neîmpliniri ale acesteia, care constituie rezultatul unor
măsuri, decizii neconstituţionale. Revenirea la putere, recucerirea acesteia
reprezintă obiectivul oricărui partid aflat în opoziţie;

• funcţia de organizare şi conducere a activităţii partidului, de

menţinere a unei permanente legături, comunicări cu propriile organizaţii,
membrii şi simpatizanţi. Alături de îmbunătăţirea activităţii organizatorice
şi de conducere, această funcţie urmăreşte atragerea unor noi membri şi
simpatizanţi politici. Formarea şi pregătirea propriilor cadre pentru
activitatea de partid şi de stat, în condiţiile aflării sau revenirii la putere,
constituie, de asemenea, o importantă atribuţie a acestei funcţii;

• funcţia teoretico -ideologică vizează mai multe obiective: -

dezvoltarea şi adaptarea propriei paradigme doctrinare la condiţiile social
-istorice, la obiectivele şi sarcinile urmărite de partid; - elaborarea
programului politic, a strategiei şi tacticii politice a partidului; - organizarea,
susţinerea şi desfăşurarea luptei ideologice împotriva altor partide şi
formaţiuni politice. Această funcţie devine deosebit de activă în perioada
luptei electorale, ea asigurând organizarea, orientarea şi conducerea luptei
politice a partidului;

• funcţia civică, formativ-educativă şi patriotică atât a propriilor

16
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

membri de partid, cât şi a simpatizanţilor. Orice partid are şi trebuie să aibă

vocaţia şi aptitudinea guvernării

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Identificaţi rolul partidelor politice și funcțiile acestora

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1
Partidul politic este o „personalitate colectivă", caracterizată printr-o
reunire voluntară, cu o gândire şi acţiune proprie, cu o unitate de scopuri,
interese şi idei, toate grupate pe un fundament politico-ideologic acceptat şi
însuşit de membrii săi.

Analizarea textelor constituţionale şi legale permite observarea

faptului că numai partidele politice au anumite drepturi. Astfel:

- partidul politic care are majoritatea absolută în Parlament sau, în

lipsa acestei majorităţi

-partidele politice reprezentate în Parlament sunt consultate de către

Preşedintele României atunci când acesta desemnează un candidat pentru
funcţia de prim-ministru;

-candidaturile pentru alegerile parlamentare se propun pe liste de

candidaţi numai de partide şi formaţiuni politice; partidele politice pot face
coaliţii electorale;

- partidele şi formaţiunile politice desemnează reprezentanţi în

birourile electorale; numai partidele şi formaţiunile politice care participă la
campania electorală pot primi, prin lege specială, o subvenţie de la bugetul
de stat (legislaţie electorală).

Răspuns 2.2
. Rolul partidelor politice se exprimă, se manifestă prin funcţiile
exercitate de acestea:

• funcţia politică. Rolul, atributele, prerogativele acestei funcţii nu

17
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

sunt la fel în cazul tuturor partidelor politice. Partidele politice aflate la

putere au rol major în constituirea şi funcţionarea principalelor instituţii
statale (parlament, guvern), în luarea deciziilor şi aplicarea acestora, în
organizarea şi conducerea vieţii social - politice. În schimb, pentru partidele
aflate în opoziţie, rolul acestei funcţii este acela de a monitoriza, de a
influenţa puterea, de a prezenta opiniei publice, electoratului, eventualele
disfuncţionalităţi şi neîmpliniri ale acesteia, care constituie rezultatul unor
măsuri, decizii neconstituţionale. Revenirea la putere, recucerirea acesteia
reprezintă obiectivul oricărui partid aflat în opoziţie;

• funcţia de organizare şi conducere a activităţii partidului, de

menţinere a unei permanente legături, comunicări cu propriile organizaţii,
membrii şi simpatizanţi. Alături de îmbunătăţirea activităţii organizatorice
şi de conducere, această funcţie urmăreşte atragerea unor noi membri şi
simpatizanţi politici. Formarea şi pregătirea propriilor cadre pentru
activitatea de partid şi de stat, în condiţiile aflării sau revenirii la putere,
constituie, de asemenea, o importantă atribuţie a acestei funcţii;

• funcţia teoretico -ideologică vizează mai multe obiective: -

dezvoltarea şi adaptarea propriei paradigme doctrinare la condiţiile social
-istorice, la obiectivele şi sarcinile urmărite de partid; - elaborarea
programului politic, a strategiei şi tacticii politice a partidului; - organizarea,
susţinerea şi desfăşurarea luptei ideologice împotriva altor partide şi
formaţiuni politice. Această funcţie devine deosebit de activă în perioada
luptei electorale, ea asigurând organizarea, orientarea şi conducerea luptei
politice a partidului;

• funcţia civică, formativ-educativă şi patriotică atât a propriilor

membri de partid, cât şi a simpatizanţilor. Orice partid are şi trebuie să aibă
vocaţia şi aptitudinea guvernării.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

1. I. Muraru, S. Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Vol. I,

Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2011.
2. I. Muraru, S. Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Vol. II,
Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2009.
3. N. Popa, Teoria generală a dreptului, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2008.
4. N. Popa, M. C. Eremia, S. Cristea, Teoria generală a dreptului, Editura
All Beck, Bucureşti, 2005.
5.G. Şerban, Iniţiere în dreptul constituţional românesc, Vol. I, Editura Ex
Ponto, Constanţa, 2006.
18
Drept Constituţional
 Noţiuni introductive 2

6. Ș. Deaconu,Iinstituții politice, Ed. C.H.Beck, București, 2017

19
Drept Constituţional
 Conceptul de constituţie I

Unitate de învăţare Nr. 3

PARTIDELE POLITICE ÎN ORDINEA CONSTITUȚIONALĂ A

ROMÂNIEI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3………………………………………………....

3.1.Scurt istoric...............................................30
3.2 Legislația actuală privind partidele politice din România..................32
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3………………………………….........
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………..........................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3…………………………………………….......

20
Drept Costituţional
 Conceptul de constituţie I

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:

 însuşirea fundamentelor ştiintifice ale Teoriei Constituţiei;

 familiarizarea cu principiile generale ale Constituţiei României.

3.1 Noţiunea de constituţie

Istoric al Forme incipiente de grupare politica similara partidelor au aparut inca din
evoluției perioada Regulamentelor Organice, in Principatele romane Moldova si
partidelor Tara Romaneasca.
politice în
România In perioada revolutiei din 1848, intalnim denumirea de „partida” aplicata
gruparilor revolutionare iar la 1857, se vorbea deja, in Comisia de
supraveghere a alegerilor pentru divanurile ad hoc, de existenta a doua
„partide” – cel conservator si cel national.

Partidele politice moderne au luat nastere, in Romania, abia dupa 1860,

iar la 1866 curentele si gruparile politice erau deja bine definite si au
continuat sa se dezvolte in intreaga perioada „democratica” a Romaniei
moderne, adica pana in anul 1938.

Sfirsitul primului razboi mondial si MareaUnire a Romaniei intr-un stat

democratic a contribuit la modificarea si diversificarea vietii politice,
care era dominata de doua doar doua partide – cel Conservator(1971) si
cel Liberal(1975).

In anii ce au urmat pina in 1922 este inregistrata o instabilitate

guvernamentala cauzata de dificultatile economice a acestei perioade si de
manevrele dedupa culise. In intreaga perioada interbelica nici un guvern
nu a reusit sa se mentina aputere mai mult de 4 ani.

Evolutia unor partide, dupa efectuarea reformelor(votul universal;reforma

agrara),a durat scurt, de exemplu Partidul Conservator care s-a dezintegrat
din arena politica. Ei au reusit sa revina la putere pentru ultima data in
1922, in frunte cu Take Ionescu.

Ca si in celelalte state europene s-au format organizatii extremiste, in

Europa partidul de stinga – Partidul Socialist, cel de extrema stinga –
Partidul Comunist,iar cel de extrema dreapta era -
Legiunea Arhanghelului Mihail.

In anul 1921, Partidul Socialist a fuzionat cu Partidul Comunist si a

format Partidul Comunist din Romania.

PCR a fost declarat ilegal de catre guvern in 1924 si a functionat in

21
Drept Costituţional
 Conceptul de constituţie I

ilegalitate pina lainceperea celui de-al doilea razboi mondial.

Urmarind evolutia partidelor observam ca rolul dominant este ocupat de

doua partide Partidul National Liberal si Partidul National Taranesc. In
fruntea PNL au fostI.I.C. Bratianu, Vintila Bratianu, Gh.Duca, iar in
fruntea PNT – Iuliu Maniu si ionMihalache.PNL a fost considerat cel mai
puternic partid a acestei perioade. Ei au fost primiicare au organizat
alegeri pe baza votului universal, in anul 1918. Au cirmuit statul
romanintre anii 1922-1926 si 1933-1937, prima etapa de guvernare fiind
inregistrata cu celemai multe succese liberale. Guvernul I.I.C. Bratianu a
rezolvat cu iscusinta problemeledificile a noului stat intregit Romania prin
diferite reforme si legi.

Sub conducerea PNL s-a  elaborat Constituatia anului 1923, s-

au adoptat numeroase legi precum a invatamintului primar, a energiei, a
comercializarii si altele ce au sustinut dezvoltareaeconomica

PNT a fost al doilea partid ce a jucat un rol important in istoria Romaniei

intregite.Acesta s-a creat in anul 1926 prin fuzionarea Partidului National
din Transilvania si Partidul Taranesc din Vechiul Regat. A guvernat statul
intre anii 1928-1931 si 1932-1933, in perioada crizei economice mondiale

Anul 1938 a insemnat primul pas spre desfiintarea regimului bazat pe

pluralismul politic: regele Carol al II-lea a suspendat functionarea
partidelor politice.

Acestea au reaparut dupa 23 august 1944, insa doar pentru scurt timp. In
1947, Romania a intrat in „umbra” regimului totalitar, antidemocratic, al
partidului unic (partidul comunist).

Dupa evenimentele din decembrie 1989, democratizarea Romaniei a

insemnat o adevarata „explozie” a partidelor politice, fireasca in contextul
reafirmarii pluralismului politic.

Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 34.

3.2 Adoptarea constituţiei

22
Drept Costituţional
 Conceptul de constituţie I

Legislatia Partidele politice sunt reglementate, in Romania, atat de Constitutie (art.

8, art. 40, art. 146 lit. k)), cat si de o serie de legi organice: Legea nr.
actuala privind
14/2003 privind partidele politice, Legea nr. 43/2003 privind finantarea
partidele partidelor politice, Legile electorale.
politice in
Romania Constitutia Romaniei  stabileste, in art. 8,  principiile organizarii si
functionarii partidelor politice in Romania.

Art. 40 contine si posibilele limitari ale dreptului de asociere, cu privire

speciala asupra partidelor politice.

Legea partidelor politice  - Legea nr. 14/2003 – ofera o reglementare

detaliata a tuturor aspectelor care tin de infiintarea si functionarea
partidelor politice, in timp ce finantarea acestora face obiectul unei legi
organice separate – Legea nr. 43/2003.

Articolul 1 al Legii nr. 14/2003 defineste partidele politice ca

fiind asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot,
care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice,
indeplinind o misiune publica garantata de Constitutie. Sub aspectul
naturii juridice, partidele politice sunt calificate de lege ca fiind persoane
juridice de drept public.

Legea enumera si principalele functii ale partidelor politice: promovarea

valorilor si intereselor nationale, a pluralismului politic, contributia la
formarea opiniei publice, participarea cu candidati in alegeri si la
constituirea unor autoritati publci si stimuleaza participarea cetatenilor la
scrutinuri, potrivit legii. Sub aspectul interdictiilor, legea trimite atat la
art. 40 din Constitutie, cat si la art. 30 alin. 7, potrivit caruia in exercitarea
libertatii de exprimare sunt interzise defaimarea tarii sau a natiunii,
indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau
religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta
publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri. De
asemenea, potrivit art. 3 alin. 4 din lege, partidele politice nu pot organiza
activitati militare sau paramilitare si nici alte activitati interzise de lege.

Organizarea partidelor politice are la baza statutul si programul politic

propriu al acestora.

Art. 10 al legii stabileste elementele de continut ale statutului unui partid:

denumirea integrala si denumirea prescurtata; descrierea semnului
permanent;  semnul permanent sub forma grafica alb-negru si color, in
anexa;  sediul central; mentiunea expresa ca urmareste numai obiective
politice;  drepturile si indatoririle membrilor; sanctiunile disciplinare si
procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor; procedura de
alegere a organelor executive si competentele acestora; competenta
adunarii generale a membrilor sau a delegatilor acestora;  organele
imputernicite sa prezinte candidaturi in alegerile locale, parlamentare si
prezidentiale;  organul competent sa propuna reorganizarea partidului sau
sa decida asocierea intr-o alianta politica ori in alte forme de
23
Drept Costituţional
 Conceptul de constituţie I

asociere;  conditiile in care isi inceteaza activitatea;  modul de

administrare a patrimoniului si sursele de finantare, stabilite in conditiile
legii;  organul care reprezinta partidul in relatiile cu autoritatile publice si
terti.

De asemenea, legea cuprinde reguli privind organele de conducere ale

partidelor, solutionarea diferendelor dintre membrii unui partid etc.

Procedura de inregistrare a partidelor politice

Inregistrarea partidelor police:

-prin cerere depusa la Tribunalul Bucuresti+actele cerute de lege.

- partidul dobandeste personalitate juridica de la data ramanerii definitive

si irevocabile a hotararii instantei privind admiterea cererii de inregistrare;

-partidele se inscriu in Registrul partidelor politice.

Asocierea partidelor politice  se poate face in aliante politice ce urmeza sa

fie inregistrate la Tribunalul Bucuresti sau in coalitii care nu sunt supuse
inregistrarii;

De asemenea, este posibila reorganizarea partidelor prin comasare, prin

absorbtie sau fuziune, ori prin divizare totala sau partiala.

Incetarea activitatii partidelor politice:

-prin dizolvare ca urmare a unei hotarari a Curtii Constitutionale;

-prin dizolvare ca urmare a hotararii Tribunalului Bucuresti;

-autodizolvare, hotarata de organele competente;

-reorganizare, in anumite conditii.

Finantarea partidelor politice  este reglementata de Legea nr. 43/2003.

Principalele forme de finantare: cotizatii ale membrilor, donatii si legate,
venituri provenite din activitati proprii, subventii de la bugetul de stat.
Legea stabileste scutirea de impozite si taxe a acestor venituri, precum si
plafoane pentru unele categorii devenituri, cum sunt donatiil

Partidele politice nu pot accepta donatii sau servicii prestate cu titlu

gratuit de o autoritate sau institutie publica, de la o regie autonoma, de la
o companie nationala, societate comerciala sau societate bancara cu
capital integral sau majoritar de stat si nici donatii in bani din partea unui
sindicat.

Deci sursele de finantare sunt: cotizatii ale membrilor,

24
Drept Costituţional
 Conceptul de constituţie I

donatii si legate, venituri provenite din activitati proprii, subventii

de la bugetul de stat. Finantarea poate fi: publica (guvernamentala)
sau privata. Controlul finatarii partidelor politice si a campaniilor
sunt atributul Curtii de Conturi.

Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Definiția partidelor politice ăîn accepțiunea Legii nr.14/2003

Răspunsul la test se găseşte la pagina 34.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

Constitutia Romaniei  stabileste, in art. 8,  principiile organizarii si

functionarii partidelor politice in Romania.

Legea partidelor politice  - Legea nr. 14/2003 – ofera o reglementare

detaliata a tuturor aspectelor care tin de infiintarea si functionarea
partidelor politice, in timp ce finantarea acestora face obiectul unei legi
organice separate – Legea nr. 43/2003.
În loc de
Articolul 1 al Legii nr. 14/2003 defineste partidele politice ca
rezumat
fiind asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot,
care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice,
indeplinind o misiune publica garantata de Constitutie. Sub aspectul
naturii juridice, partidele politice sunt calificate de lege ca fiind persoane
juridice de drept public.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 3 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

25
Drept Costituţional
 Conceptul de constituţie I

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Definiția partidelor politice în accepțiunea Legii nr.14/2003. Funcțiile

partidelor politice.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 3.1

Răspuns 3.2
Articolul 1 al Legii nr. 14/2003 defineste partidele politice ca
fiind asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot,
care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice,
indeplinind o misiune publica garantata de Constitutie. Sub aspectul
naturii juridice, partidele politice sunt calificate de lege ca fiind persoane
juridice de drept public

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

1. I. Muraru, S. Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Vol.

I, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2011.
2. C. Ionescu, Instituţii politice şi Drept constituţional, Editura
Universitară, Bucureşti, 2008.
3..Ș.Deaconu, Instituții politice, Ed. C.H Beck, București, 2017
4. Constituţia României 2003 publicată în Monitorul Oficial al României
nr. 767 din 31 Octombrie 2003.
5 Legea nr.14/2003

26
Drept Costituţional
 Conceptul de constituţie I

27
Drept Costituţional