Neomodernismul

Neomodernismul este o orientare literară ce desemnează spiritul

generaţiilor de creatori care s-au afirmat după cel de-al doilea război
mondial. Faţă de modernismul lovinescian al perioadei interbelice,
neomodernismul nu îşi mai doreşte sincronizarea cu spiritul veacului, ci
refacerea legăturii cu marea tradiţie a literaturii interbelice.
În acest context, trebuie să subliniem importanţa pe care au avut-o
Cercul literar de la Sibiu şi Manifestul acestuia în care sunt formulate
idealurile expresive şi estetice, dar şi însemnătatea în asumarea unui
lirism novator, marcat de atracţia spre cotidian, spre o viziune
expresionist-simbolică a realitaţii, dar şi a poeţilor aparţinând aşa-numitei
„generaţii a războiului”, Geo Dumitrescu şi Ion Caraion, sau a unui poet
ce ilustrează cu strălucire neomodernismul, în latura lui fantast-vizionară,
Emil Botta. Un rol esenţial revine poeţilor grupaţi în jurul revistei Steaua
(A.E. Bakonsky, Victor Felea, Aurel Rău, Aurel Gurghianu) care au
regăsit sentimentul grav al trecerii timpului, ca şi melancolia sau angoasa
fiinţei umane confruntate cu absurdul existenţiei umane. Autentica
resurecţie a lirismului se produce însă o dată cu Generaţia ’60,
anticipată de Nicolae Labiş şi reprezentată, mai ales, de Nichita Stănescu,
Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ion
Gheorghe.

Trăsături:

-întoarcerea spre marile teme ale lirismului dintotdeauna, tratate în

tonalitate intens subiectivă;
-materializarea abstractului şi dematerializarea concretului;
-utilizarea unor imagini şi a unor asociaţii de cuvinte insolite;
-poezie axată pe destinul şi puterea fiinţei creatoare;
-reflectarea unui univers aflat în continuă metamorfoză;
-remodelarea şi redimensionarea miturilor antice;
-lirism interiorizat, notaţia confesivă caută să pună în acord fiinţa
intimă a creatorului cu stihiile;
-vitalism exuberant, cu origini în poezia lui Blaga, dar şi în poezia
orfică europeană, prin care eul aspiră la integrarea în fluxul elementelor,
căutând rădăcinile cosmice ale propriei fiinţe;
-poezia e un joc cu limbajul, opune realităţii date una imaginară;
-miraculosul e privit ca o componentă a vieţii cotidiene;
-frumosul ca element primordial al operei literare;
-utilizarea ludicului şi a parodicului
 Reprezentanţi: Generaţia ’60; Generaţia ’70: Ileana Mălăncioiu,
Cezar Ivănescu, Emil Brumaru, Şerban Foarţă, Dinu Flămând, Mircea
Dinescu, Dan Laurenţiu, Dorin Tudoran, Mihai Ursachi etc.