ceeasi soarta a avut-o si Gheorghe din romanul "Frunze de Dor".

In caracterizarea acestuia predomina

modul indirect. Ramas orfan de mic copil"inca nici nu i se putea sui singur pegenunchi cand a ramas fara
dansul", Gheorghe face tot posibilul pentru a umple aces gol imensdin sufletul sau, si cel mai des, o face
prin intermediul lucrului cu pamantul. Putem identificaconditiile grele in care traia acesta, lipsa
bucuriilor si a nazbatiilor din copilarie"a invatat sa-sifaca singur jucarii", dar si toate greutatile si chinurile
prin care trecea pentru a depasi momentelegrele "manca poama numai cu paine". Precautia si grija cu
care acesta efectua orice lucru, esteobservata si pe cand tatal sau era in viata"nu dezgheta fereastra cu
buzele, de frica sa n-ostrice, ca n-avea tata care s-o puie la loc."Deasemenea, Gheorge este prezentat in
raport si cucopii de varsta lui din sat, acesta ne putand sa se bucure de nazbatiile copilariei insa de mic,
fiindobisnuit cu munca grea sidura "s-a deprins sa caute pe unde razbate apa in pod, pe candceilalti copii
cautau mere domnesti in gradinile straine."Toate aceste circumstante dure, audeterminat maturizarea
rapida a flacaului si dorinta acestuia de a-si ajuta mama pentru a avea untrai mai bun, mai decent.
Indiferent de varsta pe care o avea, Gheorghe era un baiat respectat deconsatenii sai, acestia mereu
apreciindu-i iscusinta si staruinta cu care el isi realiza lucrul."Dacaiti masura el pamantul si iti spunea ca
aici trebuie sa fie hatul - basta". Din aceaste spusedenontam spiritul sau de gospodar, firea lui
indemnatica si premeditara (care pune la cale ceva) cuajutorul carora Gheorghe isi facea pe plac inimii si
isi lucra pamanturile. Inca din perioadamaturizarii, baiatul a tins la multe lucruri, si-a construit noi
aspiratii si vise, unul dintre acesteafiind de a se casatori cu o fata de taran, si de a-si urma vocatia, cea de
a prelucra pamantul