Arta mesopotamiană 

este marcată de o perioadă de progres și prosperitate în cadrul

lumii antice.
În arhitectură, ca material de construcție, se utiliza cărămida nearsă. Ceea ce i-a
impresionat cel mai mult pe călătorii antici în Mesopotamia erau dimensiunile gigantice
ale construcțiilor. S-au construit palate înconjurate de ziduri de apărare, intrarea
făcându-se pe rampe, dar interiorul cetății oferea toate condițiile de trai (apă, hrană). Ca
inovație, mesopotamienii au realizat palatul tip zigurat ce avea formă de piramidă dar în
trepte, unde la ultimul etaj se afla un observator, treptele fiind colorate în diferite tonuri.
Numărul treptelor varia între 3-7.
În ceea ce privește sculptura, s-au creat ronde-bosse și basorelief, statui cu figuri ale
regilor, sculpturi cu teme de război, stilizări naive, dar cu valențe pshihologice (ofereau
privitorului o stare de meditație). Dintre basoreliefuri cele mai reprezentative pentru
perioada apogeului asirian sunt „Assurbanipal la vânătoare” și „Leoaica rănită”.
În pictură se atinge apogeul prin inventarea mozaicului.[necesită  citare] O formă originală de
mozaic era cel făcut din cuie de argilă arsă înfipte în zid sau în tencuială - conuri cu
capete smălțuite, roșii, albe, negre, fiind o invenție sumeriană.

Cuprins

 1Condiții istorico-geografice
 2Arta sumero-akkadiană
o 2.1Arhitectura
o 2.2Sculptura
o 2.3Bijuteriile
o 2.4Opere importante ale artei sumeriene și akkadiene
 3Arta asiriană
o 3.1Arhitectura
o 3.2Sculptura
 4Arta babiloniană
o 4.1Arhitectura
 5Legături externe

Condiții istorico-geografice[modificare | modificare sursă]

O reconstrucție a unui detaliu al curții templului zeului Eanna din Uruk (mozaic format din conuri
de argilă colorată și din piatră, Epoca sumeriană arhaică, a treia pătrime a mileniului al IV-lea î.e.n.)
Statuia lui Ebih-Il este făcută din gips și din șist, scoici și din lapis lazuli. Ea se află în prezent
în Muzeul Louvre din Paris, Franța.

Statuetă sumeriană din Muzeul Vorderasiatisches din Berlin

Mesopotamia, regiunea cuprinsă între Tigru și Eufrat, cunoaște o civilizație

contemporană cu cea egipteană, dar, spre deosebire de aceasta, nu beneficiază de
condițiile favorabile formării unui stat unitar. Așezarea sa pe traseul marilor drumuri
comerciale dintre Marea Mediterană și regiunea Iranului de astăzi este foarte favorabilă
schimburilor comerciale, dar și invaziilor străine atrase de imensele bogății pe care le
deține. Datorită prosperității economice, se dezvoltă câteva orașe-stat
precum Ur, Uruk, Lagash ș.a., orașe prin unirea cărora se vor forma temporar state
puternice ca Sumerul, Babilonul s.a.
Perioade de înflorire:

 perioada sumero-akkadiană: mileniul al III-lea î.Hr.

 perioada asiriană: maxim de înflorire în secolele IX-VII î.Hr.
 perioada noului Babilon: secolele VII-Vi î.Hr.

Arta sumero-akkadiană[modificare | modificare sursă]

Orașele Uruk, Akkad, Lagash sunt adevărate focare de cultură. Arta se dezvoltă în
strânsa legatură cu religia politeistă și cu puterea regală, pentru glorificarea ei.
Basorelief reprezentându-l pe zeul sumerian Enki

Arhitectura[modificare | modificare sursă]
Fiind un popor de războinici, cel mai important tip de construcție creat de sumerieni este
palatul-fortăreață. Acesta este bine apărat de ziduri foarte groase și foarte înalte, fără
deschideri, cu terase artificiale și așezate pe înălțimi. De plan dreptunghiular, palatele
sunt construcții complexe prin numărul mare de camere pentru locuit, recepții,
dependințe. Aceste camere sunt așezate în jurul unei curți interioare, centrale, nu au
ferestre și sunt acoperite cu tavane drepte și bolți. În cadrul palatului-fortareață se află:

 templul: format dintr-un vestibul și sanctuar în care se află statuia de cult;

 ziguratul: turn în șapte trepte (etaje suprapuse, terase, scări monumentale) care
are la ultimul etaj o capelă pentru slujbele religioase și cercetări astrologice. Fiecare
etaj al ziguratului este diferit colorat, conform unei simbolistici mistice.
Palatele, templele și ziguratele erau construite din cărămidă uscată la soare, foarte
puțin din piatră și lemn și aceasta deoarece regiunea Tigru - Eufrat era săracă
în minerale și păduri. Decorația acestor construcții este realizată cu
cărămidă smălțuită și reliefuri.
Sculptura[modificare | modificare sursă]
Sculptura este reprezentată de statui și basoreliefuri.
Statuile înfățișează regi și personalități importante ale statului, iar basoreliefurile
prezintă o tematică inspirată mai ales din lupte și războaie. Scenele înfățișeaza victorii
dobândite împotriva dușmanilor și, prin aceasta, arta devine o glorificare a statului.
Exemplificări: statuile lui Gudea, Stela vulturilor (o sculptură în piatră ce prezintă o
scenă de război a regelui Iannatom care ține în mână o plasă cu prizonieri; imaginea
are un caracter documentar datorită prezenței elementelor vestimentare și a armelor),
Stela regelui Naram-Sin, Stindardul din Ur.
Poarta lui Nimrod, capodoperă a artei asiriene (Metropolitan Museum of Art, New York)

 
 

Bijuteriile[modificare | modificare sursă]
Morminte intacte ale unor oameni bogați material sunt rare, deci cele mai multe
informații despre ținutele și accesoriile sumerienilor provin din texte sau din artă. Aceste
surse ne-au dezvăluit că bărbații sumerieni, purtau rochii confecționate din smocuri
de lână, numite kaunakesuri, iar femeile se înfășurau cu robe de lână. Cea mai mare
parte a bijuteriilor sumeriene care au supraviețuit timpului sunt din Cimitirul Regal din
Ur.
Opere importante ale artei sumeriene și
akkadiene[modificare | modificare sursă]



 

 
 


 


 
 

 


 


 
 

Arta asiriană[modificare | modificare sursă]

Această artă se dezvoltă în orașe importante ca Assur și Ninive. Datorită expansiunii
asirienilor, în arta lor se regăsesc certe influențe sumero-akkadiene și babiloniene.
Arhitectura[modificare | modificare sursă]
Cea mai importantă construcție este palatul, un edificiu impunător ridicat pe terase
artificiale înalte. Aceste palate se întindeau pe suprafețe mari și aveau porți de intrare
impozante, scări monumentale, turnuri și creneluri. Turnurile erau decorate în relief, cu
figuri uriașe de animale reale sau fantastice. Între zidurile palatului se aflau numeroase
curți interioare deschise, în jurul cărora se grupau camerele de locuit și anexele
necesare desfășurării vieții. În mijlocul palatului se ridică ziguratul pe șapte etaje.
Sculptura[modificare | modificare sursă]
Sculptura este reprezentată de statui impozante de regi, figuri de animale fantastice de
3-4 m înălțime, cu trupuri de animal, capete de om, aripi și cinci picioare. În afară de
aceste statui, relieful împodobește pereții palatelor, sub forma frizelor. Ele înfățișează
mai ales pe regi pe tron, șiruri de prizonieri, scene de luptă sau vânătoare
și zeități înaripate.
Exemplificări: Statuia regelui Assurnasirpal II, Assurbanipal la vânătoare, Leoaica
rănită, Leu agonizând.

Arta babiloniană[modificare | modificare sursă]

Stelă babiloniană executată în bazalt, (secolul al XII-lea î.Hr.), Muzeul Luvru

Civilizația babiloniană cunoaște o mare dezvoltare, în strânsă legătură

cu Babilonul care devine - începând cu mileniul al II-lea î.Hr. - cel mai puternic oraș
comercial și militar, regii babilonieni supunând întreaga Mesopotamie. Babilonul va
acumula bogății imense care vor duce la dezvoltarea unei vieți luxoase și la
înflorirea artei.
Arta babiloniană se dezvolta în două etape:

 arta Vechiului Babilon: secolele XVIII-XV î.Hr.

 arta Noului Babilon: secolele VII-VI î.Hr.
Arhitectura[modificare | modificare sursă]
Cea mai importantă construcție este palatul-fortăreață, bogat decorat cu cărămizi
smălțuite policrome sau cu reliefuri din același material. Motivele decorative erau
animaliere, florale sau geometrice. Deși orașul a fost distrus de nenumărate ori, el a fost
reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea care a refăcut vechile fortificații, adăugând
în fața lor, la intrare, Poarte zeiței Iștar din cărămidă arsă și smălțuită. Tot în acea
epocă au fost realizate celebrele Grădini suspendate ale Semiramidei și Templul
lui Marduk (sau Turnul Babilonului).
Templele și palatele babiloniene erau construcții masive susținute de contraforturi și
prevăzute cu sisteme de drenare a apei provenită din precipitații. În orașul Ur s-au
descoperit vestigiile unui asemenea sistem de drenaj construit din plumb.
Alte elemente constructive de susținere erau pilaștrii și coloanele. Acestea, ca și pereții,
erau frumos ornamentate cu culori strălucitoare și uneori placate cu aur sau zinc.